Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 34

Te-ai distrat bine ?

Ce ?

Te-ai distrat în timp ce ne făceai să alergăm după tine ?

- Ai râs de noi ? - Nu.

- Zi drept ! Ai râs ? - Nu.

De ce ?

Nu am avut timp.

Ce s-a întâmplat ? Acum de ce râzi ?

Fiindcă acum am timp berechet.

Da ? Bun... Ai timp berechet...

Şi eu am timp berechet. De acum încolo, râdem împreună. Ce zici ?

Mă sperii.

Taci şi te gândeşti întruna. Nu vorbeşti deloc cu mine.

De ce eşti aşa ?

Nu mă recunosc, Carolin.

Am impresia că e altcineva în mine, un străin... Ce lucruri fac...

Nu eşti vinovat pentru cele întâmplate.

Ai şi tu dreptul să fii fericit.

Am depus o plângere împotriva fiului meu. O să intre în puşcărie.

El era să te omoare.

Nu contează, să mă omoare. E fiul meu.

E vinovat.

Azi mi-a strigat că m-a învins. Copilul se luptă cu mine.

E vinovat. Bineînțeles că o să-şi ispăşească pedeapsa.

Nu contează. E fiul meu.

Ali, uită-te la mine.

Ali, eu nu însemn nimic pentru tine ? Nu te gândeşti la mine ?

Mă gândesc.

Atunci, dacă te gândeşti la mine şi mă iubeşti, să nu regreți,

fiindcă n-ai greşit cu nimic.

Promite-mi că nu mai regreți.

Bine.

Promit ! N-o să mai regret.

Nu mai există cale de întoarcere.

Ia uite ce-a făcut Ali ! Ce condiție a pus...

Cică îl salvează pe Mete, dacă i-l dai pe Osman. Ce ticălos !

Cum să fac diferențe între copiii mei ?

Cum să-l pun pe unul mai presus de celălalt ?

Ce mamă ar face asta ?

Nu, nu-l dau pe Osman.

Nu-l dau, dar ce-o să se întâmple cu Mete ?

Ce rost avea să faci asta ?

- Avea nevoie de puțină disciplină. - Copilul ăsta e în grija noastră.

Dacă pățeşte ceva ? Ce ne facem dacă se plânge ?

Nu se întâmplă nimic.

Nu-i aşa ? Te-ai plânge de mine ?

Uite, ai văzut ? Nu-i pasă. E clar că e obişnuit.

Nu-ți face griji.

- Ai făcut o greşeală. - N-o mai lungi.

Ce era să fac ? Ne-a făcut de râs, n-ai văzut ?

Trebuia să rămână nepedepsit ?

Ne mai vedem !

Tu de ce ai venit, fiule ? Du-te în casă.

- Nu se poate. - De ce ?

Tata şi Mete nu-s aici. N-a mai rămas un alt bărbat în afară de mine.

- Am venit ca să nu-ți fie frică. - Mulțumesc, bărbățelul meu !

Stai să te ajut, mamă !

- Osman ! - E aici, mamă !

- Acolo era... - Haideți toate la treabă !

Stai, fiule...

Car eu, mamă.

Să nu vă fie frică ! Vă apăr eu pe toate.

Ia !

Să-l punem şi pe ăsta...

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă, mamă ?

Să plecăm de aici, mamă ! Te rog, să plecăm imediat !

Nu vorbi aiurea. Unde să ne ducem ?

Suntem în vârf de munte, mamă !

Dacă am muri, nu ne-ar găsi nimeni cadavrele !

Sunt oameni ciudați în jur, tâlhari sau hoți !

Mamă, eu nu pot să trăiesc aici. Nu pot să mă obişnuiesc, mamă !

Te rog !

Copilul ăsta tuşeşte rău.

Sunt nişte oameni afară.

Haideți, mergeți !

Deschideți uşa !

Am zis să deschizi !

Ai văzut nişte călăreți ?

Ai văzut nişte călăreți ?

Ne-au furat caii.

Nu ! Noi n-am văzut pe nimeni.

Nu-ți băga nasul în treburi pe care nu le cunoşti.

Nu fi trist !

E bine pentru Mete dacă îşi ispăşeşte pedeapsa.

Altfel, o să devină o persoană şi mai rea.

Tu te porți corect. Nu fi supărat !

Nu fi trist...

Mereu îmi era teamă când tuna.

Când nu era plecat pe mare, tata îmi zicea:

"Taica Tunet s-a mâniat iar. Vino fuga şi ascunde-te."

Eu fugeam şi mă ghemuiam în brațele lui, iar el mă îmbrățişa.

Închideam ochii strâns de tot.

Tata nu m-ar fi dat Taichii Tunet.

Ce s-a întâmplat ?

- Mi s-a făcut frică. - Vino !

- Ce s-a întâmplat, dragă ? - Ce-i cu zgomotul ăsta ?

Care zgomot ?

Creanga bate în geam. Nu te teme. Vino !

După ce a murit mama, tata s-a recăsătorit.

Mama mea vitregă nu mă iubea deloc şi arăta asta foarte clar.

Dormeam într-o cămăruță. Noaptea, zgomotele se întețeau.

Mă băgam sub pătură şi plângeam.

Dacă eşti singur...

Nu mai eşti singură. Nu te teme. Sunt lângă tine.

O să fiu mereu... Vino ! Dormi liniştită.

Draga mea...

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Am făcut gălăgie şi te-am trezit, nu ?

Am făcut ceaiul aici, că, poate, încălzeşte camera puțin.

- Vrei ? - Mulțumesc.

- Azi încep reparațiile. - Bun...

Să sperăm că o să putem repara urmele incendiului.

Eu... Cum zici tu ? Pentru căsătorie...

- Nuntă ? - Pentru procedurile de nuntă...

După ce se termină cu reparațiile, mă ocup eu de asta. Bine ?

Dar vreau să devin soția ta cât mai repede.

Tu ocupă-te de casă, eu mă ocup de nuntă. Bine ?

Bine. Poftă bună !

A plouat atât de mult azi-noapte, încât e noroi peste tot.

Copilul ăsta nu se simte bine.

Bunico, nici tu nu te simți bine. Te rog, ai grijă de tine !

Eu sunt rezistentă.

Are febră.

Mamă, avem la noi medicamente pentru scăderea febrei ?

Nu.

- Să luăm ! - Să luăm...

Să luăm, dar...

Ia banii ăştia ! Ce a mai rămas din pensie...

Ia-i medicamente lui Osman.

Hai, ia-i ! La ce te gândeşti ?

Hai !

Mă duc la secție, să-l văd pe Mete. La întoarcere, iau pastile.

Mamă, vin şi eu să-l văd pe Mete.

- Şi eu, mamă. - Tu du-te la şcoală.

- Oricum, ai rămas în urmă. - Dar, mamă...

Niciun "dar". Ce rost are să ne ducem toate ?

- Ne ducem eu şi sora ta. - Am eu grijă de Osman.

Trebuie să aranjez şi bucătăria puțin.

Să semene puțin cu o casă, nu ?

Trebuie să se odihnească puțin. Să-l lăsăm singur.

Mi-ai promis...

Mi-ai promis.

Adu-mi-o pe Aylin, te rog... Adu-mi-o...

Odihneşte-te şi întremează-te. Nu te gândi la nimic. Bine ?

Aşa !

Doamne...

Unde am ajuns ? Ăsta e trai ?!

Încet...

Odihneşte-te puțin.

Mulțumesc.

Ne-am umplut de noroi.

Când cazi în noroi, te afunzi de tot.

- Poftim ? - Nimic.

- Ăsta ce caută iar aici ? - Mamă !

Bună dimineața !

Bună dimineața ! Te rog s-o scuzi pe mama.

Nu e ea vinovată pentru cele întâmplate.

- Încotro ? - Ies.

Te-am întrebat unde te duci.

La facultate.

- Ieri unde ai fost ? - La facultate.

Mincinosule !

Tinerii comunişti s-au încăierat cu poliția

Nu ți-am spus să nu te mai ții după comuniştii aceia ?

Ce căutai acolo ?

Cine ştie ce-o să mai faci ca să mă faci de ruşine ?!

Dacă n-aş fi eu, dacă n-ai fi fiul meu,

ştii ce ți-ar face la şcoală băieții aceia naționalişti ?

Te-ar sfâşia şi ți-ar da hoitul la câini !

Eu îi opresc, dar până la un punct !

În curând, n-o să mă mai asculte nici pe mine.

Fii cu băgare de seamă !

Numai din cauza acelei fete, nu ?

Eu o iubesc pe Berrin, tată.

Mete, ce s-a întâmplat ? Ce ai pățit, fiule ?

- Ce i-ați făcut copilului ? - A fost o neînțelegere.

Ce neînțelegere ? L-ați bătut ! Totul e limpede !

Eu nu-mi las copilul aici ! Nu-l las să se irosească ! Îl iau !

Nu se poate, doamnă. Nu poți să faci ce ai chef. Există lege.

Legea l-a adus în starea asta pe băiat ?

Aveți dreptate. A fost o greşeală.

N-ar fi trebuit să fie aşa, dar asta e...

- Eu zic să n-o lungiți. - Ce liniştit vorbeşti !

Tu mi-ai bătut fiul ? Tu ai făcut asta ?

Mamă, nu m-a bătut el. Dimpotrivă, s-a purtat frumos cu mine.

Vă rog, lăsați-mă să-mi iau fiul !

E o plângere pe numele lui. Nu-l putem lăsa. E imposibil.

Îl putem elibera doar dacă se retrage plângerea.

- Dacă ați vorbi cu tatăl lui... - N-ai văzut ce-a făcut tatăl lui ?

Cine să vorbească cu Ali ?

De fapt, azi o să-l trimitem pe Mete la procuratură.

Băiatul a fost tratat rău. A fost bătut.

În această situație, dacă s-ar scoate un raport medical,

cei răspunzători ar avea probleme.

O să depuneți plângere ?

Nu-l trimiteți azi la procuratură.

Bine. Rămâne aici şi azi. Îl trimitem mâine la procuratură.

Între timp, vorbiți cu tatăl lui şi faceți-l să-şi retragă plângerea.

Altfel, nu putem face nimic.

Să nu-mi spui mie pe nume dacă nu ieşi de aici mâine.

Aşa să ştii !

Să deturnăm un avion cu pasageri ?

- Nu s-a mai făcut aşa ceva. - Da.

O să aibă un ecou foarte mare.

Toată lumea o să audă de noi.

Tu o să priveşti şi o să fii alături de făptaşi pe parcurs.

O să te comporți ca o pasageră oarecare.

- O să fii protectoarea secretă. - Am înțeles.

- Şi, când o să vină timpul... - O să-mi fac datoria.

- Mamă ! - Tu du-te acasă !

Berrin...

Mâine trebuie să mergem la facultate neapărat.

E un seminar important la care trebuie să participăm.

La sfârşitul trimestrului,

o să fie incluse şi subiectele de la seminar în examen.

Bine. Participăm.

Ştii că te iubesc, nu ?

- Chiar mă iubeşti ? - Te iubesc.

Ce bine că exişti, Ahmet !

Hakan...

Aylin !

- Aylin, trebuie să vorbim. - Despre ce, mă rog ?

Am aflat că v-a ars casa. Să treceți cu bine peste asta !

A venit omul tău şi a vorbit cu mine.

Mi-a transmis urările tale de bine. Ce mai vrei ? Acum ce este ?

Am vrut să vă ajut, dar n-ai acceptat.

- Totuşi, dacă vrei... - Nu vreau !

- Trebuie să vorbim. - Am vorbit deja.

Acum, scuză-mă, întârzii la şcoală.

- Aylin ! - Lasă-mă ! Cine te crezi ?!

Se uită toată lumea.

Lasă-mă în pace. Pleacă de-aici şi nu-mi mai ieşi în cale !

Nu mai am nimic de vorbit cu tine.

Dacă m-ai prețuit măcar puțin,

te rog frumos...

Bine.

Aveți grijă de coloane, o să le păstrăm.

Curățați porțiunile slabe din pereți

şi tencuiți-i din nou, să fie solizi, da ?

Meştere, nu vreau o treabă de mântuială, să fie clar.

O să-mi întemeiez o viață nouă aici.

Faceți-mi o casă care să rămână în picioare 150 de ani ! E clar ?

Curaj, Cemile ! Nu e momentul să fii orgolioasă.

Trebuie să-i vorbeşti, pentru Mete.

Nu e vorba doar de casă.

O să-mi întemeiez o viață complet nouă aici. Complet nouă...

Trebuie să vorbeşti, dar cu cine ? Omul ăsta nu mai este Ali.

De ce mi-ai făcut asta ?

Nu puteam să-ți propun imediat. Înțelege-mă.

Ce să înțeleg ? Ce ?

Tu te-ai apropiat de mine ca un iubit.

Sentimentele mele...

Te-ai jucat cu mine. Crezi că sunt proastă ?

Apoi, mi-ai cerut să mă mărit cu fratele tău.

Ca şi când ai cumpăra ceva. Ca şi cum aş fi un obiect.

Propunându-mi să-mi dai bani şi avere !

Îți cer scuze.

Boala lui Murat m-a făcut să fiu foarte confuz.

N-am putut gândi limpede.

Dacă am făcut o greşeală, dacă te-am jignit, dacă te-am supărat,

îți cer iertare de mii de ori.

Dar, recunoaşte, tu mi-ai dat curajul ăsta.

Eu ?! Eu ți-am dat curajul ăsta ?

Cum îți permiți să vorbeşti aşa ?

Ştiai că sunt bogat. Aşa m-ai văzut întotdeauna.

N-ai socotit că bogăția mea o să se reflecte şi asupra ta ?

Nu te-ai gândit la asta ?

Când plănuiai să te măriți cu mine, nu te-ai gândit la ce o să deții ?

Eu cunosc bine oamenii.

Până şi sentimentele cele mai nobile şi mai sfinte

au nevoie de îndestulare şi de siguranță materială.

Asta vrea omul. Până şi dragostea e aşa.

Până şi ea e încununată de bogăție. Nu lua în seamă poeziile.

Eu sunt un om care a acceptat această realitate în toată goliciunea ei.

Cine spune altceva e mincinos.

Şi tu vrei să trăieşti bine.

Casă, maşini, restaurante luxoase, haine, bijuterii, o viață comodă...

Cine n-ar vrea asta ?

Şi totul are un preț.

De ce să te prefaci că nu vezi, de ce să ignori asta,

să te păcăleşti şi să-i păcăleşti pe cei din jurul tău

cu o sumedenie de vorbe goale ?

Eu îți ofer bani şi putere.

Bineînțeles că există un preț. De ce să ți se pară ciudat ?

Nu...

Nu m-ai iubit deloc ?

Nu te-am iubit.

Mărită-te cu Murat.

Îți promit că o să-ți dau tot ce ți-am promis mai înainte.

Dacă vrei, şi mai mult. Orice vrei.

Numai să te măriți cu Murat. Te rog !

Vreau să mă duc acasă.

Ce chestie ! Ia uite ce s-a întâmplat, Neriman ! Parcă e un film.

Ce este ?

Mă refer la ce au pățit Ali şi Cemile.

Ali e cu ochii după femei, iar Cemile e oarbă.

E normal să se întâmple aşa ! Zic să mă duc în vizită la ei.

- La cine ? - La Cemile şi la copii.

Asta-i bună ! Ce te-a apucat acum, Neriman ?

- Dna Hasefe e acolo. - Şi ce dacă ?

Cum adică, Kemal ? Nu te interesezi de mama ta.

Rămâne totul în seama mea. Nu ştiu ce te-ai face fără mine !

Nu eşti deloc îngrijorat pentru maică-ta ?

Lasă prefăcătoria ! Ție nu ți-e dor de mama, ci de pensia ei.

Era de folos...

- Mă duc peste puțin timp. - Doamne sfinte !

Incendiul a făcut scrum o casă

Şi-a aruncat familia în stradă de dragul iubitei olandeze

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Doriți să intrați ?

Bine.

Am o rugăminte la dv.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 34