Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 64

Să ne aşezăm...

Dansează şi cu Aylin, frate.

Nu, nu-i nevoie. Oricum, Soner sigur a obosit.

- Ai obosit ? - Nu.

Vrei să dansezi cu mine, Aylin ?

N-ai găsit un alt loc unde să-ți duci iubita ?

Trebuia neapărat s-o aduci aici ?

Nu am adus-o eu pe ea. Ea m-a adus pe mine.

Interesant ! Nimeni nu-l poate duce pe Soner pe care-l ştiu eu unde nu vrea.

Poate că mai este un Soner pe care tu nu-l ştii.

Păstrează cuvintele astea pentru iubita ta.

Cine e iubita mea ? Mesude ?

E cea cu care te plimbi şi te distrezi.

Mesude nu este iubita mea.

- Mincinosule ! - Nu e o minciună.

Ce caută lângă tine ? Plimbări nocturne, cluburi de noapte, mese...

A venit acasă. Nu mai pleca. A spus că pleacă după ce luăm masa.

Ce plăcut ! Şi tu ai crezut, da ?

Nu am crezut, dar m-am gândit că pleacă acasă după ce mâncăm.

- Bună ! - Bună !

Vreți să-mi acordați acest dans ?

- Eu ? - Vă rog !

Schimbăm partenerii ?

Nu vreți să dansați cu doamna aceea frumoasă ?

- E prietena mea. - Sigur că da. De ce nu ?

Bine. Schimbăm partenerii.

Am rămas noi doi. Soarta ne-a socotit potriviți.

Frate !

Încetează !

Frate !

Cred că a fost o neînțelegere. Să nu aibă nimeni de suferit degeaba.

Îmi cer scuze. Vă rog să le acceptați.

Nu vă gândiți la pagube. E treaba noastră.

Dar, dacă nu acceptați scuzele,

vă spun cu regret că nu veți mai avea o a doua şansă.

Mulțumesc mult pentru înțelegere. Vă rog să poftiți la masă.

Duceți o sticlă de whisky la masa domnului.

Acceptați-o ca pe un semn al scuzelor noastre.

Vreau să merg acasă.

- Suleyman, du-ne acasă. - Am înțeles.

- Dv. veniți, dle Soner ? - Nu, eu o să rămân.

Eu rămân cu Soner. Să nu vă faceți griji.

Bine, nu ne facem griji.

Adu-mi băutură ! Repede !

Adu-mi încă unul ! Repede !

Cemile !

Cemile !

- Cemile ! - Ce se întâmplă ?

Cemile !

Cemile, vino afară !

Cemile ! Vino ! Eu am venit până aici noaptea... Coboară !

Tata... Îi este dor de mama.

Nu vorbi prostii !

Ieşi !

E beat.

Ce se întâmplă ?

Am venit până aici noaptea... Coboară şi tu...

- Vrei să te aplaud ? Ce să fac ? - Nu râde. Uite !

Vezi ăştia ? Bani. Am câştigat. Bani !

Unde i-ai găsit ? Erau un premiu la guma de mestecat ?

Nu-ți bate joc, Cemile !

Coboară !

Ali, eşti beat. Du-te acasă şi culcă-te.

- Le-ai spus copiilor ? - Ce spui ?

Cemile, le-ai spus copiilor ?

Ce spune tata, mamă ? Ce să ne spui ?

E beat.

- Le-ai spus copiilor, Cemile ? - Ce tot spui ?

Le-ai spus copiilor că te căsătoreşti cu pescarul ? Sau nu le-ai spus ?

- Mamă, ce spune tata ? - E adevărat ?

Le-ai spus că te căsătoreşti cu caricatura aia de pescar ?

Copii, v-a spus ?

Spune, Cemile, o să te căsătoreşti cu pescarul ?

Spune, Cemile ! Te căsătoreşti cu pescarul ?

Voi stați aici.

Ce faci ? Ai înnebunit ?

Pescarul acela e un nenorocit, un om ticălos.

Ce om s-ar uita la soția prietenului său ?

Nu s-ar uita.

Dar pescarul s-a uitat la soția mea, la tine. E un nenorocit.

Ali, noi am divorțat. Ai uitat ? Nu mai sunt soția ta.

Tu nu mai ai niciun drept asupra mea. Înțelege !

Accept, am divorțat. Dar nu se poate, nu permit.

Soția ta e Carolin. Pescarul s-a uitat la Carolin ?

Numai să se uite... Îi scot ochii.

Dar nici la tine nu se poate uita. Nu permit, nu se poate.

Tu încă nu înțelegi, nu ? Nu ai niciun drept asupra mea.

- Pescarul acela e un nenorocit. - Ajunge !

E un om care a suferit mult. I-a pierdut pe cei dragi.

Dacă altcineva trăia ce-a trăit el, cine ştie în ce stare era acum ?

Omul suportă bine.

Nu mă laşi să-l vorbesc de rău. Focul a cuprins deja hornul...

Tu ştii mai bine asta, căpitane Ali.

- Tu să nu vorbeşti aşa cu mine ! - Ali ! Doamne !

Iubito...

Ce facem ? S-a prăbuşit.

- E adevărat ce-a spus tata ? - Pescarul te-a cerut în căsătorie ?

S-a luat la ceartă cu tatăl vostru. A spus-o la furie.

Nu e nimic de luat în serios. Nu e momentul să vorbim despre asta.

Tatăl vostru s-a prăbuşit. Dacă-l lăsăm aici, îngheață şi moare.

O să-l mănânce javrele şi şacalii.

Să-l lăsăm să-l mănânce, dar nu ştiu dacă îl mănâncă.

- Fiule, cum să-l lăsăm aici ? - Mamă, iar ne băgăm în necaz.

Du-te şi anunță-i soția. Să vină să-şi ia soțul.

Eu ? Nu mă duc. De ce să mă duc eu ?

Fiule, nu te încăpățâna. Intrăm în necaz dacă rămâne aici.

"Necaz" e celălalt nume al meu.

- Nu mai rânji. Mişcă-te ! - Bine, mă duc să-mi anunț mămica.

Dacă ne aduci şi tu un tătic, anunță-ne din timp, mamă.

Nu ne face o surpriză, ca tata.

Asta a fost o glumă sau a vorbit serios ?

Eu n-am înțeles.

- Ali ! - Tată !

- Tu ieşi. Mă ocup eu. - Dar...

Dacă nu vrei să fii dată afară mâine, fă ce ți-am spus.

Bine, doamnă.

Soner !

Pleacă de pe capul meu !

Pleacă...

Mete, pleacă de-aici ! Altfel, chem poliția.

Nu te teme, nu-ți fac nimic. Am venit să-ți spun ceva.

Ce să-mi spui ?

Soțul tău s-a prăvălit în fața casei noastre. Vino să-l iei.

S-a prăvălit... Ce înseamnă "s-a prăvălit" ?

Soțul tău a venit în fața casei noastre şi s-a prăbuşit acolo.

S-a întins în mijlocul drumului şi s-a culcat. Ai înțeles ?

De ce să se culce Ali pe stradă ? Nu se poate. Minți.

Cum să mint ?! A băut, da ? A leşinat. Vino să-l iei.

- Eşti un mincinos. - Bine, treaba ta.

Dacă nu vii să-l iei, şacalii o să-ți mănânce soțul.

O să rămâi fără soț, ai grijă. La revedere !

Unde te duci ?

Cum să vin acasă la voi ?! E noapte.

Dumnezeule...

Te aştept. Vino cu mine.

Scuză-mă, cred că te-am trezit. Mi-e sete. Voiam să beau apă.

Dnă Mesude, nu puteți intra acolo. E biroul dlui Soner.

Da ? Căutam bucătăria. Mi-e sete. Unde este ?

Vă aduc eu.

Poftiți !

Se pare că dl Soner e suspicios. Nu are încredere în nimeni.

Având în vedere că încuie uşa biroului...

Aşa e în ultima vreme. Înainte nu-şi încuia biroul.

Da ? Bine.

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

Căpitane Ali !

Căpitane Ali !

- Mete, ajută-mă ! - Du-te, fiule !

Îți cărăm soțul ! Tu stai să te uiți ? Vino aici !

Dar eu nu pot.

De ce ? Îți intră praf în păr ? Te murdăreşti de noroi ? Vino !

Voi mergeți !

Hai !

Ce caută Ali aici ? De ce a venit ?

Îl întrebi mâine-dimineață, când îşi revine.

- De ce a venit la tine ? - Avea să-mi spună ceva.

- Ce ți-a spus ? - A câştigat mulți bani.

- Uite, i-a împrăştiat pe jos. - De aceea a venit la tine ?

Am un pretendent. A auzit. S-a înfuriat.

Ce înseamnă "pretendent" ?

Cineva vrea să se căsătorească cu mine.

Se teme că o să mă căsătoresc cu acel bărbat.

- Ali e furios că te căsătoreşti... - Da.

De ce stați aici ? Nu v-am zis să mergeți ?

- Ai zis să mergem, nu să intrăm. - Mişcați-vă !

Aylin, semnează înțelegerea.

Da, pescarul m-a cerut în căsătorie.

Dar eu nu am acceptat. Încă...

Chiar dacă aş accepta...

Să zicem...

Nu fac asta fără să vă cer părerea.

Gândurile şi părerile voastre sunt foarte importante pentru mine.

Să ştiți că n-o să vă nemulțumesc cu nimic.

Mamă, dacă o s-o iei în serios...

Nu mă refer neapărat la pescar, poate fi altcineva.

Dacă o să întâlneşti un om pe care o să-l iei în serios,

care o să vrea cu adevărat să se căsătorească cu tine,

să nu-ți faci griji în privința noastră, mamă.

Şi-aşa ai o viață grea.

E foarte greu pentru o femeie singură, cu patru copii. Ştim.

Dar eu nu sunt singură.

Vă am pe voi.

Când mă gândesc că tu o să te căsătoreşti şi o să pleci...

Dragul meu fiu, frumosul meu...

Eu n-o să te supăr cu nimic. Nu te necăji. Nu-ți face griji.

Voi aveți un loc special. Să nu cumva să te necăjeşti !

Voi sunteți cei mai prețioşi pentru mine pe lumea asta.

Voi sunteți de-o parte, iar restul lumii, de cealaltă parte.

Îmi ajunge să vă iubesc pe voi. Ştiu că şi voi mă iubiți. Dragule...

Nu te uita la mine, mamă.

Bunica are dreptate. Eu sunt nebun.

Sora mea are dreptate. Şi tu ai o viață.

Ai o viață cel puțin la fel de prețioasă ca a tatei.

E dreptul tău să-ți trăieşti viața, mamă.

Nu eşti nevoită să trăieşti o viață pe care n-o vrei,

gândindu-te la ce spun alții.

- Ce ciudat ! - Ce e ciudat ?

- Şi el a spus lucruri asemănătoare. - Cine ?

- Pescarul. - Ce-a spus pescarul, mamă ?

"O să renunți să-ți trăieşti viața, gândindu-te la ce spun alții ?"

Şi a mai spus: "Dragostea face ca un om să fie om."

Mama vorbea despre dragoste. Eram uimit.

Mama făcea mâncare, spăla vase, rufe, făcea cumpărături...

Spăla pe jos, avea grijă de copiii ei...

Nu exista dragoste în viața mamei.

De aceea, uneori, plângea pe ascuns.

Vărsa lacrimi în locuri retrase şi îşi accepta nefericirea.

Dragostea era o bijuterie prețioasă pierdută.

Aştepta s-o găsească cineva şi să i-o aducă.

Ca toate mamele pe care le cunosc. Aştepta şi spera...

Bine, să vină pescarul, să-l cunoaştem. Ce este ?

Ce cauți aici ?

Ce-i drept, nu mă aşteptam chiar la asta.

Îți admir tupeul, curajul şi nesimțirea, Mesude.

Dacă ne uităm la înțelegerea făcută cu Aylin,

nici tu nu eşti mai prejos. Nu te nedreptăți.

Ce-o să faci acum ?

Curiozitatea mea provine din familie. Adică este ereditară. E o slăbiciune.

Am aflat ceva ce nu trebuia. Dar nu voi folosi asta împotriva ta.

Pentru că eu te iubesc. Eu pe tine te vreau, Soner.

Şi nici n-o să mă mulțumesc cu mai puțin, dacă nu te am pe tine, ca Aylin.

Probabil că te aştepți să te apreciez.

Poate că nu acum, dar, cu timpul, da. Sper.

Ieşi !

Nu pot să mai stau aici, Resul. Nu vreau să mai stau. Înțelegi ?

Sunt ca la închisoare.

Hakan, linişteşte-te. Dacă te consumi, complici situația.

Un fugar trebuie să fie calm. Aşa merge treaba asta.

Nu înțeleg. Cum se face că cel care a omorât-o pe mama lui Ahmet

încă nu a fost prins ? Nu pot să cred.

Eu nu mai pot să stau aici. Plec. Trebuie să ies.

- Ce faci, fiule ? - Cât o să mai stau aici ?

Mai întâi, vedem cum decurg lucrurile, apoi, luăm o decizie.

- Am o veste bună pentru tine. - Ce veste ?

Am luat legătura cu o universitate din străinătate. O să te trimit acolo.

O să fii în siguranță. Îți termini şcoala, îți faci o carieră...

În acest timp, o să se rezolve treburile aici.

La întoarcere, o să începi o viață mai bună decât cea pe care ai lăsat-o.

Adică o să fug, ca şi cum aş fi vinovat, un criminal.

Nu-i aşa, tată ? Nu merg nicăieri.

Dacă mă ascultai, nu pățeai toate astea.

Cauza tuturor acestor lucruri este faptul că n-ai uitat-o pe Berrin.

Nu mă enerva, spunând prostii.

Plec. Tu să stai cu ochii pe el.

Galete !

Carolin !

Ce se întâmplă ? Eşti nebună ?

- De ce te-ai dus la Cemile ? - M-am dus la Cemile ?

Da, aşa este, m-am dus azi-noapte.

Tu de ce o mai urmăreşti pe Cemile ?

Pentru că pescarul ăla nenorocit nu o lasă în pace pe Cemile.

- Vrea să se căsătorească cu ea. - Ce te interesează pe tine ?

Tu eşti soțul meu !

Ce-ți pasă ție de Cemile ? E o femeie liberă.

Face ce vrea. Dacă vrea, se căsătoreşte.

Ce te interesează pe tine ?

Nu se poate căsători. Nu-i permit să se căsătorească cu omul acela.

Ascultă, Ali... Eu am cumpărat un vas.

Iar eşti căpitan. Ai o afacere. Eşti patron. O să câştigăm mulți bani.

Uită de Cemile şi de pescar ! Vezi-ți de afacere ! Altfel...

Altfel, mă ocup eu de afacere.

Patroana Carolin... Tu o să conduci afacerea ?

Da.

- Adică mă dai afară. - Da.

- Pe soțul tău ? - Da.

Tu o să te ții după Cemile şi o să dai faliment.

Carolin o să stea să se uite, ca proasta ?

Nu, Ali, aşa nu se poate. Ți-am mai spus că eu nu sunt Cemile.

Fii deştept, Ali !

- Bună ziua ! - Spuneți.

Vreau să vorbesc cu dl Ekrem.

Intră !

Domnule, a venit Resul. Vrea să vorbească cu dv.

Să plece, nu am timp de pierdut cu idiotul acela.

- Dar... - Ce e nesimțirea asta ? Ieşi !

Sunt nişte lucruri pe care nu le înțeleg, dle Ekrem.

Tu ieşi.

- Cine i-a omorât mama lui Ahmet ? - De parcă îmi pasă...

Sigur ținta nu era mama lui Ahmet, ci Ahmet.

Însă a nimerit-o pe biata femeie. Cine a tras ?

Ce te interesează ? Eşti polițist ? E datoria ta ?

E important, dle Ekrem.

Dacă cineva, care nu se ştie pe cine şi ce slujeşte,

îndrăzneşte să facă vreun rău cauzei noastre...

Tu vrei să spui că sunt un criminal ?

Criminalul e altul. Tu eşti cel care a dat ordinul.

Asta vreau să spun.

Ieşi !