Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 74

Vă vindecați rapid, dle Ekrem. Sunteți într-o stare foarte bună.

Îl căutăm peste tot pe ticălosul de Ahmet.

Mai devreme sau mai târziu, tot îl vom găsi.

O să vadă el !

Mă cunoaşteți ?

Nu eşti unul dintre oamenii lui Resul ?

- Ba da. Mă cheamă Tayfun. - Bine. Te-am recunoscut.

- Ştiu unde este Ahmet. - Unde e ?

- N-o să vă vină să credeți. - Nu mai lungi vorba. Spune !

Resul !

Resul !

Resul, deschide uşa !

- Ce este ? - Tayfun.

- Ce-i cu el ? - A spus că Ahmet stă aici.

Au aflat oamenii tatei.

E timpul să plec.

- Cu bine ! - La revedere !

- Mulțumesc ! - N-ai pentru ce.

Haide, grăbiți-vă ! În curând, vor fi aici.

- Bună, Carolin ! - Bună !

Te-ai uitat pe dosarele pe care le-am lăsat ieri ?

Mă uit acum.

Trebuia să te fi uitat aseară, acasă. Ştii că sunt foarte urgente.

Ştiu, dar nu am fost acasă.

De aceea n-am luat dosarele. Le-am lăsat aici.

De ce nu ai fost acasă ?

Scuză-mă ! Bănuiesc că e o chestiune personală.

Ali, soțul meu...

Cred că o să divorțăm, de aceea nu stau acasă deocamdată.

Scuză-mă, am fost lipsit de tact. Citeşte dosarele cât mai repede.

Apoi le discutăm şi începem procedurile neîntârziat, da ?

Bine.

Carolin, dacă ai nevoie, un prieten are o casă frumoasă de închiriat.

Dacă vrei, pot vorbi cu el pentru tine.

O să vă înțelegeți la un preț rezonabil. Ce zici ?

Am pus ochii pe o casă frumoasă, pe care vreau s-o cumpăr.

Deocamdată, aştept.

Cum ziceți voi, turcii ? Soarta...

Mama !

Cemile !

- Ce se întâmplă ? - Mai târziu.

- Dv. ştiți ceva ? Ce s-a întâmplat ? - Sincer, nici eu nu ştiu.

I-am găsit pe dna Cemile şi pe dl Ali vorbind la malul mării.

Apoi ne-am dus la secție. Am adus-o pe dna Cemile aici.

Dar nu arată prea bine.

Nu arată bine deloc...

Eşti obosită, mamă ? O să dormi ?

Sunt obosită, scumpule. O să dorm.

Vino ! Vino, mămico !

Culcă-te, că te învelesc eu. Culcă-te !

Te învelesc eu.

Mulțumesc, fiule !

N-ai pentru ce.

Doamne, ce-o să fac ?

Ajută-mă, Doamne...

Ajută-mă, Doamne...

Ajută-mă, Doamne...

N-a putut nici să se ducă la serviciu.

Nu vă gândiți la asta. Vă asigur că n-o să aibă probleme.

- Mama a adormit. - Bun.

Să se odihnească. Poate, după aceea, discutăm despre cele întâmplate.

- Cu permisiunea dv., eu mă retrag. - Vă rog !

- Domnule ! - Da.

Ali e la secție acum ?

Da, e la secție.

Mă gândesc la ce mi-ai povestit.

La Cemile, la Ali, la cele întâmplate...

Totuşi, lipsesc nişte informații. De ce a chemat-o Ali pe Cemile ?

În plus, de ce s-a dus Cemile la el ? Nu înțeleg.

Niciunul dintre ei nu arăta bine, dle Hikmet.

Ali pare să-şi fi pierdut voința de a trăi. Cemile, la fel.

Ce i-ar putea afecta atât de profund pe amândoi ?

Au trecut prin multe.

Totuşi, sunt nişte lucruri neclare.

În timp, le vom lămuri.

V-am făcut procedurile de externare, dle Hikmet.

Unde vă duceți acum ?

Aici este.

Mâinile sus !

Ieşi !

Căutați în casă !

În casă e doar o bătrână, nimeni altcineva.

Mişcați-vă !

Ce-o să-mi faci ? Resul...

De ce ți-e frică, prostule ? Frica nu e de niciun folos.

Poate că tu ai dreptate, nu eu.

Poate că trădătorul sunt eu.

Dar e posibil să fii tu !

Cară-te !

- Ai vrut să mă vezi. - Da. Ia loc !

E vorba despre tatăl tău.

Proprietarul vasului îl consideră vinovat de accident.

Tu de unde ştii asta ?

Suleyman urmăreşte incidentul de la bun început.

Aylin, uite ce vreau să-ți spun: tatăl tău e acum în arestul poliției.

Dacă nu se plătesc despăgubirile, sigur o să rămână în arest.

- După aceea, la tribunal, poate... - Nu !

Pot să-l salvez pe tatăl tău. Asta încerc să-ți spun.

Am înțeles. De aceea refuz !

Tata ne-a făcut să suferim mult pe noi şi pe mama.

Acum, dacă e rândul lui să sufere, să nu ne amestecăm !

Eşti sigură ? Să nu regreți mai târziu !

Sunt sigură.

Bine. Cum vrei tu.

Nu înțeleg nimic. De ce i-ar scrie tata aşa ceva mamei ?

- De ce i-ar da întâlnire ? - Dar ea de ce se duce ?

Nu ştiu. Eu nici n-am văzut-o când a plecat.

Să n-ajungă iar Ali la puşcărie...

În fine, plec... Ne vedem mâine.

- Am plecat. - La revedere !

"Cemile, te rog, acceptă floarea ! Ia cuțitul şi vino !"

Ce e ? La ce te gândeşti ?

- E ceva putred la mijloc. - Da, dar ce ?

- Bine ați venit, domnule ! - Bine ați venit !

- O să fie greu... - Timpul vindecă totul, dle Hikmet.

Nu vindecă...

Din păcate, nu vindecă.

Pentru ce sunt pregătirile astea ?

O să vină la masă un musafir important al dlui Soner.

- Cine o fi ? - Nu ştiu, doamnă.

Bine. Oricum, o să aflăm la masă.

- Ahmet... - Vino prin față.

Prin față.

Ahmet ! Ahmet !

- Mi-a fost foarte dor de tine ! - Şi mie, de tine.

Mi-a fost foarte teamă că o să pățeşti ceva.

- M-am gândit întruna la tine. - Şi eu, la tine.

Mai sunt şi alții care se gândesc la tine, Ahmet.

Dacă îți aminteşti...

Da, aşa e.

Ce se întâmplă, Ahmet ? Ce caută ăsta cu tine ?

- Cum poți avea încredere în el ? - M-a ajutat.

Nu avem timp să-ți povestim pe larg, Berrin.

Oamenii tatei sunt pe urmele lui Ahmet.

Dacă îl prind, s-a zis cu el.

Trebuie să-i găsim o ascunzătoare. Imediat !

- De fapt, eu n-am vrut să vin aici... - Eu am insistat. Eu l-am adus aici.

Dar nu poate sta acasă la noi. Ce-ar zice mama ?

Nu putem avea încredere în altcineva, Berrin.

Aşteptați puțin !

Tare aş vrea să ştiu cine e musafirul important !

Soner nu ne-a spus că a invitat pe cineva la cină.

Nu ştiu. O fi vrut să ne facă o surpriză.

- Bună ! Bună seara ! - Bună seara...

Bine ai venit, Mesude !

Sper că nu v-am lăsat să aşteptați mult.

Nu are importanță. Bine ai venit, Mesude !

Bine te-am găsit, Aylin !

Poftiți !

Mulțumesc !

S-auzim, frate ! Cu ce ocazie ne vizitează Mesude în seara asta ?

De ce întrebi ? Nu poate să vină ?

Hai, frate ! Pregătirile din seara asta sunt neobişnuite.

Haide, că suntem curioşi !

Murat s-a grăbit. A stricat totul.

Nu mai are rost să aşteptăm până la finalul cinei.

Şi eu zic la fel.

- Atunci, să le spunem ! - Să le spunem !

I-am cerut mâna lui Mesude, iar ea a acceptat.

Perfect !

Ne căsătorim.

Am vrut să fiți primii care află vestea asta fericită.

Felicitări ! Vă felicit pe amândoi !

Ce veste bună ! Nu, Aylin ?

Într-adevăr ! Ce veste bună !

Vestea asta ne bucură enorm.

Mâine plec într-o călătorie de afaceri. În străinătate.

Voi lipsi câteva săptămâni.

La întoarcere, eu şi Mesude o să facem logodna.

Da !

- Vă doresc din nou fericire. - Şi eu.

Ce zici ? Poți sta aici ?

Dacă sunt lângă tine, ce mi-aş mai putea dori ?

- Mi-a fost foarte dor de tine. - Şi mie...

Acum, aduc câteva lucruri, să-ți improvizez un pat.

- Aici, e cald şi nu e nimeni. - Mă descurc.

- Îți aduc şi chibrituri. - Mulțumesc.

Aşteaptă...

- Gata. - Foarte bine.

- Hai, pleacă ! - Plec...

- Hakan ! - Da.

Îți mulțumesc că l-ai ajutat.

O lună mai târziu...

În puşcărie arde gazul,

În puşcărie arde gazul,

Doar de sărbători se cântă la saz, draga mea,

Doar de sărbători se cântă la saz, draga mea,

Pe unii îi plâng mamele, pe alții, fetele,

Pe unii îi plâng mamele, pe alții, fetele,

Aşa am ajuns în temniță, plâng şi mă pârpălesc...

Căpitanul Ali e aici de o lună, dar n-a scos o vorbă.

M-am apropiat de el, să-l fac să vorbească, poate se deschide,

dar m-a repezit. E clar că a suferit rău de tot.

Nu bea, nu mănâncă, nu vine nimeni să-l vadă...

El n-a vrut vizite. Refuză pe oricine ar veni.

A venit bunica.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața, bunico ! Vino !

- Bună dimineața, bunico ! - Bună dimineața !

- Bună dimineața ! Poftă bună ! - Mulțumim, bunicuțo. Ia loc !

Nu, nu mi-e foame. Mâncați voi.

- Vrei ceai ? - Nu. Ia-ți micul dejun.

Cemile, de ce te-ai trezit ? Trebuia să mai dormi puțin.

Dorm de săptămâni întregi, mamă. Nu fac nimic altceva.

- Te simți bine, mamă ? - Da, fiule.

Azi mă duc la serviciu.

Nu te duce, mamă ! Mai odihneşte-te puțin !

Nu. Şi-aşa nu m-am dus o lună. Au uitat de mine.

Dacă-mi pierd şi slujba, e vai de capul meu.

- Trebuia să mănânci un pic. - Nu mi-e foame.

- Tu nu pleci ? - Nu. Am ceva de făcut. Duceți-vă !

Mamă...

Da, scumpule.

Mă bucur mult că te-ai făcut bine, mamă.

Dragul meu fiu... Suflețelul meu !

La revedere, băiatul mamei !

- La revedere ! - La revedere !

Hai, mănâncă-ți brânza !

- Mănâncă, puiule ! Prinde-o ! - Cât să mai mănânc, bunico ?

Mănânc-o, e bună. Bravo ! Bravo ție !

Mănâncă, să prinzi puteri. Să te faci mare, să fii puternic !

Îmi povesteşti şi azi despre bătălia de la Canakkale, bunico ?

- Vrei ? - Normal.

Atunci, îți povestesc.

Într-o zi, am ieşit din casă de dimineață,

să duc oile la păscut.

Când colo, am văzut că vine un ofițer.

Avea ochii albaştri, sclipitori. Era blond. S-a apropiat...

Bunica a fost primul istoric şi primul scriitor din viața mea.

Ea n-a ştiut asta niciodată, şi nici eu, în copilărie, nu ştiam.

Am înțeles asta mai târziu. Bunica a fost prima care mi-a povestit

despre bătălia de la Canakkale, despre Lapseki, despre Ataturk...

I se umpleau ochii de lacrimi când îi pomenea pe eroii căzuți.

Şi, astfel, prima care mi-a insuflat sentimentul de recunoştință

a fost bunica.

După aceea, am aflat că primul ei soț, cu care fusese măritată două zile,

dl Selahattin din Istanbul, a fost răpus de un glonț la Conkbayiri.

- Plec, bunico. - Bine.

Ne vedem diseară !

- Ies să-ți fac cu mâna. - Nu, dragule, nu-i nevoie.

- O să ți se facă frig. - Nu mi se face frig. Îți fac cu mâna.

Îți facem cu mâna, apoi, intrăm imediat în casă.

Altfel, o să ne gândim la asta toată ziua.

Bine, faceți-mi cu mâna !

Eu sunt, nu te teme.

Nu mai scoate pistolul de câte ori vin, că şi-aşa mi-e frică !

Bine, bine...

Ți-am adus ceva de mâncare.

Pâine cu brânză. Nu e mare lucru, dar atât am putut face pe ascuns.

Mulțumesc.

- Cât o s-o mai ținem aşa ? - Ce putem face ?

Eu trebuie să plec. Vă pun în pericol pe tine şi pe cei din familia ta.

În plus, stau neputincios aici, nu fac nimic. Trece timpul degeaba.

Nu te grăbi ! Mai întâi, să se uite cele întâmplate.

N-o să se uite.

Lumea poate să uite, dar eu nu !

Trebuie să plec. Vorbim mai târziu.

- Te iubesc. - Şi eu.

Cred că fratele meu s-a întors târziu aseară.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața ! Bine ai venit !

Bine te-am găsit !

Bună, Aylin !

- Bună ! Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Cum a fost călătoria de afaceri ? Frumoasă ?

Ca orice călătorie de afaceri... Nu pot zice c-a fost prea distractivă.

- Nicăieri nu e ca acasă. - Dacă te-ai întors, când e logodna ?

Am vorbit la telefon cu Mesude. Au aranjat totul.

Mâine.

- Unde se ține logodna ? - În salonul Hotelului Baiazid.

E un local scump.

Le-am zis că nu e nevoie de atâta fast, dar nu m-au ascultat.

Dna Neriman a insistat să facă facă logodna acolo.

- Să fie pompos. - Aşa se cuvine, pentru ei.

O să-şi scoată pârleala la nuntă, nu vă faceți griji.

Nu se zgârcesc la cheltuieli când ştiu că vor câştiga mai mult.

Cemile !

Cemile !

- Bună ! - Te-ai schimbat.

Am crezut că vocea ta e doar o iluzie a minții mele.

În ultima vreme, îmi răsună în minte multe voci.

Am crezut că şi vocea ta e o iluzie. Aşa mi-aş fi dorit, dar nu, eşti aici.

Ce s-a întâmplat ? De ce ai venit ?

N-am vrut să te deranjez. Nu asta mi-a fost intenția.

M-am gândit foarte mult înainte să vin.

Picioarele n-aveau forță să mă poarte până aici.

Nici inima nu mă lăsa, dar...

Mi-am făcut griji pentru tine. Poate că m-am simțit vinovat. Nu ştiu.

Sunt foarte confuz.

Nu ne putem ajuta unul pe altul. Asta e clar. Pleacă !

Am venit să-ți spun un singur lucru.

Dacă nu te simți bine, nu-i nevoie să te întorci la muncă.

Vino când te vei face bine, vino când vrei tu !

Nu-ți face griji. Mi-e bine.

M-am mutat în conac.

Dacă ai nevoie de ceva, dacă vrei să vorbeşti cu mine...

Pleacă...

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 74