Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 72

- Resul ! - Da, mamă !

Dă-mi puțină apă, fiule ! Mor de sete.

Bine, mamă.

- Ce ai pățit la picior ? - M-am lovit în uşă. A curs sânge.

- Ai grijă, fiule ! - Da, mamă.

- Mulțumesc ! - Cu plăcere !

Credem că operația a avut succes. Facem tot ce trebuie.

- E în pericol de moarte ? - Glonțul era foarte aproape de inimă.

La început, dar a depăşit perioada periculoasă.

Trebuie să se odihnească. Acum, scuzați-mă, vă rog !

Căutați-l pe ticălosul de Ahmed şi în gaură de şarpe, numai să-l găsiți !

Duceți-vă !

Haide !

Băiete, ăsta nu e un hotel.

Mamă !

Mamă, te simți bine ?

Mi-e foarte frică, mamă. Te rog, răspunde-mi !

Osman, du-te la joacă, dragă !

Mamă ! Mamă, sunt îngrozită.

Te rog, spune ceva ! Deschide uşa, să te văd !

Mamă, deschide uşa odată !

Bunico, nu ştiu ce să mai fac.

Ce face Cemile ?

A zis că se spală. A intrat în baie şi nu mai iese, bunico.

Plânge, geme... Nu-mi dau seama.

- Mă duc eu să văd. - Bunico...

Cemile ! Cemile...

Cemile ! Spune ceva, draga mea ! Te simți bine, puiule ?

Răspunde-mi !

Vorbeşte cu mama Hasefe. Te rog, draga mea !

- Cemile... - Bunico, ce s-a întâmplat ? Mamă !

Cemile ! Cemile !

- Stai, bunico ! Dă-te la o parte ! - Ce faci ?

Sparg uşa.

Mamă !

Cemile...

Sunt Hasefe. Mă recunoşti ?

Vino, puiule !

Vino...

Vino încoace...

Nu... Nu...

Gata, gata ! Gata, gata, nu-i nimic. Lasă-ne !

Ne ducem în altă cameră... Vino, draga mea !

Hai cu mine, hai în pat...

Cemile...

Mă duc s-o anunț pe Aylin.

- Să-i spun ce s-a întâmplat. - Bine.

Altfel, o să facă scandal, că nu i-am zis nimic.

Scumpa mea... Frumoasa mea...

Cemile, îmi dau seama.

Ali... ți-a făcut rău.

Dar tu eşti imaculată, Cemile. Eşti curată ca lacrima.

Cemile, fata mea...

El e fiul meu...

Dar şi tu eşti fata mea.

Lui ar trebui să-i fie ruşine...

Tu să ții capul sus ! Să stai dreaptă !

Cum se înveselesc frunzele, când bate soarele,

cum joacă în vânt şi cum strălucesc...

Cum sclipeşte voalul de mireasă pe capul miresei...

Uite-aşa o să fii şi tu: strălucitoare, sclipitoare...

O să stai cu capul sus.

Iar eu o să-ți fiu alături. N-o să rămâi singură.

Cemile, mama Hasefe o să-ți fie alături.

Uită-te la mine !

O să-ți fiu şi eu alături. N-o să rămâi singură.

Eu, mama Hasefe, o să fiu mereu lângă tine !

Puiul meu...

A căzut un om ! A căzut !

- Cred că are epilepsie. - Ce epilepsie ?! E plin de sânge.

- A mâncat bătaie. - Să-l ajutăm ! Să-l ridicăm !

- Cred c-a pățit ceva... - Doamne...

- Şi-a revenit. - A mâncat bătaie.

- Să-l ajutăm să se ridice. - Gata...

La o parte ! Gata !

Gata, dați-vă la o parte ! Gata, mulțumesc.

- Ce s-o fi întâmplat ? - Dacă ajuți e rău, dacă nu, tot rău...

Dacă vă simțiți bine, aş vrea să vă întreb în legătură cu incidentul.

Întrebați-mă.

A fost un incident la adăpostul pescarilor.

Un vapor v-a dărâmat baraca. Nu e ceva des întâlnit.

Baraca e la pământ. Vă pot întreba unde erați atunci ?

Eram la un prieten pescar. Îi renovam barca.

- Iarna e vremea pescuitului ? - A fost o situație urgentă.

N-a avut încotro. Mi-a cerut ajutorul.

Sunteți rănit. Cum s-a întâmplat ?

Bârnele care susțineau barca pe care o renovam au alunecat.

Barca s-a răsturnat.

Nu ne-a strivit. Dar am căzut şi m-am rănit.

În regulă.

- Cum se simte căpitanul Ali ? - De ce întrebați ?

Mi-au povestit prietenii

că el era în vasul care mi-a lovit baraca.

A dispărut. Nu era nici sub ruine.

Dar ar face bine să apară cât mai repede.

A scufundat vasul şi a făcut praf baraca.

O să aibă necazuri.

Deocamdată, asta e tot.

Dacă mai e nevoie, vom reveni.

Ce bine că exişti...

Bună, Murat !

- Cum te simți ? - Puțin mai bine.

- Dar sunt foarte slăbit. - O să treacă. O să te faci bine.

Şi eu îmi doresc să-mi fie bine. Nu vreau să vă îngrijorez.

Ce vorbă e asta ? Nu spune asemenea lucruri.

Noi ne retragem acum. Tu odihneşte-te, dormi !

La revedere !

- Pleci ? - Da. Ies.

- Te întâlneşti cu Mesude ? - Da.

Voi... voi doi...

- Mamă ! Mamă ! - Ce ai ? Sper că e de bine.

- Mamă ! - Ce se întâmplă ?!

- Mamă, Soner... - Ce-i cu el ?

Mamă, Soner... Mamă, Soner m-a cerut de nevastă !

Mamă ! Mamă !

Mamă, Soner m-a cerut de nevastă... Mamă, Soner m-a cerut de nevastă...

Mamă ! Mamă, Soner m-a cerut de nevastă !

- Mamă, Soner m-a cerut de nevastă ! - Stai, fato, că mor !

Mesude ! Mesude !

Mesude !

Mamă, mamă, mamă... Nu-mi vine să cred !

Nu mă aşteptam să se întâmple aşa de repede, mamă.

Nici eu ! Ai tras lozul cel mare !

Puiul meu !

Dar...

Ce mă fac ?! Mi s-a umflat fața ! Trebuie să mă pregătesc !

- Unde te duci, puiule ? - Ies cu Soner la cină diseară.

- Să mă aranjez un pic. - Aranjează-te, puiule...

- Alo ! - Sunt Mete.

Voiam să vorbesc cu dna Aylin. Sunt fratele ei.

O clipă, vă rog. Dnă Aylin, e fratele dv. Mete la telefon.

- Alo, Mete ! - Bună, Aylin !

- Bună ! Ce mai e nou ? - Nu sunt veşti bune, Aylin.

- Ce s-a întâmplat ? - M-am gândit că ar trebui să ştii.

- Tata... - Ce a făcut ?

- A bătut-o pe mama. - La naiba !

- Mama se simte bine ? - Nu prea.

- Bine. Vin imediat. Ne vedem acasă. - Bine.

Mai dau un telefon.

- Aveți o carte de telefoane ? - Da.

- A adus şoferul maşina ? - Da, doamnă.

Dnă Aylin ! Dnă Aylin !

- Ce este ? - Vă cheamă dl Murat, doamnă.

Nu pot veni acum. A intervenit ceva urgent. Trebuie să plec.

- Dar dl Murat a zis... - Eu zic că trebuie să plec urgent !

Chemați-l pe dl Soner, să stea acasă cu fratele lui,

în loc să se plimbe cu uşuratica aia !

Retrageți-vă !

Mama nu se simte bine. Trebuie să plec.

Duceți-vă, dnă Aylin ! Sunt eu aici.

Alo !

- Eu... - Alo !

- Sunt Mete. - Mete ?! Ce tupeu !

O suni până şi acasă ! Eşti culmea !

Iertați-mă !

N-aş fi vrut să vă deranjez, dar mi-am făcut griji pentru dna Inci.

Ce nesimțit eşti ! Vezi-ți de treabă !

Sedat !

- Dă-mi telefonul. - Dar...

Ți-am zis să mi-l dai !

- Alo ! - Doamnă profesoară !

Scuzați-mă. Mi-am făcut griji pentru dv. Cum vă simțiți ?

Mi-e bine.

Inci...

Inci !

Inci ! Inci !

Mă simt bine. Dar mâine trebuie să mă duc la spital.

Bine, mergem. Mâine mergem la spital.

Acum vreau să dorm puțin.

Alo !

Alo !

Alo !

Cine sunteți ?

Alo !

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

Mama se simte bine ?

- Vreau s-o văd. - Doarme în camera mea.

Doarme.

- Bună, bunico ! - Oricum, nu vorbeşte deloc.

- A spus ceva ? Ce s-a întâmplat ? - Nu. N-a spus nimic.

- A bătut-o tata. E clar. - De unde ştiți ?

Când veneam de la şcoală, m-am întâlnit cu tata pe drum.

- Venea dinspre casa noastră. - Se întorcea...

Îmi pare foarte rău pentru tine, mamă.

Toți suntem foarte trişti...

Mete, Berrin, Aylin, bunica...

Să te faci bine repede, mamă.

De câte ori plângea mama, mă simțeam vinovat de lacrimile ei.

Mă apăsa un sentiment de culpă, de neputință, greu ca plumbul.

Dacă plângeam eu, ea găsea o soluție pentru necazul meu.

Dar, când plângea ea, eu nu puteam face nimic.

Eram neputincios. O iubeam foarte mult pe femeia asta,

eroina unei lupte necunoscute de nimeni,

care ținea piept tuturor vicisitudinilor vieții.

O iubeam până la 30,

fiindcă ăsta era cel mai mare număr pe care-l ştiam.

Azi ştiu mai multe: 30 000, 30 de milioane, 30 de cvadrilioane...

Dar, dacă m-ați întreba cât o iubesc pe mama,

tot până la 30 aş zice.

Soner, dacă ai şti cât m-ai uimit... Eşti plin de surprize.

Viața însăşi e plină de surprize !

Da, aşa este.

Soner, ce-i asta ?

Pentru tine.

- Îți place ? - E puțin spus !

Desigur, importante sunt sentimentele tale pentru mine.

Şi ale mele, pentru tine.

Dar nu înțeleg un lucru, Soner.

Ce s-a întâmplat de te-ai răzgândit brusc ?

La început m-ai respins, te-ai purtat urât cu mine. Iar acum...

Îți cer scuze. Iartă-mă.

Eram foarte confuz.

Aveam idei greşite. O luasem pe căi greşite.

Apoi, m-am gândit şi am decis că aşa va fi mai corect.

Îmi pare rău că te-am rănit.

Nu contează, dragă. Să uităm trecutul. Să privim prezentul, nu ?

Noroc !

Noroc !

Aylin !

Aylin !

Aylin !

- Doriți ceva, dle Murat ? - Aylin ! Unde e Aylin ?

- Dna Aylin nu e acasă, dle Murat. - O vreau pe Aylin !

- Cum v-am spus... - Gura ! O vreau pe Aylin !

Să vină imediat aici ! Acum !

De ce nu e aici ? Unde a plecat ? Cu cine ?!

Ce se întâmplă ? Murat, s-a întâmplat ceva ?

Unde ai fost ? De unde vii ?

Ai fost cu Aylin, nu ? Ați fost amândoi împreună, nu ?

Unde e Aylin ? Unde e Aylin ?!

Murat, ce tot spui ?

De unde ți-au venit ideile astea ?

Mama dnei Aylin nu se simte bine. Cred că e bolnavă.

Dna Aylin s-a dus la ea, dle Murat.

O vreau pe Aylin...

Bine. Calmează-te. Nu te agita. Suleyman e aici.

Mă duc chiar acum s-o aduc pe Aylin.

A venit o maşină.

Aylin, a venit Soner.

Murat vrea să te vadă. Să mergem !

Mama nu se simte bine. Trebuie să rămân.

Nici Murat nu se simte bine. Trebuie să vii !

Ocupă-te tu de Murat ! Mama are nevoie de mine. Nu pot veni.

Să mă ocup eu de el, când are soție ? Spune ! Eu să mă ocup de el ?

- Te rog ! - Nu !

Vii cu mine ! Acum !

Bărbatul are dreptate, nebunule. Aylin e măritată. Are soț.

Locul femeii e lângă soțul ei.

Nu a alungat-o nimeni din casa mamei sale. Aylin a vrut să plece.

Când pleci, pleci.

Du-te, scumpo ! Nu-ți face griji pentru mama. Suntem noi cu ea.

Uite, o să rămână şi bunica aici în noaptea asta. Du-te, scumpo.

Vii altă dată, când eşti liberă, da ?

- Bine. În regulă. - Hai !

Am vorbit cu doctorul. Nu sunteți în stare gravă.

- Să vă odihniți ! - O să mă odihnesc.

Doriți ceva de la mine ?

- Îmi fac griji pentru Cemile. - Am înțeles. Mă voi interesa.

Te rog să mă ierți ! Nu ştiam că mama e într-o stare aşa de gravă.

- Ce are ? Ce s-a întâmplat ? - Ce te priveşte ?

- Ce te priveşte pe tine ? - Termină, te rog !

Spune-mi ce s-a întâmplat.

A bătut-o tata. Când am aflat, m-am necăjit rău.

Dar ce îți pasă ție ?

Vezi-ți de flirtul tău ! Doar n-o să te gândeşti la mine !

La tine mă gândesc, Aylin ! Nu mai vorbi aşa !

Nu ! Te gândeşti doar la tine şi la fratele tău.

Când am venit acasă, Murat îți repeta întruna numele.

Era furios. Făcea scandal.

Aylin, e bolnav ! Ştii că nu poate să se agite !

În plus, are nevoie de tine.

Atunci, stai cu fratele tău, în loc să alergi după Mesude !

- Tu eşti soția lui ! - Iar tu eşti fratele lui !

Pe tine te vrea ! E îndrăgostit nebuneşte de tine !

Pe tine te iubeşte ! Înțelege odată ! Tu îl ții în viață ! Înțelege !

Eu nu eram acasă.

Când nu te-a găsit nici pe tine, a crezut că am ieşit împreună.

Înțelegi ce înseamnă asta ?!

Aylin !

Aylin !

- Aylin ! Aylin ! - Lasă-mă !

- Nici nu ştii încotro s-o apuci ! - Dar tu ?! Tu ştii ?

Murat te aşteaptă. Să mergem acasă !

- Dă-mi drumul ! - Nu-ți dau drumul !

Îmi pare foarte rău ! Îmi pare foarte rău !

Te rog, iartă-mă... Te rog, iartă-mă...

Ba tu să mă ierți.

Să mergem acasă, până nu facem ceva ce o să regretăm.

Să mergem !

Bine ați venit !

Scuză-mă, Murat. Te-am lăsat puțin singur.

Dar trebuia să mă duc la mama.

Vă cer scuze amândurora ! V-am supărat spunând prostii.

Eu nu ştiu nimic.

Nu trebuie să insistăm pe tema asta. Din când în când, toți vorbim prostii.

Mă scuzați. Sunt obosit. Mă odihnesc puțin.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 72