Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 66

Nu mi-ai spus toate astea.

Nici măcar mie însumi nu mi le pot spune, Cemile.

Hikmet Karci a devenit "pescarul" pentru a putea fugi de toate astea.

Am regretat mult. Enorm.

Am crezut că o să scap, dacă fug.

Însă nimeni nu poate fugi mai repede decât adevărul.

Nu s-a putut. N-am putut fugi.

Când am vorbit la cimitir, ți-am spus că sunt un om rău.

Era adevărat. Ai văzut.

Dar nu te-am mințit.

Totuşi, îmi cer iertare.

E tot ce pot să fac în situația asta. Iartă-mă.

Ai spus ce-ai avut de zis, pescarule. Haide, pleacă odată !

Te rog, iartă-mă !

Unde te duci, pescarule ?

Hikmet Karci, unde pleci ?

Îi duc şi pe pescar, şi pe Hikmet Karci departe,

într-un loc unde n-o să-i vezi nici din întâmplare.

Ies din viața ta.

Nu-i nevoie. Îți accept propunerea.

Cemile, îți dai seama ce spui ?

N-ai înțeles ce poamă este omul ăsta ?

M-ai auzit ? Îți accept cererea în căsătorie.

Cemile !

Cemile, ți-ai pierdut mințile ? Ce tot spui ?

Nu ai auzit ce-a făcut ? Eşti surdă ?

Nu sunt surdă. Nici mințile nu mi le-am pierdut.

Cum să accepți ? Ce femeie ar accepta un asemenea om ?

Ar accepta orice femeie divorțată de un soț ca tine,

dar care încă n-a scăpat.

Atât de mult mă urăşti ?

Nu te mai urăsc. Îți cer un singur lucru.

Ieşi din viața mea. Lasă-mă în pace.

Tu te-ai căsătorit, ți-ai făcut o nouă viață.

Eu nu pot să-mi doresc acelaşi lucru ? Eu nu am dreptul ăsta ?

Nu e acelaşi lucru.

Ba e acelaşi lucru, Ali. Bagă-ți asta în cap.

- Dar, când sunt eu... - Tu nu eşti, Ali.

Tu eşti doar tatăl copiilor mei. Nu mai eşti soțul meu.

Pe deasupra, tu ai vrut să divorțezi de mine.

- Da, aşa este, dar... - Niciun "dar".

Divorțăm, tu te căsătoreşti cu o altă femeie,

îți faci o viață nouă, iar eu, "fosta ta soție",

să stau într-un colț, să mă supun ordinelor tale, nu ?

Nu se poate aşa ceva.

Dar omul ăsta a făcut de o mie de ori mai multe rele decât mine.

Da, poate, dar a regretat. A suferit, a plătit pentru asta.

Important este că s-a străduit să-şi îndrepte greşelile.

Să le îndrepte, da ? Oare poate să-i aducă înapoi pe cei morți ?

Nimeni nu poate aduce înapoi morții, Ali.

Dar mereu este ceva de făcut pentru cei care trăiesc.

Tu nu ai regretat niciodată.

Nu ai considerat nicio faptă de-a ta o greşeală.

Nu te-ai străduit să faci ceva pentru cei lăsați în urmă.

Dar, cel mai rău, deşi ai avut ocazia, nu ai reparat nimic.

Nu ai văzut, nu ai înțeles. Încă nu înțelegi.

Eu cred că pescarul simte în inima lui durerea greşelilor comise în trecut.

Am încredere în el.

De aceea, accept să mă căsătoresc cu el.

Îți arăt eu ție, Cemile ! Te învăț eu minte !

Să nu crezi că înghit poveştile astea... Îți arăt eu ție !

- Ieşi din casa mea ! - O să cazi la picioarele mele !

Ieşi !

O să te fac să regreți ! O să vezi tu !

O să dai de naiba ! O să te întorci la mine !

Încă nu m-ați cunoscut. Niciunul dintre voi nu mă cunoaşte.

O să vă arăt eu vouă ! Tuturor !

- Acum ce se va întâmpla ? - Ce să se întâmple ?

După căsătorie, pescarul o să vină în casa noastră sau te duci tu la el ?

Eu şi Mete rămânem aici. Dar cu Osman ce facem ?

Eu nu te las, mamă. Nu poți să pleci.

Crezi că eu te-aş lăsa, dragul meu ?

Pescarul a spus că acceptă să fie în urma voastră în inima mea.

Aşa o să fie.

Dacă nu era aşa, nu mă gândeam nicio clipă, îl refuzam imediat.

Totul o să fie cum vreți voi, cum e mai bine pentru voi.

Cum a înnebunit tata când a auzit că te căsătoreşti... Nu-i aşa, mamă ?

Oare chiar te iubeşte ?

Lasă-mă cu dragostea ! Eşti culmea şi tu !

El turbează fiindcă a pierdut controlul asupra mea.

Crede că simte iubire şi încearcă să mă controleze din nou.

Nici măcar nu e conştient de faptele lui.

Mamă, te simți liniştită ? Eşti bine ?

Nu ştiu. Cred că sunt bine. Am o nelinişte. Nu ştiu motivul.

Totul este ca un vis. Dacă visam, nu credeam.

Uitați-vă la cele întâmplate...

Viața...

Viața... Acest cuvânt care exprimă incomprehensibilitatea vieții,

sentimentul de supunere trăit

când omul înțelege că a depăşit limitele resemnării...

... nu este cea mai frumoasă descriere a ceea ce înseamnă viața ?

Un oftat adânc şi o mică ezitare. Viața...

Mai bine nu veneam fără să anunțăm.

Ali nu este, tu pari abătută, Carolin...

- Ali a întârziat. - Şi eu sunt îngrijorat.

Cred că a venit Ali.

Iar m-ai făcut de ruşine, Neriman.

Cum să vii în casa cuiva fără să anunți ?

Ce are, dragă ? Ei nu sunt străini, sunt rudele noastre.

Putem să venim fără să anunțăm.

Ce ai, Ali ? Ai căzut ?

Nu am nimic, frate. Stați jos.

- Chiar nu ai nimic, Ali, da ? - Nu am nimic.

Cemile se căsătoreşte.

Foarte bine.

Cu cine se căsătoreşte oare ?

Cu cel căruia i se spune "pescarul".

Intră !

- Au venit două persoane, dle Hakan. - Cine sunt ?

Unul este Resul. Pe celălalt nu-l cunosc.

Să vină !

Ahmet ?!

Ai înnebunit ? Ce caută ăsta aici ?

Nu-ți face griji, Hakan. Ascultă !

- Tu poți să ieşi. - Ieşi !

N-am omorât-o eu pe mama ta, Ahmet. Jur că n-am omorât-o eu !

Linişteşte-te, Hakan. Stai jos.

Stai şi tu jos. Aşezați-vă.

Trebuie să discutăm anumite lucruri.

N-am omorât-o eu pe mama ta.

Ți-am spus, Ahmet. Nu Hakan ți-a omorât mama.

Altul a tras. Şi eu, şi Hakan l-am văzut.

Avea un fular la gât. Era îmbrăcat într-un palton cafeniu.

Da, avea nişte pantaloni negri sau gri, nu-mi amintesc exact.

N-am omorât-o eu pe mama ta, Ahmet.

S-au întâmplat multe între noi. Ne-am bătut.

Dar ştii şi tu că eu nu pot omorî pe nimeni.

Tocmai de aceea încă respiri.

Criminalul voia să mă omoare pe mine, nu pe mama.

Mama m-a apărat. S-a făcut scut în fața mea.

Cel care a tras e o unealtă, un criminal plătit.

Importante sunt persoanele sau persoana din spatele lui.

Singura cale de a ajunge la ele e să-l găsim pe cel care a tras.

Bine, dar cum să-l găsim ?

L-am văzut, ştim cum arată, dar nu-i ştim numele, nu ştim nimic.

Unde să-l căutăm ? Cum să-l găsim ? Tu ai vreo idee ?

Treburile astea nu sunt aşa de uşoare, Hakan.

Dacă mişti o piatră, ies tot felul de gândaci de dedesubt.

Ce înseamnă asta ?

Hakan, e posibil să te confrunți cu lucruri la care nu te aşteptai.

Eşti pregătit să te confrunți cu adevărul ?

Nimic nu poate fi mai rău decât să trăiesc închis aici,

să mă ascund ca un animal.

Atunci, e în regulă.

- Ce faci aici ? - Mă gândesc.

- La ce te gândeşti ? - La nimic.

Te gândeşti la Cemile, nu la nimic.

Te gândeşti că Cemile se căsătoreşte.

Pleacă de pe capul meu, Carolin ! Pleacă !

Ți-am spus să n-o mai vezi pe Cemile. Ți-am spus s-o uiți.

Nu m-ai ascultat. Eu nu sunt proastă, Ali.

Dacă tu te porți aşa, o să vând vasul.

O să vând vasul ! Închid afacerea. Pauză ! Clar ?

E urât ce face Cemile. Face ce-o taie capul.

- Ia uite ! - Da, Huriye.

- Bună ! - Bună, dragă ! Ce faci ?

Bine, Neriman. Tu ?

Bine. Ce să fac ? Ştii ce se întâmplă ?

- Ce se întâmplă ? - Cemile se căsătoreşte.

- Ce spui ?! - Da.

Haide, Neriman !

Stai ! Spune-mi cu cine se căsătoreşte.

- Cu pescarul. - Pescarul ? Nu are un nume ?

- Nu-i ştiu numele. - Neriman !

O clipă, Kemal... Iar s-a înfuriat soțul meu. Vorbim altă dată.

La revedere !

De ce țipi, Kemal ? Am venit.

Nu pot să discut două vorbe cu prietena mea ?

Două vorbe devin o conferință la tine, Neriman. Mergi !

- Ce ai ? De ce eşti nervoasă ? - Nu am nimic.

De ce te-ai purtat urât cu Mesude de dimineață ?

Nu m-am purtat urât, ci aşa cum merită.

Nu e nevoie să fii geloasă pe Mesude.

- Ce gelozie, dragă ?! - Nu ştiu, aşa am simțit.

- Unde te duci ? - Mă doare capul. Iau o pastilă.

Bună !

- Tu eşti nervoasă din cauza mea ? - Da !

Din cauza lui Mesude ?

Da.

- De ce mă priveşti aşa ? - Cum te privesc ?

Nu ştiu, aşa...

Sunt nervoasă.

Ai luat pastile. O să-ți treacă.

- Probabil că te distrezi. - Da.

Îmi cer scuze.

Tu...

O iubeşti pe Mesude ?

Tu o iubeşti pe Mesude ?

Tu... pe Mesude...

Nici pe mine nu m-a luat somnul. Ca pe voi...

Cemile !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Am luat plăcintă. E proaspătă, caldă...

M-am gândit să luăm micul dejun împreună.

- Nu ştiu. - Ce să nu ştii ?!

Bine.

Două ceaiuri.

Ia, să nu se răcească !

Mulțumim.

- Mulțumesc. - Pentru ce ?

Pentru faptul că mi-ai oferit o fericire pe care nici nu mi-o imaginam.

Nici vorbă. Poate că şi eu îmi doresc să fiu fericită.

- Cine nu vrea ? - Toți vor.

Dar nu toți au parte de ea. Trebuie să depui efort.

Eu o să depun. O să fac tot ce pot să te fac fericită.

Dacă tu vei fi fericită, şi eu o să fiu fericit.

Şi îmi doresc mult asta. O să încep o viață nouă, cu tine.

Cu Selma ce se va întâmpla ?

Prețul fericirii mele nu poate fi nefericirea altei femei.

Nu pot să accept asta.

Cemile, Selma nu mai este soția mea de mult timp.

Ea nici femeie nu mai este. E un copil.

Totuşi, ceva mă macină.

Azi o să merg la mormântul lui Hasan, apoi o să merg s-o văd pe Selma.

Dacă vrei, vino la vila Karci după prânz.

Să vezi cu ochii tăi, să te linişteşti.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic. Plec.

- O să vii ? - Mă mai gândesc.

Neriman mi-a spus. Cemile se căsătoreşte cu bărbatul acela.

- Care bărbat ? - Pescarul sau cum îi zice.

- Acela e Hikmet Karci. - Hikmet Karci ? Ăsta cine mai este ?

Proprietarul atelierului de tricotaje la care lucrez eu.

Nu mai spune !

În fine, eu plec. O zi bună !

- Cemile, te căsătoreşti ? - Pe mine m-ai întrebat ?

Hai, continuă să lucrezi !

N-o să mai lucreze. O să fie soția patronului.

Te-ai gândit la ce ți-am spus, Ali ?

- Ce spui ? - Nu mă asculți.

Cred că e mai bine să nu te aud şi să nu te ascult.

Cine eşti tu, să-mi dai mie sfaturi şi ordine ?

Tu chiar ai început să te crezi patroană. Nu mă enerva...

Mă calci pe nervi, Ali. O să vezi tu !

O să vând vasul. Închid afacerea.

Să vedem ce-o să faci atunci. Fără vas, fără muncă...

O să fii căpitan acasă.

- Aşa ? - Aşa.

Vinde-l, să vedem... Haide !

- Alo ! - Aylin ?

- Bună, Mesude ! - Vreau să vorbesc cu Soner.

Soner nu este acasă. A plecat.

- Da ? - Da. O zi bună, Mesude !

Acesta este răspunsul la întrebarea asta.

- Te simți bine ? - Nu mă simt deloc bine.

Ce are fata asta ?

Sigur e însărcinată. Nu e nevoie să vă îngrijorați.

- Unde ai fost ? - În cancelarie.

- Te aşteptăm să repetăm. - Am arătat tema la istorie.

Şi-aşa am fost mustrat. O să pic. Nu mă enerva şi tu.

Treci la locul tău !

Profesoara Inci este însărcinată.

Tu de unde ştii ?

A avut grețuri când eram eu în cancelarie.

Profesoara de istorie a spus. E însărcinată.

Pari abătută, Aylin. Vrei să ieşi ?

Îi spun lui Suleyman să ne ducă la fermă, să mergi călare.

Mulțumesc. Mai bine stau acasă.

Eu plec. O zi bună !

- Alo ! - Vreau să vorbesc cu Soner.

Dna Mesude...

Ce este, Mesude ?

De ce nu vorbeşti cu mine la telefon ? De ce mă eviți ?

Revino-ți ! Cine eşti tu, să-mi vorbeşti aşa ?

Nu mă enerva şi mai mult făcând-o pe proasta ! La revedere !

Eu plec.

Mulțumesc.

De ce i-ai mulțumit fratelui meu, Aylin ?

Pentru Mesude. Pentru că a pus-o la punct pe Mesude.

Nu înțeleg de ce te deranjează aşa de mult Mesude.

Pe deasupra, aş vrea să-ți amintesc. Mesude e prietena mea de la şcoală.

Ea e interesată de Soner, nu de tine.

Şi de ce faci din asta o problemă aşa de mare ?

Pentru că lui Soner nu-i place Mesude.

Da ? Eu cred că este exact invers. Cred că fratelui meu îi place Mesude.

- Altfel, de ce să iasă cu ea ? - Nu-i mai place.

Dar tu ?

- Eu ? - Da, tu.

Soner este cumnatul meu.

Nu te întreb de fratele meu.

Te întreb de ce eşti irascibilă cu Mesude.

Aşa... Nu mi se pare că e sinceră.

Aşa să fie. Nu vreau să mă cert cu tine din cauza lui Mesude.

Dar să ştii că situația asta mă deranjează.

Îmi cer scuze.

Nu contează. Nimeni nu este atât de important ca tine.