Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 22

Mamă, nu te mai necăji pentru Ali !

Ai auzit ce-a zis doctorul, o să se însănătoşească.

Acum, Ali o să iasă la pensie. N-o să mai poată lucra.

Ce-o să se întâmple ? Unde vor locui ăştia ?

A zis că pleacă departe.

Tu ai discutat despre titlul de proprietate cu el ?

A acceptat să treacă locuința pe numele tău ?

Nu. A zis că nu-mi dă titlul de proprietate,

dar eu şi copiii putem sta cât vrem şi cum vrem în casă.

A zis că ei vor pleca în străinătate.

S-au întâmplat multe de atunci, Cemile. Aia era înainte.

O să-mi dea jumătate din casa din Zeytinli.

- O să-ți dea titlul de proprietate ? - Da.

Te-a chemat la el. Ce ți-a zis ?

Şi-a cerut iertare.

- Tu ce i-ai zis ? - Că-l iert.

- E adevărat ? - Da.

Ahmet e la adresa spusă de Hakan. L-am găsit cu uşurință.

Era şi o femeie în casă. Nu e turcoaică, e străină.

- Ce fel de femeie ? Cum arată ? - Oacheşă, tânără...

- Brunetă ? - Da.

Ar putea fi ea. Femeia aia...

Ce să facem ? Să dăm buzna în casă ?

Nu.

Noi n-o să ne amestecăm. Denunțați-i la poliție.

Ce să spunem ?

Că sunt comunişti în casă. Că e un cuib de terorişti.

- Mamă, cum se simte tata ? - Bine.

- Voi sunteți bine ? - Da, mamă. Vino, bunico !

Fiule...

- Berrin, te simți bine, fata mea ? - Da.

- Mete unde e ? - În camera lui.

M-a dat afară.

E cam deprimat.

- Îi pare rău pentru tatăl lui ? - Nu i-am spus.

A venit furios şi s-a închis în cameră. N-am putut vorbi cu el.

Tata o să moară, mamă ?

Fiule, de unde ți-a venit ideea asta, scumpule ?

Tatăl tău se va însănătoşi.

- Dar o să iasă la pensie. - Ce se întâmplă când iese la pensie ?

Când cineva iese la pensie, nu mai munceşte.

Ura ! Poate că va sta cu noi acasă de acum.

Poate că nu vor mai fi certuri.

Mete...

- Mamă ? - Eu sunt.

- De ce stai pe întuneric ? - Dormeam.

Ce s-a întâmplat, fiule ? Ce ai ?

Nu am chef să vorbesc, mamă.

Nu-i o soluție să fugi de mine.

Chiar dacă te duci în celălalt capăt al lumii, tot te găsesc.

Carolin ! Te voi nenoroci ! Nu te las să scapi !

Nu vei scăpa nepedepsită, Carolin !

Te distrug !

Te distrug, Carolin !

Nu te las să scapi, Carolin ! Te voi găsi !

Carolin ?

Carolin !

Tu nu dormi ?

Eu...

Trebuie să mă întorc imediat în Olanda.

- Când ? - În cel mai scurt timp.

- Dacă se poate, mâine. - Mâine ?

- Trebuie să mă duc la bancă. - Ca să-ți prelungeşti concediul ?

Nu. Banca la care lucrez are o sucursală în Turcia, în Istanbul.

O să mă transfer la Istanbul.

Adică o să trăim în Turcia ? O să te stabileşti aici ?

Tu eşti bolnav acum, Ali. Nu-i altă soluție.

Oricum, asta voiai, Carolin.

Ai chemat-o pe Cemile şi ați rămas singuri.

Ce s-a întâmplat ?

Nimic, Carolin.

Nimic.

Ați verificat ce face Mete ? Nu vine la micul dejun ?

Nu vrea.

Prostule !

Bună dimineața !

Unde ai fost ?

După-amiază plec în Olanda.

Mă duc cu trenul până la Sofia şi, de acolo, cu avionul, la Amsterdam.

Ce-i cu graba asta ?

Trebuie să prind avionul la Sofia. Următorul e peste trei zile. E mult.

E bine să plec azi.

- Cum rămâne cu mine, Carolin ? - Mă întorc repede.

Apoi, o să fim fericiți.

Kemal şi Neriman o să aibă grijă de tine cât sunt eu în Olanda.

Apoi mă întorc şi o să fim mereu împreună. Bine ?

O să fim fericiți.

Alo ?

- Dle Suleyman ? - Spuneți.

- Sunt Aylin. - Bună ziua, dnă Aylin ! Spuneți.

- Voiam să vorbesc cu dl Soner. - Nu e acasă acum, dnă Aylin.

- Nu e ? - Nu.

Dnă Aylin ?

Dnă Aylin !

Îl sun altă dată.

- O zi bună ! - Şi dv.

Timpul se scurge.

Situația e critică.

Trebuie să trec la acțiune cât mai iute.

Cumpăr vechituri !

- Eu mă duc la Ali, la spital. - Bine. Treaba ta, mamă !

Vino şi tu cu mine.

Mamă, e greu pentru mine. Vezi şi tu.

Ştiu, dar a pățit-o.

Am şi eu pe cineva lângă mine. Nu mă lăsa singură acolo.

Cum rămâne cu Osman ?

Du-mă şi pe mine la tata, mamă.

I-ar prinde bine dacă m-ar vedea.

Osman are dreptate. Ali s-ar bucura mult dacă l-ar vedea.

- Bună, Aylin ! - Bună ziua, doamnă profesoară !

Mete a venit azi la şcoală ? Nu l-am văzut.

- Nu a venit. E acasă. - De ce ?

Cred că nu se simte prea bine. Pare bolnav.

- Nu a spus nimic ? - Nu.

- Deloc ? - Deloc.

Bine, lasă...

Mete...

Mete ?

Fiule, ți-am adus ceva de mâncare. Scoală-te şi mănâncă !

Nu mi-e foame.

- Nu te duci la şcoală, fiule ? - Nu. Sunt bolnav.

- Ce ai ? - N-am nimic.

Nu ai nimic, dar eşti bolnav.

Am lăsat tava aici. Când ți se face foame mai târziu, mănâncă, da ?

Eu mă duc la spital cu bunica ta, la tatăl tău.

Îl iau şi pe Osman.

Ce are tata ?

A făcut infarct, fiule.

E internat în spital.

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

Berrin ?

Ultima discuție a rămas neîncheiată. Am venit s-o terminăm.

Cred că urma să vorbim ceva important.

- Aşa era ? - Aşa era.

- Să nu mişte nimeni ! - Stai !

Rămâneți pe loc ! Mâinile sus !

Sus !

- Pleci pe fugă acum ? - Rezolv treburile şi mă întorc.

Dacă aş fi ştiut,

ți-aş fi strâns toate lucrurile şi ți-aş fi adus valiza.

Ți-am adus o pijama şi câteva haine.

Mă duc acasă. Să-mi rămână lucrurile la tine.

Oricum, mă întorc la tine.

Aşa-i, se întoarce la noi...

Vă duc la analize, dle Ali.

Încet...

Plec şi eu acum. Ne vedem la întoarcere.

O să fii mai bine decât înainte. Nu-ți face griji !

Luați-l pe Ali azi şi duceți-l acasă. Doctorul a zis că poate pleca.

Acasă la voi ar sta comod, s-ar odihni.

Să vedem. Facem noi ce trebuie. Nu-ți face griji !

Întârzii. Trebuie să plec.

Du-te, dragă Carolin.

Bine. La revedere ! Aveți grijă de Ali !

"La revedere ! Aveți grijă de Ali !"

"Aveți grijă de Ali ! La revedere !"

Unde să am eu grijă de Ali ?! Poftim belea pe cap !

Sunt infirmieră cumva ?

Ce căutați ?

Ce vreți ?

Ni s-a spus că în casa asta se ascund fugari, anarhişti.

- Minciuni... Nici pomeneală ! - Taci ! O să vedem.

Cercetați bine casa !

Întoarce-te !

Cum te cheamă ?

- Pe tine te întreb. Cum te cheamă ? - Berrin...

- Numele de familie ? - Akarsu.

Pe tine cum te cheamă ?

Cum te cheamă ?

Ahmet.

- Unde e buletinul tău ? - Dincolo, în cameră.

Aduceți-mi buletinul lui !

Kemal, pe mine mă enervează Carolin.

Sincer, şi pe mine mă dezgustă anumite lucruri. Dar, mai întâi, zi tu.

Ieri a sunat-o cineva. Aici, la spital.

Le-am ascultat discuția.

Nu ştiu cu cine a vorbit, dar e clar că era foarte speriată.

A zis: "Cum m-ai găsit ? Ce vrei de la mine ?"

Ce chestie ! Ieri m-a sunat un om când eram la birou.

Cu el a vorbit, cred ! A zis că sună din Olanda.

A vorbit turceşte. A zis că îl cheamă Ekber.

A zis că trebuie să vorbească cu Carolin, că e foarte important.

I-am spus că e la spital.

Deci a găsit numărul de telefon şi-a sunat-o aici pe Carolin.

- Cine e acel individ ? - Nu ştiu.

Sună din Olanda, vorbeşte turceşte, iar lui Carolin îi e frică de el.

- Chiar i-a fost frică ? - Da ! Eu îmi dau seama.

Am înțeles imediat. I-au tremurat vocea, mâinile şi picioarele.

Am întrebat-o după aceea.

A zis că au sunat-o din Olanda, că i s-a terminat concediul.

Minciuni, maică ! Minciuni ! E altceva la mijloc.

- Kemal... - Ce-i ?

Mie mi-e frică de Carolin. N-o vreau în casa mea.

E hoață, ce hram poartă ? Nu se ştie.

Oricum, s-a agățat de un bărbat însurat.

Nu, maică, nu... Categoric n-o vreau în casa mea !

- Neriman, am primit-o deja în casă. - Kemal, doar n-am adoptat-o !

I-am primit la nevoie, ca să facem un bine.

Nu, acum s-au schimbat lucrurile. Categoric n-o vreau în casa mea !

Luați, domnule comisar !

Şi tu cine eşti ?

Cum te cheamă ?

Vorbeşte odată !

Domnule comisar, femeia asta nu e turcoaică. Paşaportul ei...

De ce ai venit în Turcia ?

Eşti din Organizația de Eliberare a Palestinei ?

Răspunde, femeie !

Tata !

Osman ? Fiule...

Salută-l pe tatăl tău. Hai, sărută-i mâna !

Vino să te îmbrățişez...

Trebuie să vă culcați, dle Ali.

Vino, fiule !

Doamnă, duceți-l dv. pe dl Ali în camera sa.

Eu îi duc probele pentru analize la laborator.

Bună, Cemile !

Carolin a plecat, mamă.

- Unde ? - În Olanda.

- Definitiv ? Nu mai vine ? - Îşi rezolvă treburile şi vine.

Dar tu unde o să stai ? Cine o să aibă grijă de tine ?

Stau la Kemal, mamă.

Vorbeşte ! Nu mă enerva !

Ne vedem noi.

Domnule comisar...

CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE

Întoarceți-vă.

Lăsați mâinile jos.

Voi sunteți căsătoriți ?

Răspundeți. Sunteți căsătoriți ?

Pe voi vă întreb. Sunteți căsătoriți ?

Pe certificatul de căsătorie din mâna mea sunt pozele voastre.

Sunt trecute numele Amina şi Ahmet Taşer.

Voi sunteți căsătoriți ?

Omul ăsta e soțul tău ?

- E soțul meu. - Ce-i aşa greu de spus ?

Femeia spune adevărul ? E nevasta ta ?

Da, e nevasta mea...

Berrin ! Berrin !

- Aduceți nişte apă, băieți ! - Berrin !

- Spălați-o pe față. - Berrin... Berrin !

În casa asta nu-i niciun fugar. A fost un denunț fals.

Apoi, adunați-vă, să plecăm.

Berrin !

Nu mă priveşte, Kemal !

Am adus în casa noastră o străină, fiindcă e amanta secretă a dlui Ali.

Bine, gata ! Dar s-a terminat !

Eu n-o vreau pe femeia aia în casa mea !

Şi n-am grijă nici de bolnavi ! Ce-i asta, dragă ?!

Copiii lui fug şi vin la noi. Am grijă de ei, le dau mâncare.

El vine cu amanta. Am grijă de ei, le dau mâncare, îi culc.

Dar există o limită ! Eu n-am grijă de niciun bolnav !

Să se ducă la cine vrea, să aibă grijă de el. El e om, şi noi nu ?!

Ali ?

Frate Ali...

Plecați de aici !

Duceți-vă !

Ființe josnice ce sunteți !

E ruşinos, Ali ! Ai stat atâta în casa mea cu aia... Cu Carolin.

Mi-ai mâncat mâncarea. Fii şi tu puțin cuviincios !

- E ruşinos... - Duceți-vă naibii !

Să vă omor pe voi sau să mor eu ?! Duceți-vă naibii !

- Duceți-vă naibii ! - Ali !

- Mergi, Kemal ! - Duceți-vă naibii !

Cemile, du-l pe Osman, să nu mă vadă...

Îl văzusem pe tata în multe feluri: supărat, furios,

țipând, bătându-se...

În acele clipe, nu-i păsase dacă îl văd sau nu.

Dar nu a vrut să-l văd plângând. Cât de uman era în acel moment !

Puiul meu...

Berrin...

Berrin, te simți bine ?

Te simți bine ?

- Polițiştii ? - Au plecat adineauri.

- Voi... Stați departe de mine ! - Berrin...

- Stai departe de mine ! - Nu e cum crezi.

Nu mă atinge !

Berrin ! Berrin !

Stai, nu pleca ! Nu e cum crezi !

Te rog, ascultă-mă, Berrin !

Berrin, te rog, ascultă !

Berrin !

- Berrin ! - Ahmet !

Tata e rău, mamă ?

- Fiecare om e şi rău, şi bun, fiule. - Dar nu se poate.

Binele şi răul luptă mereu în sufletul omului.

- Ca o luptă cu săbiile ? - Da, aşa.

Trebuie să întăreşti binele din tine prin fapte bune,

ca să poată învinge răul. Atunci, omul devine bun.

Eu o să fiu bun mereu. N-am deloc răutate în suflet.

Nu-i aşa, mamă ? Spune, nu-i aşa ?

Tu eşti cel mai bun !

Fiul meu scump ! Eşti unic pentru mine !

Vino !

L-am culcat în patul lui. A adormit. Se odihneşte...

Cemile, ce-o să se întâmple ? Unde o să stea Ali al meu ?

Cine o să aibă grijă de el ? Ar muri...

Mamă...

Tata poate să vină la noi, mamă ?

Fii tu cea omenoasă, Cemile. Nu-l lăsa de izbelişte pe Ali al meu.

- Nu mi-ai spus că l-ai iertat ? - Aşa am spus, mamă, dar...

Hai, Cemile, de dragul meu... Nu-l îngriji tu ! Îl îngrijesc eu.

Eu nu stau cu tine ? Nu m-ai primit în casa ta ?

Ali e fiul meu ! Tu ți-ai lăsa copiii de izbelişte ?

Nu i-ai lăsa. Şi eu sunt mamă, fata mea !

- Săruta-ți-aş tălpile ! - Mamă...

Ce-ar zice copiii ?

Te rog, mamă, să nu-i facem rău tatei.

- Te doare ? - Da.

Fata aia te iubeşte. Şi tu o iubeşti pe ea ?

Există un proverb la noi. Sună aşa:

"Omul care nu ştie încotro s-o apuce o ia pe orice drum."

SFÂRŞITUL EPISODULUI 22