Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 26

- Ce naiba faci ? - Joc cărți.

De ce ai răpit-o pe Berrin ? Ce vrei de la ea ?

Dar tu ce vrei de la ea ?

Ştiți ceva ? Ați mers prea departe.

Eliberați-o imediat pe Berrin !

- Altfel... - Altfel ?

Nu răspund pentru ce va urma !

Nu mai spune ! Termină, Hakan !

Mă trec fiori de frică.

Vedeți ? Mi s-a făcut pielea de găină.

Tu cine te crezi, mă ? Tu crezi că ne jucăm ?

Cui îi dai tu ordine ? Pe cine intimidezi tu ?

Dă-i drumul lui Berrin !

Tu eşti informatorul nostru, nerodule !

Cine te crezi să ne ceri socoteală ?

Nu tu ne-ai spus unde locuieşte Ahmet ?

Dacă le-aş spune asta anarhiştilor lui, ştii ce-ai păți ?

Acum, cară-te ! Nu mă mai călca pe nervi şi bagă-ți mințile în cap !

Frate Hakan !

Dacă vă duceți la poliție, îi puneți viața în pericol lui Berrin.

Vă rog ! Aveți încredere în mine !

O s-o salvez pe Berrin. O s-o aduc înapoi acasă. Vă promit !

Deocamdată, nu spuneți nimic nimănui !

Trebuie să faceți ce vă spun eu.

Cemile, eu ies puțin.

- Ce s-a întâmplat ? - Am treabă.

Mamă !

- Mă duc la Ali al meu. - Ştii unde este, ca să te duci ?

- O să-mi spui tu. - Ce treabă ai cu Ali ?

O să-i zic că i-a fost răpită fata ! E tatăl ei. Nu trebuie să ştie ?!

Mamă, n-a zis colegul ei că-i riscăm viața dacă spunem ceva ?

O să ascundem asta şi de tatăl ei ? Hai, zi-mi unde este !

Uite-o pe maică-ta !

Dis-de-dimineață !

- Bună dimineața, mamă ! - Bună dimineața, dnă Hasefe !

- Unde te duci dis-de-dimineață ? - La Ali.

- Nu a venit acasă ? - Nu.

Slavă Domnului, am aflat unde e ! Tu ai fost de mare ajutor. Bravo !

Unde este ?

Stă în baraca unui prieten... parcă.

Tu însă să nu te amesteci,

să nu cumva să te murdăreşti pe mâini !

Doamne sfinte !

Bine că s-a mutat la Cemile !

Mâncați ! O să întârziați la şcoală.

Ce şcoală, mamă ?! Cum să ne ducem, în situația asta ?!

- Eu aştept. Poate se întâmplă ceva. - Şi eu.

A venit Berrin !

Be...

Mulțumesc...

Ce e ? E ceva important ?

E de la tribunal.

Îmi comunică data înfățişării pentru procesul de divorț.

Eram confuz. Îmi era teamă.

Mă simțeam neputincios, singur şi matur.

Căpitane Ali...

Ali !

Sunteți norocoasă. A venit un cuplu proaspăt căsătorit.

Le-a plăcut casa şi au cumpărat-o cu banii jos.

Iată banii dv...

Acesta e comisionul meu. Restul e al dv.

Nu-i numărați ?

Am un iubit iranian. Abia a ieşit din puşcărie.

El o să numere banii. Ar fi bine pentru dv. să nu lipsească nimic.

Când goliți casa ? Întreabă noii proprietari...

- În două zile. Nu durează mult. - Bine.

De ce te-ai deranjat să vii până aici, mamă ?

Ți-am adus lucrurile şi pastilele.

Bine. Dă-mi-le !

- Tu te simți bine, mamă ? Ai ceva ? - Bine, bine... N-am nimic.

- Ba ai ceva. - Nu.

- Te duci undeva ? - Am puțină treabă.

- Ce vrei să faci ? - Am puțină treabă.

Ce cauți aici ?

- Nu ştii să saluți ? - Salut ! Ce cauți aici ?

Şi tu ai venit la mine. Îți întorc vizita.

- Deci te alung şi eu pe tine. - Nu, nu poți.

Eu n-am venit în casa ta. Suntem pe stradă. Strada e a tuturor.

Dar, dacă îți voi călca pragul vreodată, să mă alungi.

- De ce ai venit ? - Mai vrei să te ajut ?

De unde ştiai adresa asta ? M-ai urmărit ?

N-am nicio treabă cu tine. Dar am urmărit-o pe Berrin.

Dar să lăsăm asta ! Nu e momentul.

Dacă mai vrei să te ajut s-o salvezi pe Berrin, sunt aici.

- Ce zici ? - Dar aseară...

Aseară a fost aseară. A trecut. Prezentul contează.

- Ce zici ? - Să mergem !

Bună !

Bună !

- Bună ! - Bună !

- Ce faci ? - Bine.

- Bună ! - Bună !

- Bună ! - Bună, Carolin !

- Ce faci ? - Bine. Nu iei loc ?

Mulțumesc.

Eşti hotărâtă să lucrezi la sucursala din Istanbul ?

Da.

Adică o să trăieşti în Turcia de acum încolo.

- De ce ? - De ce nu ?

- Trebuie să existe un motiv. - Mă mărit cu un turc.

Am cercetat...

Există o funcție potrivită pentru tine acolo. Te putem transfera.

- Mulțumesc ! - Cu plăcere !

- Vrei să-ți fac un ceai ? - Nu, nu vreau.

- Tu ai ceva, mamă. Spune-mi ! - Nu.

Ba ai tu ceva. Spune-mi !

Îți spun, dar să nu te agiți, să n-ai iar probleme cu inima.

Bine. Spune-mi !

Aseară a sunat cineva la uşă.

Când am deschis, erau doi tineri la uşă,

un flăcău frumos şi o fătucă mărunțică, de vârsta lui Berrin.

- Erau colegii ei de facultate... - Bine, n-o mai lungi, mamă. Spune.

Ne-au zis că Berrin...

Iar a făcut vreo tâmpenie la şcoală ? Cu prietenii ei anarhişti, nu ?

- Doamne ! - Ali, au zis că...

Berrin a fost răpită !

A fost răpită ? De către cine ?

Nu ştim.

Ați anunțat poliția ?

Flăcăul ne-a sfătuit să n-o facem, să nu spunem nimic nimănui.

A zis că o salvează el pe Berrin...

E anarhistul care a mai băgat-o în belea, nu ?

- Se poate ?! Era un domn. - De oameni ca el trebuie să te temi !

- Ce faci ? - O să anunț poliția.

Aoleo, Ali ! Dacă află că ți-am zis... Nu se poate !

Eu ți-am zis, dar prefă-te că nu ştii. Te implor !

Bine, mamă. Să vorbesc cu Cemile măcar...

Doamne !

Tu te duci la locul de întâlnire,

iar Resul şi oamenii lui vin acolo cu Berrin.

Da. Eu mă predau, iar ei o eliberează pe Berrin.

Bine, dar eu ce fac acolo ? Ce treabă am ? Te-au chemat singur.

Mergem împreună, dar tu nu stai lângă mine.

Stai mai departe, unde să nu te poată vedea ei. În maşină.

După ce plec eu cu ei, tu o iei pe Berrin de acolo cu maşina.

Se pare că tu n-ai nevoie de mine, ci de maşina mea.

Tu o să conduci.

Oricât de mult ne-am detesta unul pe altul,

ştiu că o s-o iei pe Berrin teafără de acolo şi că o s-o protejezi.

De unde ştii ?

Fiindcă şi tu o iubeşti pe Berrin.

Am plecat.

- Ne vedem diseară. - Bine.

- Alo ! - Sunt Carolin.

Nu am reuşit încă să fac rost de bani.

- Mă străduiesc. - De ce m-ai sunat ?

Mai lasă-mă câteva zile.

O să-ți primeşti banii, nu-ți face griji.

- Alo ! - Sunt aici.

De acord. Câteva zile în plus.

- Bine. - Bine.

De aceea nu vreau s-o primesc în grupul nostru.

Du-te înainte ! La revedere !

- Bună ! - Bună !

- Cauți pe cineva ? - Pe Aylin.

Azi nu a venit.

Bine. La revedere !

Ce să-i zic dacă o văd ?

O s-o văd eu oricum. Mulțumesc. La revedere !

Ce este ?

- Nu m-ai recunoscut ? - Ce-i asta ?

Unde e maşina ? Nu am vorbit că vii cu maşina ?

Motocicleta e mai bună. E rapidă şi practică.

Poate fi manevrată uşor. Merge pe orice drum.

Hai, urcă !

- Nu sunt cam mari ochelarii ? - Îmi vin bine. Sunt mai şmecheri.

N-o să mă recunoască nimeni.

- Eşti prevăzător. - Întotdeauna.

Ali vrea să vorbească cu tine, Cemile.

- De ce ai venit ? Ce vrei ? - Am auzit ce-a pățit Berrin.

De ce nu v-ați dus la poliție ? Fiindcă aşa a zis anarhistul ăla ?

Ai grijă cum îmi vorbeşti ! Cum îndrăzneşti să-mi ceri socoteală ?

De ce-l aperi pe tipul ăla ? Ți se pare bun pentru Berrin ?

Nu fi nesimțit, că şi-aşa sunt nervoasă.

Mă duc la poliție. O să fim acuzați că n-am anunțat poliția.

Să-ți fie ruşine !

Tot la tine te gândeşti.

Hai, întoarce-te de unde ai venit !

Să nu te amesteci în treburile noastre, ai înțeles ?

O să aştept până dimineață !

Dacă Berrin nu vine până atunci, să ştii că mă duc direct la poliție.

Să închizi uşa, dnă Hasefe.

S-a supărat rău. Dacă mi-a zis "dnă Hasefe", s-a supărat rău.

Gata, mamă. Intră în casă. Eu plec.

- Unde te duci ? - O să aştept, mamă.

Unde o să aştepți ? Intră în casă.

Nu, mamă. Cum Dumnezeu să intru ? Aştept la cafenea.

Să mă anunți dacă se întâmplă ceva, da ? Hai, intră, mamă !

- Uite, am venit ! - Bun-venit !

Unde e Berrin ?

- În maşină. - Dați-i drumul !

Dezlegați-i mâinile !

Hai !

- Dezlegați-o la ochi ! - Nu se poate.

O să vină spre tine încet, legată la ochi.

Când ajunge lângă tine, se poate dezlega la ochi şi poate pleca.

Dar, până vine la tine, rămâne legată la ochi. Bine ?

Bine.

Ai înțeles bine, nu ?

Te dezlegi la ochi când ajungi la Ahmet. Hai !

- Strig-o, să vină spre tine. - Ia-te după vocea mea, Berrin !

S-a rezolvat. Hai !

Ia-te după vocea mea, Berrin !

Hai, că s-a rezolvat !

Berrin, ia-te după vocea mea !

Hai, că mai e puțin !

Hai odată !

Mai e puțin.

Berrin ?

- Deschide ochii ! - Ba tu să-i deschizi !

Dacă mişti, trag !

La naiba ! La naiba !

În genunchi !

La naiba !

Doamne ! Ce mă fac ?

Dacă îi urmăresc, o să vadă farul.

Doamne ajută !

Care-i treaba ? V-a făcut probleme fata ?

Nu. A stat cuminte.

- Ați prins păsăroiul. - Da. O să-l închidem în colivie.

Ce mă fac ?

Ce este ? Nu mă primeşti în casă ?

Ia-ți boarfele !

Cine v-a dat ordin să-i atacați pe soldații americani ?

Vorbeşte, omule ! Nu mă enerva ! Cu cine ai legături ?

Dă-mi numele lor ! Spune-le pe rând !

Vorbeşte !

Vorbeşte !

Tayfun !

Luați-l de aici !

Javră căpoasă !

Ahmet ! Ahmet !

Ahmet ! Bestiilor !

Ahmet !

Ahmet, te rog, trezeşte-te ! Te rog, trezeşte-te !

Plecai undeva ?

Nu cumva voiai să pleci fără să mă anunți ?

- Nu cumva fugeai de mine ?! - Nu... Nici vorbă de asta !

- Nu. - Bine. Bine, foarte bine !

Foarte bine...

Fiți cu ochii în patru, să nu zboare păsările. Clar ?

Am înțeles.

N-ai ochi decât pentru bani ?

Înainte nu era aşa.

Înainte ?

Înainte, totul era altfel.

Poate fi din nou la fel.

- Ți-a fost dor de mine ? - Da.

- Tare dor ? - Da.

Eu...

În vreme ce gemeam de dor departe...

Eu...

În vreme ce aşteptam o veste plin de speranță,

Am auzit că m-ai uitat...

Tu...

În fiecare zi ai poposit pe o altă creangă.

Deloc...

Nu m-ai iubit, acum am înțeles...

- Cemile... - Da.

Îmi fac griji pentru Ali. Mă duc până la cafenea.

Dă-i şi hârtia asta !

Nu... Nu mă mai poți păcăli vreodată...

- Ce-i asta ? - De la tribunal...

Totul se va termina,

Tu nu mai ai ce face...

Uite,

Amintirile au devenit năluci,

De le-aş zice să stea, Nu s-ar întoarce,

S-au dus, au pierit,

Nu se mai pot întoarce Zilele fericite...

Se vor ofili bobocii

Înainte să se deschidă,

Întunericul

o să mă împresoare,

O să plece o ultimă corabie

din acest port,

N-o să fluture nimeni batista după ea,

O să se termine viața, adio...

Adio...

Ahmet... Ahmet...

Ahmet ! Ți-ai revenit ?

Berrin...

- Eu te... - Nu vorbi.

Nu te obosi.

Eu te...

Mult...

Şi eu. Şi eu, pe tine, mult...

Să nu vorbim despre asta acum. Nu te obosi.

Trebuie să găsim o cale de a ieşi de aici.

Eşti bolnav, Ali. Nu te încăpățâna ! Vino acasă ! Pleci dimineață.

Te rog, nu insista, mamă !

Cemile ți-a trimis asta.

A sosit de la tribunal.

- E data procesului, mamă. - Cum o fi mai bine...

Ştii, mamă,

abia la vârsta asta am învățat ce-i dragostea...

Carolin m-a învățat asta.

Singura care mă iubeşte şi mă înțelege e Carolin.

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 26