Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 45

Să te ajut...

Ce faci ?

Mulțumesc !

- Cum merge ? - Bine. Învăț.

Stai, să te ajut !

Ia mâna !

- Ia mâna ! - Ali !

Ali !

Ce faci, Ali ?! Opreşte-te !

- Eu ți-am spus oful meu. - Stai !

- M-am confesat ție. - Ali !

Stai, Ali ! Calmează-te !

Eu ți-am spus oful meu ! M-am confesat ție !

- Ali ! - Eu ți-am spus oful meu !

- Stai, Ali ! - Pentru asta m-ai ascultat ?!

- Lasă-l, Ali ! Lasă-l ! - Pentru asta m-ai ascultat ?!

- Pentru asta ?! - Ali !

- Pentru asta ? Pentru asta ? - Ali, nu face asta !

- Pentru asta ? Dă-te la o parte ! - Calmează-te ! Lasă-l !

Te rog, încetează ! Calmează-te, Ali !

Ce problemă aveți ? În fiecare zi e ceartă şi scandal.

Fiul tău a făcut asta. Face orice ca să plec din casa asta !

Nu mă vrea. Înțelegi ?

Ori găseşti o soluție, ori nu mă mai vezi niciodată.

Hasan ! Hasan !

Tată !

- Stai ! Nu face asta, Ali ! - Dă-te la o parte, Cemile !

- Ali, calmează-te ! Lasă-l ! - Ca să faci treburi fără ştirea mea ?

Eu nu am făcut nimic.

Ridică-te !

Sus !

Cere-ți iertare de la mama ta vitregă.

Pentru ce, tată ?

- De parcă n-ar şti ce a făcut ! - Eu nu am făcut nimic.

Ți-am zis să-ți ceri iertare !

Îmi cer iertare.

Pentru ce să-mi cer iertare, tată ? Eu nu am făcut nimic.

Ali, încetează ! Stai !

Stai, încetează !

Ca să faci treburi fără ştirea mea ?!

- Pentru asta ?! - Să te ia naiba !

Dă-te la o parte ! Dă-te la o parte !

Să nu te mai văd pe lângă femeia asta !

La o parte !

Ca să faci treburi fără ştirea mea ?

Să nu te mai văd pe lângă femeia asta !

Să te ia naiba !

- Te simți bine ? - Nu se simte bine. Să-l ridicăm...

Să bea apă...

Să nu te mai văd pe lângă femeia asta !

Ia mâna !

Dă-te la o parte !

Să nu te mai văd !

Să nu te mai văd !

Bea apă...

Te simți bine ?

Te simți bine ?

Ticălosul !

Pândea un prilej ! Nemernicul !

Cemile, Cemile... Dar de tine ce să zic ?

Ticăloşilor !

De ce nu te-ai apărat ?

De ce ai stat aşa, fără să ridici măcar un deget ?

"Nu am spart eu vaza, tată. Rămâi cu bine !"

Hasan !

Nu mai pot lovi pe nimeni...

Nu mai pot...

- Suleyman ! - Da, dnă Aylin.

Voiam să vorbesc cu Soner. E acasă ?

E dna Aylin.

Aylin ?

- Bună ! - Bună !

- Voiam să te întreb ceva. - Te ascult.

Mai e valabilă oferta ?

- Eşti un om ciudat. - Aşa spune lumea.

- Nu-i aşa ? - Ba da.

E vreun om pe lumea asta care nu e ciudat ?

Depinde cum şi de unde priveşti...

Oare ce rană e acolo ?

Cred că nu se vindecă deloc. Mereu e bandajată.

Nu se vindecă deloc. E mai bine să-mi rămână rana.

Îmi aminteşte ce sunt. Nu uit deloc cine sunt.

Nu e mai bine să uiți ?

Dacă uiți, rămâne un gol.

Nu e bine să uiți fără a umple acel gol.

Asta face ca omul să putrezească.

Dar cum să existe ceva nou, dacă nu uiți ?

- Atunci, aştepți, ca mine. - Ce ?

Să vină momentul în care o să uiți.

Să-ți scoată viața în cale un nou orizont.

Să se nască o lumină în tine.

- Dar dacă acel moment nu vine ? - Se poate.

- Dar pentru mine există o speranță. - S-a născut o lumină în tine ?

Până acum, n-a observat nimeni această rană.

Eu plec.

- La revedere ! - La revedere !

- Poftă bună ! - Mulțumesc.

Bine ați venit !

Bine ați venit, domnule ! Ce doriți ?

Umple masa asta, frate.

- Dă-mi şi rachiu. - Cum porunciți.

Să nu uitați ce v-am spus.

Să exersați mult şi în afara orelor de repetiții, da ?

Fără să vă plictisiți. Ne-am înțeles ?

Ne-am înțeles, doamnă profesoară !

O să exersăm mult. Nu vă faceți griji.

- Ne-am înțeles, doamnă profesoară. - Bravo ! Bine.

Haideți ! Ne vedem la următoarea repetiție.

- La revedere, doamnă profesoară ! - La revedere !

Ați auzit-o pe doamna profesoară. Trebuie să exersăm mai mult.

- Poți să-mi dai partiturile ? - Desigur. Folosim şi cărțile de la ea.

- Bună ! - Bună !

- A trecut mult timp. - Da ?

Mie aşa mi s-a părut.

- Ce faci ? - Bine.

M-am gândit că ar fi bine să vorbim.

- Aşa m-am gândit. - Eu nu vreau, Sedat.

Ştiu că te-am rănit, dar am făcut totul gândindu-mă la tine.

- Pentru binele tău. - Dar n-ai făcut lucruri bune, Sedat.

Poate că ai dreptate.

Dar vreau să vorbim despre asta şi, dacă se poate, să te recuceresc.

Vreau să te căsătoreşti cu mine, Inci.

Eu mai am nevoie de puțin timp.

E adevărat ! Am văzut şi eu ! Dna Inci lucrează cu formația lui Mete.

- Repetă la căminul cultural ! - Să-i spunem imediat directorului.

Dna Inci nu e o profesoară din şcoala noastră.

Au încălcat regulile. Directorul o să-i descalifice imediat.

Stai, nu fi nebun ! Ce grabă ai ?

Oricum ştim adevărul. Să păstrăm informația.

Să apară în fața noastră, să vedem de ce sunt în stare.

Dacă vedem că nu ne merge, atunci, ne gândim să-i spunem directorului.

- Bine ai venit, Cemile ! - Bine te-am găsit !

- Am venit să-l iau pe Osman. - Te aşteaptă încălțat de două ore.

- A venit mama ! - Băiețelul meu !

Ți-a fost tare dor de mine ?

Puişorul meu !

Cemile, Aylin s-a dus la Ali.

A vrut să stea la el, dar el n-a acceptat. A trimis-o înapoi.

- El mi-a zis. - Slavă Domnului !

Ali a plecat în grabă de aici.

Bombănea ceva despre peşte. N-am înțeles.

- Sper că nu ți-a creat necazuri. - Ba da, mamă.

A venit la serviciu. M-am obişnuit deja.

N-o să se cumințească...

- Cu bine ! - La revedere !

- La revedere ! - Hai, vino !

Puiul meu !

Ce ai făcut azi, fiule ?

Dna Aylin v-a dat o veste proastă ?

Nu.

Nu mi-a dat o veste proastă.

Nu pot trăi fără tine, M-am săturat de lumea asta,

Te implor, ieşi din visul meu,

Poate scap de lumea asta înfricoşătoare.

Asta e viață ? Asta e dragoste ?

Nu m-ai iubit niciodată, Înțeleg asta,

Uite, tot nu mă plâng de tine,

Dar e dreptul meu să ştiu de ce.

Spune, de ce ai fugit de mine ?

Nu ştiu de ce ai fugit,

Spune, nu ştiu deloc,

Țin în mână poza ta îngălbenită,

Nu mă satur să mă uit la ea,

Să nu cumva să crezi dacă ți se spune că plâng...

Uite, nu mai plâng din orice motiv,

Poate, dacă cel pe care îl iubesc Se întoarce la mine într-o zi,

O să plâng de bucurie.

Nu ştiu de ce ai fugit,

Spune, nu ştiu deloc...

Țin în mână poza ta îngălbenită,

Nu mă satur să mă uit la ea.

Să nu cumva să crezi dacă ți se spune că plâng,

Uite, nu mai plâng din orice motiv,

Poate, dacă cel pe care îl iubesc Se întoarce la mine într-o zi,

O să plâng de bucurie...

Întoarce-te acasă !

Întoarce-te acasă, Ali !

Să fim împreună. Să depunem efort ca să ne înțelegem şi să ne iubim.

Fii alături de noi.

Întoarce-te acasă.

- Unde întârzie Aylin ? - Azi n-a venit la şcoală.

Nu s-a dus la şcoală, tata n-a primit-o acasă...

N-are unde să se ducă. O să vină neapărat. Nu vă faceți griji.

S-a făcut târziu. Să nu facă vreo nebunie...

De ce eşti roşie la față ? Ce ai pățit ?

Nimic. Cred că m-am scărpinat.

Mamă, eu îmi fac griji pentru Aylin. Să ieşim s-o căutăm ?

S-o căutăm.

- Pot să intru ? - Poți.

- De ce râdeți ? - Fiindcă eşti caraghioasă.

- Tu eşti caraghios. - Ba tu.

- Ba tu. - Ba tu.

- Ba tu ! - Nu vă ciondăniți. Abia a venit !

- Soră... - Draga mea...

Osman...

Intră...

- Unde ți-e valiza ? - Am aruncat-o.

- Ai aruncat-o ? - Da.

Toate lucrurile din ea țineau de trecut.

Valiza era veche. Am aruncat-o.

Tata nu m-a primit în casa lui.

Casa asta ce are ? Hai, stai la locul tău.

Nu, sunt foarte obosită. Vreau să mă culc.

Fata asta se comportă ciudat.

- E obosită. - Nu e vorba de oboseală.

- Dar ce are ? - Altceva...

- Ali ? - Eu sunt !

- Eu sunt aici, sus. - Mi-am dat seama.

Ali...

Ali ?

Te simți bine ?

Ali, tu...

Ce faci ?! Ce faci ?

Astea nu sunt invitațiile noastre. Nu mai sunt valabile.

Ce tot spui ? Ce înseamnă asta ? Ce vrei să faci ?

O să avem cununia. Astea sunt invitațiile noastre !

Nu sunt invitațiile noastre. M-am răzgândit.

Cum e posibil ? În ce privință te-ai răzgândit ?

- M-am răzgândit. - În ce privință te-ai răzgândit ?

Cred că ai înnebunit.

Ți-am spus că nu facem nuntă, că e de ajuns cununia.

- Bine, nu facem nuntă... - În privința asta m-am răzgândit.

Dacă ne căsătorim, nu putem face o simplă cununie.

O să-ți fac o nuntă de-o să se audă în tot Istanbulul.

O să arunc cu bani...

O să închiriez cel mai frumos local din Istanbul.

- O să-mi faci nuntă ? - Da, o să-ți fac nuntă.

O să-ți fac cea mai tare nuntă, cea mai frumoasă nuntă.

Oameni buni, luați invitațiile astea !

Faceți vaporaşe, avioane, ce vreți voi... Rupeți-le !

Toate sunt nule. O să fac o nuntă fastuoasă.

Ali, intră în casă. E ruşine.

O să țină 40 de zile şi 40 de nopți !

O să vedeți cu toții cine este Ali Akarsu !

O să vedeți voi ! Ați înțeles ?

Ali, intră în casă ! Te rog !

Intră...

- Ali... - Ce este ?

Te iubesc. Te iubesc foarte mult.

- Invitație la cununie. - Ali şi femeia aia ?

Da.

Galete ! Galete !

Bună dimineața !

A venit micul-dejun al sultanei.

- Eu sunt sultană ? - Da, tu eşti.

Mănâncă. După aceea, mergem în oraş.

- Unde ? - La cumpărături.

O să luăm o rochie de mireasă şi un costum de ginere.

O să facem alte invitații. O să căutăm un local.

Sunt foarte fericită.

Să pregăteşti o nouă listă cu invitați.

Să chemi toate rudele şi cunoscuții tăi din Olanda.

Să fie multă lume.

Eu... N-o să chem pe nimeni din Olanda.

Eu încep o nouă viață în Turcia.

Tu eşti tot ce am, Ali. Nu mai vreau pe nimeni.

Părinții tăi ?

Nu-i nevoie. I-am anunțat eu.

Bine.

Dna Cemile a renunțat ? De ce n-a venit ?

Nu ştiu. Tot ce ştiu este că nu a venit.

Bună dimineața !

- Ai aşteptat mult ? - Nu.

- Acela nu e Hakan ? - El e.

Te-am prins.

Nu ți-a ajuns ce s-a întâmplat la cinema, Berrin ? Nu face scandal.

Nenorocitule, laşule ! Ieşi, dacă eşti bărbat ! Loveşte-mă !

- Stai ! Ce faci ? - Nu te amesteca, Ayten.

- Coboară din maşină ! - Berrin, încetează ! Stai !

Nu voiam să fie aşa. Dar eu te-am avertizat.

Pe cine avertizezi tu ? Eşti un ticălos, un om fără caracter !

- Laşule ! - Calmează-te. Ce faci ?

- Grăbeşte-te, am treabă. - Bine.

Bună ziua ! Scuză-mă că te deranjez.

Nu ai venit. Am aşteptat. Mi-am făcut griji.

- Pescarule ! - Osman !

- Mi-a fost dor de tine. - Şi mie. Uite ce am aici...

- Ce-i ăsta ? - Un colier.

- Şi ce faci cu el ? - Dacă-ți place, e al tău.

- Ce-i ăsta ? - Dinte de rechin.

Dinte de rechin ? Tu l-ai scos din gura rechinului ?

Nu, nu l-am scos eu. L-am luat de la un prieten.

Îți place ? Atunci, e al tău.

Super !

Ai renunțat la slujbă ? Nu mai vii ?

Găseşte pe altcineva. Aşa e mai bine.

Altfel, Ali o să-ți facă necazuri.

Am deschis taraba bazându-mă pe tine. Mă laşi la jumătatea drumului ?

Nu voiam să fie aşa, dar nu există o altă soluție.

Există.

- Grăbeşte-te ! - Bine.

Există o altă soluție: să continui să lucrezi.

Tu nu faci nimic greşit. Mie nu mi-e frică de nimeni. Vino !

- Dacă aşa zici tu... - Aşa zic.

Uite, şi eu ți-am făcut un cadou.

- E înfricoşător, nu-i aşa ? - Doamne ! E înspăimântător.

Este cel mai înfiorător rechin pe care l-am văzut vreodată.

- Al tău să fie. - Mulțumesc.

Pentru puțin.

Îl las pe Osman la bunica lui, apoi, o să vin. Tu pleacă.

- Bine. La revedere ! - Mergi sănătos !

Hai să mergem !

- Haide, Carolin ! - Un minut, vin !

- Eu sunt la uşă. - Bine.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața, căpitane Ali !

Să aveți multă baftă !

- Pari vesel, căpitane Ali. - Slavă Domnului, sunt vesel.

- Cred că ai cununia în curând. - Am cununia, dar am şi nunta.

O să fac o nuntă frumoasă, cu voia Domnului.

Mergem la cumpărături acum. Aşa sunt femeile, stai după ele.

Dă-mi şi mie să arunc o dată.

- S-a întâmplat ceva, căpitane Ali ? - Nu.

- Bună dimineața, Suheyla ! - Bună dimineața, Cemile ! Încotro ?

Mă duc la muncă. Îl las pe Osman la bunica lui.

Mă bucur mult. Unde lucrezi ?

- La pescărie. Vând peşte. - Să fii sănătoasă !

- Al tău iar a înnebunit azi-noapte. - Care al meu ?

- Ali. - Nu mai e al meu.

În fine, şi-a ieşit din minți azi-noapte.

A aruncat invitațiile pe fereastră.

A strigat că o să facă o nuntă de-o să-i lase pe toți cu gura căscată.

Cred că era beat.

- O să facă o nuntă ? - Da.

- Să facă ce vrea ! - Aşa este. Nu te mai rețin.

- La revedere ! - La revedere !

Bună dimineața, căpitane Ali !

- Mamă, tata iar e nervos. - Fugi, fiule, fugi !

- Aşteaptă-mă aici. - Fugi, fiule !

Cemile !

Cemile, stai, nu mă scoate din minți !

Cemile, aşteaptă !

Ali...

- Deschide uşa ! - Pleacă naibii odată !

Pe cine nu primeşti tu înăuntru ? Deschide uşa !

- Cui îi închizi tu uşa în nas ? - Pleacă odată ! Lasă-mă în pace !

- Nu te urmăresc. - Calmează-te !

Cum să mă calmez ? Stai puțin.

Nu mai țipați. Mai încet ! Nu mai țipa, Ali !

Mamă, te rog să nu te amesteci. Şi-aşa eşti bolnavă.

Unde te duci ? Unde duci copilul ?

Nu ți-e ruşine să chinui copilul de colo până colo ?

De colo până colo ? E chinuit lângă bunica lui ?

Nu mai putem rămâne aici, fiule. Hai să mergem !

Cemile, stai acasă ! Îngrijeşte copilul. Nu-l mai chinui !

Pe naiba ! Uite cine se teme să nu fie chinuit copilul...

- Lasă-mă ! - Cemile !

N-o să lucrezi ! N-o să te vezi cu nenorocitul ăla de pescar !

N-o să te vezi cu pescarul acela, Cemile ! N-o să te vezi cu el !

Ali, stai !

N-o să lucrezi ! Îți dau eu bani. Cemile !

Îi dau eu bani. Să nu lucreze...

Ali, ce încerci să faci ?

Ne căsătorim în curând. Avem nuntă.

De ce o urmăreşti pe Cemile ? Ce-ți pasă ție de Cemile ?

Carolin, vino ! Carolin !

Carolin !

Ce mult mai vorbesc oamenii...

Cu încrețitura frunții, cu cutele de la colțurile gurii,

cu arterele de la nivelul gâtului, care se umflă şi se măresc,

cu umerii plecați sau cu coloana dreaptă...

Dar, cel mai mult, cu tăcerea sau cu privirea.

Ce expresivi sunt ochii ! Ei sunt porțile sufletului.

Cei ce ştiu să intre pe acele porți văd raiul şi iadul.

Am învățat să pătrund în suflete prin ochi încă de când eram copil.

- Unde mergem acum, mamă ? - La muncă. Să lucrăm, fiule.

- Carolin, calmează-te... - Lasă-mă !

Carolin !

Carolin !

- Carolin, te rog să deschizi. - Tu nu ştii ce vrei, Ali.

Te gândeşti doar la tine. La mine nu te gândeşti deloc.

Deschide uşa, să vorbim !

Vreau să rămân singură. Ai înțeles ?

Ce a zis Ali ? Cemile se întâlneşte cu un bărbat ?

De unde ai scos asta ? Ce întâlnire, ce bărbat ?

N-a zis Ali să nu se mai întâlnească cu ticălosul de pescar,

să nu se mai ducă la el ?

Bărbatul acela l-a salvat pe Osman de la înec.

- Tu de unde ştii ? - Polițiştii au spus.

În fine... Eşti o femeie singură.

Trebuie să ai grijă la cine şi unde te duci.

Se poate aşa, de capul tău ? E vorba de cinste.

Nu-ți face păcate. Încearcă să câştige pâinea copiilor.

Când o să i se ducă vorba în cartier, o să vezi tu necazuri, dnă Hasefe.

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- Şi tu o să vinzi peşte ? - Da, o să vând peşte.

- Aici este vreun rechin ? - Este unul.

- Unde ? - Uite-acolo.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 45