Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 65

- Bine ai venit, mamă ! - Bine v-am găsit !

- Bine ai venit, bunico ! - Bine v-am găsit !

Bine ai venit, bunico !

Domnul să vă dea minte !

La revedere !

Prinde-l, bunico ! Ducem maşinile în garaj.

Unde este ?

- Prinde-l ! - Fugea.

Mamă !

Ce este, Cemile ?

Vreau să-ți spun ceva, dar nu ştiu cum.

Nu mă îngrijora. Spune.

- E cineva, un bărbat... - Un bărbat ?

- Pescarul. - Pescarul ? Ce-i cu el ?

Vrea să se căsătorească cu mine.

Vrea să se căsătorească ?

Dar eu nu i-am zis nimic încă. Nu ştiu... Sunt confuză.

Cemile, singurătatea e proprie Domnului.

E de ajuns să fii fericită. Şi tu eşti fata mea.

Dacă vrei să te căsătoreşti cu bărbatul acela, treaba ta !

Nu te teme de Ali. Şi eu o să te susțin.

- Mamă... - Cemile, fata mea...

Mulțumesc.

- La revedere, Osman ! - La revedere !

Mergi sănătoasă !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Părinții tăi n-o să se înfurie fiindcă n-ai dormit acasă, Mesude ?

Nu. De ce să se supere, Aylin ?

Le-am spus că rămân în casa fetei unchiului meu.

E casa unui străin ?! E casa unei rude.

Aylin, tu eşti cam supărată în ultimul timp sau mi se pare mie ?

Mă doare capul.

Probabil că nu ai prea dormit azi-noapte.

M-a deranjat un țânțar nenorocit. Nu m-a prea lăsat să dorm.

Ce țânțar... De unde o fi apărut iarna ?

Du-te în fundul iadului, Mesude !

Aylin, ce ai ? Ce ți-am făcut eu ție ?

- Linişteşte-te. De ce te-ai enervat ? - Nu sunt nervoasă !

Ce caută aici ? De ce ai adus-o ? Ce caută în casa asta ? Spune !

Mesude este musafira mea. Ai face bine să-ți revii.

Nu te întreb pe tine pe cine să aduc sau nu în casa asta.

Aylin !

Mulțumesc, Soner.

Ai face bine să pleci, Mesude.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Aştepți un răspuns de la mine, nu ? - Da.

Ți-am spus, am copii. Ei sunt mai presus de orice.

Accept acest lucru.

- Care-i răspunsul tău ? - Mă gândesc.

- Ei nu te cunosc. - Mă cunosc.

Ei te ştiu drept "pescarul",

nu drept bărbatul care vrea să se căsătorească cu mine.

O să fie acasă diseară.

Atunci, vreau să-ți cunosc copiii diseară.

Drept bărbatul care vrea să se căsătorească cu tine...

Spor la treabă !

Ce faci ? Ai simțit mirosul mâncării, nu ? Eşti vigilent !

- Resul ! - Eu sunt, mamă.

- Bine ai venit, fiule ! - Bine te-am găsit, mamă !

- Resul ! - Da, mamă.

- Am o urgență. - Bine, mamă.

Gata, mamă.

Domnul să le dea tuturor un copil bun ca tine, Resul.

Eu sunt în grădină, mamă. Să mă strigi când termini.

Băiatule...

Ridică mâinile !

Ridică-te în picioare !

- Mişcă-te ! - Unde ?

O să ne plimbăm puțin.

O să mă duci la Hakan, criminalul mamei mele.

- O să reglăm conturile. - Eu...

- Nu pot să vin. - Te-a întrebat cineva ? Mişcă-te !

- Nu pot să vin. - Ți-e frică ?

Resul !

- Da, mamă. - Vino, fiule !

Vin. Mama... E bolnavă.

Eşti prietenul lui Resul, fiule ?

Da, mamă, e prietenul meu.

- Cum îl cheamă ? - Ahmet.

- De la şcoală ? - Da.

Mamă, cu permisiunea ta, am ceva de vorbit cu Ahmet.

Vedeți-vă de treabă !

- Multă sănătate ! - Mulțumesc.

Acum, vorbeşte. Fă ce vrei să faci.

Ahmet !

- Condoleanțe ! - Mulțumesc.

Să ştii că nu Hakan a tras în mama ta.

Nu Hakan ți-a omorât mama. Am fost tot timpul lângă el.

- Nu a tras el. - Atunci, du-mă la Hakan.

Dă-mi pistolul !

Mamă, eu şi Ahmet avem o treabă. Plecăm. Vin mai târziu.

Faceți-vă treaba, fiule !

Să mergem !

Bine, rezolvăm, nu-ți face griji. Intră !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Eu sunt Ismail Guney, directorul liceului Katip Celebi.

Liceul care a câştigat concursul muzical, nu ?

- Da. - Intrați, copii, luați loc !

Şi eu vă aşteptam.

Mai întâi, vă felicit.

Ştiți că scria în contract că vom face un disc pentru formația câştigătoare.

- Da, de aceea am venit. - Al doilea cântec e gata ?

- Al doilea cântec ? - Da.

Pe disc va fi cântecul de la concurs, dar mai aveți nevoie de unul.

- Ce zici, Mete ? - Nu ştiam, dar îl pregătim.

Pregătiți-l. Aveți la dispoziție o săptămână, zece zile...

Apoi, intrați în studio pentru înregistrare.

Bine, mulțumim. Noi plecăm.

- La revedere ! - O zi bună !

- Luxoasă maşină ! - Lăsați-mă în pace !

Când o să-ți dea patronul o bicicletă cu şofer ?

- Nu mă enervați... - Ce faci dacă te enervezi ?

Vă reclam pe toți la Hikmet Karci. Vă dă pe toți afară.

Nu vă luați de el. E omul unei persoane cu o funcție înaltă.

Râdeți voi... O să vedeți, dacă aude Hikmet Karci că ați râs de mine...

Lasă-mă !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Ai puțin timp să vorbim ? - Tu cine eşti ?

Prietenul lui Hikmet Karci. Vino !

Ține de asta !

Casa e răvăşită. Oricât aş aduna, degeaba.

- Ai emoții, mamă ? - Nu.

- Haide, haide ! - Fă curat, să nu părem dezordonați.

Mamă, parcă bărbatul vine să ia casa...

Taci !

Ce băieți chipeşi !

M-am îmbrăcat singur. Mete a spus că vine un musafir important.

Avea un fiu. Îl chema Hasan.

După acel incident, copilul s-a sinucis.

Şi-a legat o piatră de gât şi s-a aruncat în piscina din curte.

Nu mai spune...

Apoi ?

Asta nu-i nimic. Nimeni nu ştie nimic important.

Ştii de unde îl cunosc eu pe Hikmet Karci ?

- De unde ? - De la închisoare.

Ce ?!

Eu am stat zece ani la închisoare, împreună cu Hikmet Karci.

Eşti prietenul lui Hikmet Karci, da ? Altfel, nu-ți mai povestesc.

El mi-a dat o slujbă după ce am ieşit de la închisoare.

Mănânc pâinea lui. Ai înțeles ?

Sunt prietenul lui,

dar Hikmet nu mi-a spus toate astea.

Hikmet de ce a ajuns la închisoare ?

Asta e partea tristă.

Cred că a venit.

Bine ați venit ! Vă rog să intrați.

- Am adus ceva. - Ia-le tu, fata mea.

Scuză-mă.

Bună ! Osman, asta e pentru tine.

Tu ai băgat corabia asta în sticlă ?

Nu, era acolo când am luat-o.

Cum au băgat-o în sticlă ?

Nu ştiu, poate s-a născut în sticlă.

Vă rog să luați loc. Eu pun florile în vază.

- Ce faci ? - Bine, mulțumesc. Tu ?

Bine.

Mete, băiatul cel mare.

Salut, Mete ! Ce faci ?

- Bine, mulțumesc. Dv. ? - Şi eu sunt bine.

Mete a ieşit pe primul loc la un concurs muzical între licee.

- O să scoată un disc. - Bravo ! Felicitări !

Mulțumesc.

- Berrin, fata mea cea mare. - Bună, Berrin ! Ce faci ?

Bine, mulțumesc. Dv. ce faceți ?

Mulțumesc, şi eu sunt bine.

Mai este Aylin. Ea s-a căsătorit. A plecat.

Dumnezeu să-i dea fericire !

- Am făcut ceai. Vreți ? - Sigur că da.

Dar cred că cel mai bine pentru toți ar fi să trec la subiect.

Decât să ne plictisim, uitându-ne unii la alții...

Ştiu ce ați trăit, ştiu necazurile şi greutățile voastre.

Într-un astfel de moment greu, am întâlnit-o pe mama voastră.

Eu şi mama voastră nu mai suntem tineri.

Eu vreau să mă căsătoresc cu mama voastră.

Însă ea vă iubeşte mult. Vă prețuieşte mai mult decât orice.

A vrut să vă cunosc. De aceea am venit aici.

M-ați văzut, mă cunoaşteți,

dar am venit aici să v-o cer pe mama voastră.

Considerați potrivită căsătoria noastră ?

Ne dați încuviințarea ?

Noi îi vrem binele. Vrem să fie fericită.

Însă mama o să decidă asta. Nu-i aşa ?

Mama e cel mai bun om din lume. Merită să fie fericită.

Cemile, din câte văd, copiii sunt dispuşi să accepte decizia ta.

În situația asta, repet şi eu propunerea.

Vrei să te căsătoreşti cu mine ?

Deschid eu.

Ce vrei ?

- Mete, te rog ! - Dar...

- Dă-te din uşă ! - Nu suntem disponibili.

- Nu sunt un străin. Dă-te ! - Tată !

Dă-te !

Ali, ce cauți aici ? Îți spun pentru ultima dată !

Lasă-mă odată în pace ! Ne-am despărțit.

Stai departe de mine !

Nu mai avem nicio legătură. Acceptă adevărul !

Tu eşti pregătită să accepți adevărul ?

Ce vrei să spui ?

Vreau să spun că omul ăsta e un mincinos şi un escroc.

Osman, fiule, mergi în camera ta !

- Nu ştii ce spui. - Ştiu foarte bine ce spun, Cemile.

Ştiu adevărul despre trecutul acestui om.

Omul ăsta te păcăleşte. Îți ascunde trecutul lui, Cemile.

Nu ți-am ascuns nimic despre trecutul meu,

din ceea ce am considerat că trebuie să ştii.

I-ai spus că ai fost la închisoare, pescarule ?

- Ai fost la închisoare ? - Da.

Ai fost la închisoare, şi i-ai ascuns asta lui Cemile, nu ?

Femeia cu care vrei să te căsătoreşti...

Întreabă-l de ce a fost la închisoare, Cemile. Nu eşti curioasă ?

- De ce ? - Am omorât pe cineva.

Uită-te la el... Pescarule, iar faci şmecherii.

Dai din colț în colț. Spune adevărul !

Spune că ai intrat la închisoare fiindcă ți-ai ucis amanta.

Omul ăsta şi-a ucis amanta. De aceea a fost la închisoare.

Câți ani ai stat, pescarule ?

Şapte ani.

Şapte ani... Fiindcă ți-ai ucis amanta, fiindcă eşti un criminal...

Da, dnă Cemile. Vezi ? Deşi era căsătorit, avea o amantă.

Avea o relație cu o altă femeie. Locuiau împreună într-o vilă.

Ştii unde ? În vila Karci. Soția lui unde locuia ?

A aruncat-o într-un loc în care să nu-l încurce.

Trăia într-o sărăcie lucie.

Pescarule, înțeleptule sau Hikmet Karci, marele patron, asta e tot ?

Uită-te la el ! S-a întristat ! Mă doare sufletul, pe bune.

De ce să mint...

M-am întristat când am aflat ce-a pățit Hasan.

Hasan Karci a fost fiul acestui om.

Din cauza unei minciuni spuse de amanta lui,

copilul a fost distrus. S-a omorât. S-a sinucis.

Omul ăsta nu şi-a apărat copilul. De ce ?

Pentru că era orbit de dragostea pentru amanta lui.

E o minciună, pescarule ? Nu e o minciună.

Toate astea sunt adevărate.

E adevărat ?

După ce Hasan şi-a luat viața,

Zuhal a vrut să mă părăsească.

Eu am omorât-o.

Şi ce s-a mai întâmplat ?

Dna Selma şi-a pierdut mințile.

Dna Selma este soția pescarului. Mama lui Hasan.

A închis-o pe biata femeie în vilă.

A pus paznici s-o păzească, să nu fugă.

Nu, n-am închis-o. Era ca un copil.

Am luat-o la vilă ca să nu-şi facă vreun rău.

Ca s-o liniştesc, s-o pot îngriji.

Ce om sensibil !

Nu mi-ai spus toate astea.

Nici măcar mie însumi nu-mi pot spune toate astea, Cemile.

Am devenit pescarul pentru a putea fugi de toate astea, de Hikmet Karci.

Am regretat mult. Enorm.

Am crezut că o să scap, dacă fug.

Însă nimeni nu poate fugi mai repede decât adevărul.

Nu s-a putut. N-am putut fugi...

Când am vorbit la cimitir, ți-am spus că sunt un om rău.

Era adevărat. Ai văzut.

Dar nu te-am mințit.

Totuşi, îmi cer iertare.

E tot ce pot să fac în situația asta. Iartă-mă.

Ai spus ce-ai avut de spus, pescarule. Hai, pleacă acum !

Te rog, iartă-mă !

Unde te duci, pescarule ?

Hikmet Karci, unde pleci ?

Îi duc pe pescar şi pe Hikmet Karci departe,

într-un loc unde n-o să-i vezi nici din întâmplare.

Ies din viața ta.

Nu-i nevoie. Îți accept propunerea.

Cemile, îți dai seama ce spui ?

N-ai înțeles ce poamă este omul ăsta ?

M-ai auzit ? Îți accept cererea în căsătorie.

Cemile !