Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 51

- Osman ! - Da.

Mergem să cumpărăm ceva bun cu banii ăştia ?

Da ! Să cumpărăm multe !

Să luăm suc, ciocolată, un tort mare...

- Atât de mare să fie, da ? - Să fie cu ciocolată.

Să mănânce Mete, Aylin, Berrin.

Mamă, hai să mergem mâine să-ți cauți de lucru !

- Azi să fie zi de ospăț, da ? - Bine, azi să fie zi de ospăț !

Doamnă profesoară, cum e să vă întoarceți la şcoală ?

E foarte frumos. Minunat.

Parcă mi-aş fi revenit după o boală grea, parcă aş fi ieşit din comă.

Parcă m-aş fi reîntors la viață.

- Mă bucur pentru tine. - Mulțumesc !

- Te-ai gândit la propunerea mea ? - M-am gândit.

- Şi ce răspuns ai ? - Nu ştiu, Sedat.

M-ai făcut să sufăr mult.

- Ți-am spus, m-am schimbat. - Aşa spui, dar...

Vreau să mă căsătoresc cu tine. Nu mă mai chinui, acceptă !

Haide !

Diseară te duc la dans. Ce zici ?

- Nu ştiu. - Ştiu eu. Mergem să dansăm !

O să ne distrăm. O să şi vorbim. Uităm de toate pe ritm de dans.

Ce zici ?

- Bine. - Diseară.

Bine.

Am analizat cererea dv., dle Ali.

Într-adevăr, sunteți foarte calificat. Munca dv. e demnă de admirație.

Mulțumesc mult.

Totuşi, e imposibil să vă acceptăm pe vasele firmei noastre.

Pot să întreb care e motivul ?

Nu v-ați pensionat pe caz de boală ? Nu puteți lucra. Există un raport.

Cum să vă angajăm în aceste condiții ? Am răspunde în fața legii.

Să zicem că vă angajăm şi vă încredințăm un vas.

Dacă pățiți ceva pe mare, Doamne fereşte, ce se va întâmpla ?

Sănătatea dv., vasul... Totul se dă peste cap.

Ne pare rău, dle Ali. Nu se poate.

Nu ne putem asuma un asemenea risc. Poftiți !

- Da ? Ce doriți ? - Vreau să vorbesc cu domnul director.

- Aveți programare ? - Nu.

Atunci, nu se poate.

Spuneți-i că vreau să vorbesc cu el.

- Astăzi este foarte ocupat. - Spuneți-i totuşi.

- Vă rog să nu insistați. - Insist.

Ce să-i spun dlui Mustafa ? Cine îl caută ?

Cum vă numiți ?

Aveți un nume, nu-i aşa, domnule ?

- Am. - Bine. Ce nume ?

- Hikmet. - Numele de familie ?

Karcî.

Mă numesc Hikmet Karcî.

Uită-te la mine. Cum să fiu bolnav ?!

Domnule, vă rog să nu țipați ! Întâlnirea s-a încheiat.

Ai citit atent dosarul ? Te-ai uitat la actele astea ?

Uite, servicii extraordinare ! Am fost elogiat !

Uite, în canalul Panama s-a blocat cârma.

- Să vină agenții de pază. - Cine a salvat vasul ? Căpitanul Ali !

Uite aici ! În golful Biscaya am fost prinşi de furtună.

Vasul era să se răstoarne. Cine l-a salvat ? Eu, căpitanul Ali !

Am muncit 32 de ani. Cunosc toate mările. Ce spui tu ?

Blestemaților !

Dle Hikmet... Dv. susțineți că sunteți Hikmet Karcî.

Dar cum pot şti că e adevărat ?

Conduc firma asta de ani buni, conform indicațiilor primite

de la reprezentantul consiliului de administrație. Acum, dv...

- Cum îl cheamă pe reprezentant ? - Nu pot să vă spun asta.

Dacă sunteți realmente Hikmet Karcî, aşa cum spuneți, n-ar trebui să ştiți ?

N-ar trebui. N-am de ce să-i cunosc pe membrii consiliului.

Nu vă simțiți jignit, dar de aceea nu vă cunosc nici pe dv.

Cu cine lucrează reprezentantul consiliului ?

Bravo ! Eşti loial firmei.

Sună-l pe preşedintele consiliului de administrație al Companiei Karcî.

E o persoană ocupată. Nu pot să vorbesc oricând cu el.

Spuneți-i că-l sunați la cererea lui Hikmet Karcî şi va vorbi cu dv.

Du-i semnătura asta preşedintelui consiliului de administrație.

Când o să mă crezi că sunt Hikmet Karcî,

va trebui să crezi şi că sunt principalul acționar al companiei.

Atunci, nu va mai exista niciun motiv să nu faci ce-ți spun acum.

Cemile Akarsu... Îți scriu şi adresa.

Cemile Akarsu stă la adresa asta.

S-o angajezi la una dintre fabricile noastre,

la cea mai apropiată de casa ei.

Să nu cumva să pierzi timpul !

O să vin peste câteva zile, să-mi dai informații.

Se pare că-ți faci bine treaba.

Dacă vrei să-ți păstrezi postul, fă întocmai ce ți-am spus !

Pe mine şi-au găsit să mă dea deoparte ?

Ce sunt ? Rebut ? Epavă ?

Sunt sănătos tun ! Îmi merge mintea.

De ce nu mă primiți ? Am ochi ageri ! Sunt sănătos tun !

Îmi merge mintea ! De ce nu mă angajați ?

Vapoare ! Luați-mă ! Luați-mă şi pe mine...

Luați-mă şi pe mine...

Şi asta, şi asta, şi asta...

- O desfaci tu, mamă ? - O desfac, dragule.

- Dle Ekrem, a venit dl Resul. - Să intre.

Intrați !

Intră, Resul ! Tu poți să pleci. Închide uşa !

- M-ați chemat. - Ia loc, Resul.

- Am o misiune pentru tine, Resul. - Da ? Ce anume ?

- Acest Ahmet... - Da, îl ştiu.

A întrecut limita. E o piedică pentru noi.

- Ei bine ? - Să nu mai fie !

- Adică... Cum vine asta ? - Să nu ne mai încurce.

Aranjează-l, fără să spui nimănui, fără să trezeşti bănuieli.

Eu te-am educat ca să te bați pe stradă ?

Crezi că ăsta ți-e rolul ?

Sunt alți oameni care să facă treburile astea.

Drept cine mă luați, dle Ekrem ? Drept cine ne luați ?!

Suntem devotați unei cauze.

La nevoie, luăm viață, dăm viață...

Vreți să mă faceți marioneta dv. ?

Credeți că ne vom nenoroci pentru moftul fiului dv. ?!

Vă credeam altfel, dle Ekrem.

Ne-am înşelat.

L-am văzut pe Resul plecând de aici. Era cam nervos.

O fi supărat. De unde să ştiu eu ?

Am fost cel mai bun. Nu m-au înghițit. Au fost invidioşi.

Când se difuzau filmele mele, dădeau oamenii năvală la cinema.

Producătorii făceau coadă la uşa mea. Ați înțeles ?

- Iar a început ăsta. - Se băteau să joc în filmele lor.

Dar ce a urmat ? M-au terminat.

De ce ?

Pentru că eu îi spun omului adevărul în față !

Nu pot să fiu fățarnic.

M-au terminat. Au fost invidioşi.

Am rolul perfect pentru tine.

- Tu cine eşti ? - Un fel de producător.

Mete, ia-o înainte. Eu vin mai târziu.

- Ai spus că s-a terminat. - S-a terminat.

Hai, du-te, că vin şi eu !

Ai încredere în mine.

- Bună ! - Bună !

Ai vorbit cu mama ta ? Când să venim să-ți cerem mâna ?

Încă n-am vorbit cu ea. N-am avut ocazia. O să vorbesc diseară.

- Ai venit să mă întrebi asta ? - Nu.

Asta este o copie a contractului. L-a întocmit avocatul meu.

Citeşte-l atent !

Dacă vrei să modifici sau să adaugi ceva, să-mi spui.

Nu era nevoie să te deranjezi să vii aici pentru asta.

- O putea aduce Suleyman. - Dar am adus-o eu.

- Da, dar de ce ? - Fără motiv.

- Unde mergem ? - Te duc acasă.

- Nu se poate. - Te las undeva aproape de casă.

- Faci şi pilaf, mamă ? - Da, am ales deja orezul.

- Ce e în cratiță ? - Prăjesc ceapă.

O să gătesc o parte din pui cu ceapă.

Mirosul cepei care se prăjea în uleiul încins îmi dădea linişte.

Multor oameni nu le place mirosul ăsta,

însă acest miros arată că o casă este un cămin.

Înseamnă că vatra e încinsă şi că se face mâncare.

Acesta era mirosul pe care-l simțeam

când îmi rezemam capul de pieptul mamei.

Sufletul meu era plin de viață.

Omul înțelege asta când e departe de casă, de mamă, de copilărie.

Omul, care adesea dă vrabia din mână pentru cioara de pe gard...

Deschid eu.

Azi e zi de ospăț. Avem multe feluri de mâncare !

Avem tort, ciocolată...

Mamă, ai câştigat la loterie ?

Avem pui !

Mamă, ce se întâmplă ?

- Am primit banii pe peştele vândut. - Banii pe peştele vândut ?

Am lucrat cu mama la pescărie. Am vândut peşte.

Am cumpărat toate astea cu banii câştigați acolo.

Şi eu am câştigat bani.

Da, eu şi Osman am lucrat şi am câştigat banii aceştia.

Da.

Aoleo, tata !

Aylin ! Aylin !

Aylin !

Întoarce repede !

S-a urcat în taxi. Ne urmăreşte.

Urmăreşte maşina din față !

Ce mă fac ? N-o să mă asculte. O să facă scandal.

- Dacă vrei, te duc acasă. - Cred că aşa ar fi cel mai bine.

Miroase minunat.

Să vină odată şi Aylin, să ne aşezăm la masă.

- Treci încoace ! Unde fugi ? - Lasă-mă, tată, te rog !

Ce cauți în maşina ăstuia ? Ce cauți lângă el ?

- Domnule, ați înțeles greşit. - Tu nu te băga !

Mamă, tata se ceartă. Te rog să faci ceva !

- Domnule, înțelegeți greşit. - Dispari !

- Ali ! - Să nu te amesteci !

Domnule, ați înțeles greşit.

- Mamă, să-i despart ? - Nu te amesteca. Ali !

Vă rog să vă calmați ! Ascultați-o pe Aylin.

Ali, ajunge !

Ce cauți tu cu fata mea ? Aylin !

Cine e individul ăsta ? Ce cauți în maşina lui ?

Ajunge ! Tu cine eşti ? Mi-ai fost tată vreodată ?

Nu m-ai primit în casa ta. Nu uita asta !

- Îți arăt eu ție ! - Ali !

- Eu sunt tatăl tău ! - Da ?

Atunci, să-ți dau o veste, tată. Mă căsătoresc.

- Ce zici, fetițo ? - Da, mă căsătoresc.

Te căsătoreşti ?

Aylin, omul ăsta e de vârsta mea. Ai înnebunit ?

Cine vorbea ! Soția ta e de vârsta fetei tale, tată !

- Te omor ! - Să nu îndrăzneşti !

N-o să-ți permit aşa ceva ! N-o să te măriți !

Nu poți să-mi iei fata. Te omor !

Nu mă căsătoresc cu Soner !

Nu e Soner ?

Nu te căsătoreşti cu omul ăsta ?

Fratele meu mai mic i-a cerut mâna lui Aylin.

De ce nu mi-ai spus ?

Voiam să-ți spun aseară, mamă, dar erai foarte obosită.

Dacă mâine-seară sunteți disponibili,

am vrea să vă deranjăm pentru evenimentul ăsta de bun augur.

Suntem disponibili. Puteți veni.

- Ce facem, Cemile ? - Vin să ne ceară fata.

Bine, vin mâine.

Vino cu mine, domnişoară ! Să stăm puțin de vorbă !

Aylin nu se întâlnea cu Soner ?

- Fratele lui a apărut din senin ! - Fratele lui Soner...

Nu înțeleg ! Bunica îmi spune mie că sunt nebun, dar nebuna e Aylin !

Cum să te căsătoreşti în pripă ? De ce te grăbeşti ?

De unde îl cunoşti pe băiat ? Câți ani are ?

Mamă, întrebările, pe rând.

Tu nu flirtai cu Soner ? Spune adevărul !

Da, dar...

- Nu e chiar aşa. - Atunci, cum este ?

Nu vorbeam cu Soner cum crezi tu.

Câți ani are băiatul care vrea să se însoare cu tine ?

- E cu un an mai mare decât mine. - Adică amândoi sunteți copii.

Mamă, câți ani aveai tu când te-ai căsătorit cu tata ?

Aşa era atunci, pe vremea noastră.

Mai vedem... Mai vorbim, ne mai gândim...

- Aylin, haide, masa e gata ! - Bine, vin.

- Frate Ali ! - Bună, Ali !

Bună ! Unde vă duceți ?

Luăm masa cu Asociația Vameşilor. Tu de unde vii ?

- Vin de la Cemile. - Ce s-a întâmplat ?

E de bine.

O să vină s-o ceară pe Aylin. Despre asta am vorbit cu Cemile.

Cine o cere pe Aylin ? E cineva cunoscut ?

Nu, voi nu-l cunoaşteți.

Cum îl cheamă, unchiule ? Poate îl cunosc eu.

Nici eu nu ştiu. Judecând după maşină, e o familie bgată.

În fine, mai vedem... La revedere !

Cică nu-l cunoaştem ! Eu l-am cunoscut înaintea lui.

Se căsătoreşte cu tipul ăla în vârstă.

Mi-am dat seama.

În seara aia era agățată de gâtul lui, în fața papetăriei, în plină stradă.

Căsătoria asta nu e de bun augur.

- Ți-ai căutat de muncă azi, Ali ? - Am căutat.

- Ai găsit ? - N-am găsit.

Nu te supăra.

O să găseşti.

- Sunt supărat din cauza lui Aylin. - De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Cineva vrea să se căsătorească cu Aylin. Şi ea vrea.

- Dar Aylin e mică. - Da.

- Mâine vin să-i ceară mâna. - Ce să ceară ? Cine ?

E un obicei de-al nostru. N-ai cum să înțelegi.

- Haide, fă o cafea ! - Cafea turcească ?

- Da. - Bine.

Ce cauți tu aici ? Pleacă !

De ce să plec, dragă ? Abia am venit.

Carolin !

Ekber, ce surpriză frumoasă ! Intră !

Carolin tocmai făcea o cafea.

Ce e ? De ce nu mănâncă nimeni ?

Eu şi mama am făcut mâncarea. Şi eu am câştigat bani s-o cumpărăm.

- Mâncați ! - Mâncăm, fiule.

Nimeni nu râde, nimeni nu vorbeşte.

Terminați tot ce aveți în farfurie, apoi, vreau să râdeți, da ?

Bine, ştiu ce am de făcut !

Râdeți !

Râdeți !

- Râdeți ! - Fiule !

Te gâdil şi pe tine !

Aşa ! Acum, să mâncăm cu veselie.

- Eşti foarte frumoasă. - Mulțumesc.

E atât de frumos să fiu iar cu tine, să stau lângă tine...

Nu simți şi tu la fel ?

Aş vrea să simt la fel, Sedat. Crede-mă că aş vrea !

- Ce te împiedică ? - Nu ştiu.

Haide, dansează !

Nu ştiu, Sedat. Serios.

Haide, lasă-te în voia muzicii !

- Vreau să mă aşez. - Bine, să ne aşezăm.

Te rog să nu mă înțelegi greşit. Nu ştiu să dansez aşa.

Nu te necăji. O să te învăț eu.

- Da ? - Da, când o să ne căsătorim.

- Când o să ne căsătorim... - Da.

Căsătoreşte-te cu mine, Inci.

Te iubesc. Vreau să fii soția mea.

Vrei să te căsătoreşti cu mine ?

Da.

Sunt cel mai fericit om din lume.

- Plângi ? - Da, plâng.

Sunt lacrimi de fericire.

Carolin, cred că familia ta are o slăbiciune pentru ginerii străini.

Ekber, erai doar în trecere sau ai venit special ? Sunt curios.

Am avut ceva de făcut în apropiere. Am trecut şi pe-aici.

Ce ai făcut ?

O investiție. Intenționez să încep o afacere în Istanbul.

Şi eu caut de muncă, dar nu găsesc. Am lucrat ani buni, Ekber.

Acum nu pot să stau acasă. Îmi vine foarte greu.

Tu la ce afacere te gândeşti ?

Un restaurant, un loc de distracție, poate, un cazinou...

- Încă nu m-am decis. - Bine.

De fapt, e un vas mare. Vreau să-l fac restaurant, înțelegi ?

- Restaurant ? - Proprietarul este cam strâmtorat.

Mă gândesc să-l cumpăr eu.

Îl renovez. Poate, seara, aduc o orchestră, să cânte.

Clienții mănâncă şi beau pe malul Bosforului.

Mă gândesc la un cazinou plutitor.

Frumos, foarte frumos... Nu-i aşa, Carolin ? Nu e bine ?

- Să vedem pentru cine o fi bine. - Însă există o problemă.

Afacerea asta mă depăşeşte, nu-mi ajunge capitalul.

Nu mă descurc singur. Trebuie să găsesc un partener.

Trebuie să găseşti un partener...

Dar unde să găseşti imediat o persoană de încredere ?

Suntem în Istanbul, lumea bârfeşte...

Nu ştiu pe nimeni în oraş.

Ekber, dacă aş fi avut bani, m-aş fi asociat fără să stau pe gânduri.

Am fi făcut o afacere grozavă. Cazinou pe mare...

- Ce frumos ar fi fost ! Nu ? - Ali !

Cazinou pe mare... Exact pe stilul meu.

Nu m-aş fi desprins de mare, Carolin.

- Atunci, să ne asociem ! - Dar eu nu am bani, Ekber.

Cum să ne asociam ? Dacă aş fi avut, n-aş fi ezitat. Aş fi acceptat imediat.

Cum să faci asta, Ali ? Te pricepi tu la comerț ?

Ce are a face una cu alta ? E nevoie de capital, atât !

Dar nu am.

Poți să iei un credit de la bancă. Nu se poate ?

- Se poate, Carolin ?! - Nu ştiu ce să zic, Ali...

Tu eşti marinar, Ali. Eşti căpitan.

Cel mai bine e să faci ceva la care te pricepi.

Carolin, nu te mai opune. Lucrezi la bancă. Ştii cum merge treaba !

Ali ar putea lua un credit de la banca la care lucrezi tu ?

Gândeşte-te, Ali.

Hai să ne vedem mâine, să-ți arăt vasul pe care am pus ochii.

E un chilipir. Ar fi păcat să-l pierdem.

Eu plec, cu permisiunea voastră.

Bine, să-l vedem.

Nu-i trebuie să te grăbeşti, Ali. Mai întâi, vezi vasul, apoi, hotărăşti.

Bine, să-l vedem.

Îmi prinde şi mie bine să-l vezi,

că te uiți altfel la el, cu ochi de marinar.

Bine.

- La revedere ! - Mergi cu bine !

La revedere, frumoaso ! O seară bună !

N-o să faci afaceri cu Ekber, Ali. Nici să nu te gândeşti !

Aylin !

- Ce faci la ora asta ? - Mi s-a făcut sete.

- Atunci, bea apă. - O să beau.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 51