Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 53

Ce zici, căpitane Ali ? Ți-a plăcut vasul, da ?

Accepți să fii partenerul meu ?

Vasul e frumos. Şi afacerea la care te-ai gândit e frumoasă.

Frumoasă ? O să facem o mulțime de bani, crede-mă.

E afacerea la care am visat.

O să câştigăm bani. Şi o să stau pe mare.

- Ce să-mi doresc mai mult ? - Nu-i aşa ? E bine şi pentru tine.

Adică te gândeşti la asta.

- Mă gândesc, dar nu am bani. - Ia un credit de la bancă.

De la banca la care lucrează Carolin. E mai uşor.

Să vedem dacă banca îmi dă creditul...

- Cum să nu-ți dea ? - Nu e nevoie de o ipotecă ?

Ai casa. Nu e a ta ?

- Ba da, e a mea. - S-a rezolvat.

Casa asta e mult mai scumpă.

Va fi ipotecată, dar e mult mai valoroasă decât creditul.

Înțelegeți ?

Am înțeles. Să zicem că iei un credit de zece mii de lire.

Dacă nu poți plăti, banca îți ia casa de o sută de mii de lire.

Înțelegi, Ekber ? Nu se poate. Carolin are dreptate.

Dar...

Tu mai ai o casă, Ali.

Ipotecheaz-o pe aceea.

Jumătate din casa aia e a lui Cemile, Carolin.

- Şi jumătate nu e a ta ? - Ba da.

E bine. Ipotechezi jumătatea ta, şi gata.

Da... Casa din Zeytinli nu e la fel de valoroasă ca asta.

- Se poate, dar... - Ce e, căpitane ?

Dacă nu câştigăm bani ? Dacă dăm faliment ?

O să câştigăm atât de mulți bani, că o să achiți creditul într-o lună.

Ai încredere în mine. N-ai de ce să eziți sau să te temi.

- Nu ştiu. - Haide, partenere ! Nu face nazuri.

Ce zici, căpitane Ali ?

Vorbeşte, căpitane...

Bine, o să ipotechez jumătate din casa din Zeytinli pentru credit.

- Facem afacerea, Ekber. - Să trăieşti, căpitane ! Bine.

O să fie o afacere profitabilă pentru amândoi, o să vezi.

- Doamne-ajută... - Totul se împarte la doi.

Tu pui jumătate de capital, eu, jumătate.

Jumătate din profit e al tău, jumătate, al meu. Totul curat.

- Să bem pentru asta. Noroc, căpitane ! - Noroc !

- Plec. - Mai stai.

Nu, plec. Am obosit mult azi.

Să dorm bine, să mă odihnesc. Mâine-dimineață am de alergat.

Treburile astea nu se rezolvă fără alergătură. O să vezi.

Felicitări din nou, căpitane Ali ! Ai luat o decizie bună.

Să fie într-un ceas bun !

Şi eu te felicit, Ekber.

Ai luat o decizie bună.

Cum spun turcii ? Să fie într-un ceas bun !

Aşa să fie... O seară bună !

Ce e, frate ? Ce ți-a spus mama lui Aylin ?

- Nu e nicio problemă, da ? - Nu, niciuna. Totul e în ordine.

Părinții lui Aylin vor accepta, da ?

Poate au ezitat fiindcă sunt bolnav.

Dar o să mă fac bine. Le-ai spus, da ?

- Ştiu asta ? - Nu-ți face griji. Totul e în ordine.

Haide... S-a făcut târziu. Ai obosit. Culcă-te.

Bine. Azi am obosit. Am murit de emoție.

Noapte bună !

Noapte bună...

Da, Suleyman.

Mama lui Aylin a găsit înțelegerea.

Au aflat totul.

M-a impresionat cum a vorbit.

E cinstită, sinceră.

A vorbit deschis.

Nu s-a ferit.

Am încercat să controlez situația...

Dar nu sunt deloc liniştit.

Oare greşesc ?

Poate că e mai bine să renunț.

Soră, nu te consuma atât de mult.

Încearcă s-o înțelegi şi pe mama. Îți vrea binele.

Pe lumea asta, fiecare se gândeşte la el însuşi.

De ce să plângi atât de mult pentru un om pe care nu-l iubeşti ?

Dragostea nu există.

Dragostea nu există... Dar ce există ? Comerțul ?

- Eu m-am decis. - O să regreți, Aylin.

Mai vedem.

"Când am văzut că Amina Taşer, soția mea,"

"nu era în casa în care ne-am mutat de curând, am întrebat vecinii."

"Mi-au spus că a luat-o poliția."

Citeşte şi semnează.

Poftim !

- Poți să pleci. - Cu Amina ce se va întâmpla ?

- Cine ? - Soția mea.

- Încă nu i s-a luat declarația. - Când va fi asta ?

- Nu ştiu. - Adică rămâne aici la noapte.

Încă nu i s-a luat declarație Aminei. Rămâne aici în noaptea asta.

- Eu plec. - Şi eu.

Mamă, diseară merg cu prietenii la concert, da ?

- Pa ! - Fiule, nu ai bani. Ce concert ?

E gratis. Tatăl unui coleg a rezolvat cu invitațiile.

Bine, atunci.

Aylin ! Noi plecăm.

- Şi eu. - Haide !

Aylin !

Subiectul căsătoriei e închis, da ? Ai grijă !

Şi eu plec. Mi-am găsit o slujbă. Azi încep.

- Ce slujbă ? - La un atelier de tricotaje.

Cine o să aibă grijă de Osman ?

Îi spun dnei Hasefe să aibă grijă de el.

Bine. Să fie cu noroc !

- Zi uşoară ! - Spor la treabă, mamă !

Zi uşoară !

Bună dimineața !

Scuză-mă, m-am aşezat pe locul tău.

Bună dimineața !

Ce faci ? Ce-o să-i faci lui Ali ?

Ce frumos vorbeşti turcă ! Te admir.

Dar cred că încă n-ai învățat să saluți.

Bu-nă di-mi-nea-ța. Adică turcescul pentru "good morning".

Nu sunt proastă, Ekber. Te cunosc bine.

Ce faci ? Ce capcană îi întinzi lui Ali ? Spune-mi.

- Ce te mai preocupă ! - Spune !

Ți-am spus de afacerea cu vasul.

O să facem un fel de restaurant, cazinou... O să câştigăm bani.

O să-i iei banii lui Ali.

E comerț. Poți să câştigi, poți să pierzi...

Eu o să câştig, el o să piardă.

O să-i spun lui Ali.

N-o să facă afaceri cu tine.

Atunci, o să-i spun şi eu câte ceva lui Ali.

Ce ?

O să-mi dai mie jumătate din bani.

Nu mai spune...

Deşteaptă mai eşti...

Şi dacă nu-ți dau ?

Atunci, îi spun totul lui Ali. Nici tu nu vei putea lua bani.

Acum, dacă vrei, spune-i lui Ali trecutul meu.

- Îți dau un sfert din bani. - Jumătate.

- O treime. - Jumătate !

Bine, jumătate.

Dar nu ştii cât o să iau de la Ali, ca să negociezi.

Dacă e o sumă care să nu merite efortul ?

Eu te cunosc bine, Ekber.

Ştii să-ți faci treaba. Am încredere în tine.

Doamne ! Uite cine a venit !

Osman, bine ai venit, puiule !

Bine v-am găsit !

Bine ai venit, Cemile ! Intră.

Nu, mamă, nu intrăm. Voiam să-ți spun ceva.

Să nu audă Neriman.

Nu-ți face griji. Neriman face baie. Nu aude.

Diseară se duc la Ali. A început să se pregătească din zori.

O să-şi caute haine,

o să-şi îndrepte părul ca să semene cu aia străină,

o să-şi pună accesorii în cap. Are multă treabă.

Vrea să semene mult cu aia. O să crape de invidie în curând.

Mi-am amintit, să te întreb...

O măritați pe Aylin ? Neriman a spus că au cerut-o.

Au cerut-o, mamă, dar nu se poate. Nu merită să vorbim.

Voi ştiți mai bine. Să fie cu noroc !

Ce voiai să-mi spui ?

Mamă, m-am angajat. Azi încep.

Foarte bine ! Ce slujbă ?

La un atelier de tricotaje. Produc hăinuțe pentru copii.

Ali ți-a găsit slujba asta ?

Nu, mamă, de unde până unde ?

Un anume Hikmet Karci. Nu ştiu cine e.

Are un atelier, Tricotaje Karci.

Tu îl cunoşti pe acest Hikmet Karci ?

Hikmet Karci... Nu-l ştiu.

Voiam să te întreb dacă poți să ai grijă de Osman.

Sigur că da. Lasă-l la mine.

Nu, mamă, nu-l las aici. Neriman nu ne suportă.

Am înțeles. Mergi la treabă.

Eu îmi iau haina, îl iau pe Osman şi mergem acasă la voi.

Mulțumesc, mamă.

- Mergi cu bunica acasă, da ? - Bine.

- La revedere ! - Să fie cu noroc, Cemile !

Câți bani o să ia Ali de la bancă ?

O să-i spun că dăm 60 000 pe vas. 30, el, 30, eu.

Sunt indulgent.

Puteam să-i fac şi mai mult rău.

30 000... Jumătate sunt ai mei. 15 000.

Bine. Ali să ia credit 30 000. Tu grăbeşte procedurile.

Să iau 30 000. Apoi, îți dau jumătate.

- Ekber... - Ce e ?

Iei banii, iar apoi îmi dai jumătate ?

Ți-am spus că nu sunt proastă.

Ascultă-mă cu atenție.

Faceți formalitățile de vânzare, apoi veniți aici să luați banii lui Ali.

Eu o să vă dau banii. Desigur, după ce iau partea mea.

- Altfel, nu se poate. - Eşti un diavol.

Bună !

- Bună, căpitane Ali ! - Bună !

Te aşteptam. Arăți bine.

- Sunt bine, slavă Domnului ! - Îți prieşte munca. Străluceşti deja.

Mulțumesc. Tu ce cauți aici ?

Am venit s-o întreb pe Carolin dacă e vreo problemă.

- Şi ? E vreo problemă ? - Nu, totul e în ordine.

Carolin a rezolvat totul. Dacă nu era ea, dura câteva săptămâni.

Dar Carolin o să rezolve imediat.

Azi începeți treaba, dnă Cemile. Sunteți pregătită ?

Sunt pregătită. Mulțumesc.

S-o ducă cineva pe dna Cemile la atelierul nou.

O să vă ajute secretara.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Parcă eu nu am treabă... Să merg tocmai la atelier.

Apoi întoarce-te, cară cutiile cu ațe. Apoi, direct la vila Karci, în Tarabya.

Eu duc salariul grădinarului, al servitoarei...

Sunt contabil, sunt hamal, ce sunt eu ?

Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vrei...

Dacă vrei, poți să renunți. Nu pot să te învinuiesc.

- Cum vrei... - Eu m-am decis.

Mă mărit cu Murat printr-o cununie-fulger.

- Dar mama ta... - Ți-am spus că eu m-am decis.

- Te-ai gândit bine ? - M-am gândit.

- Poate că nu ai vârsta necesară. - Ba da.

Pregăteşte totul. Să ne căsătorim cât mai repede.

Fără să ştie familia ta ?

Până azi, nu te-ai gândit la asta. Acum ți-a picat fisa ?

Tu fă pregătirile.

Trebuie să-i explic situația lui Murat.

Îi spun eu.

Bine.

- Suleyman ! - Spuneți.

Dacă dl Murat e disponibil, îl aşteptăm.

Uite aici, la etajul al treilea.

- Aici ? - Da, aici.

Nu era niciun atelier aici. Când s-a deschis ?

Ce te interesează ? Asta-i bună ! Tu vezi-ți de treabă.

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Tu eşti Cemile ? - Da.

Te aşteptam. Bine ai venit ! O să-ți arăt ce să faci.

- Bine ai venit ! - Mulțumesc.

- Bun-venit ! - Bună !

Aici se fac butonierele.

Tai, după care coşi bine marginile.

Ai înțeles ? Coase bine, să nu se desfacă.

- Poftim ! Începe. - Asta-i tot ?

Începe cu asta. Unii fac butoniere, alții cos nasturi, alții croiesc...

La mesele acelea se fac diverse părți, iar la masa asta se unesc.

Înțelegi ? Tu fii atentă în jurul tău. O să înveți cu timpul.

Acum poți să începi. Spor la treabă !

- Să fie într-un ceas bun ! - Mulțumesc.

Să fie într-un ceas bun !

- Bine ai venit, Aylin ! - Bine te-am găsit...

Nu te deranja, te rog. Stai jos.

- Te-ai ridicat în picioare. - Azi mă simt mai bine.

Foarte bine.

Aylin a venit să te vadă. Are să-ți spună ceva.

- Ce s-a întâmplat ? - E legat de familia mea.

Au spus ceva ? E vreo problemă ?

- În privința căsătoriei cu tine... - Nu m-au vrut ?

Nu, nu-i aşa. Ei cred că sunt prea mică pentru căsătorie.

- Mama vrea să mai aşteptăm. - Aşa ?

Da.

Dar eu nu sunt de acord.

Eu vreau să mă căsătoresc cu tine cât mai repede.

Mă bucur mult.

Să ne căsătorim imediat ! O cununie-fulger.

- Imediat ? - Da.

Dar n-am făcut pregătiri. Nu facem nuntă ?

Trebuie să invităm anumite persoane. Apoi, rochia de mireasă.

N-o să îmbraci rochie de mireasă ?

Mereu mi te-am imaginat în rochie albă de mireasă...

Vreau să porți neapărat rochie de mireasă.

Rezolv eu totul.

Nu-ți face nicio grijă, Murat.

Oricum, Soner rezolvă totul.

Când o să fie totul gata, o să vină Suleyman să te ia.

De parcă nu era de-ajuns, tata s-a însurat.

Da ?

De ce te privesc aşa de urât ? Ce s-a întâmplat ?

Ți-au întors spatele.

Berrin ?

Ayten, am o treabă. Vorbim mai târziu, da ?

Toți cred că eu am denunțat-o pe Amina. Aşa credeți toți !

Berrin, eu nu cred asta. Sunt sigur că n-ai făcut asta.

Mincinosule ! Minți !

Mă minți !

Berrin, eu am încredere în tine.

Mereu o să am.

Dar te rog să ai şi tu puțină încredere în mine.

Ai încredere în mine.

După ce luăm vasul, o să schimb scaunele şi mesele.

Toate o să fie noi.

- Bună ziua, căpitane Ali ! - Bună ziua !

- Apoi, ne ocupăm de... - Bună ziua, căpitane Ali !

Apoi ne ocupăm de decorat. Ekber are o idee bună.

O să facem şi o scenă. O să fie foarte frumos.

- Ce cauți aici, Cemile ? - Hai să intrăm în casă, Ali.

Cemile !

Ce cauți în clădirea asta ?

Bine.

Mai bine să afli de la mine.

Am început să lucrez la atelierul din această clădire.

O face intenționat. Îmi face în ciudă.

Ali, nu te mai gândi la Cemile.

Uite, şi-a găsit slujbă. Munceşte.

Te-a uitat. Uit-o şi tu pe ea.

De parcă eu n-am nicio treabă. Să merg tocmai la atelier...

Apoi întoarce-te, cară cutiile cu ațe. Apoi, la vila Karci, în Tarabya.

- Ce-o să se întâmple cu noi, Ahmet ? - Totul o să se termine.

Nu se va termina. Nu se termină.

Viața ta va fi mereu condusă de obligații.

Iar eu mă distrug privind de departe.

Acum, prietenii tăi mă acuză. Precis şi Amina mă urăşte.

Amina e şi deşteaptă, şi mai experimentată decât noi.

Nu cred că gândeşte urât în privința ta.

Dar şi ea te iubeşte.

Nu te uita aşa. Ai crezut că n-am observat ?

- Tu o urăşti ? - N-o urăsc.

Dar sunt geloasă.

- Ea nici nu poate fi geloasă pe tine. - De ce ?

Pentru că eu pe tine te iubesc. Ştie şi ea asta.

O să intentez proces de divorț.

- V-au dat voie să divorțați ? - Nu mai aştept permisiunea nimănui.

Tu eşti o parte din mine, precum brațul meu, precum inima mea.

Nu pot să mă despart de tine.

Aşa cum tu m-ai acceptat cu toate, şi ceilalți trebuie să mă accepte.

Tu eşti totul pentru mine, Berrin.

Aştept doar să fie eliberată Amina.

Nu e potrivit să intentez proces cât e în arest.

Trebuie să-i spun ei mai întâi.

Chiar aşa, în ziua în care a luat-o poliția pe Amina...

De ce te-ai dus acolo ?

Am vrut să înțeleagă că eu te iubesc mai mult decât ea.

- Trece prin Tarabya ? - Trece, doamnă.

- Scuzați-mă. - Spuneți.

- Ştiți cumva unde este vila Karci ? - Nu sunt de aici.

Bine, mulțumesc.

Ştiți cumva unde este vila Karci ?

Mergeți înainte, faceți dreapta, apoi mergeți înainte.

Mulțumesc.

Nu e nimeni ?

Scuzați-mă.

Copilul meu doarme.

Căutam pe cineva.

Dar nu poți să-l găseşti, dacă s-a pierdut.

Îl cunoaşteți pe Hikmet Karci ?

El a zburat de mult.

Dar ştiu unde s-a aşezat...

De ce ați intrat în curte, doamnă ?

Scuzați-mă.

Voiam să întreb ceva. Am o întrebare...

- Ce ? - Ce cauți iar aici ? Hai în casă !

Caut pe cineva. Se numeşte Hikmet Karci.

De ce îl cauți pe Hikmet Karci ? Ce treabă ai cu el ?

- Dv. îl cunoaşteți ? - Nu, nu-l cunosc.

- Nu locuieşte aici ? - Nu. Haide, am treabă !

Pleacă !

Haide, doamnă, nu mai sta !

Cu ce-mi bat şi eu capul când am atâta treabă... Ieşi !

Femeie !

Femeie !

Ştii ce trebuie să faci ca să-l găseşti ?

- Ce să fac ? - Du-te şi caută în cuibul de pasăre.

- Cuibul de pasăre ? - Da, cuibul de pasăre.

De ce ai fugit iar ? Vino cu mine, haide !

- Mi-ai promis că nu fugi. - N-am fugit, căutam femeia.

Bine. Pleacă şi tu. Altfel, chem poliția. Mişcă-te !

Du-te la cuibul de pasăre...

Cuibul de pasăre ?

- Ali ! - Da.

O să vină Neriman în curând.

Să nu le spui că iei credit de la bancă !

- De ce ? - Nu cumva să le spui !

Încă n-ai luat credit, vasul nu s-a cumpărat.

Nu trebuie discutat.

Ai dreptate. Neriman o să-mi pună tot felul de întrebări.

Cum am luat creditul, ce am ipotecat...

Ce, cum, de unde... Bine, nu-i spun.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 53