Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 41

Osman, fiule, cine iese o dată în larg se îndrăgosteşte de mare.

Apoi, nu şi-o mai poate scoate din minte.

Ba chiar nu mai poate trăi pe uscat.

Ai vrea şi tu să ieşi în largul mării într-o zi, fiule ?

Eu vreau la mama.

Du-mă la mama, tată.

Nu se poate, fiule. Tu stai cu mine acum.

Eu nu vreau să vin acasă la tine, tată.

Uite, fiule, vaporul acela...

Vezi vaporul acela mare ? Cară petrol. E uriaş ! Nu ?

Dar acum nu are încărcătură.

Când e încărcat, puntea ajunge aproape la nivelul mării.

Uneori, când vaporul e în călătorie, izbucneşte o furtună.

Valurile alea cresc cât munții...

Ele intră pe o parte a punții şi ies pe cealaltă...

Când iese în larg, să te ții !

Se despică marea...

Osman !

Osman !

Osman !

Osman ! Osman, fiule !

Osman !

Osman !

Osman !

Osman, fiule !

Osman !

E un copil în apă ! Întoarce barca imediat !

Osman !

Osman, fiule !

Osman, ieşi la iveală, fiule !

Osman, fiule ! Osman !

Înoată spre suprafață, fiule ! În sus...

Te iubesc, mamă...

Înoată spre suprafață, scumpule. În sus...

Nu pot să înot... Nu am putere...

Nu pot să înot...

Osman, unde eşti ?

Adu-l repede !

Adu-l ! Vino încoace !

Osman !

Repede, la spital ! Repede, înainte !

Osman !

Fiule !

Osman !

Alo !

- Bună ! - Aylin ?

- Mă bucur mult că ai sunat. - Am sunat să întreb ce face Murat.

Murat e bine deocamdată. Dar... ştii...

- Aylin ? - Sunt aici.

M-ai sunat doar ca să întrebi ce face Murat ?

Ce să fac ? Murat vrea să se însoare cu mine. Nu-i aşa ?

- Da, aşa este. - Atunci, ce te aştepți să fac ?

- Alo ! - Sunt aici.

- De ce taci ? - Nu tac.

- Deci te gândeşti. - La ce ?

Să te măriți cu el.

- Da. Mă gândesc. - Bine.

- Doar mă gândesc. - În regulă.

- Închid acum. - Bine.

Au ieşit !

- Ce s-a întâmplat ? - Am căutat. Nimic.

Ieşim !

Unde este ? Osman al meu n-a ieşit...

Osman al meu n-a ieşit...

- Ai văzut copilul zbătându-se în mare. - Da.

Înghițise foarte multă apă. Era leşinat.

Am făcut tot ce-am putut, dar nu şi-a revenit.

Apoi, l-am adus la spital.

- Cunoşti copilul ? - Cred că Osman îl cheamă.

- Îi cunoşti părinții ? - Da.

Fratele mai mare al tatălui său e funcționar la vamă.

Îl cheamă Kemal. Îl puteți găsi pe tată prin intermediul lui.

De ce te uiți ca prostul ? Semăn cu cineva ?

- Bună ! Te aşteptam. - De ce ?

- Voiam să te întreb ceva. - Ce anume ?

Dacă vrei să vii cu mine la cinema.

La cinema ? Adică tu mă... Îmi...

Nu te-am mai văzut până acum. La ce şcoală eşti ?

Suntem la aceeaşi şcoală. Eu m-am transferat de curând.

Mă numesc Mert.

Ai pus ochii pe mine imediat ce ai venit, idiotule ?

Ce prost !

Prostule !

Cară-te, să nu te mai văd ! Ai înțeles ? Pleacă !

Alo !

Bună ziua ! Ce mai faceți ? Sunteți bine ? Ce faceți ?

Şi noi suntem bine, şi copiii sunt bine...

Auzi...

- Eu ? - Tu, tu ! Vino încoace !

Vino !

Ce s-a întâmplat ?

- Cum ziceai că te cheamă ? - Mert.

Mert... Tu vrei să mă duci la cinema, Mert ?

Da...

- Mă placi ? - Da, te plac.

Bine.

- Adică accepți ? - Am zis "bine". Ce mai vrei ?

Ne vedem mâine, la 12:00, în fața cinematografului.

- De acord ? - Bine.

E un film grozav mâine, "Tarzan" ! Iau eu biletele.

Eşti foarte politicos. Ne vedem mâine.

Să fie într-un ceas bun ! Copilul şi-a revenit.

I s-a reglat respirația. Se simte bine.

Slavă Domnului !

Eu o vreau pe mama. O vreau pe mama !

Bine, dragule.

Odihneşte-te, încălzeşte-te puțin, apoi, te duci la ea.

A trecut, băiete.

- Tu m-ai salvat ? - Da, eu te-am salvat.

- Cică vrea la mama lui. - Să-l ducem, atunci.

I-am luat o declarație domnului.

După ce îi iau şi copilului o declarație, pot să plece.

Osman al meu...

Cine e Ali ?

Dv. sunteți Ali ?

Am primit o veste.

- Ce veste ? - Fiul dv. trăieşte.

- Slavă Domnului ! - Să fie într-un ceas bun !

Slavă Domnului !

- Da, vă rog. - Bună ziua !

Osman ?!

- Fiul meu ! - Mămico !

Ce-i cu el ? Ce a pățit ?

Voiam să fug la tine, dar am căzut în mare.

A căzut în mare. Domnul acesta l-a salvat.

A căzut în mare ?!

Fiul meu !

- Dv. sunteți mama lui ? - Da.

- Cum îl cheamă ? - Osman.

Vă rog să semnați aici că sunteți mama lui.

Mulțumesc. Încă o dată, să treceți cu bine peste asta !

Plec şi eu.

Încălziți-l bine pe Osman. I-ar prinde bine.

Cred că şi dv. vă e frig. Intrați să vă încălziți.

- Nu vreau să vă deranjez. - Nu, nu mă deranjați. Veniți !

Dragul meu !

Bună ! Eu sunt Mesude. Sunt rudă cu Aylin.

- Mesude ? - Eşti uimit că te-am sunat ?

Sincer, da. Puțin.

Tu nu-ți aminteşti deloc de mine. Am zis să te sun eu.

- S-a întâmplat ceva ? - Da.

- Ce anume ? - E în legătură cu Aylin.

Se duce la cinema mâine, la "Tarzan".

Cu noul ei iubit.

M-am gândit că ai vrea să ştii.

De ce îmi spui asta ?

Ca să vezi cu ochii tăi ce poamă e fata pe care o prețuieşti !

Blestematul de Ali...

Dacă nu poți avea grijă de copil, de ce îl iei ?

Marea mi-a furat viața şi tinerețea, iar acum îmi fură copilul.

Era foarte sărată marea. Mi-a fost foarte frică.

Scumpul meu... Nu te teme, băiatul mamei.

De acum încolo, stai cu mine. Nu te teme.

Lângă tine nu mă tem niciodată.

Femeia aia, Carolin, care stă în casa tatei, e înfricoşătoare.

Mi-a tras o palmă. M-a bătut.

Ce ?

- Ți-a tras o palmă ? - A râs de mine că sunt fricos.

Am fugit de-acasă. Era să dea o maşină peste mine.

Mi-a tras o palmă aşa... M-am speriat foarte tare şi atunci.

Scumpul meu...

Eu nu le-am tras nici măcar un bobârnac copiilor mei.

Să i se rupă mâinile...

Pleacă naibii de-aici ! Du-te dracului !

Pleacă naibii de-aici !

Cemile, mi-am făcut griji pentru Osman. E bine ?

- De unde ştii că e aici ? - Mi-au spus polițiştii.

De acum încolo, n-o să-l mai poți vedea !

Cemile, nu fi nebună... Deschide uşa, să-l văd.

De aceea mi-ai luat copilul ? Ca să se înece în mare ?

Ca să-l pălmuiască nevastă-ta şi să-l fugărească pe străzi ?!

De acum încolo, nu ți-l mai arăt pe Osman !

Cemile, am fost mort de îngrijorare. Te rog, deschide, să-l văd !

Îl văd şi plec. Hai !

- Eu sunt tatăl lui, Cemile. - Iar eu sunt mama lui !

- Cemile, deschide uşa ! - N-o deschid ! Du-te naibii !

Deschide imediat uşa, să-mi văd copilul !

- Du-te naibii ! Pleacă ! - Deschide !

- Du-te naibii ! Nu deschid ! - Deschide !

Nu deschid ! Pleacă naibii ! Du-te naibii !

Cemile, nu plec de-aici ! Deschide uşa !

Du-te naibii !

Acela nu e tata ?

El este.

Mete !

Stai, Mete ! Ce faci ? Mai întâi să pricepem ce se întâmplă.

- Să pricepem ! - Mete ! Frățioare, te rog !

Mamă !

Mamă !

Ce cauți aici ?

Tu nu te amesteca. Să nu îndrăzneşti să te amesteci !

Ce cauți aici, tată ?

Mete !

Nici voi nu vă amestecați. Nu te amesteca, Mete.

- Ce se întâmplă dacă mă amestec ? - Nu te amesteca, Mete.

- Nu te amesteca ! - Tată !

Nu te amesteca ! Clar ?

Clar ?! Nu te amesteca !

- Încetați cu scandalul ! - Clar ?! Nu te amesteca !

- Am deschis uşa ! Ajunge ! - Lasă-mă să-mi văd copilul !

Arată-mi-l !

Ți-l arăt pe Osman cu o condiție.

De acum încolo, o să stea aici, cu mine.

N-o să-l mai iei niciodată.

Accepți ?

Bine. Să rămână aici.

Osman e în casă ?

Slavă Domnului, fiule !

M-am speriat foarte tare. Vino, să te îmbrățişez puțin.

Vino ! Osman, fiule...

Pescarul l-a salvat pe Osman de la înec.

Bună !

Bine ai venit, țestosule rotunjor !

Nu v-a fost dor de mine ?

Ia să vedem dacă ne-a fost dor...

Prinde-l !

Hai să mă gâdilați în pat !

Vino încoace !

Chiar vă sunt recunoscătoare. Vă mulțumesc mult de tot.

- Sunteți un om foarte bun. - Nu-i nevoie să-mi mulțumiți.

Foarte puțini oameni ar face ce ați făcut dv.

Dnă Cemile, nu are rost să exagerăm. Serios, nu are rost.

L-am scos pe Osman din mare,

dar asta n-are nicio legătură cu bunătatea sau curajul.

- Aşa s-a întâmplat. - Dar nu ar face oricine asta.

Poate că oricine care aleargă după iertare ar face-o...

- Poftim ? - Nu, nimic. Nu mă luați în seamă.

Osman e foarte drăguț, să nu-i fie de deochi ! Să vă trăiască !

Să ne trăiască tuturor copiii !

Tuturor...

- Ați zis ceva ? - V-am zis, nu mă luați în seamă.

Tu m-ai salvat, aşa că o să-ți dau un cadou.

Poftim ! Maşina asta să fie a ta.

- Dar e a ta. - Am multe !

Ți-o dau ție cadou pe asta. Bine ?

Bine, mulțumesc mult. Aveam mare nevoie de o maşină.

- Mă duc peste tot cu ea. - Normal ! Te duce oriunde !

- Vă rog să mă scuzați acum. - Trebuia să vă mai încălziți puțin.

M-am încălzit suficient. Mulțumesc.

Oricum, acum am o maşină. Mă urc în ea şi plec. Nu mi-e frig.

- Nu-i aşa, Osman ? - Şi încă cum !

Eu plec.

- Cu bine ! - La revedere !

- La revedere ! - Cu bine !

Hai, fiule, du-te înăuntru, să nu ți se facă frig.

Situația dv...

Adică nu lucrează nimeni din casă. Trebuie să câştigați bani.

Ce-o să faceți ?

Se vede în ce situație suntem. Nu avem ce ascunde.

Suntem strâmtorați.

De fapt, eu îmi găsisem o slujbă. Lucram. Dar am fost concediată.

Influența lui Ali s-a extins până acolo.

Pescarule...

Pe dv. cum vă cheamă ?

Pescarul.

Lăsați-mă ! Dați-mi drumul !

Eu mă duc la Osman... Vreau să-l văd !

Osman se simte bine. Nu are nimic.

Am auzit eu însumi. Au spus polițiştii.

L-au dus acasă. Se simte bine. De ce nu vrei să înțelegi ?

O să-l văd eu. Duceți-mă repede la Cemile !

Mamă, eşti bolnavă. Ce ți-a zis doctorul ?

Nu ți-a zis că trebuie să te odihneşti ?

Ce să cauți pe străzi acum ? Trebuie să te odihneşti în pat.

Uite, Osman se simte bine. Nu auzi ce zice Kemal ?

Vino ! Vino încoace !

Trebuie să te odihneşti.

Îi spun eu lui Cemile să ți-l aducă pe Osman, să-l vezi.

Bine ? Ne-am înțeles ?

- Zici drept ? - Da, mamă. Promit.

- Bine ? Promit ! - Bine, atunci...

Spune-i lui Cemile să mi-l aducă pe Osman !

- Bine, mamă. - Să-l văd puțin !

Bine.

A sosit desertul !

- Ura, a sosit desertul ! - În onoarea întoarcerii lui Osman !

- Bravo ! - Bine ai venit, Osman !

Bine ai venit, paşă !

- Ce desert e ăsta, mamă ? - Desert din pâine.

Desertul din pâine era varianta de casă a cataifului din pâine.

Mama tăia în felii pâinea veche din casă,

o tăvălea prin ou şi o prăjea în ulei.

Când se răcea, turna sirop de zahăr peste ea şi devenea desert din pâine.

Gustul sărat al pâinii, care se strecura prin zahăr şi ou,

era ca o revoltă care dădea de gol consolarea aceasta.

Dar niciunul dintre noi nu l-a luat în seamă vreodată.

Ne-am bucurat de desertul cu pâine de parcă ar fi fost cataif.

De fapt, e un subiect neplăcut, pe care l-am lăsat pentru desert...

Am fost nevoită să renunț la slujbă.

- De ce ? - Tatăl vostru nu vrea să lucrez.

Nu ştiu de ce, dar îl deranjează să fiu independentă.

Am vorbit. A spus că îi pare rău.

A spus că vrea să-mi dea pensie alimentară.

- Dar eu n-am vrut. - Bravo, mamă !

La ce te gândeşti ?

O să-mi caut un alt serviciu. La ce să mă gândesc ?

- Mamă, lasă-mă şi pe mine să lucrez. - Nu, Mete ! Nici tu, nici voi.

De câte ori să vă spun ? Voi doar vă duceți la şcoală.

Poftă bună, micuțul meu !

Unde e bunica ?

S-a simțit cam rău azi. Am dus-o la dispensar.

Doctorul a zis că nu e prea bine. Are nevoie de îngrijire.

De vreme ce aici nu putem avea grijă de ea...

S-a întors acasă la unchiul vostru.

Cred că acum n-o să mai putem fi împreună niciodată.

Fiindcă nu putem fi niciodată fericiți şi sănătoşi în acelaşi timp.

Bună seara, căpitane Ali !

- Ali ? - Eu sunt. Deschide uşa, Carolin !

- Mai eşti furios pe mine ? - Nu. Deschide uşa !

Mi-e frică.

Carolin, nu-ți fie frică. Deschide uşa !

- Unde e Osman ? - A plecat.

Unde ?

La mama lui.

Poate că aşa e mai bine. Şi pentru Osman, şi...

Din cauza ta.

- Ce s-a întâmplat ? - Osman a plecat din cauza ta.

Din cauza ta a căzut în mare şi a fost gata să se înece !

Din cauza ta l-a salvat pescarul !

Dar eu nu am fost acolo. De ce s-a întâmplat din cauza mea ?

Fiindcă te-ai comportat urât cu copilul !

Dacă te-ai fi purtat cum trebuie, Osman n-ar fi vrut să plece la Cemile.

Parcă şi tu vrei să pleci la ea, ca Osman !

Ce tot spui ? Ce vorbeşti ?

Taci şi calmează-te !

Ce se întâmplă dacă nu mă calmez, Carolin ?

Eu nu trăiesc aşa. Nu te purta urât cu mine, Ali !

Nimeni nu poate să-mi spună ce să fac ! Nici tu !

Dacă țipi aşa la mine, eu nu rămân aici, Ali.

Ce-o să faci ?

Ce ?

Uşa e acolo.

Uşa e acolo ? Da, uşa e acolo.

- Da. - Ce înseamnă asta ?

Ştii ce înseamnă ? Înseamnă că poți să pleci, dacă vrei.

Înseamnă că poți să te cari, dacă nu vrei să trăieşti în casa asta !

Dacă pleci, nu te implor să te întorci !

Drum bun şi cale bătută !

Da.