Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 60

Domnul se numeşte Ali. Spune că este tatăl dnei Aylin.

- Vrea să vorbească cu dumneaei. - Bine, o anunț.

Turnul Eiffel este o grămadă de fier ascuțită.

N-am înțeles de ce este celebru.

Scuzați-mă, dnă Aylin. A venit domnul Ali, tatăl dv.

Vrea să vorbească cu dv.

Fă cum simți.

- Să vină să vorbim... - Bine, doamnă.

Noi să plecăm, Murat !

Intrați, dle Ali !

- Intrați, domnule ! - Mulțumesc.

- Bună, Aylin ! - Bună, tată !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Ia loc !

- Ce faci ? - Bine.

Murat, soțul tău, nu este ? Se simte bine ?

- Se odihneşte. - Bine.

Vrei să-mi spui ceva, tată ?

Da, Aylin, am venit să-ți spun ceva.

Te ascult.

Am avut necazuri mari, pe care nici nu ți le poți imagina.

Aşa vasăzică, tată...

Oare ce necazuri mai mari decât ale mamei, ale surorii mele

sau ale lui Mete ai avut tu ?

În fine... Se pare că nu e momentul să vorbim despre asta.

Încă eşti furioasă. Eu am venit să-ți spun altceva.

- Cum să-ți spun... - Da. Ce vrei să-mi spui ?

- Sunt într-o situație foarte grea. - De ce ?

Am o datorie mare, pe care nu o pot achita.

Dacă se poate...

Desigur, cu condiția de a ți-i înapoia...

Am venit să-ți cer un împrumut, Aylin. Mi-ai face un mare bine.

- Aşadar, ai o datorie, tată. - Da, una foarte mare.

Da, tată, ai multe datorii. Ai o datorie de soț față de soția ta.

Ai o datorie de tată față de copiii tăi.

Când am venit la uşa ta, când am căutat sprijinul tău,

ai rămas cu datoria de a-mi oferi un cămin.

Tu ai foarte multe datorii, tată.

Acum ai venit să-mi ceri un împrumut... Vrei bani.

Mai întâi achită-ți datoriile față de soție, de copii şi de mine

şi apoi cere-mi un împrumut.

S-a pus sechestru pe casa în care stă mama ta, Aylin.

Va fi vândută la licitație.

Dacă nu găsesc bani s-o cumpăr eu, vor rămâne fără casă.

De aceea sunt aici.

De ce s-a pus sechestru pe casă ?

Fiindcă eu am ipotecat casa, pentru a lua creditul de la bancă.

Nu am putut plăti. Banca a pus sechestru pe casă.

- A scos-o la vânzare. - Adică tot din cauza ta.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

S-a întâmplat ceva ? De ce ai venit ?

Nu, nu s-a întâmplat nimic.

Mi-am făcut griji pentru tine.

Am venit să te întreb dacă ți-e bine, dacă ai nevoie de ceva.

Ar fi bine să nu mai vii aici. Sunt o femeie divorțată.

Ai dreptate. Am fost nechibzuit. Scuză-mă.

Cine este femeia aceea ?

- Ce femeie ? - Femeia de la vilă.

Am programat cununia.

Nu e prea devreme, Sedat ? Te cam grăbeşti.

Ce grabă ?! Chiar am întârziat. Eu nu mai am răbdare, Inci.

Tipăresc invitațiile. Calitate de prima mână.

Carton gros, scris în relief, galben-auriu.

Sedat, nu mă interesează asta. Tot ce vreau eu...

- Mete ! - Da, domnule !

Ai grijă, mai sunt patru zile până la concurs.

Să lucrați intens, da ? E în joc onoarea şcolii.

Nu vă faceți griji !

Când e vorba de onoare, şi apele curgătoare stau în loc.

Noi nu facem treaba pe jumătate.

Uită-te la ştrengar... Parcă s-a făcut om.

Nu e nevoie să devină om. Este oricum.

N-are minte la vârsta asta.

Nu are legătură cu vârsta sau cu mintea, Sedat.

Unii sunt oameni din naştere, alții nu sunt oameni până la moarte.

Mete este om din naştere. Asta-i tot.

Tu mi-ai omorât fiul.

Tu şi femeia aia mi-ați omorât fiul.

Te părăsesc.

Ali, mâncarea e gata. Haide !

Haide !

Ți-e bine ?

Nu.

- Te gândeşti la casă ? - Da.

Era bine să te împrumuți la cineva, să cumperi tu casa.

Cine să-mi dea atâția bani, Carolin ?

Azi am mers la Aylin. I-am cerut ei, fetei mele.

Şi-a bătut joc de mine. M-a refuzat.

Am o mătuşă în Olanda. E foarte bogată.

O sun şi îi cer bani împrumut.

- Mehmet, cu cizme galbene... - Ce ?

Nimic. Poveste lungă...

Acum o să ne împrumutăm la o persoană necunoscută ?

Tu nu o cunoşti. Eu o cunosc.

Ne-ar da bani ?

E foarte bogată. O să-i cer.

Rudele tale sunt interesante. Nu se arată, apoi, apar dintr-odată.

- Să nu fie ca Ekber. - Nu l-am chemat eu pe Ekber.

Ți-am spus de multe ori să stai departe de el, dar nu m-ai ascultat.

Ai dreptate, nu te-am ascultat.

Să zicem că îi cerem bani mătuşii tale şi ne dă.

Cum o să-i dăm înapoi ? Nu putem să-i dăm imediat.

Îi spun că nu putem să-i dăm imediat înapoi

şi că avem nevoie de timp.

Doar tu eşti lângă mine în zilele astea grele.

- Murat ! - Da, frate.

Când mergi cu Aylin la mama şi la frații ei ?

Nu ştiu. Nu ar fi bine să mai treacă puțin timp ?

Nu ştiu. Poate că lui Aylin îi este dor de familia ei.

- Poate vrea să-i vadă. - Aylin ?

De fapt, ar fi bine. Aş vrea să-mi văd frații şi pe mama.

Nu mă simt foarte bine. Mergem peste câteva zile.

Nu e nicio problemă. Mergem altă dată împreună.

Mă duc singură acum. Nu te obosi.

Nu se poate. Nu permit asta.

Nu ştim cum o să te întâmpine. Dacă te supără cu ceva...

O duc eu pe Aylin, Murat. Aşa, stai şi tu liniştit. Ce zici ?

Bine.

- Tu ce zici, Aylin ? - Aş fi încântată.

Atunci, e în regulă. Când mergem ?

Acum.

Să-i spunem lui Suleyman să pregătească jeepul.

Sigur e noroi acolo, la voi.

- Mă analizezi ? - Nu.

- Atunci, de ce mă priveşti ? - Nimic, aşa...

Te-am şi crezut.

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

Cum ți-ai dat seama că vreau să mă duc la mama ?

Am intuit.

Tu intră. Eu aştept aici.

- Aylin ! - Surioară !

A venit Aylin !

Scumpul meu, mi-a fost foarte dor de tine, broscuța mea rotofeie...

- Şi mie mi-a fost dor de tine. - Ce faci, fato ?

Ți-am dus dorul.

- Şi mie mi-a fost dor de voi. - Ce faci, bine ? Arăți foarte bine.

Mi-e bine, mulțumesc. Voi ce faceți ?

Aylin, intră ! De ce stai la uşă ?

- Aylin, nu intrați ? - Nu ştiu ce-ar spune mama.

Cine a venit, copii ? Ce se întâmplă ?

Berrin, ia-l pe Osman şi intrați. Şi tu, Mete.

Intrați !

Mamă, eu...

Aylin, ne-ai lăsat şi ai plecat. Nu m-ai ascultat.

M-am chinuit să te fac să mă asculți, dar degeaba.

N-ai ascultat cuvântul mamei tale. Acum de ce ai venit ? Ce vrei ?

Ştiu ce-a făcut tata.

S-a pus sechestru pe casă. O să fie scoasă la vânzare.

Dacă... Dacă vrei...

Dacă vreau, o să ne ajuți ? Îmi dai bani ?

O să cumperi iubirea mamei tale, pe care ai pierdut-o ?

Să plecăm imediat !

Intrați în casă !

Nu te mai necăji ! Totul se va îndrepta cu timpul.

Nu, nimic nu se va îndrepta.

Trăim în dezordine. Aşa va fi mereu.

Nu va fi mereu aşa.

Crede-mă, nu va fi mereu aşa.

Hai să intrăm !

- Îmi bubuie inima, mamă. - De ce, Cemile ?

Astăzi este licitația. O să se vândă casa.

- Alo ! - Am o veste bună.

- Ce veste ? - Au venit banii trimişi de mătuşa.

- Au venit banii ? - Sigur că da.

Asta-i bună ! Nu mai speram. Câți bani au venit ?

Cred că sunt de ajuns pentru cumpărarea casei.

Bine, foarte bine. Vino în Sultanahmet, da ?

Acolo se ține licitația. Ne întâlnim acolo. Vin imediat.

- Bine. - La revedere !

Bună, Cemile ! Ați scăpat, am găsit bani. O să cumpăr casa.

Nu se va întâmpla nimic. O să merg la licitație, s-o cumpăr.

- Bună, fiule ! - Unde ai găsit bani ?

Ce contează ? Important este că i-am găsit.

Mă duc acum să cumpăr casa.

Ia-o mai uşor. Jumătate din casă e a mea.

Am zis eu ceva ? Asta-i bună ! Jumătate e a ta.

Am venit să te anunț, Cemile. Licitația e în Sultanahmet.

Acum mă duc acolo. Vă anunț. La revedere ! Pe curând, mamă !

Iar pune Ali ceva la cale, dar nu mi-am dat seama ce anume.

- Eu plec. - Unde pleci ?

În Sultanahmet. Acolo se va ține licitația.

O să stau cu gândul acolo. Îmi fac griji. Plec.

- Vin şi eu. - Şi eu.

Şi eu ?

Atunci, eu şi Osman rămânem acasă.

La revedere !

Acum este rândul unei proprietăți din Zeytinli,

insula 25, parcela 315, secțiunea 75,

înregistrată pe numele Ali Akarsu şi Cemile Karaboga.

- Ăştia de ce au venit ? - Nu ştiu.

Ce caută femeia asta aici ?

Las-o, mamă. E clar ce vrea.

Am prezentat spre vânzare o casă din Zeytinli, cu grădină,

280 de metri pătrați, două etaje, patru camere, un salon.

Solicitanții au depus cereri şi garanții în perioada legală.

- Noi n-am făcut asta, Carolin. - Stai liniştit. Am făcut eu totul.

Uite, acesta este numărul cumpărătorului.

Acum, să vedem cumpărătorii. Cumpărătorul cu numărul unu...

Levent Sessiz.

- Cumpărătorul cu numărul doi. - Hasan Berber.

Cumpărătorul cu numărul trei.

Cumpărătorul cu numărul trei !

Cumpărătorul cu numărul trei nu s-a prezentat.

Cumpărătorul cu numărul patru.

Tu stai jos, Ali.

- Carolin Akarsu. - Mulțumim, doamnă Carolin Akarsu.

- De unde până unde ? - Linişteşte-te !

- De ce te-ai înscris tu ? - Vorbeşte mai încet.

M-am înscris cu numele meu fiindcă o să cumpăr casa pentru mătuşa mea.

- Aşa a spus. - Spuneai că-i ceri un împrumut.

I-am cerut, dar aşa a spus. Ce era să fac, Ali ?

De ce nu m-ai anunțat mai înainte ?

Vorbeşti lucruri neimportante, Ali. Nu e momentul.

O să cumpăr casa pentru mătuşa,

dar străinii nu pot cumpăra proprietăți în Turcia. Aşa e legea.

De aceea eu cumpăr casa şi o trec pe numele meu.

Eu am şi cetățenie olandeză, şi cetățenie turcă.

Mamă, Carolin o să cumpere casa ?

Ali ! A spus că ia el casa şi-mi lasă mie jumătate.

A mințit.

Ali...

În casa aceea stau Cemile şi copiii. Eu am vrut s-o cumpăr pentru ei.

Voiam să-i dau lui Cemile partea care i se cuvine.

Înțelegi ? De ce ai făcut asta ?

Casa va fi a mea, dar le dau voie să stea acolo.

Ce faci, Aylin ?

Eu... Voiam să merg la cumpărături.

Bine.

- Am zis să merg la cumpărături. - Ai făcut bine.

Vrei să-mi prinzi colierul acesta ?

Eşti foarte frumoasă.

Întârzii.

Bine.

Mulțumesc.

Ce ai ? Te-am rănit cu ceva ?

Nu, eu am o problemă cu mine. Chiar dacă vrei, nu mă poți răni.

Te iubesc mult.

Haide, pregăteşte-te. O să întârzii la cumpărături.

Să-mi schimb hainele.

Ia o rochie frumoasă, să se potrivească cu colierul.

Tu stai aici să mă priveşti ?

Ca şi cum aş privi o operă de artă. Cu admirație, cu iubire...

Şase, şase.

Şase, şase.

- Te duci undeva, Aylin ? - Da, la cumpărături.

Să te ducă Suleyman cu maşina.

Nu, mă aşteaptă şoferul. Am vrut să te anunț.

Bine. Cumpărături plăcute !

- Iar pune tata ceva la cale. - Stai la locul tău !

Ali, ce se întâmplă ? De ce te-ai înscris cu numele acestei femei ?

Nu m-am înscris eu, Cemile, ci ea, în numele ei.

Ce mi-ai spus tu, Ali ?

- Ce mi-ai zis ? - Linişte, vă rog !

Nu mi-ai spus că iei tu casa şi că îmi cedezi jumătate ?

Da, aşa am spus.

Dar Carolin a găsit banii necesari pentru cumpărarea casei.

A vrut să treacă pe numele ei casa. Bravo ție, căpitane Ali !

- Ai ajuns din cal măgar. - Vorbeşte frumos, Cemile !

Uită-te la tine !

Ce e ? Ai venit să-i cumperi casă mămicii noastre ?

Vă rog să faceți linişte ! Vreau linişte ! Domnule !

- Treci la locul tău ! - Nu vreau să stau jos !

- Stai jos, nenorocitule ! - Liniştiți-vă ! Dă-mi drumul !

Linişte ! Fiecare să treacă la locul lui !

Altfel, mă văd nevoit să vă dau afară.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 60