Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 32

Aylin...

- Ai adormit ? - Da.

- Atunci, cum m-ai auzit ? - Înseamnă că n-am adormit.

- Îmi fac griji pentru Mete. - Nu trebuie. E în siguranță.

- Cum de eşti atât de sigură ? - Uite că sunt ! Crede-mă !

Aylin...

Mi-am amintit...

Ce s-a întâmplat ieri-seară ? Ziceai că o să te ceară de nevastă.

M-am înşelat.

- Avea alte intenții ? - Da.

Ticălosul !

De fapt, nu ştiu dacă e ticăloşie. Poate încerca să facă un bine.

- Ție ? - Fratelui său.

- Mi-a cerut mâna pentru fratele lui. - Cum ?

Mi-a cerut să mă mărit cu fratele lui.

- I-auzi... - Da.

Treburile tale cum merg ?

- Ce treburi ? - Treburile de stat.

Ce treburi crezi că sunt ? Cele cu revoluționarul acela.

- Ahmet îl chema ? - Da.

- Cum merg ? - Bine.

Bun... Măcar unuia din familia noastră să-i meargă bine.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

- Nu te culci ? - Dar tu ?

Ba da, mă culc...

- Am vrut să-ți urez noapte bună şi... - Şi ?

Şi mă gândeam... Dacă eu şi Aylin ne căsătorim...

Mă întrebam unde o să locuim.

Adică mi s-a părut că cel mai bine e să stăm aici.

Desigur, dacă vrea şi Aylin. Nu-i aşa ?

Desigur, se poate. Să vină momentul acela...

Desigur. Dar am o mică rugăminte la tine.

Ce rugăminte ?

Dacă eu şi Aylin ne căsătorim şi stăm aici, dacă vrea şi ea,

stai şi tu cu noi ?

Te rog, stai şi tu cu noi !

Casa e mare, spațioasă... E de ajuns pentru toți.

- Vedem atunci. - Mă simt foarte bine.

Parcă m-aş vindeca. Chiar mă simt foarte bine.

- Crezi că e datorită fericirii ? - Te grăbeşti, Murat.

Poate, în curând, scap şi de acest scaun cu rotile.

Atunci, aş putea merge. Aş lua-o pe Aylin, aş duce-o la fermă.

- Ne-am plimba, am călări... - Am zis că te grăbeşti, Murat !

Te grăbeşti !

Dar... ce-am zis ?

De ce te-ai supărat ?

Nu m-am supărat. Nu mi-o lua în nume de rău.

Sunt cam nervos în ultima vreme. Bine ?

- Din cauza afacerilor ? - Da, din cauza afacerilor.

Munceşti foarte mult.

Odihneşte-te puțin. Pleacă într-o vacanță.

Dacă vrei, ne ducem la fermă. Poate vine şi Aylin.

- Noapte bună, Murat ! - Noapte bună !

- Cauți pe cineva ? - Mă uitam la casă.

A ars.

Familia care locuia aici a pățit ceva ?

Nu. Slavă Domnului, n-a pățit nimeni nimic.

- Dar unde sunt ? Unde stau ? - La o vecină, se pare.

Mâine se mută într-o nouă casă. Aşa ziceau oamenii din cartier.

- O nouă casă ? - Da.

- Sunt norocoşi, nu-i aşa ? - Da, aşa este...

- Tu eşti rudă cu ei ? - Se poate spune şi aşa.

- Rudă îndepărtată... - Am înțeles.

- Noapte bună ! - Şi ție !

Nu plec !

Nu, nu l-am găsit încă. Colegii îl caută.

Dacă îl găsiți, nu-i faceți nimic, vă rog. E un copil încă.

Dar copilul dv. e o pacoste, doamnă. În fine, vă anunțăm când îl găsim.

Doamnă, dacă se întoarce, dacă primiți vreo veste

sau dacă aflați unde este, trebuie să anunțați la secție.

În caz contrar, să ştiți că obstrucționați legea.

N-ați putea renunța ? În fond, ce a făcut ?

E o chestiune de familie.

S-a făcut plângere pe numele lui, doamnă. Cum să renunțăm ?

Incendierea e o infracțiune gravă.

- Dacă n-ar fi plângerea... - Atunci, ar fi altceva.

Vorbiți cu tatăl lui.

- Tu unde te duci ? - Ies un pic. Am treabă.

- Te duci să-l vezi pe Soner ? - S-a terminat.

Ca urmare a analizelor şi a lucrărilor de fezabilitate,

s-a constatat că profitul şi investițiile din ultimii ani

ale firmei în cauză nu au înregistrat progrese.

În această situație...

Aylin...

Lasă-mă ! Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Ce răspuns să dăm, domnule ?

Ce răspuns ?

Domnule, ce răspuns să dăm propunerii de parteneriat ?

Am citit raportul. Ce părere aveți ? Oamenii aşteaptă.

Nu acceptaseră condițiile noastre

privind procentul de acțiuni şi contribuția la capital.

Da, domnule, nu le-au acceptat şi nici n-au făcut o altă propunere.

- Refuzați. - Cum spuneți.

- Mai e o chestiune... - O discutăm altă dată.

Puteți pleca.

- Aylin ? - Bună ziua, dnă profesoară !

Intră !

Intră...

Mete !

Mă scuzați, voiam să vorbesc cu dl Ali. Se pare că stă aici.

- Ce nume de familie are ? - Akarsu.

- Da, stă în hotelul nostru. - Îl puteți anunța că vreau să-l văd ?

- Cine îl caută ? - Cemile.

Luați loc. Îl anunț.

E o doamnă jos... Puteți coborî ?

Ce s-a întâmplat, Aylin ?

Nu mă întrebați, doamnă profesoară. Ştiți situația părinților noştri.

Tata iar ne-a dat afară din casă.

De data asta, cu poliția.

Mete s-a înfuriat. I-a atacat pe polițişti şi pe tata.

L-au legat cu cătuşe de acest bidon cu benzină.

Dar îl ştiți pe Mete... A înhățat bidonul şi a fugit.

A dat foc casei.

Eu n-am văzut, dar aşa zice tata.

Deci a fost picătura care a umplut paharul, după exmatriculare.

Cu vârf chiar...

Tata a făcut o plângere la poliție împotriva lui Mete.

Poliția îl caută peste tot de azi-noapte.

- Da, vă rog. - Scuzați-mă că v-am deranjat.

Voiam să vă întreb ceva despre un elev de-al dv.

- Care elev ? - Îl cheamă Mete.

Ce cauți aici ? De ce ai venit ?

- Am venit să vorbim despre Mete. - Nu-i nimic de vorbit.

Golanul acela o să-şi ispăşească pedeapsa.

Să nu te joci cu viața copilului. Retrage-ți plângerea.

Nu mi-o retrag, Cemile.

Era să mă omoare, să comită o crimă. Nu îți dai seama ?

Era să moară şi el, dar tu nu vezi asta.

Ai devenit atât de orb, încât nu mai vezi nimic. E fiul tău.

O să-şi ispăşească pedeapsa. Poate îi vine mintea la cap.

Am făcut nişte cercetări.

A fost o problemă la şcoală, care are legătură şi cu dv.

Cred că a primit o pedeapsă.

De ce mă întrebați despre lucrurile astea ?

Nu are legătură cu acestea. Noi îl căutăm pe Mete pentru altceva.

Vă întreb, poate ştiți ceva sau l-ați văzut.

Poate aveți idee unde ar putea fi.

Nu, nu ştiu. Ultima oară l-am văzut la şcoală pe Mete.

Habar n-am unde ar putea fi acum.

Adică nu l-ați văzut azi-noapte, nu ?

Nu l-am văzut.

Mete... Taci...

Taci, taci...

De ce să-l văd ? Ce legătură are asta cu mine ?

Nu are legătură cu dv., dar, conform informațiilor pe care le-am primit,

Mete a mai venit acasă la dv.

Dacă îl vedeți sau primiți vreo informație, anunțați la secție.

Bine.

Nu ați întrebat de ce îl căutăm. Nu sunteți curioasă ?

De ce să fiu curioasă ? Doar e Mete. S-o fi bătut iar cu cineva.

A provocat un incendiu. A dat foc unei case.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Era să mi se oprească inima.

V-ați descurcat bine, doamnă profesoară.

Nu ştiu. Nu-mi dau seama ce-am făcut şi ce-am zis.

- Eu plec. Mete... - Să rămână aici deocamdată.

Oricum, nu e în stare să se ducă nicăieri. Vedem după aceea.

Spune-i mamei tale să nu-şi facă griji, da ?

Bine, doamnă profesoară.

Să ai grijă la plecare, Aylin. Bine ?

Bine.

- Mulțumim mult, doamnă profesoară. - Cu plăcere.

- Retrage-ți plângerea. - N-o retrag. Poate se cumințeşte.

Ce se întâmplă ? De ce a venit asta aici ?

A venit să-mi spună ceva, Carolin. Acum pleca.

- Gândeşte-te bine la ce ți-am spus. - Mă gândesc.

O să renovăm casa. O să fie mai frumoasă decât înainte.

Mobila o să sosească din Franța, ustensilele de bucătărie, din Olanda.

Toate, din Europa.

În Europa există de toate, dar probabil nu există bărbați.

În loc să aduci totul din Europa în Turcia,

trebuia să-l duci pe Ali acolo.

Ajunge, Cemile !

- Ce este ? - Destul ! Gata !

De fapt, e bine că ai venit, Cemile. Ali voia să-ți spună ceva.

Ali ?

Acum nu e momentul, Carolin. Vorbim altă dată.

Casa a ars.

Ştiai că eu şi Ali aveam să stăm acolo, Cemile.

Acum, trebuie s-o refacem.

Nu-i aşa, Ali ?

Chiar dacă n-ar fi ars casa, tot am fi renovat-o,

dar acum cheltuielile au crescut foarte mult, Cemile.

- Adică... - Nu te mai bâlbâi. Spune. Ce este ?

N-o să-ți pot da pensia alimentară o vreme.

- Ce spui ? - Sunt strâmtorat.

Le dai pensia alimentară copiilor tăi.

Cred că nu înțelegi, Cemile. Nu am bani.

Acum, a ars casa, e şi mai rău. Sunt la ananghie.

De ce te superi pe mine ? Înfurie-te pe Mete.

El a dat foc casei. Eu i-am dat foc ?

N-o să-mi poți da pensia alimentară o vreme, nu-i aşa ?

Spune-i adevărul, Ali, să ştie.

Da, n-o să-ți pot da o lungă perioadă.

De fapt, n-o să-mi dai pensie alimentară deloc, nu ?

Aş fi vrut să arzi şi tu, să te faci scrum !

Pleacă acum !

Să te ia naiba ! Nici un animal n-ar face ce faci tu !

Eu sunt mama copiilor tăi !

Sunt mama copiilor tăi ! Nu poți să-mi întorci spatele !

Să aibă grijă Mete de tine.

Sunt mama copiilor tăi ! Sunt mama copiilor tăi !

Sunt mama copiilor tăi !

Sunt mamă...

Sunt mamă !

Ce faceți, doamnă ? Aici e un hotel respectabil.

Nu vă puteți comporta aşa. Vă rog să plecați. Vă rog !

E o ştire în ziar.

- Şi ? - Ar trebui să vă uitați.

E importantă ?

Incendiul a făcut scrum o casă

- Ăsta nu e fratele lui Aylin ? - Ba da.

Du-te şi ocupă-te de ei. Dă-le imediat tot ce au nevoie.

Mâncare, haine, un loc în care să stea, bani... Orice e nevoie.

Şi cercetează cum stau lucrurile.

Am înțeles.

- Bine ai venit, Aylin ! - Bine v-am găsit !

- Ce faci, Aylin ? - Bine, foarte bine.

- Mama nu-i aici ? - Nu s-a întors de la secție.

Încă n-avem nicio veste despre nebun...

Mete e bine.

- Tu de unde ştii ? - M-am dus să-l văd.

Bine ai venit, Cemile !

Ați venit cu toții să deschideți uşa ?

- Unde e Osman ? - A ieşit în curte, să se joace.

M-am dus la secție, să întreb de Mete. Nu l-au găsit încă.

Mamă, eu...

Apoi, de acolo, am aflat unde stă Ali cu femeia aia şi m-am dus.

I-am spus lui Ali să-şi retragă plângerea,

că-i păcat să facă presiuni asupra băiatului, dar nu m-a ascultat.

- Apoi... - Ascultă-mă, mamă.

A venit aia cu nişte reviste, cu cărți cu poze în limbi străine,

cu tot felul de dulapuri, fotolii...

Mamă...

Chipurile conu' Ali o să repare casa arsă,

o să ia mobilă nouă din Europa, o să cheltuiască foarte mulți bani,

iar mie n-o să-mi poată da pensia alimentară.

N-o să-ți dea pensia alimentară ?!

Mamă, ascultă... Aylin l-a văzut pe Mete. E teafăr.

- Mete e teafăr ? - Mămico...

- Serios ? - E bine, nu-ți face griji.

Unde este ?

S-a dus acasă la profesoara de muzică, Inci. Stă acolo.

- Inci... - E o persoană foarte bună.

Ține mult la Mete. O să-l apere, mamă. Nu-ți face griji !

Eu am inima împăcată.

- Mă duc să-l văd pe Mete. - Nu, mamă. Nu se poate.

- De ce ? - Mamă, poliția îl caută peste tot.

Ce rost are să umblăm acum prin locul în care stă ?

Ştim că e teafăr.

Ți-am spus c-am fost eu şi l-am văzut. Nu e de ajuns ?

O să vină el la noi când se liniştesc lucrurile.

Nu-ți face griji.

Slavă Domnului, Mete al meu se simte bine...

Mamă, dacă vrei, putem intenta un proces.

- Ce proces ? - Pentru pensie alimentară.

Îl putem da în judecată pe tata.

Mai întâi ne mutăm în noua noastră casă.

Apoi, îl scăpăm pe Mete din beleaua asta.

De treaba aia ne ocupăm după aceea.

De ce te grăbeşti, Cemile ? Mai rămâneți câteva zile.

Fiecare trebuie să aibă propriul acoperiş şi propriul pământ.

Cine rămâne fără astea nu poate sta cu capul sus.

Tu ai făcut destule. Dumnezeu să te binecuvânteze !

Mulțumim.

Bună dimineața !

- Bună dimineața... - Deşi s-a făcut amiază.

Dacă nu te-ai fi trezit singur, te-aş fi trezit eu acum.

Eu plec acum.

Unde ?

Vino încoace ! Mănâncă ceva.

Stai jos.

De ce stai ? Hai, mănâncă ceva !

Cred că ai mei îşi fac griji. Eu plec, doamnă profesoară.

Ştiu că eşti aici.

Tu dormeai când a venit Aylin. Am stat de vorbă.

V-a povestit ce s-a întâmplat, ce-am făcut ?

Mi-a povestit.

Incendiul a făcut scrum o casă

Şi-a aruncat familia în stradă, de dragul iubitei olandeze

Poliția te caută peste tot.

Rămâi o vreme aici, să vedem ce se întâmplă.

Poate se repară lucrurile.

Ce ați pățit la mână, doamnă profesoară ?

De la ferăstrău... S-a întâmplat când tăiam cătuşele.

- Bună ! - Bună !

Vorbim la uşă ?

- Nu te aşteptam, Tarik. - Şi ce dacă ? Am venit.

- Mă pregăteam să plec. - Nu arăți ca şi când ai pleca...

Bine, ieşim împreună. Oricum, aveam şi eu treabă.

Te aştept cât te pregăteşti.

Cred că nu vrei să mă primeşti în casă.

- Ai venit neanunțat şi... - Ce este ?

Uite ce a făcut elevul tău... Asta am venit să-ți arăt.

Poate te conving cât de important şi de necesar e să păstrezi distanța

între tine şi elevi.

- Ce a fost cu zgomotul acela ? - Nimic...

Sedat !

M-ai mințit.

Nu pot să cred, Inci ! M-ai mințit !

- Sedat, eu... - Taci !

Puştiul ăsta să plece de aici şi să nu mai vină niciodată !

Să nu-l mai vezi niciodată !

Ceea ce faci tu n-are legătură cu educația şi cu meseria de profesor !

- Dar cu ce are legătură ? - Asta...

O să discutăm despre asta mai târziu, Inci.

Doamna profesoară nu are nicio vină.

Nu vă supărați pe ea. Eu am venit singur. N-am întrebat-o.

Mai şi vorbeşte !

Ce mai stai ?! Ieşi de aici ! Du-te naibii !

Stai ! Nu te duci nicăieri.

Fii atent, Sedat. Ori asculți omeneşte, ori pleci tu. Clar ?

Uite ce faci pentru copilul ăsta ! Cum îmi vorbeşti ?

- Tu îți dai seama ce spui ? - Îmi dau seama.

Nu eşti lucidă, Inci. Ascunzi un infractor căutat de poliție !

Ăsta e un delict !

Nu ştii nimic şi nici nu vrei să ştii.

Ştiu. Înțeleg. O să vorbim mai târziu, Inci.

Dar, de vreme ce tu nu faci ce trebuie, atunci, o să fac eu !

Unde te duci ?

Nu mai eşti în siguranță aici. Plecăm.

Haide !

Era prima oară când ne ardea casa şi când ne mutam.

Eram în pragul unei vieți complet noi.

Toate lucrurile cu care eram obişnuit rămăseseră în urmă.

Mă temeam.

Să zicem că eu eram copil. Dar, pentru o clipă, m-am uitat la mama...

Ea, Berrin şi Aylin se temeau. Până şi bunica...

- Cine o să care lucrurile astea ? - Noi.

Lasă-le, mămico ! Nu te atinge nici tu de ele, bunico.

Le car eu împreună cu Aylin.

Domnule, ajută-ne să dăm jos lucrurile astea.

- N-am vorbit aşa, dar fie ! - Doamne... Haide !

Încet...

- Domnule polițist ! - Da, vă rog.

Vreau să fac un denunț.

Ține, Aylin... Acolo...

Ai grijă, Osman, să nu calci pe vreun cui.

Nu pățesc nimic !

Hai !

N-am avut prea mulți bani. Atât am putut să iau.

Un pat, un frigider, un aragaz în bucătărie...

E suficient... dacă suntem împreună.

Casa asta o să fie înfrumusețată de prezența ta.

- O să devină un cămin prin tine. - Prin iubirea noastră...

A plecat căruțaşul, mamă.

Mamă, am zis că a plecat căruțaşul.

Ce să facem ? Să cărăm lucrurile sau să facem curățenie ?

Mai întâi să facem curățenie cât putem.

Apoi, cărăm lucrurile înăuntru.

Porumbei...

Uite, Aylin !

Dar logodnica mea nu ştia ce s-a întâmplat.

Altfel, nu l-ar fi primit pe Mete în casă. Bine ?

Bine, domnule. Spuneți întruna acelaşi lucru.

O să vedem, o să cercetăm.

Atunci, nu-i nicio problemă pentru logodnica dv.

O să cercetăm. O să vedem !

Hakan, ştii ?! Casa lui Berrin a ars !

Au rămas pe străzi. Era să moară. E scris până şi în ziare !

- Ce tot spui ? - Nici mie nu mi-a venit să cred.

Dar, când am văzut în ziar... Le-au pus pozele pe prima pagină.

Ce să facem ? Să mergem, să vedem, poate îi ajutăm.

- Dar nu ştim unde stau ! - Întrebăm în cartierul lor.

Hai !

Stați !

De ce nu ne-ai lăsat să-i rupem gâtul ticălosului ?

- Ai uitat ce a făcut ? - Bineînțeles că nu.

Țeapa pe care ne-a tras-o nu e de uitat.

Lăsați lucrurile în seama mea. Nu vă amestecați.

O să se organizeze un mare marş.

O să participe şi conducătorii tineretului revoluționar.

Marşul o să înceapă în Samsun şi o să se termine în Ankara, la mausoleu.

Deniz se ocupă de organizare.

Ia acest manifest. Multiplicați-l şi împărțiți-l.

Socotiți câte persoane din facultatea voastră participă şi anunțați-ne.

Asigurați-vă că avem cea mai mare participare posibilă.

- Mai ai ceva de întrebat ? - În această privință, nu...

Ce s-a întâmplat ?

Ştii că Amina s-a întors în Palestina.

Da.

- O să lucreze acolo. - Da.

În acest caz, cred că nu mai este nevoie să rămânem căsătoriți.

Se poate, dar ai ceva împotrivă dacă rămâneți ?

Poate e necesar pe viitor.

Ori te-ai îndrăgostit ?

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 32