Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 23

Aylin ! Aylin !

Mete de ce n-a venit azi la şcoală ?

Ce te interesează pe tine, cretinule ?

O să vină, oricum. O să ne vedem.

Nu te îngrijora. N-ai de ce să te sfieşti. Şi eu stau la Cemile.

O să am grijă de tine. O să fii sănătos tun, o să vezi.

Nu ştiu, mamă.

Am trăit atâtea lucruri rele... Cum o să fie ?

- Cemile a acceptat ? - Normal, a acceptat.

O să te luăm curând de-aici.

Cemile...

Tu chiar mă...

Am terminat procedurile. Când eşti pregătit, putem pleca.

Nu ți-am spus că e de-acord ?

Osman, fiule...

- Ce-i cu tine, soră ? - Nu am nimic, Aylin.

Nu mă întreba nimic, te rog. Te rog, Aylin !

Uite cum trec zilele una câte una...

Nu-i cu putință să le opreşti...

Spune, câte zile ne-au mai rămas de trăit ?

Nu se ştie câte...

Lasă tristețea în urmă, vezi-ți de viață acum !

Nu ştii ce va fi mâine.

Trăieşte clipa, râzi, distrează-te, înveseleşte-te !

Ce a trecut nu se mai întoarce !

Poate acum eşti tânără şi frumoasă...

Să nu te încrezi în zilele astea.

Într-o zi, vei spune "adio" vieții şi celor dragi...

Lasă tristețea în urmă, vezi-ți de viață acum,

Nu ştii ce va fi mâine.

Trăieşte clipa, râzi, distrează-te, înveseleşte-te !

Ce a trecut nu se mai întoarce !

Ce de iubiri nu au fost uitate,

Toate s-au dus, au devenit năluci.

Puțină gelozie, câteva amintiri,

Aşa se sfârşesc dragostea şi viața.

Lasă tristețea în urmă, vezi-ți de viață acum,

Nu ştii ce va fi mâine.

Trăieşte clipa, râzi, distrează-te, înveseleşte-te !

Ce a trecut nu se mai întoarce !

Uite cum trec zilele una câte una...

Nu-i cu putință să le opreşti.

Spune, câte zile ne-au mai rămas de trăit ?

Nu se ştie câte...

Lasă tristețea în urmă, vezi-ți de viață acum,

Nu ştii ce va fi mâine.

Trăieşte clipa, râzi, distrează-te, înveseleşte-te !

Ce a trecut nu se mai întoarce !

- Ce se întâmplă, mamă ? - Tatăl tău nu se simte bine.

Să se ducă la spital.

Nu te înfuria imediat, Berrin. Mai întâi ascult-o pe mama ta.

De ce l-ai adus acasă, mamă ? Ți-ai pierdut mințile ?

Kemal şi Neriman n-au avut grijă de el. A rămas de izbelişte.

Să aibă grijă de el Carolin a lui.

Ea s-a dus în Olanda.

Ce ne interesează pe noi, mamă ? Ce te interesează pe tine ?

Osman a ținut morțiş. Bunica ta a insistat.

E şi ea mamă. S-a îmbunat când i s-a îmbolnăvit fiul.

Tată...

Cum te simți, tată ? Eşti bine ?

Tata o să stea acasă la noi de acum încolo.

Tatăl vostru e bolnav. Va sta aici până se însănătoşeşte.

Până se însănătoşeşte... Şi dacă durează ani întregi ?

Fata mea, o să-l ia Carolin când se întoarce din Olanda.

O să aibă ea grijă de el.

Nemaipomenit ! Mamă, omul ăsta ne-a aruncat în stradă.

Acum nu poate veni să stea aici ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

- Ajută-mă să-l băgăm în casă. - Aylin !

Te rog, Berrin ! De dragul meu. Te implor !

- Berrin, te rog ! - Mamă...

Aşa... Vino, tată ! Vino...

Stai comod ?

Vino, tată !

Vrei ceva ?

Tu ai plănuit asta, nu-i aşa, bunico ?

A zis cineva că o să stea definitiv aici ?

- Când se întremează puțin, pleacă. - De ce nu înțelegi, bunico ?

Când se simțea bine, ne făcea viața un calvar.

Acum s-a îmbolnăvit şi ne pune să avem grijă de el.

Dar, când o să se însănătoşească,

o să uite repede zilele astea şi o să ne facă iar viața un calvar !

Nu fi atât de aspră, fata mea !

O să uităm ce-a făcut doar pentru că s-a îmbolnăvit ?

Acum vorbeşti aşa, dar, dacă ar păți ceva,

dacă ar muri, Doamne fereşte, nu ai avea remuşcări ?

Acceptă de dragul meu, nu face scandal !

Nu fac eu scandal, bunico. Asta e opera lui.

El a fost de vină ! Nu-i adevărat ?

Toți am ajuns în halul ăsta din cauza lui !

Nu mai avem linişte ! El, pentru plăcerea lui...

Tatăl tău... Fiule...

Mete...

Mete, de data asta, nu te amesteca, frățioare. Te rog !

- Fiule... - Termină !

Ce cauți în casa asta ?

Cum ai venit ? Nu ți-a fost ruşine deloc ?

Nu ți-e ruşine deloc ?

E bolnav, băiete. O să pățească ceva. O să-l ai pe conştiință.

Discutăm ceva, bunicuțo. Discutăm ceva, ca doi bărbați.

Vreau o explicație, tată. Cum ai venit în casa asta ?

Cemile...

- Mete, du-te în camera ta, fiule. - Hai, frățioare !

Hai, fiule ! Hai, băiatul mamei !

- Vorbesc acum ! - Hai, băiatul mamei !

- Vorbesc ceva ! - Du-te în camera ta, fiule.

Nu facem nimic. Stăm de vorbă.

Încetează ! Chiar dacă mă duc în camera mea, el tot aici este !

- Lăsați-mă să vorbesc ceva cu el ! - Fiule, du-te în camera ta !

Vorbim, mamă ! Lasă-mă ! Lasă-mă să vorbesc puțin cu el !

Te rog, fiule ! Te rog ! Te rog !

- Mete ! Mete ! - Fiule, te rog !

- Lăsați-mă să vorbesc cu el ! - Fiule !

O să vorbesc cu el ! Tată !

- Lasă-mă ! - Fiule !

Pleacă naibii din casa asta !

Du-te de-aici, tată ! Asta nu e casa ta !

- Pleacă de-aici ! Asta nu e casa ta ! - Duceți-l ! Te rog, fiule...

- Mete, opreşte-te, te rog ! - Nu vreau să stea aici !

Du-te în cameră, fiule ! Mete, vino-ți în fire odată !

Nu trebuia să-l aduci pe omul acela în casa asta, mamă. E greşeala ta !

Uite ce s-a întâmplat ! Nu înțeleg cum de nu te-ai gândit !

Ți-am zis că n-am avut încotro ! Nu pricepi ? Osman, bunica ta...

Dar tu, bunico ? Nu ştii ce s-a întâmplat ?

- Ai uitat ce am trăit în casa asta ? - E fiul meu !

Înțelegeți ?! Ali e fiul meu ! Trebuia să-l arunc în stradă ?!

- Tu ai fi făcut-o ?! - Stai, mamă...

O să vă văd eu când o să aveți şi voi copii !

Şi el are copii, bunico ! Dar uite ce ne-a făcut...

Osman, fiule, de acum încolo,

tu eşti singurul meu urmaş în casa asta. Bine ?

Acum eşti mititel. Dar să nu cumva să uiți...

De acum încolo, nu mai exişti decât tu pentru mine pe lumea asta.

Doar tu... Să nu cumva să uiți, fiule, da ?

O să te iubesc întotdeauna.

Atunci, la revedere !

Fiule...

Osman...

- Tăceți, că înnebunesc ! - Eu înnebunesc înaintea ta, mamă !

O să mă închideți într-un ospiciu şi o să stați liniştiți cu toții !

Dacă aş fi avut unde merge, l-aş mai fi adus aici pe Ali ?

Toți dau vina pe mine, de parcă eu tulbur liniştea casei !

Eu o tulbur ? De ce dați mereu vina pe mine ?

Îl iubeam pe tata, dar mă şi supăram tare.

Cel mai rău era când aceste două sentimente opuse se întâlneau.

În asemenea momente, iubirea şi supărarea dispăreau,

lăsând loc unui sentiment complet diferit: mila.

Atunci era cel mai rău, fiindcă mi se strângea inima.

Povara aceasta mi se părea grea. Aş fi vrut să plâng.

Privind în urma tatei, voiam din nou să plâng.

Bună seara, căpitane Ali !

Te simți bine, căpitane ?

- E numai vina voastră ! - Eu ce am făcut ?!

Ce am făcut eu ?! Vina e a voastră !

Am făcut mai mult decât suficient pentru voi ! Eu sunt vinovată, da ?

- Nerecunoscătorilor ! - Ajunge, că leşin !

Până şi în puşcărie e mai linişte decât aici !

Tata a plecat.

- Ce am de pătimit... - Tata a plecat !

Tată !

Tată ! Tată !

- Ali ! - Tată !

Ali !

Opreşte ! Scuză-mă...

Nu am bani la mine. Am plecat în grabă de acasă.

- Îți dau altă dată. - Nu-i nicio problemă, căpitane.

- Să fii sănătos ! - Mulțumesc.

Te simți bine, căpitane ?

Ce s-a întâmplat, căpitane Ali ?

- Unde e nava mea ? - A plecat.

- A plecat ? - Da.

Mulțumesc...

Căpitane Ali, te simți bine ?

Căpitane Ali !

Căpitane Ali !

Căpitane Ali...

- Nava mea a plecat. - A plecat.

- Şi ea m-a părăsit, vasăzică... - Nu te simți bine, căpitane.

Ce-o să faci acum ?

Ai unde să stai ?

Vino la mine ! Fii oaspetele meu !

- Aylin ? - L-ai văzut pe tata ?

- Nu e la spital ? - Nu. A ieşit...

- Adică nu l-ai văzut. - Nu.

- În fine, bună seara ! - Bună seara !

Vino...

Bună seara !

Stai jos.

- Bună seara ! - Bună seara !

Dă-mi un ceai.

A venit căpitanul Ali puțin mai devreme. L-am dus în Karakoy.

- Nu era bolnav ? - Ba da.

A întrebat şi fata lui de el adineauri. Era agitată.

Mă duc până la ei şi vin.

Eşti obosit, căpitane Ali. Nu iei pastile ?

Nu am luat nici pastile, nici bani, nici haine. Am ieşit aşa din casă...

Lasă, odihneşte-te acum. Dormi puțin. Mâine, vedem noi...

Mulțumesc.

Mulțumesc, frate. Mulțumesc...

Mătuşă Cemile, s-a întâmplat ceva ?

- Îl căutați pe căpitanul Ali ? - Da. Tu de unde ştii, Kerim ?

Mi-a zis cafegiul. Eu l-am văzut pe căpitanul Ali.

- Unde l-ai văzut ? - A urcat în taxi. L-am dus în Karakoy.

- Du-ne repede şi pe noi ! - Veniți !

Vino, fiule !

Ahmet, te simți bine ?

Da.

Te gândeşti la Berrin, nu-i aşa ?

E o situație grea pentru o femeie.

Crede că sunt un mincinos.

Având în vedere ce s-a întâmplat, se poate spune că are dreptate.

În fond, eu sunt nevasta ta.

Da, eşti nevasta mea !

Poliția a spart uşa şi a intrat în casă.

I-a înşirat pe toți şi i-a interogat. A percheziționat casa. Apoi...

Apoi, i-a eliberat pe toți.

- I-a eliberat pe toți ? - Pe toți trei.

Cine era în casă ? Cine erau acei trei inşi ?

Unul era Ahmet. Şi mai erau două femei.

Pe una o cheamă Berrin, pe cealaltă, Amina.

- Cine e Amina ? - Soția lui Ahmet.

Soția lui Ahmet ?

E însurat ? Credeam că e cu Berrin...

Normal, dacă sunt căsătoriți, nu mai e o fugară.

Are voie să stea în Turcia. Poliția i-a eliberat.

Treaba asta mă enervează.

- Unde e vaporul ? - Vaporul a plecat.

- A plecat... - Ce-o să se întâmple acum, mamă ?

AMSTERDAM

Cum a fost călătoria ?

Trenul de la Istanbul la Sofia e foarte incomod.

De la Sofia a fost bine, a fost comod cu avionul.

Ce este ? Eşti posomorâtă. Nu pari să te bucuri că mă vezi.

Ce treabă ai avut la Istanbul ?

A fost o inspecție la sucursala din Istanbul a băncii. Un control.

De aceea am fost acolo.

- Tu de ce m-ai sunat ? - Mi s-au terminat banii.

Şi eu te iubesc foarte mult pe tine.

Mulțumesc.

O să te sun.

Tata a plecat.

Nu ştim unde este. E bolnav. A făcut infarct. Trebuie să-l găsim.

Soră, nu mergem la şcoală azi. Să-l găsim pe tata !

E numai vina lui. Primeşte ceea ce merită.

Berrin, măcar ai grijă cum vorbeşti de față cu bunica ta !

Ea ce vină are ? Îi pare rău pentru fiul ei !

Pe bunica o înțeleg, dar pe tine chiar mi-e greu să te înțeleg, mamă.

Tu divorțezi de tata. Nu uita !

El a preferat să trăiască cu o altă femeie, nu cu tine.

Nu mai ai nicio responsabilitate față de el.

Şi are un frate. Să vină să se ocupe de el.

O are pe Carolin. Să vină ea să aibă grijă de tata.

Ajunge ! Nu am nevoie de sfaturile şi de ajutorul nimănui.

Voi duceți-vă la şcoală ! Rezolv eu restul.

Mete unde este ? De ce n-a venit la micul dejun ?

Mete...

Hai, fiule, scoală-te ! O să întârzii la şcoală.

- Nu mă duc. - Termină ! Nu te-ai dus nici ieri.

Cică nu se duce la şcoală ! Hai, scoală-te ! Trezeşte-te !

Scoală-te, fiule !

Fără oftat. Hai !

Ai vreo veste de la tata ?

Nu.

Băiatul şi fata cea mare nici măcar nu mi-au urat sănătate.

M-au alungat din casă în starea asta...

Mi-am luat rămas-bun de la Osman şi am urcat într-un taxi.

Am zis să mă duc la navă măcar. Am venit în port...

Dar nava mea a plecat.

Când e în larg şi izbucneşte furtuna, corabia găseşte un port,

se refugiază acolo şi îşi găseşte liniştea.

Ori de câte ori izbucnea o furtună pe uscat şi erai la ananghie,

tu fugeai la nava ta, căpitane. Te refugiai pe ea.

Ai crezut că o să te aştepte întotdeauna.

Nava a plecat şi ai rămas fără port, căpitane.

Chiar în mijlocul furtunii.

- Ce facem ? Ali nu este. - Îl căutăm, mamă. Cercetăm.

Dacă i-am fi spus lui Kemal...

E bărbat. Ar fi alergat. Ce să facem noi, ca femei ?

L-au aruncat pe Ali ca pe un gunoi, mamă. Nu ai văzut ?

Aşa este, dar Ali e fratele lui Kemal.

Nici Kemal, nici Neriman n-o să-i facă vreun bine, mamă.

Ce-ar fi dacă am încerca totuşi ?

Tu du-te. Eu mă duc la librărie.

- Mete ! - Ce este ?

Încotro ?

Nu te duci la şcoală ?

- Ce ai, Mete ? - Nu mă mai duc la şcoală.

Încep o nouă viață.

O viață nouă... E o idee bună, de fapt.

Mete !

Mete !

Stai, Mete !

Eşti un laş cumva ? O să fugi ca un laş ?

Tu nu eşti niciodată laş. Ştiam asta deja.

- Vreau să dau un telefon. - Poftiți !

- Dle Suleyman ! - Dl Soner nu e acasă, dnă Aylin.

Bine.

- Când îl văd, îl anunț că ați sunat. - Mulțumesc.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 23