Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 24

Pleci ?

Mă duc până la Kemal, să-i explic situația.

Poate ne ajută să-l găsim pe Ali.

- Să vin şi eu ? - Nu, nu-i nevoie. Rămâi cu Osman.

Oricum, mă întorc imediat.

Cemile, fii binecuvântată, fata mea !

Cu bine, mamă...

Oale şi ulcele !

Ceaune, oale, ulcele !

Ştiu că e o situație grea. Dar e la fel de grea şi pentru mine.

Fiindcă eu am greşit, nu tu.

Nu există nicio greşeală, e doar o neînțelegere.

De fapt, sentimentele tale, ca bărbat, vreau să zic,

sunt foarte frumoase şi normale.

Nu ai de ce să te ruşinezi.

Orice bărbat şi orice femeie simt asta. Aşa trebuie.

Numai că frumos şi corect e ca bărbatul şi femeia

să aibă aceleaşi sentimente în acelaşi timp

şi să trăiască împreună anumite lucruri.

Cred că vorbesc degeaba.

La vârsta ta, elevii se îndrăgostesc de profesori.

Mai bine zis, cred că sunt îndrăgostiți.

Nu doar elevii trec prin asta, ci şi elevele.

Iar profesorii ştiu şi sunt pregătiți pentru această situație.

Dar eu nu te-am înțeles pe tine.

Adică e greşeala mea. Înțelegi ?

Tu nu ai nicio vină. Nu-i nevoie să te simți ruşinat.

Va trece.

Toate astea vor trece.

Apoi, o să găseşti o fată de-o vârstă cu tine, cu aceleaşi sentimente.

Tu o să te îndrăgosteşti de ea. Şi ea, de tine.

Şi cele trăite azi vor rămâne o amintire amuzantă.

De ce nu te uiți la mine ?

Cemile !

- Bună, frate ! - Bună !

- Cine e, Kemal ? - Cemile.

- Ce s-a întâmplat ? - Ali a plecat.

- A plecat ? Unde ? - Nu ştiu.

A ieşit din casă şi a plecat. L-am căutat, dar nu l-am găsit.

Dacă te ocupi şi tu...

S-o fi plictisit, dragă. S-o fi dus să se plimbe.

Nu-ți face griji. E bărbat în toată firea.

S-o fi dus la spital, poate... Sun eu şi întreb. Nu-ți face griji.

Mulțumesc.

- Nu ne mai dau pace odată ! - Ne-au dat de lucru.

Bărbatul acela... Vreau să zic, când v-am făcut serenada,

era un bărbat de la fereastră...

- Cine era ? - Logodnicul meu.

- E îndrăgostit de dv... - Da.

Dumneavoastră, de el ?

Ştie că vă iubesc.

M-a văzut când vă făceam serenada.

Nu s-a supărat ?

Şi el e profesor. Ştie situațiile de genul ăsta.

În plus, nu te-a văzut. A văzut umbra unui băiat care cânta în întuneric.

Adică nu te-ar recunoaşte dacă v-ați întâlni.

Tu eşti îndrăgostit de mine ?

Dar ți-am spus, ți-am explicat ! Asta nu e dragoste adevărată.

Eu numai pe asta am trăit-o. Pe asta o ştiu.

Suferința mea e adevărată.

O să vii la şcoală, nu ? Dacă nu vii, o să fiu foarte mâhnită.

Nu vă faceți griji.

Eu nu v-aş mâhni.

Să mergem la şcoală !

La ce te gândeşti ?

Dacă o să mă îndrăgostesc cândva de o fată,

sper să se îndrăgostească şi ea de mine.

Dacă o iubire neîmpărtăşită, dar care nu e reală, provoacă atâta suferință,

cine ştie ce-ți face o iubire adevărată, dar neîmpărtăşită ?!

- Cemile, ce s-a întâmplat ? - I-am spus lui Kemal.

- Ce a zis ? - Că îl caută.

- Şi ? - Să aşteptăm puțin.

Îl întreb mai târziu pe Kemal.

N-o să te caute ai tăi, căpitane ? N-o să-şi facă griji pentru tine ?

Mi-am luat tălpăşița, frate. Nu mă mai uit în urmă.

- Unde te duci ? - Trebuie să mă duc la şcoală.

- Ar fi foarte periculos pentru tine. - Trebuie să mă duc.

Dar n-ar fi periculos doar pentru tine, ci şi pentru alții.

- Înțelegi ? - Da. O să fiu foarte atent.

Cel mai bine şi mai sigur ar fi să nu te duci.

- Dacă ai şti ce s-a întâmplat... - Ce anume, fato ?

Nu mă ține pe jar ! Spune-mi odată !

M-am dus în casa în care stă Ahmet. Am vrut doar să-i vorbesc.

- Dar poliția a dat buzna în casă. - Ce ghinion ! Şi ?

- Era şi o femeie în casă. - Şi apoi ?

- Linişteşte-te. - Te rog să mă ierți, Ayten !

- Ce are ? - Stai jos.

- Nu ştii ce s-a întâmplat ! - Ce ?

- Berrin s-a dus acasă la Ahmet. - Şi ?

- Ce este ? - Nu eşti uimit sau gelos ?

Nu ştiu... Lasă-mă pe mine ! Zi mai departe !

- Poliția a dat buzna în casă. - Poftim !

Dar nu le-au făcut nimic.

Le-au verificat buletinele, apoi, au plecat.

- Polițiştii nu l-au luat pe Ahmet ? - Nu.

Dar ştii ce a mai aflat în urma percheziției ?

Ce ?

Era şi o femeie din Palestina în casa lui Ahmet.

- Şi ? - Femeia aia e nevasta lui !

Berrin le-a văzut certificatul de căsătorie.

Nu mai spune !

Văd că-ți pare foarte rău.

Deci Ahmet e un mincinos ordinar.

Un ticălos care nu se sfieşte să mintă fetele, ca să le seducă,

şi care e cu mai multe femei în acelaşi timp.

În plus, ascunde faptul că e însurat.

Păcat ! Mare păcat ! Nu ştiu ce ar merita bărbații ca el.

- Nu ? - Eşti josnic, Hakan !

Eu ?

Uite câte face Ahmet, şi tu mă faci pe mine "josnic" !

Doamne, chiar e tare greu să le înțelegi pe femei !

Exact atunci a intrat Mete în grădină.

Ținea mandolina aşa...

Apoi, a început să cânte...

Eşti un cântec

Care o să dureze O viață întreagă...

- Vino cu mine ! - Stai ! Ce faci ?

Tocmai atunci s-a deschis fereastra.

Imbecilul de Mete credea că o să apară dna Inci.

S-a aprins lumina. La fereastră era un bărbat.

Nu era dna Inci ! Mete al nostru a rămas mască !

Aşa a rămas...

Mai taci, idiotule !

Tâmpitule ! De ce ar face Mete aşa ceva ?

Mai scuteşte-mă ! Nu-l apăra. Normal că a făcut-o !

A cântat la mandolină sub fereastra dnei Inci,

fiindcă e îndrăgostit de ea ! Clar ?

Mai taci, maimuțoiule ! Uită-te la tine, mincinosule !

Minți pe la spatele lui, fiindcă n-ai curaj să-i spui în față !

- Calomniatorule ! - Nici gând !

Nu-l calomniez şi nici nu mint, clar ?

Am văzut cu ochii mei, fato ! Mete o iubeşte pe dna Inci !

Uite ! Vedeți cu ochii voştri !

- Ia uite ! - Sunt împreună...

Parcă ziceai că e o calomnie şi că mint !

Poftim ! Se plimbă împreună !

Eşti un cântec Care o să dureze...

Mete !

Lasă-l, Mete !

Lasă-l !

- Lasă-l, Mete ! - Vino-ți în fire !

Lasă-l, că-l omori !

- Dă-mi drumul ! - Mete !

Despărțiți-i ! Încetează, Mete !

Despărțiți-i ! Mete !

Te rog, lasă-l !

Ridică-te !

- Nu e el vinovat. Necati a început... - Te-am întrebat ceva ?!

Domnule director, eu...

Acum nu e momentul, doamnă profesoară ! Nu de față cu elevii !

Luați-l de-aici !

Ridică-te şi tu ! Ridică-te !

Pe pacient îl cheamă Ali. Ali Akarsu.

Ştiu deja că a fost externat.

Dar e posibil să se fi întors la spital, pentru controale ?

Făcuse un infarct.

Nu este, nu-i aşa ? Nu ştiți.

Nici nu e înregistrat ?

Dar, dacă ar veni, ați şti, nu ?

Bine. Mulțumesc !

Unde să-l găsesc eu pe Ali ? Ce-s eu, polițist ?!

Alo ! Poliția, nu ? Secția... Vreau să raportez o dispariție.

Să vă aud !

Mete ?

Cum vrei... Spune-mi tu !

Domnule director...

Eu vorbeam şi râdeam cu colegii în curte.

Mete a venit şi m-a atacat.

A sărit pe mine şi m-a bătut, fără ca eu să fi făcut ceva !

Aşa este ?

De ce taci, amețitule ? Vorbeşte !

Ieşi naibii de aici ! Valea !

Nu s-a sfârşit aici ! Acum n-ai scăpare.

O să te învăț eu minte ! O să te învăț minte !

Asta e tot ?

Vrei să-mi spui ceva ?

- Mai e ceva... - Spune.

- E cam... - Nu te sfii. Spune !

Mete abia intrase în curte când m-a atacat.

- Adică venea de afară. - Şi ?

Veneau împreună de afară.

- Cu cine ? - Cu dna Inci.

- Şi ce dacă ? - Nu-i nimic...

Dar, cu o seară înainte, acasă la dna Inci,

adică în grădină...

Mete şi dna Inci...

Stai jos ! Hai, stai jos !

Povesteşte-mi pe îndelete. Nu te grăbi.

- Alo ! - Alo, Kemal ?

- Tu eşti, Cemile ? - Da.

Eram curioasă în privința lui Ali...

Am sunat la spital. Nu e acolo. Nu s-a dus.

- Aşa că n-am avut încotro... - Ce ai făcut ?

Am anunțat poliția. Am raportat că a dispărut.

O să facă ei ce e nevoie. Nu-ți face griji. O să-l găsească.

Oare ? Bine, mulțumesc.

Cemile !

N-are de gând să mişte un deget.

Musiu Kemal a anunțat poliția, chipurile !

Poliția...

Chemați poliția !

Carolin...

A fost un accident.

Pescarul...

- Alo ! - Bună, Kemal ! Sunt Carolin.

- Bună, Carolin ! - Sper că nu te deranjez.

Eram pe picior de plecare. Sunt ocupat.

Atunci, închid imediat. Voiam să întreb de Ali. Mi-am făcut griji.

Se simte foarte bine, stai liniştită ! E foarte bine !

Stă la voi, nu ?

Normal că stă la noi, dragă. Unde altundeva ar putea sta ?

Cum să-l lăsăm eu şi Neriman ?!

Se simte bine, e sănătos. Nu-ți face griji.

Sunt foarte bucuroasă. La revedere ! Cu bine !

La revedere !

Doamne !

Intrați !

- M-ați chemat, domnule director. - Da, dnă Inci. Intrați !

Luați loc !

V-am chemat aici deoarece există nişte zvonuri despre dv.

- Ce fel de zvonuri ? - S-o spunem delicat...

Vă preocupă mai mult anumiți elevi.

- Cine spune asta ? - V-am zis, sunt zvonuri.

Oricine poate spune orice despre oricine.

Mete ?

- Unde te duci ? - Plec.

- Unde ? - Nu ştiu. Probabil, acasă.

N-am încotro. Dacă rămân la şcoală, ori înnebunesc,

ori fac moarte de om, Aylin.

Toți mă privesc de parcă aş fi idiot.

De fapt, şi eu mă cred idiot.

Tu de ce aştepți aici ? Te-a chemat şi pe tine ?

- Nu, nu m-a chemat, dar... - Ce s-a întâmplat ?

Dna Inci...

Am văzut-o intrând în biroul directorului.

Nu ştiu. Aştept.

Eu vreau să îmi explicați dv. direct, de aceea am vrut să vă vorbesc.

Nu vă dau explicații

pentru nişte zvonuri stupide, inventate de cine ştie cine !

- Sunt acuzații grave, doamnă. - Eu nu mă feresc de nimic.

Se spune că relația dv. cu Mete e mai mult decât cea dintre profesor şi elev.

- Dacă e adevărat... - Sunteți culmea !

E stupid ! E posibil aşa ceva ?!

Câte lucruri imposibile n-am văzut în viața mea, dnă Inci !

Scuzați-mă, trebuie să iau în serios şi să cercetez orice afirmație.

Sunt directorul acestei şcoli. Am o datorie şi nişte responsabilități.

Şi eu am o datorie şi nişte responsabilități

şi sunt conştientă de ele. Nu vreau să mai vorbesc despre asta.

Dacă țineți morțiş la tema asta, deschideți o anchetă disciplinară !

Nu-mi lăsați altă opțiune.

Hai acasă, frate !

Vin şi eu cu tine. Deodată, mă simt şi eu ca o idioată.

Ce e ? Mi s-au terminat banii ! N-am. S-au terminat. Gata !

Dar tu ai mulți bani.

Am luat la fel de mulți bani ca tine. I-am împărțit în mod egal.

A zis cineva ceva ? A vorbit cineva ?

I-am împărțit în mod egal ? Nu, nu i-am împărțit în mod egal.

Eu am făcut doi ani de puşcărie. Tu ai scăpat.

În acest caz, nu e nedrept să împărțim banii în mod egal ?

Ba da, este. Acum o să reparăm nedreptatea asta.

Eu mi-am cheltuit partea. Nu mai am bani.

Se poate. Important este pe ce i-ai cheltuit.

De exemplu, eu mi-am cheltuit partea la jocurile de noroc.

Cât am putut. Când m-a prins poliția, mi-a luat banii rămaşi.

Dar tu ți-ai cumpărat o casă, o maşină...

Lucrezi la bancă. Cine ştie ce investiții ai făcut ?!

Tu ai jucat jocuri de noroc.

Nu trebuia să joci. Trebuia să investeşti banii.

Eşti un pierde-vară. Te-ai dat de gol.

Dar n-am ciripit. N-am dat poliției numele tău.

Dacă l-aş fi dat, ai fi făcut şi tu puşcărie, ca mine.

Ai fi avut cazier, ca mine, şi ai fi aşteptat neputincioasă într-un colț.

Doar n-ai de gând să nu mă răsplăteşti pentru binele pe care ți l-am făcut !

- Cât vrei ? - 100 000 de florini.

E foarte mult. N-am atâția bani. Unde să-i găsesc ?

- 100 000 de florini. - Nu pot face rost.

Să ai banii gata, că te sun eu !

Ai făcut progrese la turcă.

Vorbeşti aproape la fel de bine ca mine.

Eu sunt un biet azer iranian.

Am stat ani buni în Turcia. În Ankara, în Istanbul...

Câte stele sunt pe cer, atâția ani mi-a luat să învăț turceşte, bag seamă.

Ce ai zis ?

Am impresia că mie mi-a luat mulți ani să învăț turca.

Dar ție...

Se spune că o limbă se învață repede dacă ai contact direct cu ea...

Aşa te-am învățat eu pe tine turceşte.

Uite cine vine !

- Bună ! - Bună, Ahmet !

O căutam pe Berrin.

A fost aici adineauri, dar a plecat. E posibil să se fi dus la facultate.

Mulțumesc.

Nu te uita aşa la mine ! Bine, bârfesc, dar nu mint.

Aşteaptă-mă un minut.

Bună !

- De ce ai venit ? - Trebuie să vorbim.

Am fi putut vorbi atunci, dacă n-ai fi fugit.

N-am fugit. A trebuit să plec.

Putem vorbi despre asta.

Sincer, sunt curioasă să aud ce ai de zis.

Dar nu pot veni cu tine. Mă aşteaptă fratele meu.

Te rog, găseşte o soluție.

Cine e ăsta ?

Eu mă duc acasă. Nu-ți face griji pentru mine.

Azi nu mai sunt în stare să mă cert cu nimeni.

Spune-i acestui tip să nu te supere. Dacă te supără, îi sparg capul.

Chiar aşa să-i spui ! Să fie cu băgare de seamă !

Nu te-ai supărat ?

Crezi că nu ştiu ce înseamnă dragostea ?

Berrin...

- Berrin ! - Lasă-mă !

- Ascultă-mă, Berrin ! - Dă-mi drumul !

Ascultă-mă, Berrin !

Ascultă-mă, Berrin !

Du-te şi vorbeşte cu nevastă-ta, să te asculte ea !

Berrin !

- Berrin... - Lasă-mă !

Cine eşti tu ?! Ajunge ! Lasă-mă în pace !

Cu ce drept intri în viața mea ? Lasă-mă în pace !

- Ai auzit-o. Las-o odată ! - Tu nu te amesteca.

- Eu zic să nu te amesteci tu. - Cu tine discut mai târziu !

Berrin !

Casa arată bine. E frumoasă şi e într-un cartier bun.

- Cât vreți ? - Cât face ?

- 30 000 de florini. - 40 000.

Prea mult. N-o să reuşim s-o vindem.

35 000.

Să încercăm !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 24