Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 35

Cobor aici.

Aylin, tu meriți lucruri mai bune.

Ca să le obții, e suficient să-mi accepți propunerea.

Gândeşte-te bine.

De ce ați venit aici ?

Cum v-ați gândit că aş putea să vă ajut în această privință ?

Nu am la cine să apelez.

Nu vă cunosc, dar instinctul m-a adus la dv.

Ştiu că Ali vă prețuieşte.

Vă rog, vorbiți cu el, să-l ierte pe Mete.

Să-şi retragă plângerea şi să mi-l lase mie pe Osman.

Altfel, şi Mete, şi Osman o să fie foarte nefericiți.

O să-i pierdem pe amândoi.

Hasan !

O să vorbesc cu Ali.

Nu-l mai trimit pe Mete azi la procuratură.

O să aştepte până mâine.

- Şi mâine ce-o să se întâmple ? - Poate îşi retrage tata plângerea.

N-ai să vezi ! Aşteaptă tu până îşi retrage Ali plângerea...

Copilul ăsta e răcit rău.

Unde e mama ?

A plecat imediat ce am ieşit de la secție.

Nu ştiu unde s-a dus, dar sigur are de gând să facă ceva.

Mete iar are necazuri ?

Nu, scumpule. Se poate ?! Nu are necazuri, nu-ți face griji.

Ce ai făcut azi, Aylin ? Te-ai dus la şcoală ?

Da, m-am dus. E la fel...

- Probabil că e Cemile. - Stai, bunico, deschid eu.

E în vârf de munte, pur şi simplu ! Ce-i asta ?! M-am umplut de noroi.

Dacă aş fi ştiut, n-aş fi venit. La naiba !

Berrin ! Bună, dragă !

Frate !

- Salut ! Să treci cu bine peste asta ! - Mulțumesc. Bine ai venit !

Ce s-a întâmplat ?

- Eşti uimit ? - Da.

De fapt, şi eu.

Scuzați-mă, dar v-ați mutat în vârf de munte.

Nu m-am descălțat, nu e niciun covor pe jos.

Se poate sta aici ?

- Aveți apă curentă ? Probabil că nu. - Nu.

Drumul e ca o mlaştină.

Mi-a fost teamă că o să mă înec în bălți şi în noroi.

Nici noi nu suntem încântate să stăm aici, mătuşă.

Cred c-ai uitat de ce şi cum am venit.

Cum să uit, dragă ?!

Te-ai îmbolnăvit, dnă Hasefe.

Hai, întoarce-te cu mine acasă. Strânge-ți lucrurile şi vino.

Nu ştii să mă prețuieşti, dar lasă... Să uităm trecutul !

Te instalezi în vechea ta cameră, ai mâncare, ai tot ce-ți trebuie...

Nu te irosi pe-aici.

Şi Kemal te pomeneşte. I s-a făcut dor de tine.

Ție nu cumva ți s-a făcut dor de pensia mea, Neriman ?

Nu cumva vorbeşti în somn despre banii mei ?

Să-ți pui pofta în cui !

Bea un pahar cu apă, să-ți treacă !

Dumneata ai luat-o razna, dnă Hasefe !

Am luat-o razna !

De acum, îi dau pensia lui Cemile până la ultimul bănuț !

- Serios ? - Da !

- Am venit să-ți zic ceva. - Spune !

Retrage-ți plângerea la adresa fiului tău.

- Şi lasă-l pe Osman la mama lui. - Nu înțeleg ce vrei să spui.

Salvează-ți fiul... Pe tine însuți şi pe mama lui...

- Cine te-a trimis ? - Nu contează.

Cemile... Ea te-a trimis, nu ?

Dacă i-am enumera pe cei care m-au făcut să vin să-ți vorbesc,

ea ar fi ultima pe listă.

M-au trimis aici cuțitul, pozele din ziar,

amintirile, suferința, discuțiile la un pahar de rachiu...

M-au trimis privirile triste.

Dar tu ştii prin ce-am trecut eu ?

Nu întreci măsura puțin ?

Ştiu ce înseamnă să-ți pierzi copilul,

ce înseamnă să iei lucruri pe care nu le mai poți da înapoi,

ştiu şi ce este regretul.

Ştiu toate relele pe care tu eşti pe punctul de a le învăța.

De aceea îți spun... Nu te mai încăpățâna !

Nu pune condiții.

Fii tată ! Fii om !

Salvează-ți fiul, salvează-te pe tine însuți, dar şi pe mama lui...

Nu face lucruri pe care o să le regreți.

Nu.

Nu.

Nu !

Nimic n-o să mă poată determina să dau înapoi. Nimic !

Vechea mea viață s-a transformat în scrum !

O să-mi întemeiez o viață complet nouă aici ! Complet nouă !

Nimeni n-o să mă poată împiedica !

O să-l calc în picioare pe cel care încearcă !

O să-l calc în picioare !

Ai înțeles ?

Am înțeles.

Ce-i ?

Ce este ?!

- Cemile, ai luat medicamente ? - Am luat.

Am luat sirop de tuse, pastile pentru febră şi vitamine.

- Şi antibiotice ? - Nu mi-au ajuns banii.

Să-i dăm astea. Dacă nu-i scade febra, mai vedem.

Mamă, eu cred că trebuie să-l ducem la doctor.

Să vedem ce se întâmplă şi în noaptea asta.

Unde te-ai dus azi aşa de grăbită, mamă ?

Mamă !

Mamă, e un om în grădină care se uită la casa noastră.

Călăreții ?

Mă duc eu.

Ali insistă cu condiția pusă şi cu propunerea făcută.

Nu dă înapoi.

Mulțumesc.

Ce-o să faceți acum ?

Nu ştiu.

Nu spui nimic, Ali. S-a întâmplat ceva ?

Nu s-a întâmplat nimic.

Treburile merg bine ? Iese frumoasă casa mea ?

Da. Muncitorii lucrează, iar eu îi supraveghez.

Vin şi eu, poate, mâine sau după aceea...

Trebuie să se schimbe anumite lucruri în casă.

Bucătăria o să fie mai mare, de exemplu.

Vedem, Carolin.

Ia uită-te !

39,5 grade.

Nici antitermicele, nici analgezicele n-au fost de folos.

Aylin, e gata ? Hai !

Domnule polițist... Mete...

Mete...

Te iubesc nespus de mult, nespus de mult...

Apa cu oțet o să-i facă bine. O să-i scadă febra.

Să dea Dumnezeu, mamă !

E foarte frig, mamă...

O să treacă, fiule. O să treacă. Hai, rezistă puțin !

- E foarte frig... - Rezistă, scumpule !

Hakan !

Hakan, deschide uşa !

- Slavă Domnului, i-a scăzut febra ! - Slavă Ție, Doamne !

Mamă, mâine trebuie să mă duc la facultate.

- E un seminar important. - Du-te.

Mâine, Mete o să fie trimis la procuratură.

Uite, n-am reuşit să facem nimic. Nu am inima împăcată.

- Dacă nu vrei, nu mă duc. - Nu mă duc nici eu, mamă.

Toată lumea să facă ce trebuie.

Treaba voastră este să vă duceți la şcoală şi să învățați.

Mâine vă duceți amândouă la şcoală.

Unul dintre călăreții ăia e afară.

Ce vrei de la mine ? De ce mă urmăreşti ?

Ce s-a întâmplat ? De ce ai venit ?

Îți accept propunerea. O să ți-l dau pe Osman.

Iar tu o să-l salvezi pe Mete.

Mete nu se simte bine. L-au bătut foarte rău.

Osman e bolnav.

Ți-ai înghițit limba ?

Nu spui nimic ?

Bine.

- Fără alte condiții, da ? - Bine.

- Şi nici nu te răzgândeşti, nu ? - Nu.

Promite !

Promit !

- Promite şi tu. - Ce să promit ?

Că n-o să încalci înțelegerea şi n-o să te răzgândeşti.

Promit !

- Participă mulți la marş. - Bine.

O să închirieze un autobuz până în Samsun. De acolo începe marşul.

Mă duc la facultate, să vorbesc cu câteva persoane.

- Ne vedem mai târziu ! - Bine. La revedere !

- Bună ! - Bună şi la revedere !

Cred că se grăbeşte.

Lucrează să organizeze marşul. Stai jos !

În sfârşit, s-a terminat seminarul. Ce plictisitor a fost !

Foarte plictisitor. Lasă seminarul acum. Cum te simți ?

Lângă tine mă simt bine.

Putem vorbi puțin ?

De ce te uiți la el ? Îi ceri voie lui ca să vorbeşti cu mine ?

- Nu fi nesimțit ! - Ahmet !

I-auzi cine încearcă să mă educe !

În loc să-ți îmbrățişezi nevasta, îi spui baliverne lui Berrin !

Ce este ?!

Ahmet ! Hakan !

Ahmet, calmează-te. Nu te lua după el. Nu vezi că vrea să facă scandal ?

O să vorbesc cu el. Tu aşteaptă-mă aici.

Te rog !

Să ieşim de aici !

Da, te ascult.

- Nu ți-e ruşine ? - De ce, mă rog ?

Umbli cu un bărbat însurat.

Nu ştii nimic. Eşti gelos, şi de aceea vorbeşti prostii.

În plus, nu am de gând să-ți dau ție socoteală.

Berrin, eşti pe o cale greşită. Eu îți vreau binele.

- Încerc să te avertizez ! - N-am nevoie de avertismentele tale.

Te iubesc, Berrin, înțelege !

Mi-am pus viața în pericol pentru tine şi aş face-o din nou !

Aş face orice pentru tine ! Mă gândesc numai la tine.

Nu e nimeni în viața mea în afară de tine şi nici n-o să fie.

Hakan, înțelege odată ! De câte ori să-ți mai spun ?

Eu nu pot fi cu tine. Nu e nimic între noi. Acceptă odată !

Tu...

Eşti iubita lui Ahmet ?

- Răspunde-mi, Berrin ! - Da !

Da, sunt iubita lui Ahmet. E clar ? Ai înțeles odată ?

Lasă-mă în pace. Te rog, lasă-mă în pace !

- Dar e însurat ! - Nu-mi pasă ! Nu mă interesează !

Stai departe de mine, Hakan. Te rog, păstrează distanța.

- Berrin, nu poți pleca aşa. - Lasă-mă, Hakan !

Ia mâna de pe ea ! Ia mâna !

- Trebuie să-ți cer voie ție ? - Ahmet !

- Trebuie să-ți cer voie ție ?! - Ahmet !

Ahmet, eşti teafăr ?

Bine, tu ai vrut-o !

Ahmet ! Încetați ! Opriți-vă !

Opriți-vă ! Nu !

Stați ! Ce faceți ?

Ahmet, te rog !

Ahmet ! Ahmet !

Te rog, opreşte-te !

Ai văzut ? Noi te-am strâns la piept, dar tu ne-ai păcălit.

Ce s-a întâmplat acum ? Cine a fost păcălit ?

Te-ai purtat ruşinos. Față de noi şi față de tatăl tău.

Da...

Ce-o să faci acum ? Unde şi la cine o să te duci ?

Semnați !

Da, v-ați retras plângerea.

- Când îl eliberați pe Mete ? - Nu-i atât de uşor, doamnă.

- De ce, mă rog ? - Fiul dv. a comis mai multe delicte.

A ținut polițiştii ocupați degeaba, s-a împotrivit legii.

Era gata să provoace o încăierare şi a produs pagube maşinii poliției.

Şi dv. i-ați produs lui pagube mari. Nu-i aşa, domnule polițist ?

Eu zic să ştergem cu buretele toate cele întâmplate.

Dv. eliberați-l pe Mete, iar eu achit toate pagubele.

De acord ?

Bine. Mulțumesc.

- Când îl eliberați ? - Peste două ore.

Mai e ceva ? Eu plec.

- Când îl iei pe Osman ? - Când se încheie repararea casei.

Te anunț eu.

Dle Hakan, tatăl dv. e într-o şedință foarte importantă acum.

I-am spus că sunteți în şedință, dar nu m-a ascultat.

Am nişte lucruri de discutat cu tine.

- Ocupați-vă dv. de treaba asta. - Am înțeles.

Puteți ieşi.

Ia spune !

Am greşit.

Am făcut multe greşeli.

Comportamentul meu ne-a înjosit şi pe mine, şi pe tine.

Am subestimat avertismentele tale. Nu le-am dat importanță.

Dar am înțeles că ai avut dreptate.

Voiam să-ți spun că am decis să mă schimb, tată.

De acum încolo, o să ascult mai bine ce spui.

O să fac ce vrei tu.

Fiindcă tu reprezinți o cauză, iar eu sunt fiul tău, nu ?

Asta mă face şi pe mine să am o datorie.

De acum încolo, o să am grijă când îmi aleg prietenii.

Chiar şi când o să-mi aleg femeia iubită, cu care o să mă însor.

De acum încolo, în viața mea nu mai e loc pentru coincidențe.

Dacă ai şti cât am aşteptat clipa asta şi cât mi-am dorit-o !

Acum sunt cel mai fericit om din lume.

Ăsta e fiul meu, fiul lui Ekrem Tatlioglu !

Îți promit un viitor strălucit şi putere, fiule.

Eşti liber.

Hai, ieşi !

Nu pricep, mamă. Cum se face că tata şi-a retras plângerea ?

Doar n-a făcut asta din senin !

Mamă !

Şi-o fi amintit că e tată.

- Mete ! - Mete !

Fiul meu !

Mi-a fost foarte dor de tine, dragă Mete !

Cum am ieşit, mamă ?

Cum am ieşit ?

Cine m-a scos ?

I l-ai dat pe Osman tatei, mamă ?

Spune ! I l-ai dat pe Osman tatei ?!

Mete !

Mete !

Avea puțină febră, dar şi-a dorit foarte mult să vină.

L-am trimis acolo ca să nu răcească.

Îți cer iertare, mamă.

Noi ce suntem aici ?

- De ce zâmbeşti întruna ? - Fiindcă sunt fericită.

Bine. Foarte bine.

Cum a fost azi ? Treburile merg bine acasă ?

Da, merg bine.

- De fapt, s-a întâmplat ceva azi. - Ce ?

- Cum să-ți spun ? - Repede.

A venit Cemile. Am vorbit cu ea.

- Despre ce ? - Despre ceva important pentru mine.

Spune !

Cemile a acceptat ceva ce nu acceptase înainte.

- Da ? - O să mi-l dea mie pe Osman.

Ție ?

Osman o să stea cu noi, în casa noastră ?

Da. Nu e bine ?

Cemile... Cum ți l-a dat pe Osman ?

- A vrut ea aşa ? - Da.

- Dar de ce ? - Cum adică de ce ?

- Sunt tatăl lui Osman. - Da, dar eşti şi tatăl lui Mete.

Da.

Ți-ai retras plângerea. Te-ai înțeles cu Cemile.

Îl iei pe Osman, şi Mete e liber. Nu-i aşa, Ali ?

- Ba da. Şi ce dacă ? - Eu nu ştiam asta.

Nu mi-ai spus. Eu n-am ştiut nimic !

Tu vorbeşti cu Cemile şi te înțelegi cu ea, iar eu nu ştiu !

- Nu țipa. - Îți aduci copilul în casa mea !

Nu țipa... Se uită toată lumea la noi.

- De ce decizi singur ? - Trebuia să-ți cer ție voie ?! Taci !

Ai grijă, Ali. Eu nu sunt Cemile.

Bine.

Tu nu eşti Cemile.

Eşti Carolin.

Vreau să mă duc în cameră.

Poftă bună !

Mă duc să-l iau pe Osman şi vin. Bine ?

Bine.

Tu nu eşti bolnav ? De ce ai ieşit ?

Mă simt bine. M-am plictisit în casă.

- Ce faci ? - Repar casa.

Foarte bine.

- Tu unde te duci ? - Să strâng lemne pentru foc.

Foarte bine.

Nu te-ai însănătoşit. Hai, intră în casă !

După ce-mi termin treaba.

- Nu mă laşi să te ajut. - Nu, mamă. Stai acolo !

Am terminat deja. Cât se putea.

Camera fetelor e gata, la fel, şi a mea.

- Dar tu ai rămas aici, în sufragerie. - N-am nevoie de o cameră separată.

Ce să fac eu, femeie bătrână şi singură ?

Aici e o sobă, e călduț.

Dacă am pune şi geamuri şi perdele la ferestre...

O să facem şi asta, cu voia Domnului.

Să dea Dumnezeu !

Cum a rămas cu şcoala lui Mete ? Fusese exmatriculat.

- M-am opus. - Dar a trecut mult timp.

Nu am primit niciun răspuns încă.

- Aşteptăm, mamă. Aşteptăm. - Să fie bine...

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 35