Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 33

UN SAT DIN CISIORDANIA

Bună !

Bună !

- Bine ai venit, Safiye ! - Bine te-am găsit !

- Sau trebuia să-ți zic Amina ? - Nu contează. Cum vrei.

În Turcia sunt Amina, în Palestina sunt Safiye, în Siria, Soreya.

Şi în realitate ?

Cum a decurs călătoria ? Cum a fost în Turcia ?

Totul a fost bine.

Ți-e frică să zbori cu avionul ?

Aici.

Inci !

Inci, deschide uşa !

Inci !

Nu vă mai chinuiți degeaba, domnule. Au plecat.

Să mergem !

Bine.

Nu se poate aşa ! E o mizerie îngrozitoare.

Lasă vorba, fato ! Hai, la treabă !

Lasă-le, bunico, că le cărăm noi. Nu te obosi !

Nu, fiecare îşi face treaba lui.

- Şi eu fac treabă, mamă. - Bravo, băiatul meu frumos !

Cemile, acela nu-i taxiul lui Kerim ?

E taxiul lui Kerim.

Tu ai grijă de fratele tău.

Spor la treabă !

- Mulțumim, dar ce s-a întâmplat ? - E de bine. Am venit să ajutăm.

Ne-ați ajutat destul. Ce să mai faceți ?

Nu spune asta, mătuşă Cemile.

După ce ați plecat voi, au venit nişte tineri în cartier.

Au întrebat de voi. Erau vreo şase-şapte.

I-am întrebat ce treabă au cu voi şi au zis că au venit să vă ajute.

Cică sunt colegii de facultate ai lui Berrin.

Când am văzut că ei s-au strâns şi au venit de departe,

ne-am zis: "Ce mai stăm ? Să mergem !" Şi am venit.

Cine a venit ? Unde sunt ?

Noi am venit cu Kerim. Probabil că sosesc şi ei acum.

Cred că vin.

Cel din față nu e băiatul acela, Ahmet ?

Ba da, el este.

- Ce caută aici ? - A venit să ajute, mamă.

- Bună ! - Bună !

Dnă Cemile, dacă ne dai voie,

vrem să vă ajutăm şi noi cât putem, împreună cu aceşti tineri.

Da. Nu se poate sta în casa asta aşa. S-o facem locuibilă împreună, da ?

De acord, dar o să fie un efort mare pentru voi.

- Ce efort, mătuşă ?! - N-o să fie !

Deocamdată, acoperim ferestrele cu nailon în loc de sticlă.

Întindem o muşama pe jos.

Dacă facem şi o uşă, măcar se poate intra în casă.

Noi ce să facem ? Spuneți dv.

Ca să acoperim ferestrele cu nailon trebuie să facem cercevele.

Ne trebuie scânduri şi pentru uşă.

Mehmet, ia doi băieți cu tine şi aduceți scânduri, cumpărați cuie...

Ce mai stăm, flăcăi ? Să începem !

Stați ! Înainte de nailon şi de muşama,

trebuie să aruncăm gunoaiele din casă.

Porunceşte numai, mătuşă Hasefe ! Doamne-ajută ! Haideți !

Haideți !

Berrin !

- Când începe repararea casei ? - Mâine duc meşterii şi muncitorii.

Ar fi bine să începem imediat.

Bună ziua ! Mă scuzați că vă deranjez...

Nu-i niciun deranj.

- Luați loc ! - Mulțumesc.

Ce s-a întâmplat ? E vreo noutate ?

- L-ați prins pe Mete ? - Nu, încă nu am reuşit.

Am primit un pont că era în casa profesoarei lui,

dar acolo n-am găsit pe nimeni.

Am venit să vă întreb dacă aveți idee unde ar putea fi.

Nu ştiu. N-am nicio idee.

Duceți-vă şi căutați-l acolo unde este Cemile.

O mamă îşi protejează şi îşi ascunde copilul, orice ar fi.

Mete o să se ducă negreşit la mama lui, Cemile,

acum sau mai târziu.

- Voiam să vorbesc ceva cu tine. - Ce anume ?

Am anunțat că vreau să divorțez de Amina.

- Şi ? - Aştept veşti.

O să discute şi o să mă anunțe.

- N-o să fie nicio problemă, nu ? - Nu, dragă. De ce să fie ?

- Am scos majoritatea lucrurilor. - Mulțumesc. Să punem alea înăuntru.

- Vorbim mai târziu. - Bine.

Berrin !

Să nu te joci cu viața copilului. Retrage-ți plângerea.

N-o retrag, Cemile.

Era să mă omoare. Nu îți dai seama ?

Era să moară şi el, dar tu nu vezi asta.

Ai devenit atât de orb, încât nu mai vezi nimic. E fiul tău.

Ali, astea sunt bune pentru bucătărie ?

Ali ?

La ce te gândeşti ?

La nimic. La nimic, Carolin.

- Ce s-a întâmplat, Suleyman ? - Să treceți peste asta, dnă Aylin !

- Am aflat ce s-a întâmplat. - Mulțumesc.

- De ce te-ai deranjat să vii aici ? - Dl Soner vă transmite salutări.

A aflat şi el ce ați pățit şi a fost foarte mâhnit.

Vă transmite toate cele bune.

A zis să spuneți dacă aveți nevoie de ceva. Vă ajutăm cu orice.

Spune-i dlui Soner că nu avem nevoie de nimic,

cu atât mai puțin de ajutoare al căror preț nu îl ştim !

- Aşa să-i spun ? - Exact aşa să-i spui !

- Asta-i tot ? - Da !

- Încă o dată, toate cele bune ! - Mulțumesc !

Uşa e gata.

Mulțumim.

E frumoasă. Haideți s-o instalăm, să arate şi locul ăsta a casă !

Vă mulțumim !

Băiete, ține uşa aşa !

Fiule, eu nu sunt o persoană nerecunoscătoare.

Ştiu să prețuiesc ceva. Îți mulțumesc că ne ajuți.

Dar, dacă ai gânduri în privința lui Berrin, renunță. Eşti însurat.

Fata mea nu poate să aibă de-a face cu un bărbat însurat.

- Dați-mi voie să vă explic. - Nu eşti însurat ?

- Ba da, dar... - Niciun "dar".

Adu balamalele !

Imediat...

Osman, de acum încolo, tu eşti singurul meu urmaş în casa asta.

Bine ?

De acum încolo, nu mai exişti decât tu pentru mine pe lumea asta.

Numai tu... Să nu cumva să uiți, fiule, da ?

Ali, eşti numai pe gânduri.

Spune-mi şi mie la ce te gândeşti.

La nimic, Carolin. La nimic.

Deci a zis că n-are nevoie de ajutoare al căror preț nu-l ştie.

Da, dle Soner, aşa a zis.

Spune aşa ca să mă facă să sufăr.

De aceea se comportă aşa.

Ce-mi ordonați să fac ?

Deocamdată, nu e nimic de făcut.

Atunci, mă scuzați...

Ayten ?

Draga mea !

- Bine ai venit ! - Să treceți cu bine peste asta !

- Ce s-a abătut asupra voastră ? - Asta este. Ce să-i faci ?!

- Bine ai venit, Hakan ! - Bună !

- Ce sunt astea ? - Mici daruri...

Câteva zile n-o să puteți găti.

V-am adus de-ale gurii. Se pot mânca imediat.

- Nu era nevoie, Hakan. - Se poate ?!

Dacă aveți nevoie de bani, spune-mi, că rezolv eu.

Nu, dragă. Mulțumesc.

- Bună, Ahmet ! - Bună !

Iarăşi a fost dl Ahmet rapid.

În fine, las plasele astea înăuntru.

Mulțumesc mult că ați venit...

A venit Mete !

A venit Mete !

Fiule !

Bine ai venit !

A venit nebunul !

Băiatul mamei...

Nebunule...

Mamă, ea e dna profesoară Inci. M-a ajutat. Azi-noapte am stat la ea.

Fiți binecuvântată !

- Mulțumesc mult. - Nu aveți pentru ce.

L-am adus aici fiindcă nu mai e în siguranță în casa mea.

Vine poliția.

Vine poliția ! Intrați repede în casă !

Haideți ! Luați-l şi pe Osman ! Luați-l şi intrați în casă !

Haideți, în casă ! Ia-l pe Osman !

Luați-l şi pe Osman şi intrați în casă !

Băiatul intră în casă.

Dnă Cemile, ştim că Mete este în casă !

S-a depus o plângere împotriva lui. Trebuie să-l ducem la secție.

Mete nu e în casă. Nu ştim unde este.

Dnă Cemile, obstrucționați legea. Nu ne obligați să folosim forța.

Noi nu ştim unde este !

Am înțeles. Veniți !

Greşiți, flăcăi. Nu trebuie să vă împotriviți legii.

Să vedem ordinul de percheziție...

- Ai un reprezentant al legii în față. - Nu aveți un ordin de percheziție ?

Nu puteți intra în casa asta fără un ordin de percheziție.

Sau aveți de gând să încălcați legea ?

Ce facem acum ?

Ştim că puştiul, Mete, e în casă. Dar nu putem intra fără ordin.

E nevoie de întăriri. E clar că o să se încingă spiritele.

Du-te şi ia un ordin de percheziție şi adu întăriri.

- Noi aşteptăm aici. - Bine.

- Tată ! - Osman !

- Fă multe poze. - Bine, nu-ți face griji !

Am picat la fix.

Poftim ordinul de percheziție ! Nu ne mai creați dificultăți.

Zona e sub jurisdicția jandarmeriei.

De unde ați luat ordinul de percheziție ?

De la procuror.

Nu e valabil. Zona asta e sub jurisdicția jandarmeriei.

Luați actul de la jandarmerie, apoi veniți.

Nu mă faceți să-mi pierd răbdarea,

că vă bag pe toți la puşcărie ! Să fie clar !

- Vă invit să respectați legea. - Da ?

Ce se întâmplă, frate ? A izbucnit o ceartă ?

Încă nu.

Atunci, o să ne vedem.

Să vedem dacă o să-ți poți da aere şi la secție.

Pregătiți-vă ! Intrăm în casă !

Dacă se opune cineva, arestați-l.

Ce noroc pe mine ! Iar am picat într-o belea !

- Atenție ! - Ce facem acum ?

Retrageți-vă !

V-am spus să vă retrageți !

Retrageți-vă !

- Retrageți-vă ! - Țineți-vă bine !

Stați, domnule polițist ! Opriți-vă !

Aşteptați un minut. Treceți încoace !

Ce se întâmplă, domnule polițist ?

Mete e în casă. Îl ascund. Nu ni-l dau.

Au de gând să facă din țânțar armăsar.

Iar nişte golani, prieteni de-ai lor, îi ajută.

O să ne facem datoria, desigur. Nu ne lăsăm mai prejos.

Dacă îmi dați voie, pot vorbi cu dna Cemile ?

Nu ştiu dacă ar fi de folos, dar vorbiți.

Mulțumesc.

- Aşteptați ! - Cemile !

- Ce vrei ? - Vino să vorbim !

Mamă...

Ia spune... Ai venit să-ți vezi isprava ?

Probabil că eşti mândru de tine. Uite ce circ trăim din cauza ta !

- Mete e înăuntru ? - Ce te priveşte pe tine ?

Acum ce se întâmplă ?

Mama şi tata vorbesc, Osman.

Cemile, nu îngreuna lucrurile. Poliția ştie că Mete e înăuntru.

- Putem rezolva problema asta. - Cum anume, mă rog ?

- Pot să-mi retrag plângerea. - Ar fi înțelept din partea ta.

Îmi retrag plângerea, dar cu o condiție, Cemile.

- Ce condiție ? - Să mi-l dai mie pe Osman.

Da.

- Să ți-l dau ție pe Osman ? - Da.

Să mi-l dai mie pe Osman, să trăiască cu mine, în casa mea.

Ce se întâmplă ?

Dacă accepți, o să-mi retrag plângerea.

Iar Mete o să scape. Dar Osman o să stea cu mine.

Răspunde acum. Ce spui ?

Tu ce tot spui ?!

Ce se întâmplă ?

Nu eşti om.

Vreau un răspuns. Ce spui de propunerea mea ? Zi !

Zi !

Zic "nu" !

Ce a zis ticălosul acela ?

Ce a zis ? Ce s-a întâmplat ? Ce ați vorbit, mamă ?

- Zice că-şi retrage plângerea. - Bine !

- Dar cu o condiție. - Ce condiție ? Ce ?

A zis că îl vrea pe Osman.

Ce s-a întâmplat, frate ?

Cum adică îl vrea pe Osman ? De tot ? Adică definitiv ?

De tot, definitiv !

Zice să stea Osman cu el, în casa lui, şi abia atunci îşi retrage plângerea.

- Tu ce i-ai răspuns ? - Am zis nu !

Ce s-a întâmplat ? Ce a zis ?

Face ce o taie capul. Nu mi-a acceptat propunerea.

- Atunci, nu e nimic de făcut. - Intrați.

Fiți gata ! Intrăm cu forța în casă !

Ce ne facem ?

Dacă se opune cineva, arestați-l.

La o parte !

Ahmet !

Ne atacă ! Țineți-vă bine !

Mamă...

Fiți pregătiți, băieți !

Fiți pregătiți !

Ce se întâmplă ?

Stați ! Stați...

Înapoi !

Nu-i nimic.

Nu-i nimic.

- Te iubesc foarte mult ! - Şi eu, pe tine.

- Mult ? - Mult.

- Cât ? - Cât e pământul de mare.

Ia arată-mi !

Uite atât...

Rămâi cu bine, frățioare !

Frate !

Unde te duci ?

Lăsați-i !

Stați...

Opriți-vă !

Opriți-vă !

Mete !

Mă predau.

N-o să mai fug.

Să nu mai aibă nimeni necazuri din cauza mea.

Am lungit-o prea mult.

Să se termine odată...

Fiule...

Să nu fii tristă, mamă ! Totul o să fie bine.

Să nu i-l dai pe Osman tatei.

Să nu cumva să i-l dai, mamă !

Mete...

Mete...

Te-am învins din nou, nu-i aşa, tată ?

Mete... Mete !

Vă rog, doamnă !

- Mete ! - Iar te-ai făcut de râs, căpitane Ali.

Calmează-te, mamă...

Te-ai făcut de râs, căpitane Ali.

Puşcăria nu e pentru tine ! E păcat de tine !

- Calmează-te, mamă ! - Fiule, o să te iroseşti !

Poți să fii fericit ! Ai făcut ce-ai vrut !

Ți-ai băgat fiul în puşcărie ! Bucură-te, netrebnicule !

Să te ia naiba !

- Cum e ? A ieşit un material bun ? - E puțin spus ! E bombă !

Super ! Nu mai avem treabă. Hai să mergem !

La revedere, frate !

Mi-a fost frică.

- Te-am învins ! - Lasă vorba ! Mişcă !

Te-am învins.

Bună !

L-ai denunțat pe Mete la poliție ?

Le-am spus că tu nu ştiai ce-a făcut. Ştiu că nu e vina ta.

Le-am zis că nu l-ai fi primit, dacă ai fi ştiut. Te-am protejat.

Bravo ție ! Eroul meu !

- Inci... - Ce ?

Nu înțeleg de ce îl prețuieşti atât de mult pe acel copil.

Nu înțeleg nici de ce stă în calea fericirii noastre.

Ce vrei să faci ?

Ce-i ?

- De ce m-ai privit aşa ? - M-am gândit.

La ce te-ai gândit ?

Cred că mai avem nevoie de puțin timp.

- Noi ? - Da.

- De ce ? - Ca să ne cunoaştem.

Suntem logodiți de aproape un an şi am fost împreună şi înainte.

De unde s-au ivit prostiile astea acum ?

Tu vorbeşti prostii. Cunoaşterea unui om n-are legătură cu timpul.

Îl cunoşti trăind.

Poate că noi doar ne-am petrecut timpul împreună. Nu am trăit.

Inci...

Vreau să rămân singură şi să mă gândesc puțin.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 33