Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 20

Bine ați venit, dle Soner !

Toată lumea se uită la mine.

E normal să fie fermecați de frumusețea ta.

E culmea şi Aylin ! Doar ştie că mă îngrijorez !

Doar nu e copil, mamă ! Vine negreşit.

Voi culcați-vă. Eşti obosită. Odihneşte-te.

Hai, mămico ! O aştept eu pe Aylin. Oricum nu mă culc. Învăț. Haide !

Lasă alea, mamă. Le strâng eu. Lasă-le !

Voi culcați-vă. Uite, bunica a adormit.

Bunico... Bunicuțo, hai, du-te în pat !

Hai, ridică-te !

- Tu ? - Eu învăț.

Haideți !

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Unde întârzii, Aylin ?

- Noroc ! - Noroc !

Ce s-a întâmplat ?

Ți-ai dorit vreodată ceva ce n-ai putut avea ?

- Dacă e ceva realizabil, nu. - Nu-ți poți dori ceva irealizabil.

Atunci, oamenii n-ar mai visa.

Dar tu visezi ?

Da.

- Ali... - Da.

Te simți bine ?

- Cum te simți, Ali ? - Cum să mă simt, Carolin ?!

Mama m-a pălmuit, m-a scuipat,

apoi a plecat.

Cum să mă simt bine ?

Carolin, ai pus cămaşa de noapte acolo intenționat ?

Nu, ți-am zis. Cred că am uitat-o în baie.

Mama ta nu zice drept, fiindcă e furioasă pe mine.

Ali...

Ali...

Ali...

- Mă simt bine. Gata ! - Dar n-ai putut să respiri.

Hai, dormi !

Culcă-te. Mi-a trecut. Haide...

- Mulțumesc. - N-ai pentru ce.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

- Deschide uşa, soră ! - Păcătoaso !

- Ce-i cu tine în halul ăsta ? - Mama s-a culcat ?

În ce hal arăți, Aylin !

Rochia asta, bijuteriile alea... Unde ai fost ? Cu cine ai fost ?

Răspunde, Aylin !

Ajunge ! "În ce hal arăți, unde, cu cine ai fost ?" Destul !

Doar nu sunt un copil ! Vorbeşte frumos cu mine, Berrin !

Chiar aşa ? Mama şi-a făcut griji.

M-am dat peste cap să te acopăr, domniță !

Am zâmbit fals, doar ca să nu ai tu probleme.

Toți s-au culcat. Eu am aşteptat îngrijorată să te întorci.

De vreme ce nu mai eşti copil şi ai crescut,

de acum încolo, să te descurci singură.

Când te întorci la miezul nopții, să-i spui singură mamei.

Să nu minți, zicând că mergi la o prietenă, să înveți ! Ai înțeles ?

Soră...

Am fost împreună cu Soner. M-a scos la cină.

Haina asta e a lui. Mi-a dat-o fiindcă îmi era frig.

Cine e Soner ?

Soră, ce-ar fi să vorbim altă dată ?

Ai grijă, Aylin.

Ați refăcut biroul.

De fapt, bomba n-a făcut pagube prea mari.

A doua zi, am făcut mici renovări. Nu-i nimic de făcut.

Dle Ali, dnă Cemile, mâine-dimineață o să aveți prima înfățişare.

În general, nu aşteptăm un rezultat clar după prima înfățişare,

dar, cu cât ne ducem mai pregătiți la tribunal, cu atât e mai bine.

Să fim precauți.

Instanța o să aducă în discuție pensia alimentară.

Pentru stabilirea sumei, va analiza averile şi veniturile părților

şi o să le asculte cererile.

Dacă părțile se înțeleg asupra unei sume rezonabile,

procedura se scurtează. Aveți ceva de spus în această privință ?

Eu nu m-am gândit la asta, dar sunt gata să fac ce se cuvine.

Casa...

Ce casă, Cemile ?

Dă-mi mie casa. Trece titlul de proprietate pe numele meu.

Dă-mi mie casa.

Nu-ți dau titlul de proprietate. Oricum, nu-i nevoie.

Tu şi copiii puteți trăi acolo cât vreți, cum vreți.

Eu oricum nu am de gând să locuiesc în Turcia.

O să trăiesc în altă țară şi n-o să am nevoie de casa aia.

Atunci, trece-o pe numele meu, să am şi eu o garanție.

N-o cer pentru mine, zău !

Dacă era vorba despre mine, nici nu pomeneam de asta.

O cer pentru copii. Mai ales, pentru Osman. E mic încă.

Oricum, totul le aparține copiilor. Nu te gândi la Osman.

Atunci, nu ne putem înțelege în privința pensiei alimentare.

O să-i solicit judecătorului cea mai mare sumă.

Bine. Pensia alimentară nu contează. Numai să ne înțelegem noi.

Îți dau jumătate din casa din Zeytinli. Vrei ?

- E în construcție. - O s-o fac.

- Titlul de proprietate ? - Desigur.

O să trec jumătate din casă pe numele tău.

Doamne, ce discutăm...

- Te aşteptam, căpitane Ali. - Nu mai suport, frate.

Fac o mulțime de oameni nefericiți, ca să fiu eu fericit.

- Şi măcar eşti fericit ? - De unde ?!

Parcă mi s-ar fi pus o piatră uriaşă pe inimă, frate.

Aş vrea să mă topesc acum, să devin apă, să mă amestec cu marea,

să mă pierd în adâncuri, dincolo de orizont...

Ai zice că ți-ai dori să fii o particulă de praf,

să ajungi pe pământ, să te aşezi pe spinarea vântului,

să urci pe culmile munților, căpitane. Aşa e omul.

Aşa zici ?

Aşa zic, zău !

De exemplu, briceagul ăsta.

Înainte să fie briceag, era o picătură de apă pe fundul mării,

era praf pe crestele munților.

Apoi, a devenit lemn, fier, oțel, mâner, briceag...

- L-ai luat înapoi ? - Într-un fel.

Cum adică ?

Se zice că totul se întoarce la origini, căpitane. Nu ştii ?

E clar că briceagul mă consideră pe mine originea lui.

Nu am înțeles.

Aveam o altă viață înainte să devin pescar, căpitane Ali.

Nu scormoni acum.

- Ce s-a întâmplat ? - Sunt bine...

Iar m-am sufocat.

Îmi trece imediat.

Mâine e procesul cu Cemile. De aceea eşti deprimat.

Poate că da.

- Azi te-ai dus la avocat ? - Da.

- Ai vorbit cu Cemile ? - Da, Carolin.

Ce a zis ?

A zis să-i dau titlul de proprietate al casei.

- Ce înseamnă asta ? - Adică a zis să-i dau ei casa.

Şi tu ce ai zis ?

Am zis că nu se poate.

Covrigi !

- Osman doarme ? - Da !

Calmați-vă puțin. Eu apar în fața instanței peste două ore.

Eu divorțez. Voi ce aveți ?

Se poate, mamă ?! Şi noi divorțăm odată cu tine.

Nu-i aşa, Berrin ? Nu eşti tu juristă ? Spune !

Nu te prosti, Mete.

Nebunul ! Aşa de dimineață...

Gata !

Hai, mănâncă ! Nu se poate să stai flămând.

Nu vreau. Nu mi-e foame. Mulțumesc.

Vin şi eu cu tine.

- Unde ? La tribunal ? - Da.

Ar fi minunat, foarte frumos. Am apărea împreună în fața instanței.

Mă duc să mă îmbrac...

Poți să-mi strângi cravata ?

Vin şi eu cu tine. Îmi doresc foarte mult.

Nu se poate, Carolin. De ce nu înțelegi ? Nu se poate !

- Nu intru în tribunal. Te aştept. - Nu se poate. Ajunge !

- Nu mai spune nimic... - Te aştept.

Ali !

Ali ! Ali !

Ali !

Ali ! Neriman !

Ali ! Ali !

Ali Akarsu !

Ali Akarsu !

Ali nu este. Nu a venit.

- Ştia, nu ? Nu-i nicio greşeală. - Nu. Ştia. Am vorbit cu toții.

- Cemile Akarsu ! - E aici !

Eu sunt.

- Ali Akarsu nu a venit ? - Nu.

Ali Akarsu !

Carolin ! Ali ! Ali !

- Ce s-a întâmplat, Carolin ? - Ali, deschide ochii !

Ali !

Ali Akarsu !

Ali Akarsu !

Ali ! Ali !

Ali ! Ali !

Ali !

Muzaffer, ce s-a întâmplat ?

- E bolnav cineva din cartier ? - Nu ştiu.

Deoarece Ali Akarsu, una dintre părțile care au solicitat divorțul,

nu a venit la audiere şi nu i s-a putut lua declarația,

s-a decis să se amâne procesul până la o dată ce va fi comunicată părților.

Grăbiți-vă ! Repede !

Doamne, Dumnezeule...

Repede ! Repede !

Aveți grijă !

Repede !

Oare de ce n-a venit tata, mamă ? Ăsta e noul lui joc ?

- Te-a mințit ? - Nu ştiu.

- Oare ar face aşa ceva ? - Eu mă aştept la orice deja.

În fine, trebuie să mă duc la şcoală. Ne vedem diseară.

- Bine, fata mea. La revedere ! - La revedere !

Kerim, ce s-a întâmplat ? Cine s-a îmbolnăvit ?

Căpitanul Ali a făcut infarct.

- Cum se simte ? A scăpat ? - Nu ştim nici noi.

Ce chestie ! E un munte de om. Cine ar fi zis c-o să pățească asta ?

Nu trebuie să intri în călduri după 40 de ani, că aşa sfârşeşti.

Aylin !

Aylin !

Fato, ce s-a întâmplat ieri cu Soner ?

Ce te priveşte pe tine ?

- Povesteşte-mi puțin ! - Nu-i nimic de povestit.

Te comporți ruşinos, Aylin. Nu uita că eu ți l-am găsit.

Nu l-ai găsit pentru mine, te-ai strofocat să-l cucereşti tu.

- Dar el m-a ales pe mine. - Ai început să te crezi importantă.

- Dacă aş fi vrut eu... - Ce s-ar fi întâmplat ?

Tu nici n-ai fi putut să-ți imaginezi un bărbat ca Soner.

Dacă voiam, îl luam eu, iar tu te lingeai pe bot !

Dar acum, l-am luat eu. Linge-te tu pe bot !

E foarte frumoasă.

E plină de viață.

Dar are un aer misterios.

Parcă ascunde secrete în adâncul inimii.

Până şi când râde e tristă !

Ar putea face fericit un bărbat.

Cemile, ce s-a întâmplat la proces ?

Ali nu a venit, mamă.

Iar judecătorul a amânat audierea pentru altă dată.

Cemile ! Cemile !

- Suheyla... - Cemile !

- Ce s-a întâmplat ? - Ali...

A făcut infarct.

- Ce ai zis ? - A fost dus la spital.

Mamă !

- Ce vorbeşti ? - Calmează-te, mamă !

- Fiul meu e teafăr ? - Nu-ți face griji, dnă Hasefe.

- Nu te lăsa pradă disperării ! - E teafăr fiul meu ?

Mamă !

- Osman e singur sus. - Stau eu acasă până veniți.

- Mulțumesc, Suheyla. - A fost dus...

- Vino, mamă... - Calmează-te.

La care spital e ?

Faceți loc !

La o parte !

Faceți loc !

- Ce are ? - A făcut infarct.

Chemați doctorul !

- Dv. ieşiți. - Carolin...

Vino, Carolin !

Hai !

- Bună ! - Bună !

- Berrin... - Ce-i ?

- Vreau să-ți spun nişte lucruri. - Mi-ai mai spus.

- Dar tu nu m-ai ascultat. - Ba te-am ascultat, Hakan.

Dar tu nu mă asculți pe mine, nu mă înțelegi.

- Nu putem să mai vorbim o dată ? - Nu s-ar schimba nimic.

Nu mă refuza.

Suntem prieteni de atâta timp... Nu ții nici măcar atât la mine ?

Te rog...

Bine, să vorbim. Dar să nu cumva să-ți faci speranțe !

Uite, stă acolo.

- Tu eşti Aylin ? - Da.

Ți-a trimis cineva biletul ăsta.

"Te aştept."

L-ai văzut pe Ahmet ? Cum se simte ?

Nu ştiu. Nu l-am văzut.

Te înțeleg.

- Serios ? - Normal. Eşti cam confuză.

Ce-a pățit mama ta, faptele tatălui tău...

Ai trecut prin multe. Nu e uşor de suportat. Oboseşti.

Ai dreptate. Nu-i uşor.

- Bine. De aceea faci toate astea. - Ce fac ?

- Eşti atrasă de Ahmet. - Ce vrei să spui ?

Berrin, Ahmet nu e genul tău, de fapt.

Tu eşti o fată delicată, sensibilă, fragilă.

- Pe când Ahmet e dur şi certăreț. - Şi ?

Te-au obosit necazurile prin care ai trecut

şi ai căutat un bărbat de încredere, care să te protejeze.

Ai crezut că acel bărbat e Ahmet. Dar te înşeli.

Ahmet nu e cum crezi. Nu e el cel pe care-l cauți. Greşeşti.

Cine e potrivit pentru mine ? Tu ?

- Nu se poate ? - Nu.

Ştii de ce ? Tu eşti înfumurat şi fandosit.

Ahmet e inocent, sincer şi modest.

Tu ai maşină, bani, iar tatăl tău e influent.

Ahmet are inimă şi nişte idealuri. Tu ai o viață complet goală.

Şi cel mai important e că eu îl iubesc pe Ahmet, nu pe tine.

Cred că am greşit venind aici. La revedere !

Uite, Osman, am adus şi astea. Hai să ne jucăm cu ele !

Unde s-au dus mama şi bunica, mătuşă Suheyla ?

La tatăl tău.

- Unde e tata ? - Undeva. Hai să ne jucăm !

- Ce a pățit tata ? - Nu a pățit nimic, dragă.

Vino ! Hai să ne jucăm cu asta !

- Unde e Reanimarea ? - Vizavi.

- Voi de ce ați venit ? - Unde e Ali ?

- Cum se simte ? E bine ? - Ce te interesează ?

- Nu e momentul acum, Carolin. - Vă întreb de Ali !

- Se simte bine sau rău ? Cum e ? - Linişteşte-te...

Vorbeşte, Neriman ! Vorbeşte ! Nu mă scoate din minți !

Nici noi nu ştim nimic. A venit doctorul şi a intervenit.

Pe noi ne-au scos afară şi nu ne-au mai zis nimic.

Aoleu, Ali...

Din cauza voastră s-a întâmplat asta.

Din cauza voastră a făcut infarct ! L-ați supărat foarte tare !

- Fă-o să tacă ! - I-ai spus lucruri rele.

- Fă-o să tacă ! - Ali a fost foarte mâhnit !

- Carolin, te rog ! - De ce ai venit şi plângi ?

- Fă-o să tacă, c-o bat ! - Carolin !

- Femeia asta să plece de aici acum ! - Cine te crezi ?!

Cu ce drept vorbeşti în fața mea ? Cine eşti tu ? Ce eşti ?!

Eu sunt logodnica lui Ali. Ai înțeles ?

Ați văzut ? Ați înțeles cine sunt ?

Încetează, Carolin ! Carolin !

Am înțeles şi am văzut. Dar eu sunt mama lui Ali, târfă !

Iar femeia asta încă e soția lui Ali în acte. Ai înțeles ?!

Poți să porți pe deget câte inele cu diamant vrei !

Poți purta şi Diamantul Lingurarului, că tot nu contează !

Ai priceput ?! Explică-i !

- Dnă Hasefe, aşază-te, nu te enerva. - Taci !

Nu plânge, mamă.

Kemal unde e ?

Mi-am pierdut mințile tot alergând de colo-colo.

Nu ştie. Mă duc să-l sun.

Înainte aveai minte ?

Ia te uită ! Ne-a onorat cu prezența fratele Hakan.

Intră, frate !

Ce s-a întâmplat ?

Ştiu unde se ascunde Ahmet.

Nu ştim cum se simte. Doctorul nu ne-a zis nimic. Aşteptăm.

Aoleu ! Vin imediat, da ?

Bine. Grăbeşte-te. O să se întrerupă. Închid acum.

Bine.

Ce facem acum ?

Să vedem dacă fratele Hakan zice adevărul.

Cercetați !

Kemal vine peste puțin timp.

Dle doctor, cum se simte Ali al meu ? O să se facă bine ?

Deocamdată, e bine. S-au făcut intervențiile necesare.

Situația e sub control. Aşteptăm acum.

N-am putea să-l vedem ?

Nu puteți intra la el. Nu trebuie deranjat.

Dar, dacă vreți, îl puteți vedea pe fereastra de supraveghere.

Nu stați prea mult.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 20