Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 30

La ce vă holbați ?

La ce vă holbați ?!

Da, m-am întors ca un câine !

Puneți-mă să ling unde am scuipat, că merit !

Hai, spuneți ce vreți !

Grăbiți-vă...

Hai, spuneți ce vreți !

N-o să mă cerți, mamă ?

Tu ai avut dreptate, mamă.

Nu ți-a făcut nimic omul ăla, nu ?

Aş minți dacă aş zice că nu...

A frânt ceva în mine.

Dar şi eu am spart nişte farfurii, pahare şi sticle...

Atât am putut...

Mă doare capul, mamă...

Hai...

Du-te şi culcă-te. Odihneşte-te.

Ce-ați făcut cu casa ? Ați vorbit ? Ați decis ceva ?

Am decis să ne mutăm în casa nouă.

Vin şi eu cu voi.

Mai devreme sau mai târziu, se va face dreptate.

Amina ?

Ce faci ?

Vino lângă mine.

Culcă-te cu mine.

Te iubesc, Ahmet.

Te doresc.

Ți-ai pierdut mințile, Amina ?

Da, mi-am pierdut mințile.

Am înnebunit aşteptând, refulându-mi sentimentele,

fiind aproape de tine, şi totuşi, departe.

Eu nu observasem.

- N-ai avut ochi pentru mine. - De atâta timp, tu...

Da, de atâta timp te iubesc.

- Ce s-a întâmplat aşa, deodată ? - Înainte existam doar eu.

Deşi doar de formă, eram soția ta pe hârtie.

Eram mereu lângă tine. Aveam o speranță.

Dar acum nu mai sunt singura.

Există alta.

Acum există Berrin, iar eu plec mâine.

Plec foarte departe.

Poate că n-o să te mai văd niciodată.

Te las în brațele lui Berrin.

Pot petrece doar noaptea asta cu tine.

Te rog...

Dă-mi o amintire pe care s-o păstrez toată viața.

Nu mă priva de asta.

Amina, nu pot.

Nu pot face asta. Înțelege-mă.

Eu o iubesc pe Berrin.

- Ea ştie ? - Da.

Dar ştie şi că eşti însurat.

Ştie că sunt însurat în acte, dar că nu înseamnă nimic pentru mine.

Înțeleg.

"Micul prinț"

Unde pun astea, bunico ?

Pune-le acolo, puişor.

Dumnezeule ! M-ai speriat !

Puiul meu !

Să te ia naiba !

Du-te dracului !

A vrut să ia puțin aer.

Bună dimineața, dle Soner !

Bună dimineața !

- Doriți să mâncați ? - Nu.

Beau o cafea mai târziu.

- S-a făcut amiază, frate. - Am dormit.

Te-am aşteptat până târziu aseară. Cum n-ai venit, m-am culcat.

Foarte bine. Am venit spre dimineață.

N-am putut să dorm.

Ai reuşit să vorbeşti cu Aylin ?

Am vorbit.

Ce-a zis ?

Nu i-am spus direct. Întâi, am tras-o de limbă.

Dar şi-a dat seama. Am luat-o încetişor.

Normal. E tânără, face nazuri.

- A spus ceva despre mine ? - N-a spus nimic deschis.

Dar eu mi-am dat seama că te place.

Şi ce facem acum ?

Nu e nevoie să ne grăbim. Să se gândească puțin.

Să te îndrăgească în inima şi în mintea ei.

Să-i acordăm timp. Totul o să fie în regulă.

Mulțumesc, frate.

N-ai pentru ce. E datoria mea.

Să vină cu cafeaua ?

Da.

Ce faci, Cemile ? E grea. O să-ți rupi mijlocul.

Nu...

Aylin cum se simte ? E bine ?

O să-şi revină. Bine că a scăpat de omul acela...

Ți-a povestit ce s-a întâmplat ?

Nu, mamă. Îmi povesteşte când vrea ea.

Nu o văd pe Berrin. S-a dus undeva ?

La şcoală la Mete, ca să discute cu directorul,

că poate face omul acela vreun bine...

Să dea Dumnezeu !

M-am rugat toată noaptea pentru Mete. Să dea Dumnezeu să fie bine...

- Deschid eu ? - Stai.

Ce s-a întâmplat ?

Ai vorbit cu directorul ?

- Am vorbit. - Şi ?

Ce s-a întâmplat ? De ce pleacă Amina în grabă ?

Are treabă, mamă.

Sunt gata.

Vă mulțumesc mult că m-ați găzduit.

Cu plăcere. N-am făcut nimic.

- La revedere ! - La revedere ! Drum bun !

- Cu bine, Ahmet ! - Ies şi eu, te conduc.

- Nu e nevoie. Mă duc singură. - Cum aşa ?

- Vă mulțumesc mult. - Cu plăcere.

- La revedere ! - La revedere !

M-am rugat mult toată noaptea pentru Mete, dar n-a mers...

Ce obosit sunt...

Ce s-a întâmplat ? De ce tăceți ?

Berrin s-a dus la şcoală la Mete. Abia a venit.

Cum a fost, soră ? Ai vorbit cu directorul ? Ce-a zis ?

Nu se răzgândeşte. Nu ştiu cum l-o fi înfuriat Mete...

O să facem apel şi o să aşteptăm.

Mie mi-e foame.

Am strâns, şi n-am reuşit să fac mâncare.

Fiule, du-te şi ia turte. Ne descurcăm aşa.

- Şi ayran ! - Bine, ayran.

Rămâi cu bine !

- Car eu valiza. - Iau autobuzul, oricum.

Nu-i nimic. Vin până acolo.

Ahmet, până acum am mers singură.

Nu mă zăpăcesc fiindcă m-a respins un bărbat.

Dă-mi valiza.

- Mustața mea e mai frumoasă, da ? - Ba a mea e.

Maimuțoiule !

Noua casă are o grădină mare, mamă ?

- Da. - Atunci, înalț şi zmeie !

Noi ne ducem în noua casă, dar ultima oară era în construcție.

Ştim cum arată acum ?

- Nu. - Nu ştim...

- Aş putea să nu vin ? - Nici eu.

- Noi rămânem acasă. - Nu se poate.

Ne ducem cu toții să vedem casa.

Hai ! Am zis !

Lapte ! Lapte avem !

- Noua noastră casă e departe, mamă ? - Puțin.

Ne urcăm în maşină, mamă ?

Mergem pe jos, fiule.

Hai, fiule !

Cară-te !

Vai de mine !

Unde ne ducem, mamă ?

- Eu am obosit. - Mai e puțin, fiule.

Te iau în cârcă.

Aveți grijă...

Am ajuns ?

Am ajuns...

Asta e casa ?

Pe cine căutați ?

Pe nimeni !

Ne uităm la casă...

Dacă era frumoasă, ar fi stat tata în ea.

Uite ce loc ne bagă pe gât !

Nici nu e casă ! E şantier !

Să stăm în casa noastră, mamă. El să facă borş !

Cine sunteți ?

Eu sunt nevasta lui Ali. Adică fosta nevastă.

În fine...

Am ieşit la plimbare.

Ne uitam la casă...

- Se termină curând şantierul ? - De unde !

Proprietarul nu trece pe aici şi nu-i dă bani constructorului.

Are şi multe datorii rămase dinainte.

Constructorul a lăsat-o baltă.

Am auzit că s-a şi îmbolnăvit.

Nu le dă banii muncitorilor. Toți au plecat.

Nici pe mine nu mă plăteşte.

Nu mai rezist. Plec şi eu mâine.

Construcția asta nu se mai termină.

Nu... Nu se poate.

Hai să mergem !

- Nu e tata ? - Ba da.

- Bine. Rezolv eu. - Dacă te amesteci, îți sparg capul !

Unde ați fost, Cemile ?

Nu v-ați mutat încă.

În câteva ore expiră timpul, şi voi încă vă plimbați pe străzi.

Ce plimbare ?! Am fost să vedem casa în care ai zis să stăm.

Pe cine păcăleşti tu ?! E în şantier.

Nu are acoperiş, ferestre, uşi. Acolo o să stăm noi ?

Ți-am dat jumătate din casă. Ce mai vrei, Cemile ?

Construcția e spre final. Pensia alimentară e mare. Termini tu.

Sau fiul tău.

Noi nu ieşim din casa asta. Şi cu asta, basta !

Cemile... Ieşiți cu frumosul. Altfel, nu răspund.

- Lasă-mă să-l... - Ce ți-am zis eu ție ?

Hai, voi intrați în casă !

Bine, Cemile.

Ne vedem.

- Ali ! - Spune, mamă.

Eu sunt mama ta ! Nu te gândeşti nici la mine ?

Unde o să stau ? Ce-o să se întâmple cu mine ?

N-ai unde să stai, mamă ? Stai la Kemal. Stai cât vrei la mine.

Eu am o problemă cu ei.

Ali...

- Ali ! - Lasă-l, mamă. El n-aude nimic.

Asta e casa mea.

Doamnă, trebuie să eliberați casa. Ați fost înştiințată.

A expirat răgazul.

Vă rog, faceți ce e necesar, să nu se întâmple ceva neplăcut.

Uitați, avem permisiunea procurorului.

Spuneți să plecăm. Dar eu şi copiii ce să facem, unde să ne ducem ?

Ați avut timp, doamnă. Trebuia să găsiți un loc.

Nu ți-e ruşine, nu-i aşa ?

Să te ia naiba, netrebnicule !

- Doamnă, nu ne îngreunați treaba. - Îi arăt eu...

- Bunico ! - Noi ne facem datoria.

Nu ieşim. Nu ieşim, frate !

Ai înțeles ? Nimeni nu iese din casa asta !

Vino şi scoate-ne tu, dacă poți !

Totul e conform legii. Nu e nimic de făcut. Vă rog.

Sunt de vârsta mamei voastre ! Nu vedeți ?

O să dorm pe străzi ?!

Şi copiii ăştia ? Nu există nicio lege care să ne protejeze ?!

Mamă !

A fost nevasta acestui ticălos ani întregi !

I-a crescut nişte copii de nota zece acestui nerecunoscător !

Apoi, netrebnicul a găsit o târfă străină

şi i-a dat afară din casă pe ăştia !

Asta-i dreptatea lui Dumnezeu ?!

Nu vor să plece.

Înțeleg că doamna este fosta dv. soție, iar copiii sunt ai dv.

Eu zic că e o chestiune de familie.

Oricât scandal ar fi, vorbiți. Poate se găseşte o soluție. Ce ziceți ?

Domnule polițist, eu nu-i arunc în stradă. Le-am dat o casă. Sunt porci.

Puneți în aplicare ordinul.

Desigur, o să ne facem datoria.

Dar n-o să fie o privelişte plăcută. Vorbiți totuşi.

E mai bine pentru toată lumea să rezolvați cu frumosul.

Sigur, vă priveşte, e decizia dv.

Legea e de partea dv.

Mamă, duci copiii în casă ? Eu vorbesc cu Cemile.

- Hai, intrați ! - Cum să intrăm ?

- Eu nu intru. - Hai, am zis...

Cemile, nu complica mai mult situația.

Ți-am dat casă. Ai titlul de proprietate.

O să primeşti şi pensia alimentară.

Dați-vă odată la o parte... Puteți lua ce vreți din casă.

Bună !

Deci aşa...

Să luăm ce lucruri vrem şi să ne ducem în noua casă, da ?

Da, mergeți în noua voastră casă. Luați totul.

Numai să nu te mai încurcăm, nu ?

Iar tu să-ți iei târfa

şi s-o aduci în căminul făcut de mine cu eforturi nesfârşite ! Aşa e ?

Jegosule !

Mamă...

Ali...

Deci mi-ai tras o palmă şi m-ai făcut "jegos".

- O să vă învăț eu minte. - Învață-ne.

- Nu comenta. - Valea !

- Gura ! - Jigodie !

Domnule polițist, vă puteți face datoria ? Dați-i afară.

Veniți !

- Vino înăuntru, mamă. - Intrați !

- Intră ! Închide uşa ! - Ține-o bine !

- Deschideți uşa, doamnă ! - E casa noastră ! Plecați !

- Deschideți ! - Rezistați !

Împinge... Nu te lăsa !

Cu piciorul !

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă aici ?

Căpitanul Ali îi dă afară din casă pe copii şi pe Cemile...

Ali îi alungă pe copii şi pe Cemile, ca să-şi aducă amanta.

Femeia e aici.

Ce se întâmplă aici ?

Ce să se întâmple ? Căpitanul Ali îi dă afară pe copii şi pe Cemile. Uite !

- Ne uităm, tată ? - Taci, fato !

Deschideți uşa !

Deschideți uşa, doamnă !

- Hai ! - Țineți-o !

Împingeți !

- Deschideți uşa, doamnă ! - Haide !

Mamă, duceți-vă înăuntru...

Mete !

Fiule !

Fiule...

Lasă-l !

Mete...

- Bunico ! - Fiule !

- Oare să ajut ? - Tu nu te amesteca, Kemal.

Poate te trec ca martor. Ce ne priveşte pe noi ?

Domnule polițist, e tânăr, e păcat de el. Nu-l răniți !

Nu te amesteca !

Mete !

Mete !

Bunico, eşti teafără ?

Calmați-vă...

- Puteți intra în casa dv. - Mulțumesc. V-ați făcut datoria.

- Să intrăm în casă. - Tu aşteaptă...

Să te ia naiba...

- Puteți sta cinci minute cu ea ? - Stăm.

Dar grăbiți-vă.

Nu poți intra în casă !

- Du-te naibii, că te omor ! - Voi să vă duceți naibii !

Am mai făcut-o.

Mete e în casă !

O să-l omoare pe Ali !

- Mete ! - Deschideți !

Poliția !

Mete !

Stai puțin în casa ta. Întinde-ți picioarele, odihneşte-te.

Oi fi obosit.

- Deschide uşa ! - Mete !

Ai înnebunit, fiule ? Ştii ce faci ?

Ştiu.

Mete, nu cumva să-i faci ceva tatălui tău !

Haide !

- Ştii ce faci ? - Ştiu.

Până aici a fost, tată.

Până aici a fost...

Ne-a fost sortit să murim amândoi aici azi.

Ce ciudat ! Nu ? Ce ciudat şi absurd !

Poate că asta înseamnă ceva, dar nu ştim noi ce !

Ce linie subțire există între iubire şi ură ! Nu, tată ?

Mete...

Imediat ne vom întâlni pe lumea cealaltă, căpitane Ali !

Ne întâlnim pe lumea cealaltă !

Ce s-a întâmplat ? Te-ai speriat ? Ți-e frică să nu arzi ?

Ce-i ?!

Dacă ne-am fi iubit, nu tot pe lumea cealaltă ne-am fi întâlnit ?

De ce nu m-ai iubit ?!

De ce nu m-ai iubit ?

Tată, nu-i aşa că nu merită să faci din viață un calvar ?

Ce e mai prețios decât iubirea pe lumea asta

în care totul e atât de zadarnic şi de absurd ?!

N-a mers. N-am putut să ne iubim unul pe altul.

Dar nu-i nimic. O să ne întâlnim pe lumea cealaltă imediat.

Mete, n-o face ! Mete !

- Ce să nu fac ? Ce ? - Mete !

Mete !

Mete !

Mete ! Vino, fiule ! Vino încoace, Mete !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 30