Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 36

- Ce faci, Osman ? - Repar casa.

- Spor la treabă ! - Mulțumesc !

- Ce s-a întâmplat, Kerim ? - Bună, mătuşă Cemile ! M-a trimis Ali.

Mi-a cerut să-ți dau asta.

- Aşteaptă, Kerim. - Bine, mătuşă.

Iese foarte solidă, mamă !

Ce s-a întâmplat, Cemile ?

Cemile, sper că n-ai uitat înțelegerea noastră.

Eu m-am ținut de cuvânt.

Adu-l pe Osman. Veniți cu Kerim. Aştept. Ali

Ai făcut-o...

Poate că e mai bine aşa. Cine ştie ?!

Bravo ! E foarte solidă.

- Unde pleci, mamă ? - Plecăm împreună.

- Şi eu ? - Da.

Să iau valiza, mătuşă...

- Cu taxiul ?! - Ne ducem cu taxiul.

Ura !

- Pot să mă aşez în față ? - Poți.

Ura, ce bine !

Nu alerga, că o să ți se facă frig !

Ura, ce bine ! Ce bine ! Ce bine !

Ai grijă !

- Ce-i ăsta ? - Schimbătorul de viteze.

- Ce viteză prinde maşina asta ? - 180.

Super ! E nouă-nouță !

Ne-am urcat într-o maşină nouă-nouță, nu-i aşa, mamă ?

- Unde mergem acum ? - Să vedem pe cineva.

- Pe cine ? - Pe tatăl tău.

- Tata ne iubeşte acum ? - Pe tine te iubeşte.

Ce-o să se întâmple când o să-l vedem ?

O să-ți spună el.

- E o surpriză ? - Da...

Ura !

Mamă !

Mamă !

Mamă !

Asta-i bună...

Bunico, am tăiat lemne.

- O să ne ajungă o săptămână. - Bravo !

- Unde e mama ? - S-a dus undeva. Intră.

- Osman unde este ? - Nu ştiu.

Nu ştii ? Nu ştii unde e Osman, bunico ?

- A plecat cu maică-sa, dragă. - Eşti de pomină, bunico !

Am făcut bătături în palmă.

Îmi faci leacul ăla al tău cu ceapă ?

- Bine. Pregătesc eu ceva acum. - Adu-mi, frumoaso !

Să iau apă...

"Cemile, sper că n-ai uitat înțelegerea noastră."

"Eu m-am ținut de cuvânt şi am cerut..."

"... să fie eliberat Mete."

"Acum e rândul tău să-ți ții promisiunea."

"Sunt în Yeşiltepe. Adu-l pe Osman. Veniți cu Kerim."

"Aştept. Ali"

Ali...

Stai !

Stai, nebunule !

Opreşte-te ! Lasă toporul, Mete ! Lasă-l !

Vino, fiule, să te îmbrățişez !

Ajutor !

Ajutor !

Vino, fiule ! Osman !

Hai, fiule, du-te la tatăl tău !

Du-te !

Fiul meu...

Amândoi ne-am ținut de cuvânt.

- Care e surpriza, tată ? - Ce surpriză, fiule ?

Spune-i fiului tău surpriza.

Cum adică ? Nu i-ai spus ? Nu ştie ?

N-am putut să-i spun.

Sarcina asta îi revine tatălui său.

Îți mulțumesc.

Fiul meu drag, eu şi mama ta nu mai putem trăi în aceeaşi casă.

Eu stau într-o altă casă.

- Dar casa aia a ars. - Da, în casa care a ars.

Dar am reparat-o. E nouă-nouță, e mai frumoasă decât înainte.

Noi doi o să trăim acolo.

- Dar mama unde o să trăiască ? - În cealaltă casă, fiule.

Casa cealaltă e urâtă şi rece. Eu am răcit. M-am îmbolnăvit.

Mama o să răcească acolo. Şi Berrin, Aylin şi Mete...

O să se îmbolnăvească şi ei, şi bunica.

Să vină şi ei să trăiască în noua casă.

- Nu se poate, fiule. Ei nu pot veni. - Atunci, nu vin nici eu !

- Trebuie să vii, fiule. - De ce, mă rog ?

- Pleacă, eu nu vin cu tine ! - Nu face asta, Ali.

E un copil. Lasă-l să rămână cu mine, cu mama lui.

Cemile, am promis amândoi.

- Hai ! - Pleacă !

Te rog, nu te încăpățâna. Uite, nu vrea. Îl iei cu forța ?

Cemile, e mic încă. O să rămână mereu la vârsta asta ?!

Ce-i poți oferi acum ?

Uite, e bolnav... Lasă-l să vină, te rog !

Nu mă lăsa, mamă !

Te iubesc foarte mult, mamă.

- Nu vreau să plec. - Osman...

Nu mă lăsa, mamă.

- Ia-l ! Ia-l ! - Vino, fiule.

Ia-l şi du-l ! Du-l, până nu mă răzgândesc !

- Du-l, până nu te omor ! - Mamă !

Du-l ! Du-l !

Nu mă lăsa, mamă...

Du-l !

Du-l...

Osman...

Mamă !

Mamă...

Mamă, cum i-ai permis ? Cum ai putut să faci asta ?

Dacă ar fi făcut altcineva asta, i-aş fi spart capul ! Ştii, nu-i aşa ?

Mete...

Mete !

Mete !

Mete !

- Hai, fiule ! - Nu vreau !

Hai !

Nu intru.

Hai, fiule ! Hai, fiule !

Lua-te-ar naiba...

Zi ! Zi că i l-ai dat cu mâna ta pe Osman acelui individ !

Mete !

Ce se întâmplă, Mete ?

- Ce s-a întâmplat ? - Spune-le, mamă.

Hai, povesteşte-le fetelor tale. Hai !

Ce s-a întâmplat, mamă ?

Întreabă de Osman ! Unde este ? Uite, nu este !

- Mamă, unde e Osman ? - A plecat.

- L-a luat tatăl lui. - L-a luat tatăl lui ?

- Tata l-a luat pe Osman ? - Da.

Cum adică ?

L-a luat fără ştirea ta ?

- L-a răpit pe Osman ?! - Nu...

Eu i l-am dat.

Tu i l-ai dat ?

L-ai dat pe Osman de bunăvoie ?

Eu i l-am dat, dar nu de bunăvoie !

L-a luat cu forța ?!

Trebuia să te las să putrezeşti în puşcărie ?

Da, în schimbul eliberării tale,

i l-am dat pe Osman tatălui tău.

Ai făcut cel mai corect lucru, mamă. Măcar Osman a scăpat.

- Tu ține-ți gura ! - De ce să-mi țin gura ?!

Uite unde trăim ! În vârf de munte ! Casa nu are geamuri !

Colegele mele vor să vină la noi. Găsesc o mie de pretexte să le evit !

Să vină, ca să ajung subiect de batjocură ?!

Osman a plecat, dar e acasă la tata. Măcar el să trăiască în condiții bune.

Asta vrei şi tu, nu ? Să te muți la tata.

Ai devenit prea răzgâiată, Aylin ! Destul ! Eşti prea răzgâiată !

- Nesimțito ! - Ajunge !

Veniți-vă în fire !

Voi v-ați pierdut mințile ? Ce-i cu voi ?

Vă scoateți ochii reciproc ? E frumos din partea voastră ?

Intrați imediat în casă. Iute !

- Tu nu intri ? - Mă plimb puțin.

Trebuie dus la spital. E în stare critică.

Să facem orice e necesar.

Surpriză !

Cum este ?

Vino !

Uită-te la noua ta cameră. Cum este ? Îți place ?

Uite, ai o mulțime de jucării.

Carolin le-a pregătit pe toate. Uite !

Oare ce face Osman ?

Când se face seară, te simți şi mai ciudat.

- Oare îi e dor de mine ? - Bineînțeles că da.

Dar nu te consuma. Fii puternică.

Mamă, nu trebuia să te ridici din pat azi.

Nu se poate...

Nu mai am bani, mamă. Nu pot să te duc la doctor.

Chiar dacă ai avea, n-am nevoie de un doctor.

Nu am o boală aşa de gravă. Îmi trece până mâine.

- Termină, te rog ! Unde sunt fetele ? - În camera lor.

- Şi Mete ? - Nu a venit.

Îl pui la ureche, apoi...

Răspunde persoana sunată. Poți vorbi cu cine vrei.

- Cu cine vrei ? - Da, fiule.

Formează...

Da...

- Interesant mai este ! - Da ! Ce interesant ! Nu ?

Haideți la masă !

E tare interesant, nu ? Tare, tare interesant !

Fiul meu drag...

Vino...

Hai, fiule !

Hai, mănâncă-ți ciorba !

Dar ție îți place ciorba de linte.

- Ce-i ăsta ? - Un şervețel.

- E din hârtie. - Da. E un şervețel de hârtie.

- S-a rupt. - Da. Se poate rupe. Rupe-l.

- Da. Dar acum mănâncă-ți ciorba. - N-o mănânc.

Hai, fiule ! Hai, scumpule !

La culcare !

- O să dorm singur aici ? - Eşti mare deja, fiule.

Eşti bărbat. Poți dormi.

- Dar asta nu e casa mea. - Se poate, fiule ?!

- E şi casa ta. Nu te teme. - Nu este. Dacă ar fi, nu m-aş teme.

Fiul meu drag...

Nu se poate. Copilul doarme singur. E bine pentru el.

Asta e camera ta. Doar a ta. Poți dormi singur aici.

Dacă ți-e frică, eu sunt sus, da ? Poți să vii. Să visezi frumos.

Somn uşor !

Să-i verificați tensiunea din două în două ore.

Să-mi aduceți şi mie rezultatele analizelor de sânge.

Dacă are vreo reacție neaşteptată, să-l țineți sub supraveghere.

Informați-mă şi pe mine.

Boala dlui Murat e spre finalul celui de-al doilea stadiu.

În al treilea stadiu, o să se agraveze.

O să poată avea activitate fizică şi sensibilitate nervoasă.

Al patrulea stadiu o să fie starea de comă.

Trebuie să fiți pregătit şi să-l pregătiți şi pe pacient.

- Îl putem vedea ? - Puțin, să nu obosească.

Nu te-ai ținut de cuvânt.

Aylin...

Ține-te de cuvânt, frate...

Pe Aylin...

Aylin...

Mie mi-e foame, frate tren. Ce mă fac ?

Osman !

A venit !

Poftă mare !

Aşadar, mâncai ciorba aşa, rece.

Cum s-o mănânci aşa, fiule ?

- Ce s-a întâmplat ? - I s-a făcut foame.

Osman, până la urmă, mănânci ciorba făcută de mine.

- Zi-i "sărut mâna" lui Carolin, fiule. - De ce, mă rog ?

Fiindcă aşa e obiceiul, aşa se zice.

- Sărut mâna ! - Poftă bună !

- Am terminat. - Te-ai săturat ?

- Să-ți încălzesc o altă mâncare ? - Mai e ciorbă ?

Da, mai este. Ciorbarule !

Acum eşti şi sătul, da ? Poți dormi liniştit, fiule.

Somn uşor !

Să rămâi singur e ca şi cum

te-ai arunca într-o mare întunecată, rece şi adâncă.

Ți-e frică de întuneric, de frig, de adâncime...

Te zbați ca să scapi.

Întunericul se întețeşte, frigul şi adâncimea cresc...

Eu, după ce m-am zbătut mult,

mi-am dat seama că această mare e însăşi viața.

Am înotat în întunericul, în frigul şi în adâncimea sufletului meu.

După aceea, n-am mai fost niciodată singur.

- Mamă ?! - Ai mâncat ?

- Mamă ? - Ai mâncat ? A fost bună ?

- Ce anume, mamă ? - Ciorba de linte.

- Ai mâncat-o ? A fost bună ? - Da. A fost bună.

Deci ai mâncat ciorba

făcută de acea femeie şi ți-a plăcut.

Mamă !

Mamă !

Mamă !

Osman...

Mamă !

Tu faci o ciorbă de linte mai bună, mamă.

Ea n-o face bună deloc.

Am mâncat-o pentru că îmi era foame. Ce să fac ?

Îți cer iertare, mamă. Îți cer iertare...

Mi-e foarte dor de tine.

- Spor la treabă ! - Dacă e cu spor, fă-o tu !

- Ai un ceas ? - E 00:10.

Aveți o treabă grea. Mereu veniți la ora asta ?

Aproximativ. Cu cinci minute mai devreme sau mai târziu.

Cu cinci minute mai devreme sau mai târziu...

- Cu bine ! - Să fii sănătos !

Spor la treabă !

- Unde ai fost până la ora asta ? - Ți-am zis că mă plimb.

Tu vrei să mor de îngrijorare ? Ce faci ?

Eu nu am făcut nimic, mamă.

Mamă, am nevoie de bani, să-mi iau un caiet.

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Aşteaptă câteva zile. După aceea...

Cine a venit ?

Mi-a ieşit sufletul până am găsit adresa.

Dacă aş fi ştiut, n-aş fi venit. Aici nu e în oraş !

Ia-ți scrisoarea, femeie. Nu mai vin niciodată !

Ce înseamnă asta ? E în vârf de munte !

Mete ! Mete !

Ce s-a întâmplat, Cemile ?

Directoratul Ministerului Educației l-a iertat pe Mete, mamă !

Slavă Domnului !

Ce s-a întâmplat, mamă ? De ce strigi ?

Am o veste bună !

- Spune-i, mamă. - Hai, spune-i, nu-l lăsa să aştepte.

A sosit o scrisoare de la Directoratul Ministerului Educației.

Ştii că Berrin a depus o contestație pentru pedeapsa pe care ai primit-o.

Ne-a fost acceptată ! Eşti primit la şcoală !

Slavă Ție, Doamne !

Te bucuri, nu-i aşa, fiule ?

- E bine, nu-i aşa, fiule ? - Eu nu mă duc la şcoală, mamă.

E bine... Te duci frumos la şcoală, înveți şi nu te mai bați cu nimeni.

Mamă, eu nu mă mai duc la şcoală. Am renunțat.

Ce faci dacă nu te duci ? O să devii un golan ?!

Nu sunt deja un golan ? Dacă mă duc la şcoală, nu se schimbă nimic.

Plec.

- Nu înțelegi... - Plec.

Nu înțelegi... Eşti tânăr şi nu înțelegi.

- Eu mă duc la şcoală, mamă. - Şi eu.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 36