Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 17

Ahmet !

Ahmet !

Ahmet !

- Unde ne ducem ? - Nu ştiu. Unde ne duce drumul.

Ei n-au de gând să se oprească şi au o maşină bună.

În ritmul ăsta, o să-i pierdem.

- Mai repede, Tayfun ! - Accelerez, dar nu merge.

Hai !

Doamne-ajută...

Trag ! Ripostează !

Ai luat pistolul ăla de formă ?

Tu ştii cât costă un glonț ? Trebuie să le folosim cu grijă.

O să ne nimerească !

Hai, trage !

Dacă vrei, trec eu la volan şi iei tu pistolul.

Nu face glume !

- Se apropie ! Hai, fă ceva ! - Trage, fato !

Hai, fă ceva !

- Trage odată, fato ! - Ori tragi, ori...

Taci ! Tu vezi-ți de treabă !

Trage, fato !

Ai grijă !

Bravo ! I-ai rezolvat cu un singur glonț !

Bravo !

- Ce ai zis ? - E un proverb arăbesc.

Puțin foc arde multe buturugi.

Puțin foc arde multe buturugi !

Eşti un om ciudat. Tot nu te cunosc şi nu te înțeleg.

Dar mereu ai fost bun cu mine.

A doua zi după ce te-am sunat şi ți-am descris situația mamei,

s-a rezolvat totul brusc. Cum reuşeşti să faci lucrurile astea ?

Să zicem că am un anturaj mare.

- Îți place să fii misterios ? - Sunt misterios ?

- Aşa eşti. - Aşa eşti şi tu.

Eu ?

Râsul tău e un mister. Privirea ta, ținuta ta...

Îți mulțumesc mult pentru ce ai făcut pentru mama.

Şi-mi cer scuze pentru comportamentul meu grosolan.

Tu n-ai fost grosolană. Erai doar bănuitoare, fiindcă nu mă cunoşteai.

Nu te poate învinovăți nimeni pentru asta.

- Uite ce idee am... - Ce idee ai ?

Să luăm masa într-o seară. Să stăm de vorbă...

Ne-am cunoaşte mai bine. Vrei ?

Vreau.

Tot nu-mi vine să cred.

Cemile chiar a acceptat să divorțeze ?

- Da, Carolin. - Ce bine !

Aşa e bine pentru toți.

- Cemile vrea să plec din casă azi. - Adică tu. Eu rămân.

Cemile nu ştie că eşti aici. Nu i-a spus nimeni.

În plus, vrea să se întoarcă aici copiii imediat.

Să se întoarcă.

Când noi doi suntem aici ?! Nu te prosti !

- Ei au unde să stea acum ? - Stau la vecina.

Nu-i nimic. Ce dacă ? Ei vin, şi noi plecăm din casă.

Noi unde o să mergem, Ali ? Noi unde o să stăm ?

Te simți mai bine, Carolin. Mergem la un hotel.

Am o rană de cuțit. Nu uita. Încă sunt bolnavă.

Ce o să se întâmple când o să vină Cemile ?

Când vine ea, plecăm şi noi.

- O să-ți retragi plângerea, nu ? - Desigur, mi-o retrag.

Dar nu imediat.

- Cum adică nu imediat ? - Nu imediat.

Să semneze pentru divorț...

Să semneze pentru divorț, să înceapă procesul...

Abia atunci îmi retrag plângerea. O să spun că a fost un accident,

că nu fac nicio reclamație şi că Cemile e nevinovată.

Abia atunci.

Cum este ? Arată frumos ?

Scoate inelul şi dă-mi-l.

Scoate-l !

Eu oricum vreau o verighetă mai modernă, mai elegantă.

Nu mai purta verigheta aia. Nu mai e nevoie.

Hai, scoate-o !

O scot când îți retragi plângerea. Abia atunci.

Nu lipseşte niciun act.

Dnă Cemile, e pregătită toată documentația pentru a intenta divorț.

Am luat şi împuternicirea de la dv. Mai rămâne să semnați aceste acte.

Asta e cererea dv. de retragere a plângerii. Trebuie s-o semnați.

Bine.

PESTE DOUĂ ZILE

Scrie. Instanța a decis.

Carolin Enke şi-a retras plângerea împotriva lui Cemile Akarsu

şi şi-a modificat declarația anterioară în favoarea pârâtei.

Conform raportului medical,

viața reclamantei nu a fost pusă în primejdie de rană.

Pe baza declarațiilor martorilor, s-a evaluat situația...

S-a decis eliberarea pârâtei Cemile Akarsu.

Slavă Ție, Doamne !

- Ce s-a întâmplat, bunico ? - Mama voastră e liberă !

Ura !

- Mă bucur pentru voi. - Şi tu eşti fericit !

Cum îndrăzneşti să vii la noi ?

- Taci ! - Mete !

Nu e deloc momentul...

- Cemile o să fie eliberată azi ? - Nu cred.

O să fie dusă din nou la închisoare.

O să se facă procedurile de eliberare.

I-am spus şi dnei Cemile. Mâine-dimineață o să fie eliberată.

- Bine. Mulțumesc. - Cu plăcere.

Mă bucur pentru tine, Cemile !

Să treci cu bine peste asta, fata mea !

Hai, felicit-o pe mama ! Strigă !

Să treci cu bine peste asta, mamă !

Să treci cu bine peste asta !

Carolin, Cemile vine acasă mâine-dimineață. Trebuie să plecăm.

Dar i-am invitat la cină pe Neriman şi pe Kemal.

Cred că nu mă înțelegi. Ți-am zis că vine Cemile.

Ali are dreptate. Nu-i nevoie. Lăsați cina.

- Dar Carolin a făcut pregătiri. - Asta-i bună !

Da, am făcut pregătiri...

Cemile vine mâine-dimineață, nu în seara asta.

Mâine plecăm devreme din casă, înainte să vină Cemile.

- Nu mă refuza, Ali. - Bine.

Du-o pe străina asta din casă. Se întoarce stăpâna casei.

Mămico, n-o mai lungi. Plecăm mâine-dimineață, devreme.

Cum adică mâine-dimineață ? Du-o acum.

N-o mai lungi, mamă. Plecăm mâine-dimineață, devreme, bine ?

Doamnelor, avem o deținută eliberată !

- Felicitări, Cemile ! - Mulțumesc.

Să dea Dumnezeu să nu mai ajungi niciodată aici, Cemile !

- Draga mea ! - Felicitări, Cemile ! Să urmăm noi !

Mulțumesc !

Felicitări, Cemile !

Să dea Dumnezeu să nu mai ajungi aici, Cemile !

- Mulțumesc. Nici voi. - Amin...

Să treci cu bine peste asta, Cemile !

- Mă bucur mult ! - Mulțumesc !

- Nu pot să-ți mulțumesc îndeajuns. - N-ai pentru ce. Ce-am făcut ?

- Să dea Dumnezeu să scăpați toate ! - Amin !

Aşadar...

- Batem tava, Done ? - Ce mai stai ?

Ce tavă ? Ce se întâmplă ?

Suveicii îi place la nebunie să le petreacă pe deținutele eliberate.

Am făcut un cuptor îngust Şi l-am umplut cu pâine.

Hai să mâncăm împreună... Am făcut plăcinte.

Drumurile din Evreşe sunt înguste, Nu te uita la mine, că am un iubit,

Drumurile din Evreşe sunt înguste, Nu te uita la mine, că am iubit...

Nu ți-am cusut eu pieptarul, iubitule ?

Nu te-am văzut Când vorbeai cu fetele, iubitule ?

Drumurile din Evreşe sunt înguste, Nu te uita la mine, că am un iubit,

Drumurile din Evreşe sunt înguste, Nu te uita la mine, că am iubit,

Drumurile din Evreşe sunt înguste, Nu te uita la mine, că am iubit.

În pieptar e o mărgea albastră, Să nu te deochi...

Doamnelor !

Cemile Akarsu, vrea să te vadă domnul director.

Pe mare străluceşte luna argintie,

Valul e domol, vântul adie...

Vino, te aştept la mal,

Vino în barca mea,

Santa Lucia, Santa Lucia !

Bravo vouă ! Ați cântat foarte frumos !

E suficient pentru azi. Vă puteți strânge lucrurile.

Mâine o să cântăm la mandolină. Nu uitați, da ?

Bună ziua !

- Bună ziua, doamnă profesoară ! - Bună ziua !

- Bună ziua, doamnă profesoară ! - Bună ziua !

Bună ziua, doamnă profesoară !

- Ce-i, Mete ? Tu nu te duci acasă ? - Ba da, dar...

- Vrei să vorbim ceva ? - Da.

Spune, atunci.

Ca să-i dau un cadou cuiva...

Cum se dă un cadou ? Ce cadou ar trebui să-i dau ?

Persoana căreia o să-i dai un cadou e foarte importantă ?

Da.

- E un bărbat ? - Nu.

E clar că e o persoană specială.

Este specială.

- Ştii ce înseamnă o serenadă, Mete ? - Nu ştiu.

Pe vremuri, domnii politicoşi

le făceau serenade doamnelor pe care le plăceau.

Adică le cântau, le dădeau în dar un cântec.

- Adică să-i cânt şi eu ? - De ce nu ?

Îi cânți cu vocea şi cu mandolina acestei doamne speciale.

Un asemenea cadou i-ar plăcea oricărei fete.

Dar eu ştiu un singur cântec, Santa Lucia, cântecul de la şcoală.

Şi nu mă pricep încă să cânt la mandolină.

Te învăț eu. Vrei ?

Vreau.

Berrin !

- Ce faci ? - Sunt îngrijorată pentru Ahmet.

M-am uitat peste tot, dar nu sunt nici el, nici prietenii lui.

Nu e niciunul dintre ei la facultate.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Povesteşte-mi !

L-am cercetat pe Hakan, aşa cum ai ordonat.

- Şi ? - Numele lui de familie e Tatlioglu.

- Mi se pare cunoscut. - Tatăl lui e un fost ministru.

- Ekrem Tatlioglu. - Nu era fostul ministru de interne ?

Ba da. El e. Unul dintre marii industriaşi.

Ekrem Tatlioglu a slujit cauza poporului turc.

Hakan e fiul lui ? Să nu fie vreo greşeală.

Cum să aibă un asemenea om un astfel de fiu ?

Nu, nu e nicio greşeală. Am cercetat bine.

Hakan e fiul lui Ekrem Tatlioglu.

Ce chestie !

L-ați văzut pe Ahmet, sluga Moscovei ? Unde e acum ?

Când le-am stricat boicotul, au dispărut.

Nici Ahmet, nici ceilalți nu au mai apărut pe nicăieri.

Era o femeie în ziua aia, pe care n-am mai văzut-o.

- Oacheşă, cu părul negru... - N-o ştim.

În fine...

Aduceți-mi-l pe Hakan !

Intră !

Tu poți ieşi.

Cemile, am o veste pentru tine.

Apropie-te.

Poftim !

- Ce-i asta ? - Actul tău de eliberare.

Actul meu de eliberare ?

Vin mulți oameni aici. Toți sunt diferiți.

Dar toți se adaptează cumva şi devin o parte din acest loc.

Ai crede că s-au născut aici.

Dar tu nu te-ai potrivit, Cemile. Nu ți-a stat bine aici.

- Hai, poți să pleci ! - Chiar pot să plec ?

Mi s-a spus că o să ies mâine, cu procedurile de eliberare...

Pentru că s-a retras plângerea împotriva ta,

am bănuit că o să se ia decizia de eliberare azi, la tribunal.

Am o experiență de atâția ani...

Am cerut să-ți fie pregătite actele şi, când am primit vestea, am semnat.

Ai stat destul timp aici. Nu mai sta încă o noapte.

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc mult.

Mergi sănătoasă !

- Mergi sănătoasă ! - Mulțumesc !

- Soră, te simți bine ? - Da.

Eşti apatică. S-a întâmplat ceva la şcoală ?

Nu, nu s-a întâmplat nimic. Sunt doar obosită.

Vine Cemile. Ce-o să facă străina asta acum ?

O să stea tot în casă ?

Nu, pleacă mâine-dimineață, înainte să vină Cemile.

- Amândoi. Şi străina, şi Ali. - Bine.

Mătuşă Suheyla, să pregătim ceva, că vine mama mâine.

Nu putem face mâncărurile ei preferate ?

Dar să nu uitați să faceți şi un tort uriaş !

Vino la bunica ! Vino, tortul meu !

Unde e Mete ?

De ce te-ai ridicat, Suheyla ? Unde te duci ?

La cumpărături. Să-i pregătim o masă îmbelşugată lui Cemile.

Să nu uitați de tortul uriaş !

Muzaffer !

Ce e ? Ce s-a întâmplat ?

Cea care vine nu e Cemile ?

- Ba da, ea este. - Aoleu !

Dacă intră în casă şi o vede pe dna Carolin, îi omoară pe amândoi.

Fugi acasă la dna Suheyla şi anunță-i pe copii ! Fugi !

Ai grijă de prăvălia mea !

Suheyla !

- Ce-i cu agitația asta ? - Cemile...

- Ce-i cu ea ? - A ieşit din puşcărie, se duce acasă.

- Ce ai zis ? - A ieşit din puşcărie, se duce acasă !

Vai de noi !

- Bine ați venit, dnă Cemile ! - Bine v-am găsit !

- Ați... - Da, am fost eliberată.

Nici nu ştiți cât mă bucur ! Sunt tare bucuros !

Aveți un loc aparte în acest cartier !

- Mulțumesc. - Mă bucur mult !

Să treceți cu bine peste asta !

Unde vă duceți acum ?

Acasă la mine.

Ce frumoasă eşti !

- Unde ai fost ? - Am avut treabă.

- Ce treabă, mă rog ? - Asta-i bună, soră !

- Berrin ! - Ce s-a întâmplat ?

Fugiți ! Duceți-vă fuga ! A venit Cemile !

- Ce ?! - Ce s-a întâmplat ?

A venit Cemile ! Se duce acasă !

Mete, aşteaptă-mă !

Aveți nevoie de ceva ? Pâine, zahăr, apă, orez ?

Nu, mulțumesc.

- Vă car eu geanta ! - Nu-i nevoie, serios.

- N-o las. O car eu. - Nu-i nevoie, mulțumesc.

- Vă rog ! N-o las. - Vă rog, dle Muzaffer !

Uite, am lăsat urme de paşi

De-a lungul plajei,

Nici măcar marea nu le-a şters... Să-ți spun de ce...

Din respect pentru dragostea noastră.

Tu n-ai deloc respect,

Ai uitat de dragostea noastră,

Găsind pretexte, ai şters locul care-mi aparținea în inima ta.

Însă inimii mele Nu-i place nimeni altcineva,

Te caută doar pe tine... La ce sunt bune urmele ?

Să păşim iarăşi pe urmele neşterse,

Să se bucure marea şi nisipul.

Pentru mine doar tu exişti. Urmele aşteaptă... Unde eşti ?

Însă inimii mele Nu-i place nimeni altcineva,

Te caută doar pe tine... La ce sunt bune urmele ?

La ce sunt bune urmele ?

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Cemile ?!

- Ce caută femeia asta în casa mea ? - Nu trebuia să ieşi mâine ?

Unde sunt copiii mei ?

- Nu au venit. - E clar de ce.

Ți-ai adus târfa în casa mea !

I-ai întins masa ! Față de masă albă, lumânări, vin !

M-ai întrebat dacă am mândrie, ca femeie.

Mândria ta de bărbat unde este ?

Nu ți-e ruşine deloc ?

Plecați naibii din casa mea !

Ali...

Pe cine alungi tu ? A cui e casa ?

Poate că ai titlul de proprietate, dar eu am făcut să fie un cămin.

După tine, n-ar fi fost altceva decât patru pereți !

Mamă !

- Mamă ! - Deschideți uşa !

Mamă ! Deschideți uşa !

- Mamă, deschide uşa ! - Deschide uşa, tată !

Vă rog, deschideți ! Mamă !

Aşteaptă, Cemile ! Eu nu sunt o femeie rea.

- Să vorbim... Ne-am putea înțelege. - Spune-i ăsteia să-şi țină gura !

Hai, deschideți uşa, vă rog ! Mamă !

- Mi-e foarte frică ! Dacă mama... - Taci, Aylin, te rog !

Oricum sunt îngrozită !

Mamă !

Mamă ! Mamă, deschide uşa, te rog ! Deschideți !

Nu mă faceți să sparg uşa !

Mamă !

Plecați naibii din casa mea ! Duceți-vă naibii !

Bine. Ai dreptate, Cemile.

Dă-ne puțin timp, să ne strângem lucrurile, da ?

Zece minute.

- Zece minute ! - Bine !

Mamă !

Mamă !

- Deschide uşa ! - Deschideți uşa ! Mamă !

- Mamă ! - Deschideți uşa !

Mamă, deschideți uşa, vă implor !

Mamă !