Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 25

Pune-ți mâinile la ceafă !

Întoarce-te !

Îngenunchează !

Ce s-a întâmplat ? Cauți pe cineva, javră moscovită ?

Data trecută, ai scăpat.

- De data asta, ce-o să se întâmple ? - Acelaşi lucru.

Ia pistoalele !

Ce să facem cu ăştia ?

Cărați-vă de aici !

Mişcați-vă !

Te simți bine ?

Ai greşit, camarade Ahmet !

Aia nu e fata cu care îşi face de cap Ahmet ?

Ba da.

Huseyin, Ilhan, voi luați-o prin spate şi prindeți-o !

Să nu faceți gălăgie, da ?

Haide !

Urcați-o în maşină !

Mulțumesc !

Mulțumesc !

- La revedere ! - La revedere !

E mereu o fată cu ea, prietena ei.

- Ayten. - Da, Ayten.

Du-te direct la ea, să-i zică lui Ahmet că-l salut şi că Berrin e la noi.

- Bine. - Apoi, vino repede la noi !

- Ştii unde ne găseşti. - Ştiu.

Te ascult.

E imposibil să-ți spun deschis ce fac şi tot ce se petrece în viața mea.

Vrând-nevrând, asta îți inspiră neîncredere. Înțeleg şi simt asta.

- Însă... - Care e motivul ?

Am o responsabilitate foarte importantă.

Pot spune că asta îmi conduce viața,

este centrul existenței mele.

Când e vorba despre asta, nimic altceva nu mai contează.

Acesta e motivul pentru care, din când în când,

mă îndepărtez de tine sau dispar brusc.

M-ai lămurit buştean ! Curiozitatea mea e satisfăcută !

Te-am sunat de atâtea ori ! Nu ți s-a spus ?

- Nu ai aflat ? - Mi s-a spus.

- Dar nu ți-a păsat. - Mi-a păsat.

Dar aveai responsabilități importante.

- Eşti însurat ? - Nu. Nu e o asemenea responsabilitate.

- Ai o iubită ? - Nu.

Atunci, ce e ?! Ce vrei de la mine ? Care-i relația dintre noi ?

- Suntem prieteni, iubiți, ce suntem ? - Te pripeşti.

Eu mă pripesc ?! Nu, tu te mişti prea încet.

Şi nu sunt sigură că ştii încotro te îndrepți.

- Credeam că o să-mi spui ceva ! - Stai puțin, Aylin.

Nu te înțeleg, e clar ? Să nu mă mai cauți niciodată !

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

Bună ziua !

Bine ați venit !

Căpitanul Ali e înăuntru. Intrați, dacă doriți.

Stai jos !

Dra Aylin a plecat ca o vijelie.

Mi-a zis să n-o mai caut niciodată.

Totul pare că s-a sfârşit.

De fapt, abia începe.

- A fugit de dv. - Da, fiindcă vrea să mă duc după ea.

- Ce veți face ? - Mă voi duce după ea.

Fiindcă am o responsabilitate.

Mi-am dat cuvântul. Îl voi respecta.

Ali...

- Ce cauți aici, Cemile ? - Ascultă-mă.

Pleacă naibii de-aici ! Cară-te !

De ce să te ascult, mă rog ? Ce s-a întâmplat când te-am ascultat ?

- Pleacă de pe capul meu ! - Mama ta îşi face griji pentru tine.

S-au mobilizat atâția oameni pentru tine !

Dacă s-ar fi iscat o încăierare şi ne-ar fi murit camarazii ?

Nu trebuia să ieşi din casă, camarade Ahmet.

Şi pentru siguranța ta, dar şi pentru răspunderea pe care o porți.

Ai dreptate. E adevărat ce spui.

Hai !

Vreți să vin şi eu cu voi ?

- Ne ducem singuri. - Ne descurcăm. Mulțumim !

Ahmet !

Ahmet !

Te salută Resul !

Au răpit-o pe Berrin !

Pe Berrin ?

Stai jos !

Mă doare !

Stai potolită.

N-avem nimic cu tine, aşa să ştii !

- Cum m-ai găsit ? - Te-am căutat şi te-am găsit.

- Cine te-a obligat, Cemile ? - Eşti bolnav. Vino acasă.

Am venit şi am văzut ce s-a întâmplat.

Ai şi tu partea ta de vină.

La ce te aşteptai ? Să te îmbrățişeze ?

Eu în casa aia nu mai calc.

Ascultă ! Nu-ți spune nimeni să te întorci definitiv !

Uite în ce hal eşti ! Ce-o să faci ?

Kemal şi Neriman te-au lăsat de izbelişte când au dat de greu.

Eşti bolnav. Ai nevoie de îngrijire.

O să mă îngrijeşti tu ? Sau Berrin ? Sau Mete ?

Te îngrijeşte mama ta.

Apoi, o să vină femeia aia din Olanda,

o să te ia şi o să aibă ea grijă de tine.

Până atunci, Mete şi Berrin o să suporte.

Dar tu ?

- Pentru mine nu mai contează. - Mulțumesc !

Să Îi mulțumeşti lui Dumnezeu.

Fii cu ochii în patru, să nu pățească fata ceva !

Nu-ți face griji.

- Ştii ceva, Cemile ? - Ce ?

Nici pentru mine nu mai contează nimic.

Nimic.

De ce râzi ?

De ce râzi, Cemile ? De ce râzi ?

- Mă doare ! Lasă-mă ! - N-o să vin cu tine în casa aia.

N-o să uit toată viața cum am fost tratat acolo, Cemile !

- Toată viața ! Clar ? - Dă-mi drumul !

- Înțelegi ? N-o să uit nicicând ! - Ai înnebunit ?! Lasă-mă !

La o parte !

Când mă fac bine, vedeți voi...

Vă arăt eu vouă ce înseamnă să mă jigniți în față !

Să mă umiliți aşa, bolnav cum sunt... O să plătiți pentru asta.

- O să te răzbuni ? - Da, Cemile.

- Pe propriii copii... - Pe ei, că m-au umilit !

- Orice ar fi, sunt copiii tăi. - Şi eu eram tatăl tău !

Ei au uitat asta ! O să uit şi eu ! Lor le-a păsat de mine ?!

De acum, sunt bun cu cine e bun cu mine şi sunt rău cu cine e rău !

- Încetează ! Lasă-mă ! - Ați înțeles ?

Mete şi Berrin au avut dreptate ! Eşti un egoist !

Nu te gândeşti decât la tine, la nimeni altcineva !

Nu prețuieşti pe nimeni ! Ce proastă am fost !

Te-am iertat la spital, când mi-ai cerut iertare !

- Am fost o proastă ! - Cum îți permiți ?!

- Te-am iertat ! - Cum vorbeşti tu cu mine ?

- Cum vorbeşti tu cu mine, Cemile ? - Dă-mi drumul !

- Cum vorbeşti aşa cu mine ? - Lasă-mă !

Apă... Dă-mi apă...

Apă...

Dă-mi apă...

Dă-mi apă...

Cemile !

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit, bunico !

Ai vreo veste despre tata ?

Nu. Mama ta a plecat de dimineață să-l caute, dar n-a venit încă.

- Mete ? - El a venit.

S-a închis în cameră. Iar e întors pe dos.

A doua oară nu va mai fi un accident.

Poftim apa !

Nici măcar să fii omorât nu meriți.

O să vă învăț eu minte !

Bea-ți apa, căpitane !

Iartă-mă...

Îmi cer iertare.

Ce este ?

Bună ! Pot să intru ?

Intră !

Te-a supărat ?

Nu ştiu. Puțin.

- Să-i sparg capul ? - Încă nu.

Îți spun eu...

Tu ce ai făcut ?

Ce s-a întâmplat cu dna Inci ? Ce-i povestea asta cu serenada ?

- Toți vorbesc despre asta, nu ? - Da.

Ce zic ?

Zic că te-ai dus acasă la dna Inci

şi că ai cântat la mandolină sub fereastra ei.

- Altceva ? - Altceva...

În locul dnei Inci, la fereastră a apărut un bărbat.

Tu ai fugit...

Ce ticălos e Necati ! A văzut totul.

M-am făcut de râs, nu-i aşa ?

Mi-aş dori un bărbat care să facă pentru mine ce ai făcut tu.

A fost ceva foarte sentimental, romantic şi plăcut.

Oricărei fete i-ar plăcea aşa ceva. Aş vrea să fie toți bărbații ca tine.

Nu râde de mine, Aylin, că şi-aşa sunt supărat.

Nu râd de tine. Vorbesc foarte serios.

- Nu mai spune ! - Bineînțeles.

Ce o fi vorbit directorul cu dna Inci ?

Oare i-am creat necazuri şi ei ?

Nu te agita. Vom vedea. O să aflăm dacă e ceva.

- Ce faceți aici ? - Stăm de vorbă.

- Despre ce vorbiți ? - Ce-ți pasă ție, căposule ?

Tu eşti căpos.

- Ba tu ! - Ba tu !

- Ba tu ! - Ba tu !

Te-am prins !

Vino încoace !

- Bună seara, Cemile ! - Bună seara !

Mi-a povestit ceva taximetristul... Cum se simte căpitanul ? Bine ?

Bine, bine. Se simte foarte bine.

Tunsul, 15 kuruşi, bărbieritul, 10 kuruşi !

Vorbeşti prostii ! Ce copil din cartier ar veni să se bărbierească ?

Oktay al nostru vine în fiecare dimineață.

Scuteşte-mă ! El n-are barbă !

Oricum, nu pun lamă în aparat !

Ar fi mai bine pentru mine să nu întreb, dar nu pot să mă abțin.

De zile întregi nu mi-ai mai cerut... Ai de gând să iei de la altcineva ?

Cemile...

L-ai găsit pe Ali al meu ?

L-am găsit, mamă. Ți l-am găsit.

La naiba !

M-a atacat. M-a strâns de gât. Eu l-am împins, şi a căzut.

Apoi, şi-a ieşit cu totul din minți. După aceea, am plecat.

Cemile, trebuia să-l aduci totuşi. E bolnav, nu gândeşte limpede.

Nu se mai poate, mamă.

Ali nu mai poate intra în casa asta. Imposibil !

Am zis că e bolnav şi că a rămas pe drumuri,

dar, în curând, o să fim noi bolnavi şi pe drumuri.

Spune-mi unde stă, să mă duc eu să vorbesc cu el.

Nu, mamă, lasă... Te duci mâine.

- Berrin unde este ? - N-a venit încă.

A zis că întârzie ?

Nu.

Mamă... Berrin ?

- Nu ştiu nimic de ea. - Asta-i bună !

- Alo ! - Sunt Ahmet.

- Vreau să vorbesc cu Resul. - Aşteaptă.

Resul ! E Ahmet. Vrea să vorbească cu tine.

I-auzi !

Resul...

Dacă îi faci ceva lui Berrin, te nenorocesc.

Să nu cumva să faci ceva greşit !

Acum, ascultă-mă ! Tu n-o vrei pe Berrin, ci pe mine.

Să nu te atingi de ea ! Pe mine mă vrei, pe mine să mă iei. Da ?

Bine, mie îmi convine. Vino tu, şi o eliberez pe fată.

Când şi unde ?

Bine.

- Ascultă ! - Ce ?!

Să vii singur !

Să nu faci vreo şmecherie, că n-o mai vezi pe fată.

O să vin singur.

Simplu !

Eşti nebun ! Dacă te omoară indivizii ăia ?

Acum, importantă e Berrin. Din cauza mea a pățit toate astea.

N-o pot lăsa aşa. Eu, în schimbul ei. Pe mine mă vor.

Trebuie să-i anunțăm familia.

E douăsprezece şi un sfert.

Unde întârzie Berrin ? N-ar trebui să anunțe ?

- Duceți-vă la culcare ! O aştept eu. - Crezi că aş putea dormi acum ?

Duceți-vă la culcare, că mâine aveți şcoală.

Nu contează, bunico. Mai întâi, să vină sora mea.

- A venit. - A venit...

Imediat !

Bună seara ! Eu sunt Ayten, iar el e Ahmet.

Suntem colegi de facultate cu Berrin.

Mamă, noi l-am mai văzut pe Ahmet. Îl cunoaştem.

Trebuie să vă spunem ceva...

- Ce s-a întâmplat ? - Putem intra ?

Intrați !

- S-a întâmplat ceva ? - Mai bine ne aşezăm.

Nu, nu-i nevoie. A pățit ceva ? Ce este ?

Spune, fato ! Ce s-a întâmplat ?

Berrin a fost răpită.

Berrin a fost răpită ?

- Berrin a fost răpită ? - Ce tot spui ?

- Cine a răpit-o ? De ce ? - Cine ? Spuneți !

Ce vorbeşti ?! Îi omor pe toți ! Spune cine a răpit-o !

- Stai, Mete ! - Un grup politic.

Vorbeşte lămurit ! Dă-mi nume !

- Taci ! Nu te amesteca. - Să nu mă amestec ?

Fata mea n-are de-a face cu politica. Se duce şi se întoarce de la şcoală.

- Nu-i aşa ? Spune ! - Aşa e, normal. Dar...

- Atunci, de ce au răpit-o ? - Poate, din greşeală.

Mă mințiți. Spuneți-mi adevărul ! Cine mi-a răpit fata ? De ce ?

Vă rog, calmați-vă !

Cred că Berrin a fost răpită din greşeală.

Tu cine eşti ? Cine sunteți voi ?

Suntem colegii lui Berrin. Suntem aici fiindcă îi vrem binele.

O s-o ajutăm. O s-o salvăm. Dar trebuie să faceți ce vă spun eu.

Nu spuneți nimănui despre asta.

Mă duc la poliție. La o parte ! Mă duc la poliție !

Stați ! Dacă vă duceți la poliție, îi primejduiți viața lui Berrin.

- Dă-te... - Stai, Cemile !

M-ați înțeles ? Vă rog !

Mamă, Ahmet ne-a ajutat şi când erai tu la închisoare.

- Ce vor de la Berrin a noastră ? - Nu o vor pe ea.

Aveți încredere în mine. Totul o să fie în regulă.

O să v-o aduc pe Berrin teafără şi nevătămată. Jur !

Vreau doar să nu spuneți nimic nimănui. Nu anunțați nici poliția.

Mătuşă Cemile, puteți avea încredere în Ahmet.

- Te cheamă Ahmet ? - Da.

Cine eşti ?

Sunt coleg de facultate cu Berrin.

Trebuie să plecăm, mătuşă Cemile.

Mai vorbim după ce se termină totul cu bine.

Hai să mergem, Ahmet !

O să v-o aduc înapoi pe Berrin. Vă promit !

- Mă duc şi eu. - Stai ! Nu pleca !

Mai încet ! Unde fugim aşa ?

Trebuie să vorbesc cu Hakan.

- Cu Hakan ? Acum ? - Da.

- Ce vrei de la el ? - Să-i vorbesc.

Am nevoie de ajutorul lui.

- Dle Murat ! - Da.

A venit domnul. Dacă sunteți disponibil, vă aşteaptă în sufragerie.

Vin.

Aici este.

- Pe cine căutați ? - Voiam să-l vedem pe Hakan.

- Cine sunteți ? - Colegii lui de facultate.

- Nu-l puteți vedea acum. - Dar e important.

Nu mi s-au dat ordine în acest sens. Nu-l puteți vedea.

Dar ne aşteaptă ! Anunțați-l măcar !

Acest domn şi această doamnă sunt colegii dlui Hakan.

Au spus că dumnealui îi aşteaptă.

- Cine să-i spunem că a venit ? - Ayten şi Ahmet.

- Ce e cu voi la ora asta ? - Berrin a fost răpită.

- De cine ? - Îl ştii pe Resul.

- Da. - El a răpit-o.

Trebuie s-o salvez pe Berrin. Poți să mă ajuți ?

De ce ai venit la mine ? Cere-le ajutorul prietenilor tăi anarhişti.

- Nu mă pot duce la ei. - De ce ?

Nu e o chestiune politică. E viața mea personală.

- Adică eu şi Berrin... - Lăsați asta acum !

- Important e... - Tu nu te băga !

Cică e viața lui personală... Cică nu e o chestiune politică...

Vederile tale politice i-au adus necazuri lui Berrin.

Comportamentul tău iresponsabil,

faptul că nu-ți cunoşti locul şi lungul nasului !

Tu eşti vinovat !

Iar acum ai neruşinarea să pretinzi s-o salvezi pe Berrin ?!

Dacă erai bărbat, nu-i făceai necazuri !

Acum, de parcă n-ai fi tu vinovat, vrei să faci pe eroul şi s-o salvezi ?

Cară-te ! Du-te dracu' de aici !

De acum încolo, să nu te mai apropii de Berrin.

Ce se întâmplă la ora asta, Hakan ?

- Nimic, tată. - De ce strigai ?

Deoarece colegii mi-au dat o veste îmbucurătoare...

Da ? Ce veste ?

Am fost selectat în echipa de baschet a facultății.

Ca pivot.

Da ? Şi eu am făcut sport în tinerețe.

Cară-te !

- Bună, frate ! - Bună, Murat !

I-ai spus lui Suleyman că vrei să mă vezi.

Da.

S-a întâmplat ceva ?

- Cum te simți ? Bine ? - Da, bine. Adică neschimbat...

Ce ai zice dacă aş aduce mâine un musafir acasă ?

- De acord. Treaba ta. - Nu întrebi cine e musafirul ?

- Cine este ? - Aylin.

- Aylin ? - Da.

Ahmet ! Ahmet !

M-am săturat să tot alerg după tine ca să te prind din urmă !

Mi s-a tăiat răsuflarea ! Mai încet !

Scuză-mă, eram muncit de gânduri. Nu mi-am dat seama că merg repede.

Ce-o să faci ? Eşti singur.

- Mai bine renunță ! - Nici nu se pune problema.

Nu renunț, chit că sunt singur.

Să ne gândim ! Poate găsim o altă cale.

- Poate, să anunțăm poliția... - Nu.

- Dar dacă pățeşti ceva ? - Nu are importanță. Nu-mi pasă.

Dar, dacă Berrin ar păți ceva, n-aş mai putea trăi.

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 25