Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 29

Bine ai venit, nebunule !

Frate, tata ne dă afară din casă.

Fratele meu e bolnav, bunico ?

De ce nu mi-ai spus de la început că eşti însurat ?

Mi-a fost teamă să nu te pierd.

Dacă mi-ai ascuns că eşti însurat, m-ai câştigat ?

Dacă ți-aş fi spus, n-ai fi ascultat restul.

Adică ?

Căsătoria mea cu Amina e doar pe hârtie. Nu e adevărată.

Ca să poată intra şi ieşi cu uşurință din Turcia,

ca să primească paşaport şi să fie liniştită aici...

N-are altă însemnătate.

- Adică nu e nimic între voi. - Nu.

Totuşi, puteai să-mi spui.

N-ai fi plecat ?

Nu-ți spune nimic faptul că sunt acum, aici, cu tine ?

Îmi spune foarte multe.

Bine, căsătoria ta e de formă. Dar ce-o să se întâmple acum ?

Ce te aştepți să fac eu ? În plus, tu ce ai de gând să faci ?

E acelaşi lucru...

Berrin !

Berrin !

Berrin !

Până acum, tot ce-a contat în viața mea a fost lupta politică !

Am făcut totul pentru asta !

Căsătoria cu Amina făcea parte din asta !

Nu m-am gândit că m-aş putea îndrăgosti într-o zi.

Nu m-am gândit deloc c-aş putea da peste tine.

Nu am ştiut că o să te întâlnesc.

Că o să te iubesc nespus.

Mă... iubeşti ?

Te iubesc foarte mult.

- Spor la treabă ! - Bine ați venit, dle Ali !

Bine ați venit şi dv., doamnă ! Luați loc.

Până deunăzi, eram căpitanul Ali. Acum sunt "dl Ali". De ce ?

- Cine rămâne unde e şi cum e ? - Corect.

Până şi nava mea a plecat fără să ştiu.

Nu te supăra, dle Ali. Erai bolnav şi n-au vrut să te deranjeze.

- În plus... - Ce ?

De acum încolo, sănătatea o să-ți permită să lucrezi ?

- Ce zice doctorul ? - Zice să ies la pensie.

- Nu fi trist, căpitane Ali. - Căpitan pensionat...

Pensionat sau nu... Te-ai tot plimbat pe mare atâția ani.

Ajunge, odihneşte-te puțin. Bucură-te de viață.

Scrie cererea de pensionare şi rezolv eu restul.

Şi dacă nu vreau să mă pensionez ?

Avem raportul medical. Scrie că nu poți lucra.

Firma te va pensiona pe caz de boală.

Nu e ceva rău să fii pensionat medical.

Primeşti o primă de pensionare mai mare

şi o să ai o pensie diferită de a colegilor tăi,

fiindcă se vor percepe mai puține taxe.

Chiar dacă e o formalitate, eşti însurat. Ce-o să se întâmple ?

Amina pleacă.

Pleacă ?

Se întoarce în Palestina mâine. O să lucreze acolo de acum.

- Definitiv ? - Da.

Adică ?

Adică n-o să mai fie necesare formalitățile.

Ahmet, eu trebuie să mă întorc acasă.

E devreme încă. Nu pleca.

Crede-mă, şi eu vreau să rămân, dar ne mutăm. Avem multă treabă.

De ce vă mutați ?

Tata ne-a dat afară din casă.

Îl cunoşti.

- Dacă pot face ceva... - Nu, mulțumesc. Ne descurcăm.

Aylin !

Aylin !

- Am puțină treabă. Ne vedem mâine. - Aylin !

- Bună ! - Bună !

Am o veste pentru tine. Să luăm cina împreună în seara asta.

Am făcut rezervare. Acolo o să-ți spun.

Aştept cu nerăbdare.

Bună ziua, mătuşă Cemile !

- Ce faci ?! - Mamă ?!

Afară ! A cui e maşina asta ? Ce cauți aici ?

- Mamă, nu fac nimic... - Taci ! Vorbim acasă ! O să vorbim !

- O să discutăm ! - Mamă, te rog...

Era adevărat !

Tu ai vârsta tatălui fetei mele !

Nu ți-e jenă să păcăleşti copilele în fața şcolii ?

- Mamă ! - Aylin...

Mişcă-te ! Mergi !

Dacă te mai văd lângă fata mea, îți scot ochii ! Ai înțeles ?

M-ai făcut de râs ! La naiba, m-ai făcut de râs ! Taci !

Mişcă-te !

Tu pleacă.

Ți-am zis să pleci.

Soner ! O să fiu unde ai zis, la ora stabilită.

Ce vorbeşti, ce întâlnire ? Ce tot spui ?!

Te omor ! Cum să spui că te duci nu ştiu unde ?

E de vârsta tatălui tău ! E clar ce intenție are !

Aylin, n-o să te mai vezi niciodată cu fustangiul ăla bătrân !

Aylin ! Mă auzi ?

La revedere !

- Când ne mai vedem ? - La şcoală.

- Când ? - Mâine.

Mai bine nu veni câteva zile. Te anunț eu, da ? Aşteaptă.

Bine.

E de vârsta tatălui ei.

- Bună ziua, Cemile ! - Bună ziua ! Doamne...

Nu mi-ar fi trecut prin minte !

Fata mea n-are minte ! Nu ştie că o să se irosească !

Bună !

Ai ieşit ?

Am avut o treabă. Gata, m-am întors.

- Ce ai ? Eşti surâzătoare. - De unde până unde, mamă ?

Voi ce-ați pățit ? Sunteți tare posomorâte.

Ce n-am pățit ?! Mişcă-te !

Asta se urcă în maşinile bărbaților de vârsta tatălui ei !

- Cochetează cu ei ! - Prea ai lungit-o, mamă !

- O spui de parcă am făcut ceva rău ! - Ce să mai faci ?!

- M-ai făcut de ruşine. - Tu m-ai făcut de ruşine !

- De față cu toată şcoala ! - Voiai să te felicit ?

Nu-mi zice nimic !

O să râdă toată şcoala de mine ! M-am săturat !

Eşti o egoistă. Nu te gândeşti decât la tine !

Îți tot faci de cap şi nu te ocupi de fratele tău.

L-ai distrus şi pe Mete.

Tu uită-te la tine. Fiecare să se uite la el însuşi !

Sunteți preocupați de problemele voastre şi nu mai vedeți nimic !

Tu porți răspunderea pentru Mete, mamă.

Tu şi tata ! Nu da vina pe nimeni !

Ce se întâmplă ?

Ce are ?

- Tu unde ai fost azi ? - La şcoală.

Nu minți. M-am dus la şcoală, şi nu erai.

De vreme ce ştiai, de ce mă întrebi unde am fost, mamă ?

De ce îmi îngreunezi situația, făcându-mă să mint ?

De ce îmi întinzi capcane, mamă ?

- Nu e ruşinos ? - Taci ! Am vorbit cu directorul !

- Ai fost exmatriculat ! - Dumnezeule...

Mete a fost exmatriculat !

Nu e nevoie să vă agitați. S-a făcut dreptate.

- Ce vrei să zici ? - Nimic...

Sunt vorbe goale, mamă. Vorbe goale...

Ce mă fac ?

Cum o să fac față singură ?

- Aylin de ce n-a venit la masă ? - Nu-i e foame.

Pentru viitorul nostru.

Pentru noua noastră viață.

Ali... Să dansăm.

- Sărut-mâna pentru masă ! - Să-ți fie de bine !

Nu plecați nicăieri. Stați jos, avem de vorbit.

Am vorbit deja despre exmatricularea mea. Ce mai e ?

Mai e o chestiune importantă de discutat. Stai jos.

Lăsați vasele, mamă. Le strângem împreună după aceea.

Aylin lipseşte.

Du-te şi cheam-o.

- Ce s-a întâmplat ? - Plec.

- Pleci ? - Da.

- Unde te duci ? - Mă întâlnesc cu Soner.

Fata mea, tu vrei să fac infarct ?

Nu poți să pleci nicăieri.

Nu-ți dau voie.

Nu poți pleca.

Mă duc, mamă. O să mă duc.

Nu încerca să mă opreşti, că nu te ascult.

Aylin, tata ne dă afară din casă.

I-a dat notificarea mamei azi-dimineață.

Au divorțat acum. Înțelegi ?

Casa e pe numele tatei. Mama nu are niciun drept.

Iar ne dă pe uşă afară.

De data asta, nu ne mai putem întoarce.

Ne strângem să discutăm ce vom face. Te rog, rămâi şi tu cu noi.

Fii alături de noi.

Strângeți-vă voi şi discutați. Luați ce decizie vreți.

Purtați-vă cum vreți. Pe mine nu mă priveşte.

Fiindcă, de acum încolo, nu cred că o să mai locuiesc cu voi.

Nici în casa asta, nici în alta.

Eu îl iubesc pe Soner.

Nu-mi pasă ce vârstă are.

Şi el mă iubeşte pe mine. Ştiu.

Da, acum mă duc la el. O să ne întâlnim.

Şi cred că o să mă ceară de nevastă.

O să accept imediat.

Numai să scap cât mai repede din menghina asta.

- Aylin ! - Nu, mamă ! Mamă...

- Lasă-mă ! Aylin... - Mamă !

Nu pleca ! Aylin !

- O să te încui în cameră ! - Mamă !

Mamă, dacă faci asta, o pierzi de tot.

Tu la ce te gândeşti, Ali ?

Munceşti, te speteşti atâția ani, şi te pensionează... Nu-i uşor.

Toată lumea iese la pensie într-o zi.

Aşa-i.

Ştiu, dar acum am rămas doar cu pensia.

Când lucram, aveam prime, aveam ore suplimentare.

Câştigam dublul salariului. Acum...

O să primeşti prima de pensionare. Sunt mulți bani.

Mâine, Cemile şi copiii pleacă din casă.

Înainte să ne mutăm, înnoim casa cu banii aceia.

O bucătărie nouă, frigider, zugrăvit... Numai materiale din Europa.

Tu n-o să te oboseşti. Lasă totul în seama mea.

Cunosc multe firme în Olanda, care refac case de la zero.

Totul o să fie foarte frumos.

Să dea Dumnezeu...

Tu ieşi, dnă Suzan.

Am auzit că alergi după o anarhistă pe nume Berrin.

Nu mai umbli după ea. Să nu aud !

- Tată, tu... - Cică o cheamă Berrin.

E o stricată comunistă...

Cum să faci asta, copile ? Al cui fiu eşti tu ? Cine sunt eu ?

Eşti prost ? Cum să nu te gândeşti la asta ?

Berrin nu e anarhistă, tată. Ți s-a povestit greşit.

- Deci e adevărat. - Nu. Adică...

Niciun "adică" !

Am zis să nu aud.

Tată, nu ştiu cine te-a provocat,

dar nu te poți purta aşa cu mine.

Nu sunt copil.

Aiuritule ! N-ai niciun ban.

Nu deții nimic. Depinzi de mine.

Trăieşti în casa mea şi-ți dai aere cu maşina cumpărată de mine.

Pâinea pe care o înghiți e a mea. Eu îți dau bani de buzunar !

Poți să ai ce vârstă vrei, tot un copil eşti.

Eşti copilul meu.

- Am o personalitate. - Tot eu ți-am dat-o.

O să-ți dau şi mai mult.

O să te fac pe viitor un mare om de afaceri,

un mare politician, deputat, ministru !

Tu eşti investiția mea.

Nimeni nu-mi poate distruge investiția.

Nu-ți permit nici măcar ție !

Eu îți plănuiesc viitorul.

Trebuie să trăieşti conform lui.

Nu poți duce o viață care să-mi pună în pericol numele şi prestigiul

şi viitorul tău.

Ai grijă ce faci !

Altfel, ştiu eu foarte bine cum să te pun la punct.

Mama ta s-a supărat rău ?

Cum să nu se supere ? S-a supărat, normal.

- Cum ai reuşit să ieşi din casă ? - Eu sunt Aylin.

Şi de ce eşti apatică ? Nu eşti fericită ?

Dimpotrivă, sunt foarte fericită.

Simt că, în seara asta, o să mi se schimbe viața.

Eu zic să ne mutăm în noua casă, mamă.

Măcar am fi singuri. Am trăi fără certuri şi scandaluri.

Aşa cred şi eu, Cemile.

Casa asta nu ne face niciun bine.

Şi eu m-am săturat.

Nu mai suport scandalurile.

De parcă o să fie altfel unde ne ducem...

Normal că o să fie.

Jumătate din casă e a mamei. Ăsta e cel mai important lucru.

În casa asta ce ai, mamă ? Ce avem ? Nimic.

Uite, pleci cuminte când ți se zice să pleci.

Lăsați asta în seama mea şi nu vă amestecați.

Stai aşa, nebunule.

Fata a plecat...

Nu-ți face griji, mamă. Nu e copil.

Se descurcă. Nu s-a descurcat până acum ?

S-a descurcat, dar cum ?

Da. Dacă mă gândesc...

Cel mai bine e să ne mutăm în casa nouă.

Poftă bună !

- Pentru tine. - Pentru noi doi.

"De-ar veni o fată frumoasă în fața mea,"

"De mi-ar da cu mâna ei un pahar cu vin,"

"Nu-mi pasă, să mă critice lumea,"

"Să ajung ca un câine de-mi doresc raiul."

Soner, tu...

Sinceră să fiu, nu mă aşteptam la aşa ceva din partea ta.

Mi-a plăcut. Ai recitat o poezie.

De fapt, e un catren al lui Omar Khayyam.

Foarte romantic ! Tu citeşti poezii ?

- Vreau să-ți fac o mărturisire. - Ce ?

Eu nu pot citi poezii. Nu citesc.

Murat m-a învățat catrenul ăsta.

El citeşte multe poezii şi romane.

Am memorat-o, gândindu-mă că poate se potriveşte în seara asta.

Mi-a luat două ore să memorez patru versuri. Ce greu e !

- M-am făcut de râs. - Nu !

Dimpotrivă, mi-a plăcut foarte mult.

Ai făcut eforturi pentru mine, ai încercat să faci ceva deosebit...

- Chiar mi-a plăcut foarte mult. - Bine, atunci.

Cum am spus, Murat citeşte mult.

E un copil bun, sensibil, delicat.

Vreau să fie fericit.

Înțeleg. Dar vorbim mai târziu despre Murat.

Ai zis că îmi faci o propunere. Ai uitat ?

Nu mă mai lăsa să fiu curioasă !

Da...

Murat e bolnav.

Are o boală terminală.

Nervii i se topesc şi slăbesc pe zi ce trece.

Nu mai are mult de trăit.

Doctorii spun că mai trăieşte cel mult un an.

Murat...

E îndrăgostit de tine.

Nebuneşte.

Nu se poate gândi decât la tine.

Da...

Acum...

Propunerea mea e următoarea...

Vreau să te măriți cu Murat.

În schimb, o să ai ferma care ți-a plăcut şi terenul aferent.

În plus, primeşti un milion de lire bani gheață.

În clipa în care accepți, o să fie trecute pe numele tău,

iar banii o să fie depuşi într-un cont bancar pe numele tău.

Cât timp trăieşte Murat, nu te poți atinge de casă, de teren şi de bani.

Când Murat... moare,

eşti liberă să faci ce vrei.

În ziua în care te-am cunoscut...

Petrecerea...

Dansul...

Am dat petrecerea aceea ca să te cunosc.

- Şi dacă n-aş fi venit ? - Aş mai fi dat una.

Şi dacă iar n-aş fi venit ?

Aş fi găsit negreşit o cale de a ajunge la tine.

Aylin...

- Aylin... - Nu mă atinge !

- Aylin... - Nu mă atinge ! Lasă-mă !

Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Nu mă atinge ! Să nu mă atingă nimeni...

Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Să nu mă atingă nimeni ! Lasă-mă !

La ce vă uitați ?

Ce e ?

Să se uite toată lumea înainte ! Uitați-vă în fața voastră !

În față ! Apleacă-ți capul în față !

Calmați-vă, domnule.

Ce e ?! Nu mă atinge !

- Nu mă atingeți ! - Te crezi în pădure ?

Ce faceți, dle Soner ? Se cuvine ?

De ce v-ați înfuriat ?

Gata, îți închid restaurantul ! Să iasă toți !

Oricât costă, îl închid, şi gata !

Poftiți...

Dă-mi de băut !

- Am văzut-o pe dna Aylin ieşind. - Da.

Toată lumea a ieşit.

Toată lumea a plecat, Suleyman.

O să beți.

O să beau.

De bucurie sau de necaz ?

Ce contează ?

E clar că dna Aylin v-a respins propunerea.

Probabil că, pe de o parte, vă bucurați. Pe de alta, vă întristați.

Dacă se întâmpla contrariul, n-ar fi fost la fel ?

De asta v-am întrebat dacă beți de bucurie sau de necaz.

Eu tocmai de aceea am zis: "Ce contează ?"

Nu vă duceți după ea ?

Nu. Nu se poate.

Du-te tu.

Să nu rămână singură pe străzi la ora asta.

Am înțeles.

Cine te-a făcut să plângi ? Vino să te consolez...

Vă conduc acasă, dnă Aylin. Poftiți !

Dnă Aylin !

Dnă Aylin...

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

- Mama n-a venit ? - Nu.

Amina !

- Am o veste pentru tine. - Ce veste ?

Azi a fost şedință. Am discutat mai multe.

A fost şi Cengiz. Mi-a cerut să-ți transmit un ordin.

Ce ordin ?

Să te întorci în Palestina. Ai sarcina să lucrezi acolo.

- Aşa ? - Mâine trebuie să pleci.

Cred că a venit mama.

Eu cobor aici.

Rochia nu mi-o pot scoate în mijlocul străzii.

Dacă aştepți, mă dezbrac în casă şi o aduc.

Nu e nevoie, dnă Aylin.

Bine. Atunci, când o dau jos, o arunc la gunoi.

Spune-i dlui Soner.

Lasă-mă să intru, mamă.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 29