Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 28

Au plecat.

- De ce zâmbeşti ? - Fiindcă sunt fericită.

Nu pot să-ți explic cât mă bucur să aud asta.

Sunt fericită fiindcă am aflat motivul disparițiilor tale,

motivul pentru care nu puteai vorbi deschis.

Motivul era Murat.

N-am pe nimeni în afară de el. Murat e familia mea.

Nici el nu are pe nimeni în afară de mine.

E un om foarte sensibil şi delicat.

- De aceea... - Te înțeleg.

Mâine, să luăm masa într-un loc frumos, apoi...

Apoi ?

Apoi o să-ți fac o propunere foarte importantă.

Intrați, doamnă. Bine ați venit !

- Vreau să mă consult cu dv. - Sigur, spuneți.

Nu mă aşteptai, dar uite, am venit !

Bine ai venit, dragă Carolin !

Ali e acasă ?

Mi-a fost foarte dor de el. Vreau să-l văd imediat.

Ali nu e acasă acum. Cum să-ți zic...

Kemal !

Kemal ! Uite, a venit Carolin !

Intră mai întâi...

Bine ai venit, Carolin ! Intră în casă... Pofteşte...

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Cum adică Ali nu e acasă ? Cum adică n-a venit deloc ?

Nu mi-ați spus că o să aveți grijă de el în lipsa mea ?

Te-am sunat din Olanda.

Nu mi-ai zis să nu-mi fac griji, că Ali e la voi ?

Sunteți nişte mincinoşi.

M-ați mințit !

- Spune-mi repede unde e Ali ! - Ajunge !

Stă în baraca unui prieten pescar. Caută-l acolo.

Noi avem destule probleme.

Voi doi sunteți nişte viermi.

Nu sunteți oameni.

- Ce se întâmplă, mamă ? - Asta eu te întreb pe tine.

Ce sunt astea ? Ce sunt astea ?! Ce sunt ?

De unde a apărut haina asta ? A cui e haina asta bărbătească ?

De unde a apărut rochia asta ? De unde a apărut ?

- Mamă... - Nu te amesteca ! Răspunde-mi !

Joc într-o piesă de teatru la şcoală.

Pentru asta sunt lucrurile astea.

Colierul şi cerceii nu sunt adevărați, normal.

O să le duc înapoi pe toate... Mâine.

Aşa zici... Deci e o piesă, nu ?

Bineînțeles. Sunt pentru piesă, mămico.

Nu mă lua de fraieră, dră Aylin ! M-am dus la bijutier şi am întrebat.

Toate astea sunt adevărate şi scumpe ! Aşa e şi rochia !

Ce tâmpenii faci ?

Nu-ți face griji, mamă. Fac tâmpeniile pe care le face orice femeie.

- Nu fac nimic neobişnuit. - Aylin !

Nesimțito...

De acum încolo, nu te mai duci la nicio colegă să înveți.

Vii imediat acasă. Ai înțeles ?!

De la şcoală, acasă, de acasă, la şcoală !

Nu întârzii nici măcar un minut. Ai înțeles ?!

Nu te agita, mamă. În curând, toate astea n-o să mai conteze.

- Ce se întâmplă ? Ce are asta ? - Gata, mamă...

Se vede cu cineva, fata mea ? Dacă da, spune-mi. Te rog, Berrin !

- Se vede cu cineva, dar... - Cu cine ? Îl cunoşti ?

- Nu-l ştiu. Nu l-am văzut. - Ce fel de om e ?

Cum de ia cadouri aşa de scumpe ?

Oare să-l întrebăm pe Mete ?

Nu te prosti, mamă. Mete nu poate fi întrebat aşa ceva.

Ai dreptate. Ar turba nebunul...

Ce să fac ? S-o întreb pe Mesude ?

Alexandru cel Mare a pornit în expediție spre India din Macedonia.

Pe drum, s-a îmbolnăvit şi s-a rătăcit de armată.

Un trib sălbatic a avut grijă de el şi l-a făcut bine.

Când s-a însănătoşit, a vrut să lucreze, să câştige bani.

Dar nu ştia decât să lupte.

S-a înrolat în armată ca mercenar.

Când şi-a luat prima leafă,

a văzut că pe bani era imprimat chipul său.

Te învârți, te suceşti şi prinzi şarpele de coadă.

Aşa e viața, un cerc.

- Alo ! - Alo, aici !

- Bună seara ! - Ce s-a întâmplat ?

E o femeie aici. Caută un bărbat bolnav.

Îl cheamă Ali. Îl ştii ?

Eu sunt.

- Persoana căutată a fost găsită. - Carolin ?

Dragul meu...

- Draga mea... - Dragul meu...

- Ce ți-au făcut... - Mă simt bine. Nu-ți face griji.

Am aflat totul.

Dar o să treacă. Eu sunt aici, lângă tine.

Vino...

N-ați spus unde mergem.

Spune tu.

- În Tepebaşî, frate. - Bine.

Instanța a decis ca tutela copiilor

Aylin Akarsu, născută în 1950, Mete Akarsu, născut în 1952,

şi Osman Akarsu, născut în 1961, să-i fie încredințată mamei,

începând cu data procesului.

Să se ia lunar 200 de lire, pensie alimentară de la pârât,

şi să i se dea reclamantei printr-un împuternicit.

Tot de la data procesului, să i se dea reclamantei 50 de lire despăgubire.

Când primesc verdictul scris, vă trimit o copie, dnă Cemile.

Mulțumesc mult.

Cemile !

- S-a terminat. - Da. S-a terminat.

- De vreme ce am divorțat... - Ce ?

Vreau să-mi eliberați imediat casa.

De acum, eu şi Carolin o să locuim acolo.

Dar ai zis că putem sta acolo oricât vrem.

Aia era atunci, Cemile, înainte să mă arunce copiii în stradă în starea aia.

Eu să mă gândesc la cine nu s-a gândit la mine ?

Am depus plângere la procuratură că îmi ocupați abuziv casa.

- Ce-i asta ? - Notificarea.

Vă acord o zi să-mi eliberați casa.

- Dacă n-o eliberați... - Ce se întâmplă ?

O să vă dea poliția afară.

O zi.

Mulțumim !

Să Îi mulțumeşti lui Dumnezeu.

Să zicem că la noi nu te gândeşti. Nu te gândeşti nici la Osman ?

Osman poate sta cu mine şi cu Carolin.

Ia...

Am trecut pe numele tău jumătate din casa din Zeytinli.

E titlul de proprietate.

O să-ți primeşti şi pensia alimentară. O să trăieşti liniştită cu copiii tăi.

O zi.

Plecați naibii !

Cum a fost la comisia de disciplină ?

Am făcut scandal.

- Iar ? - Acum a fost cel mai rău.

S-a cutremurat şcoala. Cum de n-ai auzit ?

Ieri ai chiulit...

Bună dimineața !

Ce e, mătuşă Cemile ? Ai căzut pe gânduri.

Nimic... Bună dimineața !

E bine că te văd, Mesude. Am o întrebare.

- Dar am întârziat la şcoală. - Despre Aylin...

- Despre Aylin ? - Tu ştii...

Aylin se vede cu cineva ?

- Cum adică ? N-am înțeles. - Dacă se vede cu vreun bărbat.

Păi...

Nu ştiu. Poate...

Eu o îndrăgesc pe Aylin, mătuşă.

Dacă aş discuta acum cu tine ar fi cam... Nu ?

Intrați !

V-a trimis domnul director asta.

Poftiți !

Mulțumesc.

Soner ăsta e foarte mare față de Aylin. Are vreo 35 de ani.

- Lua-l-ar naiba... - Bine, e foarte bogat.

Dar nu ştie nimeni cum îşi câştigă banii, ce face.

Adică tu îl cunoşti.

Nu, dragă ! Nu-l cunosc, dar aşa vorbeşte lumea.

Deci ştiu şi alții. Se vorbeşte.

Normal. Omul vine în fața şcolii cu maşina şi o ia pe Aylin.

Se duc undeva. Desigur, toate astea sunt văzute şi discutate.

- Deci nu ştiți nici situația lui Mete. - Ce-a pățit Mete ?

Nu ştii...

- Spune, fato ! - Am vorbit mai mult decât trebuia.

Mai bine du-te la şcoală şi află singură.

Dar nu cumva să ştie Aylin ce-am vorbit... Promiți ?

Promit.

Bine. Am întârziat.

Pot să merg pe roțile din față...

- Desenăm împreună, soră ? - Mai târziu, bine ?

Bine...

La ce te gândeşti, Berrin ? Ai căzut pe gânduri.

La nimic...

Pot să merg pe roțile din față...

Eu te... Mult...

Şi eu, pe tine... Mult...

Oare să mă duc la facultate ?

- De ce ? - Pentru...

Pentru ce ?

- Ca să-l vezi pe Ahmet, nu ? - Nu, dragă ! Care Ahmet ?

- Nu din cauza asta... - Dar de ce ?

- Aşa... - Am şi eu ochi !

Stai la locul tău. N-o lua razna.

Ahmet nu ți-a spus să nu te duci la şcoală câteva zile ?

Mamă...

- Putem sta la tine câteva zile ? - Desigur, dar pot afla de ce ?

Nu te posomorî imediat. N-am zis nimic. Sunt doar curioasă.

Tu nu te guduri de obicei pe lângă mine.

Credeți-mă, nu ştiu.

E o chestiune politică. Berrin a fost răpită.

M-am dus după ea şi am salvat-o.

A fost o încăierare.

Cum casa în care stăteam nu mai era sigură, am plecat.

Aşa s-a întâmplat ?

Am luat-o pe Amina şi am venit la tine.

Eu pun de ceai. Doriți şi dv. ?

Da, mulțumesc.

Cred că s-a simțit jignită. Cine e fata asta ? Iubita ta ?

Nu, mamă. O prietenă. Din grupul politic...

Dar e clar că nu ştie despre politicile tale.

Ce vrei să spui, mamă ?

N-ai văzut că s-a zbârlit când ai pomenit de Berrin ?

- Mulțumesc. - Poftă bună !

- Eu trebuie să mă duc la serviciu. - Ies şi eu. Am treburi.

- Te duc unde vrei cu maşina. - Ar fi bine.

Mă întorc imediat.

- Unde te duci ? - Am zis, am treburi.

Trebuie să le spun şi camarazilor de mutare.

- Tu ce ai ? Pari îngrijorată. - Sunt îngrijorată pentru tine.

Te duci s-o vezi pe Berrin, nu ?

- Asta nu te priveşte. - Corect. Nu mă priveşte.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Amina nu te priveşte ca o prietenă din grupul politic, îți zic eu.

Mamă...

Eu cobor aici.

Hai, mamă, povesteşte-ne.

O să mor de curiozitate acum. Zi odată !

Am divorțat.

- Să fie cu noroc ! - Mă bucur pentru tine, mamă.

- Poftim ! - Ce-i asta ?

Titlul de proprietate al celeilalte case. Tatăl tău mi-a dat jumătate.

- Iar asta e o notificare. - Ce mai e şi aia ?

Tatăl tău vrea să ne mutăm.

Ce ?!

A zis să ne ducem în casa cealaltă.

- Ne-a acordat o zi. - Ce zici ?!

- Cemile... - Ai auzit, dnă Hasefe.

Tata a depus plângere la procuratură, pretinzând că-i ocupăm casa abuziv.

Dacă n-o eliberăm, o să ne scoată poliția.

- Ticălosul ! - Doamne... Ia uite-l pe netrebnic !

E un netrebnic ! Să-l bată Dumnezeu !

Să stăm de vorbă cu toții diseară.

Să-şi spună părerea toți din casă.

Să luăm o decizie.

Să vedem ce facem... Oricum, ce putem face ?

Prima chestiune. Casa în care stăteam cu Amina e cunoscută de poliție.

Eu şi Amina ne-am mutat.

Să afle toți camarazii şi să n-o mai folosească.

- Oricum, ieri iar a pătruns cineva. - Poliția ?

N-am aflat cine, dar nu cred că erau polițişti.

- Nu purtau uniforme. - Or fi civili.

Nu ştim. Ați plecat la țanc.

Da...

Camarazi, trebuie să intrăm într-un proces de activism pe termen lung,

care să poată să influențeze poporul şi să stârnească entuziasm.

La şedința următoare, tratăm amănunțit acest subiect.

Să se pregătească toată lumea în acest sens.

- Putem pleca ? - Bine, puteți pleca.

- La revedere ! - Pa !

- Salut ! - Cu bine !

A sosit un ordin care trebuie să ajungă la Amina.

De fapt, te priveşte şi pe tine.

- Unde te duci ? - La şcoală la Mete, mamă.

Iar a făcut tâmpenii. Să vorbesc cu directorul.

Sigur, mai e şi dra Aylin... Doamne, iartă-mă...

Tu stai acasă. Nu pleca nicăieri.

Nu pot să-mi bat capul şi cu tine. Nu mai am vlagă.

Amina trebuie să plece mâine înapoi în Palestina ?

- Aşa e. - Şi o să lucreze acolo.

Da.

- Adică... definitiv ? - Da.

Îi spun eu.

Rămâi cu bine !

Rămâneți cu bine !

- La revedere... - Ce e asta, doamnă profesoară ?

Parcă nu v-ați mai întoarce...

Am fost pedepsită.

M-au transferat la altă şcoală.

Adică...

N-o să mai veniți ?

N-o să ne mai putem vedea ?

De ce nu ? Ne vedem, desigur.

O să fiu tot în Istanbul, la altă şcoală.

Chiar dacă nu des, ne putem vedea din nou...

Eu...

Intră !

Au sunat de la revistă, dle Ekrem.

Aşteaptă articolul dv. pentru noul număr.

Da, ciorna e gata. Diseară îi dau forma finală.

Mâine îl treci pe curat şi îl trimiți.

Şi afară e cineva care vrea să vă vadă, domnule.

- Cine ? - Îl cheamă Resul.

A zis că e o chestiune importantă.

- Să intre. - Bine, domnule.

Dl Ekrem vă aşteaptă. Intrați.

Intră !

Bună ziua, dle Ekrem ! Mă numesc Resul.

Încântat !

Dv. nu mă cunoaşteți, dar eu vă ştiu foarte bine pe dv.

Ca tot tineretul care pune suflet pentru cauză...

Luați loc !

Despre ce voiați să-mi vorbiți ?

Despre fiul dv.

Dl Hakan.

Intră !

Da, vă rog.

Sunt Cemile Akarsu, mama lui Mete Akarsu.

Aşa ? Intrați, vă rog.

Şi eu voiam să vorbesc cu dv. Urma să vă chem. E bine că ați venit.

Luați loc !

Ştiu că va fi supărător pentru dv.

Din păcate, trebuie să vă anunț ceva.

Ce îndrăzneală !

Cine te crezi de vorbeşti în fața mea vrute şi nevrute despre fiul meu ?

- Cine eşti tu ? - Cercetați cine sunt. Doar puteți...

O să cercetez negreşit.

Să ştiți că nu sunt decât un om care merge pe drumul croit de dv.

Dar fiul dv. e implicat în treburi periculoase,

nepotrivite cu valorile dv.

Tu îmi spui direct că fiul meu e aliat cu comuniştii.

Poate că e un om bun, dar şi-a ales greşit prietenii.

- Ba chiar... - Ce ?

Poate că s-a îndrăgostit de persoana nepotrivită.

Adică Hakan...

Ştim că e îndrăgostit de o anarhistă, de o comunistă care l-a orbit.

Folosirea fetelor ca momeală e metoda anarhiştilor

de a-i prinde în plasă şi a perverti copiii din familiile bune.

Acum, de parcă n-ai fi tu vinovat, vrei să devii erou salvând-o ?

Du-te naibii !

Ce se întâmplă la ora asta, Hakan ?

E clar că, de data asta, au țintit sus.

Au aruncat momeala spre fiul dv., dl Hakan.

O să cercetez.

O să te cercetez şi pe tine, dar şi spusele tale.

Dar, dacă ai comis vreo greşeală, nu te iert.

Du-te acum !

Dar o să ne mai vedem.

Aici scrie că Mete a fost exmatriculat.

Şi-a făcut-o cu mâna lui. Ne-am străduit să-l disciplinăm.

Toți profesorii s-au străduit, dar în zadar.

Dar de ce ? Ce-a făcut, ca să primească o pedeapsă aşa de aspră ?

Ce-a făcut ? Ar fi mai bine dacă ați întreba câte a făcut.

Câte n-a făcut ! Dacă aş începe să vă povestesc... ar fi o epopee.

Vă povesteşte el.

Mete ! Stai ! Ce faci ? O să ai probleme !

- Termină, de dragul meu ! - Lasă-mă !

Mete !

Cum să-l exmatriculați ?

- Ce-o să facă ? - Asta nu ştiu.

Eu trebuie să mă gândesc şi la ceilalți elevi.

E în joc ordinea întregii şcoli.

Nu se poate face nimic ? Nu poate fi iertat ?

Nu mai poate fi iertat.

Toți elevii şi profesorii sunt sătui de el.

Pedeapsa e definitivă.

Sigur, dacă doriți, puteți obiecta.

Nu cred că o să fie de folos, dar vă priveşte.

Vă rog, domnule director.

- Dacă vă rog şi eu... - Degeaba mai vorbim, dnă Cemile.

- Mulțumesc... - La revedere !

Paseaz-o !

Dă-mi mingea, domnule.

- Nu mă recunoşti ? - Ba da.

- Cine sunt ? - Tu ai salvat-o pe Berrin de cei răi.

Acum, eu am nevoie de ajutorul tău. Am necazuri.

Ai vrea să mă salvezi ?

Omul bun avea nevoie de ajutor.

Nu m-am gândit cum o să se sfârşească.

Mi-am ascultat vocea inimii.

Ce am de făcut ?

Vino !

Ce ai ? Ai pățit ceva la braț, scumpule ?

Ia. E un bilet înăuntru.

Te aştept pe malul mării. Ahmet

Te bucuri ?

- Eşti fericit, Ali ? - Da.

Şi eu sunt foarte fericită.

Totul a rămas în urmă. O să renasc.

O să trăiesc cu tine în Istanbul... O să lucrez aici.

Eu trebuie să trec pe la firmă.

Am fost bolnav, mi-a plecat vasul...

Trebuie să aflu ce va urma.

- Trecem azi pe la firmă. - Bine.

Treburile tale din Olanda cum au mers ?

Sper că n-a fost vreo problemă.

Nu e nicio problemă. Totul a fost în regulă.

- Ce faci ? - Bine.

- Tu ? - Bine...

Te-au bătut rău.

Te-ai întremat ? Trebuia să mergi la doctor.

- Nu-ți face griji. Sunt bine. - Cumpărați baloane !

Osman mi-a dat biletul tău şi am venit.

Dacă mă asculți, am nişte lucruri să-ți povestesc.

Te-am mai ascultat, dar nu mi-ai zis nimic.

Acum e altceva.

Să mergem într-un loc mai liniştit, departe de casă.

Să mergem !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 28