Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 39

I-a dat drumul lui Aylin şi a fugit când tu ai tras cu arma, aşa-i ?

Da, dle Soner. Erau şase inşi.

Erau şase inşi ? Dacă n-ai fi fost tu, ar fi răpit-o pe Aylin.

Asta aveau de gând să facă. Toți aveau cai.

Şase inşi pe cai ? S-o răpească pe Aylin, aşa-i ?!

Bine, Suleyman. Ai aflat unde sunt, nu ?

- Da. - Bun...

Anunță oamenii. În noaptea asta, o să avem puțină treabă.

Da, să trăiți !

Cine a venit ?

- Cine a venit ? - Mama.

- Bine ai venit, Cemile ! - Bine te-am găsit, mamă !

Tu unde ai fost azi, mamă ?

Acum e momentul, Aylin ?

- Vrei să-mi spui ceva, Aylin ? - Munceşti, mamă ?

Te duci să faci curățenie în casele altora ?

Cine ți-a spus ? De unde ai auzit ?

Mesude mi-a spus. I-a zis băiatul în casa căruia lucrezi.

- Mamă, e adevărat ? - Da.

M-am dus să fac curățenie fiindcă trebuie să lucrez, să câştig bani.

Cum să faci asta, mamă ?!

Cred că a auzit toată lumea de la şcoală !

O să fiu de râsul tuturor !

Nu fur, nu fac ticăloşii... Câştig bani în mod cinstit.

De ce să te faci de râs ?

Eu nu gândesc ca Aylin, mamă. Nu faci nimic greşit.

E un comportament... admirabil.

N-ar putea oricine să facă asta.

Îmi cer iertare. Îmi cer scuze.

Te-am nedreptățit. Am țipat la tine fiindcă i l-ai dat pe Osman tatei.

Nu am reuşit să te înțeleg. Iartă-mă.

Dar nu e datoria ta să munceşti, când exist eu.

Eu sunt bărbatul în casă, din moment ce tata lipseşte.

E datoria mea să muncesc.

Am decis să mă întorc la şcoală, dar m-am răzgândit.

Muncesc eu şi câştig bani. Tu n-o să munceşti.

Nu, micule domn Ali. Tu doar te duci la şcoală.

Dacă trebuie să muncească cineva, eu muncesc.

- Nu, mamă, sunt hotărât... - Tu doar înveți !

Nu mai scoate nicio vorbă, Mete. Nu vreau să mai aud asta.

Sunt obosită. Mă odihnesc puțin.

Dacă Cemile ar fi fost mama mea, aş fi fost mândră de ea.

Nu înțeleg de ce ție îți este ruşine.

Ahmet !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Bine ai venit, Berrin ! - Bine v-am găsit !

A trecut cu bine.

- Am scăpat şi de data asta, mamă. - Auzi, cică a scăpat !

Haideți, urcați !

Ai pățit ceva la picior ?

Nu e nimic grav. Mi l-am luxat.

Stai jos. Nu rămâne în picioare.

Stai jos şi tu, Berrin.

Aş fi stat şi eu cu voi, dar trebuie să plec.

- Unde te duci ? - La redacție.

- În toiul nopții ? - Există zi şi noapte în gazetărie ?

Mi-am făcut griji pentru voi.

Am aflat că poliția a întrerupt marşul şi a arestat o mulțime de studenți.

- Am fost trimişi în fața instanței. - Şi ?

Judecătorul ne-a eliberat pe toți şi a amânat procesul.

Colegii continuă marşul în Samsun.

Dar pe mine m-au trimis înapoi, fiindcă mi-am luxat piciorul.

A venit şi Berrin cu mine.

Bine. Însănătoşire grabnică ! Eu plec.

- La revedere ! - La revedere !

S-ar putea să nu mă întorc. Nu-ți face griji pentru mine.

E mâncare în frigider. Dacă vă e foame, mâncați.

Odihniți-vă puțin. Cred că ați obosit.

Nu stăm prea mult, mamă.

Eu dau un telefon, apoi, o duc pe Berrin acasă.

Pe mine mă scuzați. La revedere !

Plecăm peste puțin timp.

Nu au avut succes.

Ziarele nu au luat în seamă ştirile despre marş.

Ziarele nu i-au luat în seamă, dar instanța i-a eliberat pe toți.

Ăsta e proces ?! Ăsta e judecător ?!

Judecătorii ăştia, pur şi simplu, colaborează cu opozanții guvernului.

Desigur...

Pentru asemenea momente existăm noi.

Încetul cu încetul, o să readucem totul pe drumul cel bun.

Au pus o poză mititică aici, de la marş.

"... Turcia neatârnată..."

Se cred importanți, dar noi ştim foarte bine ce poame sunt.

Nu-i aşa, frate Hakan ?

Desigur, există anumite diferențe şi dispute şi între noi,

dar, în fond, putem spune că totul decurge conform planului.

Bine. La revedere !

Am terminat şi cu asta.

Plecăm peste puțin timp. Te conduc acasă.

Bine... Plecăm.

Peste puțin timp...

Ieşi ! Ieşi din cort !

Ieşi ! Veniți încoace !

Vino încoace !

Vino încoace !

Veniți încoace !

Ce se întâmplă ?

Nu trageți, nu am făcut nimic...

Treceți ! Treci !

Nu trageți, nu am făcut nimic...

- Cine este ? - Ăsta.

Vino încoace !

Vino încoace !

Mai erau cinci inşi cu tine.

Cine sunt ?

Cine sunt ceilalți cinci ?

Ăsta...

Ăsta...

Ăsta, ăsta şi ăsta...

Veniți încoace !

- Ştii cum o cheamă ? - Pe cine ?

Nu ştii pe cine ai încercat să răpeşti ?

- O cheamă Aylin. - Aylin.

Taci !

Javră ! Cine eşti tu, să-i pronunți numele ?

Cine eşti tu ? Ce eşti tu ?

Cu ce mână ai atins-o ?

Ai încercat s-o răpeşti. Ai urcat-o pe cal.

- Cu ce mână ai atins-o ? Cu asta ? - Nu !

- Cu asta ? - Şefule...

Taci !

Cine sunteți voi ? Cine sunteți ?!

Cine ?! Cine sunteți voi ?!

Cine sunteți ?!

- O să plecați de aici. - Bine, şefule ! Iartă-ne !

- Plecăm imediat ! Iartă-ne ! - Nu imediat. Mâine-dimineață.

Mâine-dimineață aveți o treabă.

După ce o rezolvați, plecați de aici.

Mamă, unde e Mete ? Nu e în camera lui.

S-a dus să aducă lemne din curte.

- Stau îngrozită aici. - Stai liniştită.

Cemile...

Ce s-a întâmplat azi ? Tu ai ceva...

Au venit Ali şi femeia aia în casa în care făceam curățenie.

Chipurile, au venit în vizită.

Erau şi Neriman, şi Kemal.

Şi Osman...

Au venit să mă vadă în halul acela, ştiu eu...

Chiar ştiau că lucrai acolo

sau au venit din întâmplare ?

Ali a fost mâhnit. Chiar a fost mâhnit. L-am crezut.

Dar femeia aia... Ştia negreşit.

Lua-o-ar naiba !

Am văzut-o uitându-se pe fereastră când vorbeam cu Ali. Sigur ştia.

Ai venit la timp.

Iar s-au împuținat lemnele, mamă. Mâine mă duc cu toporul în pădure.

Lasă, fiule. Tu du-te la şcoală. Rezolv eu.

Nici chiar aşa, mamă.

Tai şi lemne, mă duc şi la şcoală, mamă !

Fiul meu voinic !

Cemile, de ce te-ai posomorât iar ?

Berrin n-a venit, mamă. Mi-am făcut griji. S-a făcut târziu.

- Nu e un copil. - Pentru mine, e tot un copil.

Trebuie să mă duc acasă.

Ştiu.

Berrin...

Eu te iubesc.

Vreau să trăiesc totul cu tine.

De fapt, Mete e un băiat foarte bun.

Curajos, de încredere...

Dar e cam dezechilibrat şi impulsiv.

Berrin... e o viperă.

Tace şi face.

Provoacă scandaluri... E tare rea...

Aylin... e bună. Țin la ea.

"Tăticule !"

E tare prefăcută. Prefăcută...

Ştii, vaporul meu s-a dus în Japonia.

Mi-a spus Kemal.

În Japonia... Japonia cea mare !

Bine, e o glumă proastă.

De acolo, o să se ducă în Canada.

Canada e o țară foarte frumoasă, Osman.

E foarte frumoasă.

E tare frig acolo. Trebuie să te îmbraci gros.

Fiule...

Ştii, m-au concediat. Cică am o sănătate precară.

Uite, sunt sănătos tun, fiule ! Uite !

Nu puteau să mă suporte, fiule. Au profitat de ocazie.

Fiul meu drag, n-am putut să te dau lor.

Ştii de ce ? Fiindcă tu eşti un înger.

Eşti curat ca lacrima, inocent... Nu semeni deloc cu ei.

O să te cresc eu, fiule. Tu eşti un înger.

Tu ai văzut vreodată un rechin, tată ?

Mama ta nu m-a înțeles niciodată...

Cemile...

Nu m-ai înțeles niciodată...

- De ce taci ? - Nu ştiu.

- E... cam ciudat. - Ce e ciudat ?

Sunt foarte fericit, dar îmi este şi teamă.

- Ție nu îți este teamă ? - Sunt fericită.

De ce să-mi fie teamă, când pot trăi ?

Tu nu eşti fericit ?

Sunt mai fericit decât oricând.

- Atunci, de ce ți-e teamă ? - Să nu te pierd.

N-o să mă pierzi.

Bună ziua ! Vreau să vorbesc cu dna Meral.

Da, faceți-mi legătura. Alo !

Bună ziua, dnă Meral ! Eu sunt Cemile, mama lui Berrin.

Mi-am amintit. Bună ziua, dnă Cemile !

Voiam să vă zic ceva... Berrin n-a venit acasă azi-noapte.

Se duseseră într-o excursie. Cred că era şi Ahmet.

Oare dv. ştiți ceva ?

Ahmet a spus aseară că o s-o ducă pe Berrin acasă.

Aseară ?

Aseară, Ahmet şi Berrin erau împreună ?

- Da... Au venit împreună la mine. - La dumneata ?

- În casa dumitale, dnă Meral ? - Da, dar urma să plece imediat.

Ahmet urma s-o aducă pe Berrin la dv...

Dnă Meral, trebuie să mergem acasă la dumneata.

Eu nu pot pleca acum, dnă Cemile. Am treabă...

Atunci, dă-mi adresa dumitale ! Îmi puteți da o hârtie ?

Bună dimineața !

Ce faci, Mete ? Acum e momentul să tai lemne ?

Nu întârzia din prima zi.

N-au mai rămas lemne în casă. Dacă nu le tai eu, le taie mama.

Dă-te la o parte ! Vrei s-o las pe ea să le taie ?

Hai, du-te ! Vin şi eu peste puțin timp.

Bine.

Ăştia vor să vă spună ceva, dră Aylin.

Zi !

Am făcut o măgărie. Suntem nişte dobitoci.

Ne cerem iertare, domnişoară.

N-o să vă mai ieşim în cale şi n-o să vă mai deranjăm.

Oricum, plecăm foarte departe.

Ia şi gunoaiele astea şi plecați de-aici ! Valea !

Mergeți !

Invitația dlui Soner e încă valabilă.

Vă aşteaptă. Dacă îi acceptați invitația, o să fie foarte bucuros.

Unde e Berrin ?!

Berrin !

Berrin !

Berrin !

- Dnă Cemile, eu... - Tu nu te amesteca !

M-ai mințit.

M-aş fi aşteptat la asta de la oricine, dar nu de la tine.

Înțeleg ce gândiți.

Dar eu o iubesc pe Berrin. Nu e ceva trecător pentru mine.

Vă promit că o să rezolv.

Îmbracă-te !

Vii cu mine.

- Nu e aşa cum credeți... - Eu ştiu ce ştiu, atât !

Berrin, nu mă scoate din sărite ! Mişcă-te !

Îți mulțumesc mult că nu m-ai refuzat şi ai venit.

- Ce vrei ? - Murat nu se simte bine.

Dacă ai vorbi cu el, ai face un mare bine.

- Ce se întâmplă, Ahmet ? - Berrin...

A rămas la noi azi-noapte.

Aici...

Cu mine.

Da, înțeleg. Până la urmă, sunteți adulți.

Sunteți responsabili pentru faptele voastre.

Dacă vă iubiți nu-i nicio problemă.

E normal ca dna Cemile să se înfurie şi să se teamă pentru fata aia.

Trebuie să înțelegi asta. Vorbeşti cu ea şi îi explici.

Când o să se calmeze, o să fie mai rezonabilă.

- Nu e asta problema, mamă. - Dar care este ?

Eu sunt însurat.

- Eşti însurat ? - Da.

- Cu cine ? - Cu Amina.

Fata aia slabă şi brunetă ?

Mi-am dat seama că nu e o prietenă oarecare.

Să nu mişte nimeni ! Nu vă ridicați !

Altfel, detonez bomba, şi murim cu toții !

Deturnez acest avion în numele FKO !

Mâinile sus ! Altfel, îți zbor creierii !

Nu mişca !

Nu ați reuşit !

Ați dat greş !

Toate ideile care ne vin nouă le pot veni şi duşmanilor.

Nu uita asta.

Cum ai putut să-mi faci asta ? Cum ai putut să mă minți ?!

Dacă ți-aş fi spus adevărul, ce-ai fi făcut ?

- Mi-ai fi dat voie să mă duc ? - Nu !

Să-ți dau voie să te duci... să te culci cu individul acela ?!

E însurat !

Tu nu vezi ce-am pățit eu ?

Nu vezi ?!

Vrei să fii o târfă, ca femeia aia care l-a sedus pe tatăl tău ?!

Nu e acelaşi lucru, mamă.

Nu e acelaşi lucru ?! Doamne, înnebunesc !

Eu te-am luat din brațele acelui bărbat !

Te-ai dus şi te-ai băgat în patul lui !

M-am săturat, mamă ! M-am săturat.

Nu mai compara totul cu ce ai pățit tu !

Situația asta e diferită ! Eu sunt diferită ! Ahmet e diferit !

Ce e diferit ?! Ce e diferit în asta ?

Te comporți ca târfele care umblă cu bărbați însurați !

Asta nu te priveşte pe tine.

Eu sunt mama ta.

Nu sunt un copil, mamă. Sunt la vârsta la care pot lua decizii singură.

Nu arunca asupra mea trăirile, suferințele şi temerile tale.

Căsătoria lui Ahmet e o pură formalitate.

Nu e o căsătorie adevărată. E doar pe hârtie. Sunt pe punctul de a divorța.

Mă iubeşte. Şi eu îl iubesc.

Nu-mi pasă de restul.

Nu-mi mai spune nimic despre asta.

Acum poți să ieşi din camera mea, te rog ?

Vreau să rămân singură.

Aylin...

Nu te obosi.

- Ştiam că o să vii. Deci mă... - Încet...

Linişteşte-te. Sunt aici. Nu te grăbi.

Te-am nedreptățit, frate.

Iartă-mă. Tu te ții negreşit de cuvânt.

- Te rog să mă ierți. - N-am de ce să te iert.

În fine, eu am treabă. Trebuie să plec.

Voi vorbiți.

Cum te simți ? L-ai cam speriat pe Soner.

Cred că s-a speriat. Dar nu mi-a prea dat de înțeles. Nu mi-am dat seama.

Poate, fiindcă şi eu eram speriat... M-am speriat foarte tare.

Tu te descurci bine totuşi. Eu leşin când văd doctori.

Când mă însănătoşesc, mergem la fermă, da ?

Desigur. De acord.

- Vine şi fratele meu. Cu toții... - De acord.

Fratele meu a zis

că ți-a spus şi că te gândeşti.

Aşa a zis...

Da, mi-a spus. I-am zis...

I-am spus că o să mă gândesc.

Nu te-ai hotărât ?

Nu e momentul să discutăm despre asta acum.

Tu ai grijă să te însănătoşeşti.

- Avem mult timp să vorbim. - Da, avem mult timp. Sigur...

Avem mult timp...

Îți mulțumesc. Eşti foarte bună.

Oferta mea încă e valabilă.

Viața noastră... adică viața ta poate fi cu totul diferită.

E suficient să zici "da". Mărită-te cu Murat.

Aş vrea... Aş vrea să nu te fi...

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 39