Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 40

Bine ai venit !

Salut, Necati !

Salut, Mete...

Ce ai mai făcut de când nu ne-am mai văzut ?

- Bine... - Bine... Mă bucur.

A venit Mete. Înseamnă că a fost iertat.

- Bine ai venit, Mete ! - A venit Mete...

Mă bucur. E bine.

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

E clar că nu te-ai învățat minte. Ai întârziat.

Vreți să mă duc în biroul dv. sau mă certați aici ?

Mişcă-te în clasă !

- La ce te gândeşti, frate ? - La nimic. La treburi...

- Tu la ce te gândeşti ? - La Aylin.

- E foarte frumoasă, nu-i aşa ? - Da. E foarte frumoasă.

S-a făcut şi mai frumoasă de când n-am mai văzut-o, nu ?

Da.

- S-a făcut mult mai frumoasă... - Cică încă se gândeşte.

Frate !

Am zis că încă se gândeşte.

- La ce ? - La căsătorie.

La chestia aia... Deci se gândeşte.

Ți-am zis eu că o să se gândească puțin. O să facă nazuri, normal.

Aşa este. Mi-ai zis. Dar o să accepte.

- O să zică "da" foarte curând. - Cum ți-ai dat seama ?

Mi-a zis că o să avem mult timp să discutăm despre asta.

Dacă n-ar accepta, de ce să zică aşa ?

- Aşa este... De ce să zică ? - O să accepte. Foarte curând...

- Mamă, eu plec. - Unde te duci ?

Mă duc la treabă.

- Să ai spor ! - Mulțumesc.

- Unde s-a dus mama, bunico ? - La muncă.

Mama ta munceşte.

Ce munceşte ? Unde ?

Face curățenie.

- Curățenie ? - Da.

- Să nu pui stricate. - Bine.

Ai auzit ? Cemile lucrează ca menajeră.

Adică e servitoare.

A divorțat, bărbatul nu-i plăteşte pensie alimentară. Ce să facă ?

Dacă aş lucra, bărbatul meu mi-ar rupe gâtul.

- Mai vreți ceva, doamnelor ? - Mulțumesc. Trece pe caiet.

Două legături de pătrunjel.

Fosta ta nevastă lucrează ca servitoare, căpitane Ali.

Care-i treaba ?

Ce vorbeşti ?

Termină, Ali !

Nu-l lua în seamă, căpitane Ali ! E un nesimțit !

Nu am zis nimic rău. Am zis că a început să lucreze ca servitoare.

Încetează, Ali !

- Chiar aşa ?! - Căpitane Ali !

E ruşinos. Lasă-l...

Ridicați-l !

Mai mare ruşinea... Vino...

- Cum să fie dna Cemile servitoare ? - Aşa am auzit.

De ce nu ? Lucrează cinstit. E mai bine decât să depindă de alții.

Îmi cer scuze. N-aş fi vrut să se întâmple asta.

Adică e o chestiune familială.

Nu e treaba dv., desigur. Nu e treaba nimănui.

Vă rog să mă scuzați. Îmi cer scuze din nou.

Dacă dv. considerați de cuviință, vreau să lucrez în continuare.

Nu am înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat. A fost foarte neplăcut.

- Deci vrei să lucrezi în continuare. - Da.

În regulă. Lucrează, atunci. Mâine poți începe.

Dar să nu se repete.

Vă mulțumesc.

- Cemile... - Ce mai este ?

Nu vreau să mai lucrezi aici.

Nu vreau să lucrezi nici în altă parte, Cemile.

Nu-ți dau voie să fii servitoare în casele altora.

Cemile !

Cine eşti tu, mă rog, de trebuie să-ți cer voie ?

O să iasă urât. Renunță la slujba asta.

Le tai pensia alimentară copiilor tăi pentru o străină,

apoi, vii în fața mea şi te dai bărbat.

Trebuie să arăți la timp că eşti bărbat.

Bine, am greşit, recunosc.

Eram foarte nervos. Era o perioadă încordată.

Bine, am greşit. Am făcut totul din ambiție.

Vreau să-mi repar greşeala. O să-ți dau pensia alimentară.

O să-ți dau mai mult, numai să renunți la slujba asta.

Nu vreau banii tăi. Muncesc singură şi câştig.

Îmi întrețin copiii cu banii câştigați de mine. Ai înțeles ?

E nevoie să faci asta, Cemile ? Îți dau eu bani.

Nu e vorba doar despre bani, înțelege.

- Despre ce e vorba, Cemile ? - O să fiu independentă de acum.

Zarurile au fost aruncate. Nu mai e cale de întoarcere.

De fapt, ar trebui să-ți mulțumesc.

Dacă nu mi-ai fi făcut tu acest rău, n-aş fi avut curajul să fac asta.

M-ai obligat să fiu curajoasă.

Mulțumesc.

- Ce face Osman ? E bine ? - E bine.

Să ai grijă de fiul meu.

Uite, iarăşi ai o privire nefericită,

Ascultă-mă pe mine, păsărica mea,

Chiar dacă şi iubirile de neuitat sunt uitate,

Amintirile, amintirile, Toate drumurile sunt închise,

Nu e nicio lumină în depărtare... De ce să vrei să pleci ?

De ce nu stă timpul în loc ?

Cum ai făcut atâtea progrese într-un timp aşa de scurt ? Bravo !

Grupul Lumini Albastre cântă melodia asta, nu ?

Da. Melodia se numeşte "Gândeşte-te bine".

Să repetăm acest cântec şi să-l cântați la concurs !

- Ce zici ? - De acord.

Ar fi foarte bine !

Eu trebuie să plec. Să ne oprim aici deocamdată.

Doamnă profesoară...

Nu se poate face nimic ca să vă întoarceți la şcoală ?

Am deschis un proces la Tribunalul Administrativ,

ca să mi se suspende pedeapsa.

Dacă o să câştig procesul, o să mă întorc.

Ia asta. E un manual de chitară.

Conține acorduri simple, ca să exersezi.

Bine, dar eu nu am o chitară. Am o mandolină.

Ia-o pe asta.

- Chitara ? - Da. Exersezi acasă, da ?

Apoi, când îți iei alta, o aduci înapoi.

De acord !

"Mi-e dor de tine. Sună-mă, te rog. Sedat"

Oare mama şi surorile mele m-au uitat, Micule Urs ?

Oare se gândesc la mine ?

Unde te duci ?

La Osman. Nu poate dormi fără mine.

Dar nici eu nu pot dormi fără tine.

- Da ? - Mi-e foarte frică.

Ți-e foarte frică...

- Bună ! - Bună !

- Putem vorbi puțin ? - Nu am prea mult timp.

Dar ştiu ce vrei să ştii. Stai jos, să-ți explic pe scurt.

Situația ta şi a Aminei a fost analizată.

Divorțul nu a fost considerat potrivit.

Ei cred că e util să continuați ca acum.

Dar cum e posibil ? Ce rost are ?

Nu putem pune la îndoială decizia.

- Dar eu... - Ahmet, o să te opui ?

A venit timpul să-ți faci datoria.

Mâine-dimineață, pleci la drum cu vaporul.

Te duci la Atena, trecând prin Istanbul.

Istanbul...

Mamă...

Bunica mi-a spus că lucrezi.

Mi-aş fi dorit să nu fie aşa.

Şi eu mi-am dorit ca multe lucruri să fie altfel.

Te rog, nu te supăra pe mine, mamă. N-am făcut nimic greşit.

Am făcut totul fiindcă aşa am vrut.

Mamă, sunt foarte fericită.

Îl iubesc pe Ahmet. Şi el mă iubeşte pe mine.

Crede-mă, o să fie mult mai bine.

Mamă, te rog !

Cum să uit tâmpenia pe care ai făcut-o ?

Trebuia să divorțeze şi să vă căsătoriți.

Nu ați putut să aşteptați...

Soră !

- Eu plec. Haide ! - Bine, dragule.

Te iubesc, mamă.

- Nu-ți face griji pentru mine, da ? - E uşor de zis.

Ce-o să fac, Doamne ?

Mamă, tu nu arăți bine. Mai bine nu mă duc la serviciu azi.

Nu ! Se poate ?! Vezi-ți de treabă. Eu rămân acasă.

Tuşesc. Ce mare lucru ?! Hai, mergi sănătoasă !

Ce-i asta ?!

Carolin, nu mai bombăni. E un copil.

Vino, fiule !

Aşa...

Fiule, ce ai făcut ? Ai lăsat robinetul deschis ?

Nu-i nimic, fiule. Se mai întâmplă.

Nu te întrista. Vino, voinicul meu...

Cemile, nu vreau să mai lucrezi în casa mea.

- Dar dv. ați zis... - M-am răzgândit.

Ia !

Ia, nu te sfii ! În plicul ăsta e un salariu întreg. Chiar mai mult.

Să-i cheltuieşti sănătoasă ! Dar să nu mai vii.

Poți pleca imediat.

Eu eram mulțumită de cum lucra şi de comportamentul ei de doamnă.

Nu am înțeles de ce ai insistat s-o concediez.

Căpitanul Ali a insistat. Mi-a forțat mâna. Ce era să fac ?

Să mă cert cu căpitanul Ali din cauza unei servitoare ?

Lasă ! Una pleacă, alta vine.

Văd că ai scăpat şi de data asta.

Cred că ai luat puțin aer în Samsun şi ai venit.

- Ce vorbeşti ?! - Ce rost are, Berrin ? Lasă-l !

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. Ai grijă.

Tu eşti obişnuit să meargă toate cum vrei tu. Du-te naibii de-aici !

Vă rog, nu vă certați iar !

Ahmet !

- Ne vedem mai târziu. - La revedere !

Doamne...

- Cine este ? - Eu sunt, mamă. Cemile.

Cemile, ce s-a întâmplat ? Ai venit mai devreme ?

Ai terminat treaba ?

Da, mamă, am terminat. Am terminat definitiv.

- Ce înseamnă asta ? - Am fost concediată.

- Ce ?! - Am fost concediată.

- De ce ? - Uite-aşa !

Mamă !

- Mamă, nu te simți bine. - Mă sufoc...

- Te duc la dispensar, mamă. - Să mă pregătesc...

Nu, nu, stai întinsă. Îl aduc pe Kerim cu taxiul.

Tu nu poți merge.

Aşteaptă-mă. Bine ? Vin imediat. Aşteaptă-mă, mamă.

Lacrimile n-au niciun rost,

Gândeşte-te bine înainte să pleci,

Zici că o să găseşti fericirea. Dar când ? Când ?

Bravo, Mete ! Minunat !

Să creăm formația cât mai iute şi să începem repetițiile.

Să exersăm cântecul ăsta şi să-l punem la punct.

Când o să-l cânte formația...

Nu pot să-mi închipui ! O să fie nemaipomenit !

Am vorbit cu câțiva băieți de la şcoală.

Vor şi ei să facă parte din formație. Un baterist,

un băiat care cântă la orgă şi unul care cântă la chitară bas.

- Dar nici ei n-au instrumente. - Repetați aici ! Folosiți astea !

Cum adică ?

- Putem folosi astea ? - Da.

- N-o să zică nimeni nimic ? - Nu. Sunt eu aici !

Ura !

- Bună ! - Bună !

Ți-am lăsat un bilet la uşă.

- Nu l-ai citit ? - Ba da.

Dar nu m-ai sunat.

Tot nu-ți bagi mințile în cap.

Ai pățit atâtea din cauza acestui copil, dar tot...

Vrei să pui capăt relației noastre.

- Nu-i păcat ? Merită ? - Nu-mi poți vorbi aşa.

Mai ales aici ! Sunt la curs acum.

Nu poți intra fluierând în clasa mea, ca să mă judeci ! Ieşi afară !

- Mă alungi ? - Te rog să ieşi !

V-ați certat din cauza mea ?

În aparență, tu eşti motivul, dar nu e acesta adevărul.

Dacă ar fi fost totul în regulă şi n-ar fi existat alte motive,

tu n-ai fi devenit o problemă atât de mare.

Nu ştiu... Am nevoie de timp să mă gândesc.

Mama ta s-a supărat rău pe tine ? V-ați certat ? A țipat la tine ?

S-a supărat rău. A făcut scandal. Ne-am certat.

Orice mamă s-ar supăra. Mama a dat dovadă de maturitate.

Tu ce-ai fi făcut, în locul ei ?

Bine că nu sunt în locul ei ! E plăcut să fiu eu însămi şi să fiu cu tine.

Vreau să-ți spun ceva.

I-am zis mamei: "Sunt fericită. Îl iubesc pe Ahmet, mă iubeşte."

"Totul o să fie mult mai bine în curând." Doar nu am mințit !

Tu voiai să-mi spui ceva ? Cumva, cât de mult mă iubeşti ?

Da. Te iubesc.

Fugi !

Inspiră !

Expiră !

Mamă !

Mamă !

- Mamă ! - Te simți bine, mamă ?

Ce are, domnule doctor ?

A răcit foarte rău la plămâni.

O să-i prescriu nişte medicamente.

Să se hrănească bine şi să nu-i fie frig.

Să se odihnească. E în stare gravă.

Dacă nu are grijă, se transformă în tuberculoză. Atunci e mai periculos.

O să te însănătoşeşti, dnă Hasefe.

Mamă, vino să stai la mine.

De ce, dragă ?! Oricum stătea la noi.

Să vină tot la noi. Am eu grijă de ea.

Eu nu vin acasă la tine, Ali.

Ştiu că tu nu m-ai lăsa la ei.

Dar ştiu şi că te temi că n-o să poți avea grijă de mine.

Nu te necăji, că ai destule necazuri deja.

Eu mă duc la Kemal.

Ştoarfa de Neriman o să aibă grijă de mine de dragul pensiei.

Nu te îngrijora. Când mă însănătoşesc, vin la tine.

Nu te întrista.

Kemal, ia-o pe Neriman şi hai să mergem !

Nu te întrista, Cemile. Tu oricum n-o puteai îngriji.

N-ai bani, n-ai serviciu...

N-am vrut să zic asta...

- Tu de unde ştii că n-am serviciu ? - Ştiu.

Parcă am venit în Turcia să spăl rufe !

Eşti copil mare. Cum să faci pipi în pat ? Nu ți-e ruşine ?

Dar până acum n-am mai făcut pipi în pat.

- A fost un accident, clar ? - Copil nesimțit !

O faci intenționat. Nu vrei să doarmă Ali cu mine. Vrei să doarmă cu tine.

Eu dorm singur, dar tu eşti înfricoşătoare.

Mama mea nu mă speria niciodată. Tu eşti înfricoşătoare.

De aceea nu pot să dorm singur. Tu mă sperii.

Eşti un fricos !

Osman cel fricos ! Osman cel fricos !

Osman e un fricos !

Osman cel fricos...

Osman !

Osman !

Ai grijă, frate !

Unde fugi ?!

M-am săturat de tine ! Înțelegi ?! M-am săturat de tine !

Înțelegi ?! M-am săturat !

Carolin !

Fiule...

Mi-a fost frică...

- Fiule, ce s-a întâmplat ? - Mi-a fost frică...

Gata, băiatul meu drag ! Am venit eu.

Poți avea grijă de el cinci minute ? Vin acum.

Carolin, deschide uşa !

- Mi-e frică. - Scuteşte-mă cu frica ta, Carolin !

Te rog, calmează-te ! Calmează-te !

- Calmează-te, te rog ! - Era bine când îl loveai pe Osman ?

- Mi-e frică. - Dă-te la o parte !

- Dă-te din fața uşii ! - Te rog, calmează-te !

- Dă-te la o parte ! - Te rog, calmează-te ! Te rog !

Deschide uşa !

Deschide uşa, Carolin !

Deschide uşa, Carolin !

Cât o să stai acolo ?!

Cum să dai în fiul meu ?! Cine ți-a dat acest drept ?!

- Cu ce drept ?! - El m-a lovit !

Osman mi-a tras un şut ! Apoi a fugit ! Era să-l calce maşina !

- Ai înțeles, Ali ?! - Ține-ți gura !

Dacă îl mai atingi vreodată pe Osman, îți fac viața un calvar !

- Îți rup picioarele ! - Îmi rupi picioarele ?

Îți sparg şi capul dacă te mai atingi vreodată de el !

Ce tot spui, Ali ? Parcă tu nu ți-ai fi lovit niciodată copiii !

Te-am văzut de multe ori bătându-l pe Mete !

Înseamnă că ți-aş face asta şi ție, Carolin.

Dragul meu !

Vrei să mergem puțin la plimbare, fiule ?

Unde ?

Unde ? Să mergem pe malul mării, să vedem vapoarele mari.

Ştii vapoarele care merg pe ocean, ca acelea conduse de mine ?

Putem merge să le vedem.

Au nişte macarale uriaşe. Au elice, au apartamente pentru căpitani...

Au căpitani, ca mine, şi mateloți...

Le vezi stând liniştite la mal, fiule,

dar, când ies în larg, străpung valuri cât munții de mari.

Nu se tem câtuşi de puțin. Ştii ?

Mergem să vedem vapoarele, fiule ?

Osman, fiule, cine iese o dată în larg se îndrăgosteşte de mare.

Apoi, nu şi-o mai poate scoate din minte.

Ba chiar nu mai poate trăi pe uscat.

Ai vrea şi tu să ieşi în largul mării într-o zi, fiule ?

Eu vreau la mama.

Du-mă la mama, tată !

Nu se poate, fiule. Tu stai cu mine acum.

Eu nu vreau să vin acasă la tine, tată.

Uite, fiule, vaporul acela...

Vezi vaporul acela mare ? Cară petrol. Uite, e uriaş ! Nu ?

Dar acum nu are încărcătură.

Când e încărcat, puntea ajunge aproape la nivelul mării.

Uneori, când vaporul e în călătorie, izbucneşte o furtună.

Valurile cresc cât munții...

Intră pe o parte a punții şi ies pe cealaltă...

Când iese în larg, să te ții !

Se despică marea...

Osman !

Osman !

Osman !

Osman ! Osman, fiule !

Osman !

Osman !

Osman !