Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 79

Asta-i bună...

Ce cauți aici ? Nu ştii că e interzis să intri ?

Îmi cer scuze, dar v-am spus că o să mai vin. Nu renunț.

Dacă mă dați afară pe uşă, intru pe horn.

I-auzi ! Eşti o pacoste.

Doamna profesoară... Adică dna Inci, pacienta din salonul ăsta...

- Nu vine azi ? - Trebuia să vină, dar n-a venit.

Trebuia să vină, dar n-a venit... Oare de ce ?

- O aşteptăm. Hai ! - Mulțumesc.

Bună dimineața !

- Vrei să-ți pregătesc micul-dejun ? - Nu vreau.

- Oricum, nu mi-e poftă de nimic. - Trebuie să mănânci ceva. Iei pastile.

Stai bosumflată fiindcă am venit târziu aseară.

Fii înțelegătoare. Încerc să mă transfer la o şcoală particulară.

Trebuie să câştig mai mult pentru tratamentul tău.

- Dar tu tot stai bosumflată. - Miroseai a băutură, Sedat.

Ce dacă am băut un pahar la întâlnirea de afaceri ? Sunt copil ?!

Nu eşti.

Soția colegului meu a născut. Diseară dă o masă.

- M-a invitat. I-am zis că nu pot. - Du-te. Nu te gândi la mine.

- Serios ? - Serios.

- Nu te superi dacă mă duc ? - Nu, dragă.

De ce să mă supăr ?

Bine.

Iau cravata asta. E mai potrivită.

- Sacoul cum e ? Merge ? - Merge.

Te conduc eu la spital, dacă te duci azi.

Nu, azi nu mă duc.

Bine.

La revedere !

- Cade acum. - Dar măsluieşti zarurile.

Cum să le arunc fără să le țin în mână ?

Foarte amuzant !

Parcă îl cunosc pe tânărul ăsta.

- A mai venit acasă la mătuşa Cemile. - Da.

Salut, tinere ! Cauți pe cineva ?

Salut ! O căutam pe dna Cemile. A venit azi ? Ați văzut-o ?

- A venit, dar nu e la atelier. - Dar unde ?

A intrat în casa căpitanului cu dna Hasefe.

Căpitanul Ali e cu ele, normal.

Dna Cemile era leşinată. Căpitanul Ali a adus-o cu taxiul.

A du-o în casă pe brațe.

Sincer, şi noi suntem îngrijorați, dar ce putem face ?

Mulțumesc.

- Vin acum, doamnă ! - Fugi la prăvălie !

Bate cineva la uşă, Ali.

Ali, bate cineva la uşă. Nu auzi ?

- Ali, hai, deschide uşa ! - Deschide uşa, Ali !

S-o iau pe Cemile şi să plecăm.

Cred că şi-a revenit. Hai, Ali !

- Ali, deschide uşa ! - Deschide uşa, Ali !

Deschide uşa, Ali ! Haide !

- Hai, las-o odată ! - Trage mâna, că ți-o prind.

Termină, Ali ! Deschide uşa.

Deschide uşa odată !

A venit şi nebunul ăsta pe capul meu ! Tu l-ai adus, mamă ?

Nu mă acuza pe nedrept ! Nici măcar nu ştiam.

Deschide uşa. Altfel, o să se agraveze situația şi n-o să mai faci față.

- Nu. - O s-o ții pe Cemile cu forța aici ?

O s-o încui în casă ? Hai !

Nu, mamă.

Deschide uşa !

Deschide-mi !

- Stai, fiule ! Calmează-te. - Vino încoace ! Ce faci ?!

- Deschide uşa asta, Ali ! - Ce se întâmplă ?

Ți-am zis să deschizi !

Nu ieşi din casa asta până nu-mi promiți, Cemile.

Mamă ! Mamă, spune-i să deschidă uşa !

Cemile, m-ai auzit ?

Vreau copilul acela !

Îmi vreau copilul ! Promite-mi !

Promite-mi că nu avortezi, şi îți dau drumul !

Ali !

- Vino încoace, băiete. - Dă-mi drumul !

Dacă îmi promiți că nu faci avort, ieşi imediat.

Altfel, nu te las. Nu ieşi din casă.

Nu-ți dau pace, Cemile !

Chemați poliția ! Salvați-ne !

Mamă, ce tot spui ? Fac vreun rău aici, mamă ? Ajunge !

Ajutor !

Deschide uşa !

- Ali, ți-am zis să deschizi uşa ! - Deschide uşa.

Vezi tu acum ! Treci încoace !

Despărțiți-i ! Opriți-i !

Gata, căpitane Ali !

A început bătaia !

Despărțiți-i !

- Căpitane Ali ! - Despărțiți-i !

- Căpitane Ali ! - Termină, Ali ! Încetează, băiete !

Lasă-mă !

Dă-mi drumul ! Gata !

Vino...

Vino, flăcăule ! Stai jos.

Dă-mi cheia.

Ți-am zis să mi-o dai.

Hai !

Ali !

Hai să plecăm repede !

Ce se întâmplă aici ?

Sunteți la cinema ? Hai, la locurile voastre !

Nu pot să vă las singure nici cinci minute !

Repede la locurile voastre !

Hai, vino şi tu...

Ia-ți cheia.

Alo, doamnă profesoară ! Sunt Mete.

- Mete ? - Nu ați venit la spital azi.

- Tu de unde ai aflat ? - Am trecut pe acolo şi nu v-am văzut.

Am întrebat şi mi-au zis că n-ați venit. Dar trebuie să veniți.

De ce n-ați venit, doamnă profesoară ?

Eu...

N-am putut veni fiindcă s-a întâmplat ceva...

N-am putut veni...

Doamnă profesoară...

Mete !

- Vă simțiți bine, doamnă profesoară ? - Nu !

Nu mă simt bine deloc !

- E cineva acasă ? Sedat nu e ? - Nu e...

Sunt singură ! Sunt foarte singură !

Doamnă profesoară ! Dnă Inci !

Mamă, te simți bine ? Ne-am făcut griji.

Sunt bine.

Ce-i cu tine, Ahmet ? Ce-ai pățit ?

S-a ciondănit cu tatăl tău.

- Ai pățit ceva ? - Nu, dragă. Mă simt bine.

Doamnă profesoară !

Doamnă profesoară !

Dnă Inci !

Mete ?

Hai, pregătiți-vă ! Vă duc la spital.

A trecut deja ziua. Mergem mâine.

Nu. Dacă trebuie să vă duceți azi, ne ducem azi.

Vă duc eu la spital.

Dacă trebuie şi mâine, vă duc şi mâine. Şi poimâine. Oricât e nevoie.

Dar acum mergem la spital, fiindcă aşa trebuie.

Mergem împreună. Vă rog, pregătiți-vă.

Arăt groaznic.

Imposibil. Nu puteți arăta groaznic, fiindcă sunteți foarte frumoasă.

În orice condiții.

Hai, pregătiți-vă, doamnă profesoară. Eu aştept aici.

Haide !

Nu înțeleg, mamă. De ce te sâcâie tata aşa ?

Ce s-a întâmplat ? Ce vrea să facă ?

Nu ştiu, fata mea. Faptele tatălui tău sunt logice ?

Şi-o fi făcut iar gânduri.

Mamă, cum să-şi facă gânduri ? Te-a răpit pur şi simplu !

Nu pricep. Ce vrea de la tine ?

Ce să vrea ? O vrea pe Cemile.

Nu ştiu. E ceva ciudat la mijloc.

În fine, să încheiem subiectul.

Dar să nu cumva să afle Mete ceva !

- Nu-mi pot bate capul şi cu el acum. - Osman e oricum în lumea lui.

Pe Ahmet îl avertizez eu. Nu spune nimic.

- Bine. Dorm puțin. - Culcă-te un pic...

Ali nu e acasă. Nu răspunde la telefon.

Îl suni până răspunde.

Prințul dv. e aici. Nu-şi poate dezlipi privirea de la dv.

Prințul meu...

Eroul meu...

Îți aminteşti că aveam un prieten ? Necip.

- Cine era ? De la şcoală ? - Din cartier. Prieten din copilărie.

- Cel care juca fotbal ? - El.

S-a dus în Germania. S-a stabilit acolo.

- Bună ! - Bună, Aylin, bine ai venit !

Ia loc.

Îi povesteam fratelui meu despre un prieten.

Necip m-a sunat deunăzi. E în Istanbul.

A spus că vrea să mă vadă, împreună cu soția sa.

Zic să-i iau mâine şi să-i duc la fermă.

De acord. Ar fi foarte bine. Ai lua şi tu aer...

Eşti de acord, Aylin ? Ne ducem la fermă.

Cum vrei tu.

Te simți mai bine, nu ?

- Da, mă simt mai bine. - În regulă.

Tu eşti apropiat de dna Inci, flăcăule.

Se poate spune aşa. Sunt elevul ei.

Nu are nicio rudă ?

Venise cu soțul ei mai înainte.

Soțul ei e cam ocupat.

Eu am adus-o azi. S-a întâmplat ceva ?

- Nu, nimic. - Domnule doctor, dacă e ceva...

Trebuie să-i spun ceva dnei Inci,

dar să fie cu o persoană de încredere.

Sunt eu.

Înțeleg, dar ar fi mai bine să fie o rudă.

Unde e soțul ei ? E mai potrivit să fie el prezent.

Domnule doctor, credeți-mă, eu sunt mai potrivit.

Aveți încredere. Puteți spune orice.

- Orice... - În regulă, atunci.

Flăcăule, mai întâi, tu trebuie să fii curajos şi dârz.

Trebuie să fii vesel.

Dna Inci are mare nevoie de încurajare.

Trebuie s-o înveselim.

- Bine ? S-a înțeles ? - Am înțeles. Nu vă faceți griji.

Flăcăule, boala dnei Inci evoluează imprevizibil.

Am intervenit având o speranță.

Din păcate, analizele şi modul în care răspunde la tratament

nu sunt satisfăcătoare. Boala a evoluat.

Dar facem tot ce putem. Trebuie s-o internăm.

Medicamentele şi evoluția bolii o s-o obosească mult.

Înțeleg.

Înțeleg, desigur... Dar are şanse să scape, nu ?

Ar putea scăpa, nu ? Se poate...

Să dea Dumnezeu ! Noi o să facem tot ce putem.

Acum trebuie să vorbim cu dna Inci.

- Eşti pregătit, nu ? - Sunt pregătit.

Hai !

Cum vă simțiți, dnă Inci ?

Parcă mă simt mai bine.

Tu ce zici, Mete ? Cum arăt ?

Perfect, ca întotdeauna.

Tu mă faci să mă simt bine.

Pot pleca, domnule doctor ? Atât a fost pe ziua de azi ?

Azi am terminat.

Dar, după părerea mea, e mai bine să stați o vreme în spital.

De ce ?

Dnă Inci, tratamentul de până acum n-a dat rezultatul dorit.

O să vă mărim dozele.

Şi trebuie să vă dăm şi altele.

O să fiți foarte obosită.

O să rămâneți în spital, ca să fiți sub supraveghere.

Mi se agravează starea ?

Vindecarea nu e aşa de rapidă pe cât ne doream.

Înțeleg.

Dnă Inci, ce v-am zis ? Să ne păstrăm moralul ridicat.

Odihniți-vă. O să ne mai vedem.

- Nu stați prea mult, da ? - Sigur.

Aşază-te lângă mine.

Doamnă profesoară...

V-ați învățat elevii să fie puternici.

Am învățat de la dv. să privim viața cu speranță, să nu renunțăm.

Mai ales pe mine m-ați învățat cât de prețioasă e viața

şi că nu trebuie să ezităm.

Nu v-ați lăsat intimidată, n-ați dat înapoi deloc.

Acum e rândul dv. să fiți puternică şi să luptați.

O să mai educați mulți elevi ca mine.

Sunt mulți golani care aşteaptă să-i faceți oameni !

Trebuie să vă însănătoşiți pentru ei.

Fără dv., cine o să-i disciplineze ?

Uite-aşa...

Să râdeți mereu, doamnă profesoară.

O să fac tot ce pot.

O să fac tot ce trebuie ca să mă însănătoşesc.

Nu sunteți singură. Sunt eu aici. O s-o facem împreună.

O să facem tot ce putem ca să vă însănătoşiți.

N-o să vă las singură deloc. O să vă plictisiți de mine.

Mete...

Prințul meu erou !

Cine ? Eu sunt prinț ?

- Şi erou. - Da.

Eşti prințul meu erou.

Ca să fii erou, nu e nevoie să cucereşti cetăți.

Important e să cucereşti inimi.

Tu asta ai reuşit să faci.

Eu... V-am cucerit inima acum ?

Nu acum.

Cu mult timp în urmă.

Nu mi-am dat seama...

Fiindcă mă ascundeam, ca să nu observi. Mă temeam.

Şi acum ?

Acum...

Acum, nu mă mai tem de nimic.

Trebuie să-l anunț pe Sedat.

Mă duc eu să-l anunț. Nu vă faceți griji.

Dar mă întorc.

Mete !

Îți mulțumesc mult.

- Cemile... - Vino, mamă.

- Nu. Dormi. - Nu. Vino.

Ți-ai revenit puțin ?

Mă simt mai bine.

Fata mea frumoasă...

Ştii, Ali...

Ce-i cu el ?

Cred că îşi doreşte copilul ăsta cu adevărat.

Nu ?

Dacă n-ar fi aşa, de ce să turbeze ?

- Uite, a încercat să te răpească. - Şi ce-i cu asta, mamă ?

Uite ce zic eu...

Poate că lui Ali chiar i-a venit mintea la cap.

Poate s-a căit.

Când tu erai în cameră

şi vorbea cu tine, eu eram acolo.

L-am văzut.

Chiar era într-o stare deplorabilă. Am văzut cu ochii mei.

Ce zici, Cemile ?

Ce să zic, mamă ? Tu ce Dumnezeu încerci să spui ?

Nu visa la ceva imposibil.

Când l-am văzut pe Ali aşa, pe jos, ca un copil,

mi s-a rupt sufletul. E copilul meu.

Oricât m-aş supăra pe el, e o parte din mine.

Dacă el greşeşte, mama se face de ruşine.

E ca mâna mea, ca brațul meu.

Dacă mâna ta face ceva greşit, nu poți s-o tai şi s-o arunci.

Să fii mamă...

Aşa e să fii mamă, Cemile.

Tu eşti şi mama mea.

Fata mea frumoasă...

Atunci, trec eu pe la femeia aia mâine, înainte să vin încoace,

şi îi explic situația.

Îi zic să rezolvăm treaba iute, să nu mai aşteptăm.

După ce rezolvăm, Ali o să înțeleagă că nu mai e nicio speranță

şi o să te lase în pace.

Mamă...

Mi-am făcut griji pentru tine.

Nu ai de ce. Mă simt bine.

Bun...

- Cum se simte mama ta ? - Zice că e bine, dar nu e.

A trecut prin multe.

Dar nu te întrista. Mama ta e puternică. O să facă față.

Ce bine că exişti...

Bine că exişti tu !

Berrin...

Azi m-am bătut cu tatăl tău. M-a văzut toată lumea.

Aşa că e periculos să mai stau aici.

Şi pentru voi, şi pentru mine.

Nu mai pot profita de bunele voastre intenții.

Unde te duci ?

Nu ştiu. Dar trebuie să plec.

Vorbeşte tu mâine cu Cengiz, ca să-mi aranjeze o ascunzătoare.

Bine. Vorbesc.

Tu ce cauți aici ? Nu reuşim să scăpăm de tine ?

Eşti mai mare decât mine. Eşti bărbat însurat.

Tu ar trebui să mă îndrumi, dar, uite, eu te ajut pe tine.

Să-ți fie ruşine puțin !

Ascultă-mă bine.

Dna Inci e în spital şi mai trebuie să stea o vreme.

Aşa a spus doctorul. Boala ei e foarte gravă.

Ocupă-te de ea. N-o neglija. Ştiu că n-o iubeşti.

Ascultă-mă !

Dar, dacă ai o urmă de omenie, ocupă-te de ea.

E clar că nu eşti în stare să iubeşti.

Dar măcar arată că eşti om, ca să nu se supere de tot pe viață.

Fă-o să gândească: "Nu mă iubea, dar e om."

E şi asta ceva.

Boala...

Cât de gravă e ?

Cât s-o omoare.

- Intră cineva în casă. - Recepționat.

- Nu vă mişcați ! - Ce se întâmplă ?

Cine sunteți ?

Poliția ! Mâinile sus !

- Ce se întâmplă ? - Nu mişcați ! Mâinile sus !

Mai e cineva în casă ?

Mergi ! Treci încoace !

Treci !

Mergi ! Treci încoace ! Mâinile sus !

Treci acolo !

- Mete ! - Treci încoace !

Osman...

Nu te mişca ! Mâinile sus !

Vino încoace. Ieşi încet din cameră.

Vino...

Ascundeți un fugar în casă.

Sunteți complici.

Nu ştiți că e o infracțiune gravă ?

Ei n-au nicio vină.

Eu i-am amenințat. Am intrat cu forța.

Bravo ! Te admir.

Duceți-l !

Ahmet !

- Berrin... - Ahmet !

Ce facem cu ăştia ? Îi luăm ?

Nu e nevoie. Luați-le declarațiile aici.

În fond, cică nu ştiu nimic. Au fost amenințați.

Poate depun o plângere împotriva lui.

Atunci, facem ce e necesar. Dacă nu, nu-i nimic de făcut.

Cică nu ştiu nimic...

- Ahmet ! - Soră !

Ahmet !

Ahmet !

Dați-i drumul ! Vă rog, dați-i drumul !

Dați-i drumul ! Lăsați-l, vă rog !

Dați-i drumul...

Dați-i drumul, vă rog...

- Vă rog, nu mi-l luați ! - Berrin !

Nu-l luați, vă rog...

- Nu-l luați... - Soră !

Nu mi-l luați !

- Ridică-te. - Nu mi-l luați, vă rog !

- Hai, fata mea, ridică-te ! - Nu-l luați !

- Hai, fata mea ! - Mamă...

- Hai, fetița mamei... - Mamă, te rog, ajută-l !

Te rog, nu-i lăsa să-l ia...

- Te rog, ajută-l... - Hai...

SFÂRŞITUL EPISODULUI 79