Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 67

Bună, fiule !

Dragul meu Hasan...

Se spune că morții rămân pe veci la vârsta la care au murit.

Dar tu nu eşti aşa. Tu creşti în sufletul meu.

Creşti mai repede decât mine.

În prezența ta, mă simt mai mic decât tine.

Îmi cer iertare, fiule. Vreau să mă ierți.

După ce ai plecat tu, viața mea a fost ca o noapte.

M-am pierdut în întuneric. Acum, a apărut o lumină.

Dacă aş şti că mă ierți, poate aş fi un alt om,

poate aş renaşte.

Te rog, Hasan, iartă-mă !

Te rog...

- Bine ați venit, domnule ! - Bună ziua !

Bună, Selma !

De ce ai venit la mine ? De ce ai venit ? Ca să mă sperii ?

Nu, n-am venit să te sperii. Am venit să te văd.

Ai venit să mă vezi ? Dar de ce ai venit să mă vezi ?

- Mie mi-e frică de tine. - Nu te teme.

- Uită-te la mine. - Nu mă uit la tine.

Ți-e frig ?

- Tu mă iubeşti ? - Sigur că te iubesc, copilul meu.

Dar soții nu le spun soțiilor lor "copilul meu".

Nimic nu stă acolo unde se opreşte, nimic nu rămâne aşa cum este.

Eu nu sunt soția ta ?

A trecut mult timp de când nu m-am mai uitat în ochii tăi.

În ochii tăi frumoşi şi trişti...

Dle Hikmet ! Au venit răsaduri noi. Să le vedeți, dacă tot ați venit.

Bine, vin.

Eu nu sunt copilul tău. Eu sunt soția ta.

Eu nu sunt copilul tău... Eu sunt soția ta.

Mai sunt şi astea, domnule. Ce să facem acum ?

Plantezi o parte în grădina din față,

iar restul, în grădina din spate, lângă zid.

Am înțeles, dle Hikmet.

Selma !

Selma !

- Ce s-a întâmplat ? - Chemați imediat doctorul !

Selma, te rog ! Selma, te implor !

- Ce s-a întâmplat aici ? - Selma a căzut în piscină.

Ce s-a întâmplat ? Dnă Selma !

- Respiră, domnule ! - Nu mai stați... Chemați doctorul !

Nu te încorda. Stai relaxată.

Am vrut să merg la Hasan.

Berrin !

- Ce faci ? - Bine. Tu ce faci ?

- Bine. L-ai văzut pe Ahmet ? - Nu, nu l-am văzut.

N-a mai apărut de câteva zile. A dispărut după moartea mamei lui.

Sunt foarte îngrijorată. Aş vrea să aflu ceva.

Mulțumesc.

Nu-l ştie. Hai să mergem !

De înălțimea mea. Poartă un palton cafeniu.

Are un fular negru.

De unde să ştiu eu ? Vin mulți oameni aici.

Are o rană pe nas, ca o tăietură de cuțit.

Nu, nu cunosc o asemenea persoană.

Eu mă numesc Resul.

Dacă vezi o asemenea persoană, să suni la numărul acesta.

Îl scriu, da ? Să spui oricui răspunde, fie eu, fie altcineva.

O să mă anunțe. Ne-am înțeles ?

Ia... Dacă mă anunți, o să te răsplătesc. Rămâi cu bine !

Nici aici nu ştie nimeni nimic. Mi-am lăsat numele.

Dacă întâlnim pe cineva care îl cunoaşte pe criminal,

sigur o să-i spună. Atunci o să înceapă el să ne caute.

Dacă nu îl cunoaşte nimeni ?

Nu degeaba am spus că treburile astea sunt grele, Hakan.

Atunci, o să facem un alt plan. Momentan, continuăm. Hai !

- Am să-ți spun ceva. - Ce ai să-mi spui ?

Oamenii aceia stau acolo de mult, căpitane Ali. Se uită şi vorbesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Poftiți !

Suntem interesați de vas. Putem să-l vedem ?

Sigur că da, intrați.

- Cred că ați amenajat un bar aici. - Da, şi bar, şi restaurant.

Avem o formație de sazuri care cântă pe scenă.

Dar putem să aducem şi alte formații.

Foarte bine. Şi noi ne gândim la ceva asemănător.

Să discutăm... Putem face şi plimbări de o zi sau de mai multe zile.

Dv. ce doriți ?

Cred că ați înțeles greşit. Noi suntem interesați de vas.

Cum aşa ? N-am înțeles.

Suntem în discuții cu doamna străină, care este proprietară.

Ne-am înțeles la preț. Am zis să-l vedem şi de aproape.

- Ați venit să cumpărați vasul ? - Da. Cum ne-o fi norocul.

- Nu e niciun noroc, prietene. - Poftim ?

Nu e niciun noroc ! Plecați ! Ieşiți ! Mişcați-vă !

Vasul acesta nu e de vânzare. Duceți-vă naibii !

Vă arunc în mare, dacă mai veniți ! Nu te mai uita ! Dispari !

Ahmet !

Ahmet !

Nu închide uşa. O să plec imediat.

- Ce s-a întâmplat ? - Au venit unii la vas.

- Ai încercat să-l vinzi. - Ți-am spus că o să-l vând.

Da ? Să ştii că i-am luat de ceafă şi i-am dat afară.

Atunci, o să vină un alt client.

Dacă o să vină, o să-l alung şi pe acela, clar ?

Vasul este al meu. Eu vreau să-l vând. Nu te mai băga tu, Ali.

Cum adică să nu mă bag ? Sunt soțul tău ! Nesimțito !

O să stau tot timpul pe vas. Acolo o să dorm.

Să îndrăzneşti să trimiți alți clienți ! Îi arunc în mare.

Dacă te încăpățânezi, te scufund odată cu vasul !

Vă distrug pe toți ! Vă nimicesc ! Scorpii de mare flămânde !

Blestemați să fiți cu toții !

Vino, fato ! Abia a început. E foarte palpitant.

Mamă, s-o vizităm pe Aylin cu toții.

Fata s-a căsătorit, dar voi nu ați felicitat-o.

Stai în banca ta ! Ascultăm ceva palpitant.

Cred că tu ai ceva mai palpitant decât teatrul radiofonic.

Vino cu mine.

Spune ce ai de spus.

- E despre Soner, mamă. - Ce s-a întâmplat ?

Mergea bine cu Soner la început, dar acum mă evită.

- Nu vorbeşte cu mine la telefon. - I-auzi ! Şi ?

Mă gândeam că trebuie să fac ceva. Adică să reaprind relația.

Sigur că da.

Mă gândeam s-o vizităm pe Aylin cu toții.

S-au căsătorit. Să mergem să-i felicităm !

O să fie şi Soner acolo, nu ?

Bravo ! Nu e uşor să găseşti un bărbat în vremurile astea.

Când găseşti unul bun, îți foloseşti mintea să nu-l pierzi.

Din câte am înțeles, Soner e bogat. Ție îți place. Înseamnă că e chipeş.

Aşa este.

Atunci ? În dragoste şi în război, totul e permis.

Ce e dragostea ? Dispare în trei zile.

În urmă rămâne un război de-o viață. Cine nu-şi foloseşte mintea pierde.

Ai înțeles ?

Dar tata n-o să vrea să vină. O să mă necăjească.

Ce-ți spun eu de atâta timp ? Lasă asta în seama mea.

Unde nu vine el ?!

Kemal !

Cumnatul lui Aylin, Soner sau cum îl chema...

Taci, Neriman ! Comisarul o să-l prindă pe criminal.

Soner se ocupă cu comerțul. Are multă treabă la vama din Karakoy.

Da ? Nu mai spune !

Mi-am amintit ceva când l-am pomenit pe Soner.

Noi n-am felicitat-o pe Aylin. N-am fost acasă la ea.

- Soner stă în aceeaşi casă. - Nu mai spune ! Să ne fie ruşine !

Trebuie neapărat să mergem la fată. Să mergem la o cină, Neriman.

Ce bine te-ai gândit, Kemal ! Să sun, să anunț...

Bine.

Ce s-a întâmplat, mamă ? L-a prins ?

Ce rea eşti, mamă !

Cum să fiu rea ?! Treburile astea aşa se fac.

Să ai grijă dacă răspunde Aylin. Ea o să ne expedieze.

De aceea, oricine ar răspunde, tu să-l ceri pe Murat la telefon.

Este soțul lui Aylin. Să vorbeşti cu el, n-o să refuze.

Bine, am înțeles.

Mamă !

Mamă !

- Iar eşti dusă pe gânduri. - Mă gândesc şi eu...

- La ce te gândeşti, mamă ? - Nici eu nu ştiu. Mă gândesc aşa...

Şi Osman a adormit.

- Selma ce face ? E bine ? - E bine.

Mereu am avut o nelinişte în suflet.

Durerile trecutului sunt încă proaspete.

Rănile sunt încă deschise, încă sângerează.

E imposibil să trecem cu vederea şi să ne întemeiem un cămin fericit.

Relația noastră a fost un vis irealizabil.

Poate că e bine că ne-am trezit.

Era să omorâm un om nevinovat.

Eu m-am răzgândit, pescarule. Nu se poate.

Nu te supăra.

Cemile, vrei să mă asculți o clipă ? Cemile !

- Ce este ? - Trebuie să vorbim.

Nu e nimic de vorbit. De câte ori să mai vorbim ?

- De data asta e altceva. - Aceeaşi poveste.

- Ascultă, Cemile ! - Nu ascult. N-are rost să vorbim.

Trebuie să vorbim despre pescar.

Nici despre asta n-are rost să vorbim.

- Aşadar, trei persoane. - Erau trei persoane.

Pe unul îl cheamă Resul. Aşa a spus.

N-am putut să aflu cine erau ceilalți doi.

- Unul avea părul galben. - Păr galben ?!

- Adică blond. - Aşadar, Resul... Ca să vezi !

Ce se va întâmpla acum ?

Elimină-i pe toți trei.

Dar să fii atent de data asta, să n-o dai în bară ca data trecută.

Am înțeles.

- Bună ziua ! - Bună ziua, doamnă profesoară !

Luați loc !

- Mete, am auzit ceva. - Ce ați auzit ?

O să scoateți un disc. O să conțină o piesă compusă de tine.

Da.

Mă bucur mult. Felicitări !

- Mulțumesc mult. - Felicitări, Mete !

Bine, să începem lecția !

Azi vom vorbi despre muzica populară.

În general, muzica populară constă în poezii scrise

sub formă de catrene, cu măsură silabică.

Cuvintele sunt rimate. Rimele sunt de mai multe feluri.

Să dăm un exemplu...

Să scriem pe tablă un catren al lui Karacaoglan.

- Mete, vrei să scrii tu ? - Vă rog să mă scuzați.

Bine, scriu eu.

Doamnă profesoară, sunteți bine ? Dnă Inci !

Vino aici.

Spuneți, dle Ekrem.

Ce cauți aici ? De ce nu eşti lângă Hakan ?

Dl Hakan a plecat din casa în care se ascundea, dle Ekrem.

- A plecat ? De ce ? - Nu ştiu.

Ce v-am spus eu vouă ? Ce v-am ordonat ?

Dle Ekrem, dl Hakan a spus că n-o să mai stea acolo

şi că nu mai e nevoie să aşteptăm. Ne-a spus să plecăm.

A plecat de acolo împreună cu cei cu care era.

Cei cu care era ? Cine erau aceştia ?

Au venit două persoane în vizită. A plecat împreună cu ei.

De ce i-ați lăsat să intre la el ? Cine erau ? Cine ?

Unul era Resul, dle Ekrem. Celălalt era un tânăr blond.

- Blond ? - Cum a venit împreună cu dl Resul...

- Cum îl chema ? - Cred că Ahmet. Da, Ahmet.

Ahmet ? Doamne Dumnezeule !

Găsiți-l imediat pe Hakan. Căutați-l peste tot.

Viața lui e în pericol. Ai înțeles ? O să-l omoare.

Duceți-vă imediat să-l căutați ! Ce mai aşteptați ? Mişcați-vă !

Ce-a pățit Inci ? Ce are ?

Doctorul nu a spus nimic încă, dar cred că e cineva pe drum.

- E cineva pe drum ? - Vreau să spun că o să fii tată.

- Tată ?! - Ce este ? Nu te bucuri ?

Mă bucur, dar...

Doamnă profesoară, ați pus imediat diagnosticul.

- Cum se simte soția mea ? - E însărcinată, domnule doctor ?

- Nu. De unde ați scos asta ? - Atunci, ce are ?

E prematur să spun ceva.

Dna Inci o să stea în spital câteva zile.

- O să-i facem mai multe analize. - Nu e nimic grav, da ?

Nu pot să spun nimic momentan. Cu permisiunea dv...

Nu ții un toast de bun-venit pentru musafirii noştri, frate ?

Asta e datoria ta, Murat.

Musafirii au venit să vă felicite pe tine şi pe Aylin.

Nu se poate. Tu eşti mai mare. Vorbeşte tu.

Bine ați venit !

Mereu spun că vorba scurtă e cea mai bună.

- Tu spui asta, Neriman ? - Sigur că da, Kemal.

Tu nu ții un toast, tată ?

În primul rând, îi mulțumim gazdei că ne-a ospătat atât de bine.

Îi felicităm pe cei proaspăt căsătoriți şi le urăm fericire.

Am vrut să venim mai demult,

dar n-am putut îndeplini această datorie specială din anumite motive.

Am întârziat mult. Ne cerem scuze.

N-o mai lungi, Neriman.

Avem un mic cadou.

Vreau să-i ofer lui Aylin brățara asta de aur, cu permisiunea voastră.

Aylin, să fii fericită. Să îmbătrâniți împreună !

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

- Cum merge căsnicia, Aylin ? - Bine.

Cine ştie cât de fericită eşti ?! Dacă ai şti cât te invidiez...

Sper să-mi întemeiez şi eu o familie fericită ca a ta.

Ce rost are să te grăbeşti ? Stai puțin.

Ai şcoala, facultatea... Nu-i aşa, dle Soner ?

Nu e nevoie să se grăbească. Toate, la timpul lor.

Scuzați-mă, dar trebuie să rezolv câteva treburi.

- Aylin, ce mai faci ? - Bine, unchiule.

Ce neîndemânatică sunt ! Am dat pe mine.

Presară sare.

Se poate, tată ?! O să rămână o pată. Mă duc s-o şterg.

- Ajutați-o pe dna Mesude. - Am înțeles, domnule.

Ştii că Mesude e neîndemânatică, Aylin.

Ştiu drumul. Nu e nevoie să vii cu mine.

Cum doriți, doamnă.

- Cine este ? - Eu, Mesude.

- Ce cauți aici ? - Data trecută, nu ai spus asta.

Stai ! Ce-i cu graba asta ?

Nu face pe proasta. Cum să vii aici ?!

Părinții tăi sunt jos. Pe deasupra, Aylin...

Ce-i cu Aylin ?

O să se necăjească dacă mă vede cu tine ?

De aceea te fereşti atât ?

Ia-ți părinții şi plecați ! Să nu mai apari în fața mea !

Mişcă-te !

Ajunge ! Încetează cu corectitudinea asta !

E clar ce poamă e Aylin. O să te înțelegi bine cu mine, Soner.

- Altfel... - Altfel, ce ?

Altfel, îi zic lui Murat de înțelegerea pe care ai făcut-o cu Aylin.

- Mă şantajezi, da ? - Spune-i cum vrei.

Spuneai că mă iubeşti.

Te iubesc, Soner. Ochii mei doar pe tine te văd.

- Aş face orice să te câştig. - Chiar şi şantaj...

Chiar şi şantaj.