Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 16

A venit şi tata. Ne-a văzut, dar a întors capul.

Se preface că nu ne vede.

Chiar dacă s-ar uita, tot nu ne-ar vedea.

Tata iar o să ne facă rău, soră ?

Nu, scumpule, n-o să se întâmple nimic. Nu-ți face griji.

Aşteptați puțin.

- Unde te duci, bunico ? - Am zis să aşteptați puțin.

- Bună ziua, dle Ali ! - Bună, mamă !

Ce-i, ce cauți şi nu vezi ?

Nu pe tine, mamă. Pe cei de lângă tine.

Cei de lângă mine sunt copiii tăi.

- Ştii ce s-a întâmplat aseară ? - Ce s-a întâmplat ?

Ştii că au venit copiii acasă la Kemal.

Kemal şi Neriman şi-au dat iar în petic.

Au țipat la ei. A fost scandal şi acolo.

- S-au certat ? - Da.

Probabil că Berrin şi Mete s-au încăpățânat în vreun fel.

Copiii n-au nicio vină.

Îți trece prin minte să întrebi unde au rămas azi-noapte ?

Unde au rămas ?

Dumnezeu s-o binecuvânteze pe Suheyla ! Nu i-a lăsat pe drumuri.

I-a primit în casa ei ca musafiri.

Îi mulțumim. Uite, au găsit unde să stea.

Ți se împietreşte inima treptat sau ce...

- Mamă ! - Ce este ?

E numai vina lui Cemile.

Dacă ar fi fost de acord să divorțeze, n-ar fi fost aşa.

Faptul e consumat deja. Nu-i nimic de făcut.

Ce hoț eşti ! Ce frumos ai întors-o !

Mamă, n-o mai lungi, te rog !

- Ai venit în vizită la Cemile ? - Da.

O să mai vorbesc o dată cu ea. Poate acceptă să divorțeze.

Aşteaptă, să vorbească mai întâi copiii cu mama lor.

Tu vorbeşti după aceea.

Nu isca un scandal şi acolo, de față cu Cemile.

Bine. Aşa să fie.

Fato, s-a prins cafeaua.

Te aşteaptă un bărbat zvelt afară, pe malul mării.

Cum adică zvelt, fato ? E ca un urs, nu vezi ? Eu văd de aici !

Uite în ce hal e !

Cemile, întoarce-ți ceaşca, să-ți ghicesc şi ție.

Lasă...

- Cemile Akarsu ! - Aici !

Au venit copiii tăi.

- Au venit copiii mei ? Toți ? - Toți.

- Şi Osman ? - Hai, pregăteşte-te !

- Mă bucur pentru tine, Cemile. - Da, şi eu mă bucur pentru tine.

- A venit şi Osman ! - Mă bucur pentru tine, Cemile.

- Nermin, adu-ți ustensilele ! - Bine, soră !

- Stai jos... - Au venit copiii...

Scoate bandajul...

Te vom găti !

Într-o zi, am prins o muscă cu paharul.

Am privit îndelung zbaterile muştei întemnițate în pahar.

Când m-am uitat la mama, mi-am amintit de musca aceea.

M-am pus în locul acelei muşte. M-am înfiorat.

Sufletul mi-a fost cuprins de o frică grozavă şi de regret.

Am simțit disperarea mamei fix în inimă.

Osman...

Băiatul mamei...

Vino încoace !

Vino, scumpule...

Vino, băiatul mamei...

Puiul meu...

Cum vă simțiți ? Bine ?

Ne simțim bine. Foarte bine. Tu cum te simți ?

Mă simt bine. Nu vă faceți griji pentru mine.

Mamă, ai luat înapoi verigheta.

Mi-au adus-o. Nu am priceput. Au venit, mi-au sărutat mâna...

Dar nu am priceput.

Lasă, mamă. Nu-i musai să pricepem totul în viață.

Important e să fie totul în regulă.

- Nu-i aşa, soră ? - Da, aşa e.

- Mete, tu ce faci, fiule ? - Ce să fac, mamă ? Mă descurc.

Ne e dor de tine, mamă.

Puişorii mei ! Şi mie mi-e foarte dor de voi.

- Au sosit cafelele turceşti ! - Vai de mine !

Draga mea, nu era nevoie, Carolin. De ce te-ai deranjat ? E şi rahat...

Mulțumesc !

Se poate ? Bem cafea şi bârfim !

Eşti de pomină, Carolin !

E foarte bună ! Mulțumesc, dragă Carolin !

Eu sunt turcoaică get-beget, dar nu fac o cafea aşa de bună.

- Unde ai învățat s-o faci ? - M-a învățat Ali.

Ali e un tip fin. Are gusturi rafinate !

Ce zic şi eu ! Tu ştii mai bine decât mine ce gusturi alese are Ali.

Dacă n-ar fi fost aşa, te-ar mai fi plăcut pe tine ?

- Nu-i aşa ? - Un compliment !

Da, dragă, da !

Cine face treburile casei ? Să mențineți casa curată.

Să nu cumva să faceți dezordine, da ?

Cemile, ia întreabă-i, stau acasă ?

- Ce tot spui, mamă ? - Lucrurile nu stau cum ştii tu.

- Ajunge, bunico ! - Mai scuteşte-mă !

Credeți că păcăliți un copil ?

Povestiți-i mamei voastre, ca să ştie şi să se comporte ca atare.

Ce s-a întâmplat ? S-a întâmplat ceva rău, nu ?

Dacă nu-mi spuneți, n-o să vă iert niciodată.

Spuneți-mi ce s-a întâmplat ! Berrin, vorbeşte, fata mea !

- Noi... - Da...

- Nu stăm acasă, mamă. - De ce ? De ce nu stați acasă ?

De ce nu stați acasă, copii ? Vorbiți !

Aylin...

- Mete ! - Mamă, nu stăm acasă fiindcă...

Vorbiți ! Vreți să înnebunesc de îngrijorare ?

Spuneți-mi ce s-a întâmplat !

Copiii se tem să nu te supere, dar trebuie să ştii, Cemile.

Ei nu stau acasă fiindcă s-au certat cu Ali...

Au fugit de acasă.

I-am dus la Kemal, dar acolo el şi Neriman au țipat la ei.

Copiii au plecat şi de acolo.

- Unde stați acum ? - La mătuşa Suheyla.

La Suheyla... Suheyla e bună. E bună.

Salutați-o din partea mea, da ? Când ies...

Când ies, eu o să...

Suheyla...

- Eu... nu ştiu când o să ies ! - Mamă !

- Mamă ! - Mamă ! Nu !

- Ce-a pățit mama ? - Te rog, nu te lăsa pradă deznădejdii.

- Ajutați-o ! - Mamă ! Gardian !

Mama a pățit ceva ! Ajutați-o !

Hai, mamă, ridică-te ! A pățit ceva !

Mamă, te rog, ridică-te ! Mamă !

Mamă !

M-a luat amețeala puțin. Mă simt bine.

Mamă, te simți bine ?

Hai, copii, ieşiți ! Aşteptați acolo puțin.

Hai, luați-l şi pe Osman !

Mamă !

Cemile, n-a fost o indiscreție că ți-am povestit ce-au pățit copiii.

Ei nu voiau să-ți povestească.

Atunci, n-ai fi putut lua decizia corectă.

De aceea ți-am zis, ca să te gândeşti în cunoştință de cauză.

O să vină Ali peste puțin timp, să stea de vorbă cu tine.

Bagă-ți mințile în cap, fata mea.

Ali e fiul meu, dar şi tu eşti fata mea. Eu aşa te văd.

Gândeşte-te la divorț.

Lucrurile nu merg mai bine când eşti în puşcărie.

Copiii au de suferit.

Gândeşte-te bine.

Nu i-am zis că ai adus-o pe străină acasă.

Să nu-i zici nici tu, să nu facă infarct.

- Bună, Cemile ! - Bună !

- Te simți bine ? - Da, cât de bine mă pot simți aici.

- Uite, Cemile... - Mă uit.

De data asta, n-o să vorbesc pe ocolite.

Te pricepi să fii direct.

- O să vorbesc deschis, Cemile. - A mai rămas ceva secret ?

Nu mă enerva, Cemile.

"Cemile, nu mă enerva." Ce frică îmi e !

Eu nu te mai iubesc, Cemile. Înțelege, nu te iubesc.

Iubesc o altă femeie. Te rog, nu mai îngreuna lucrurile !

Ajunge ! Să divorțăm !

Aşa e cel mai bine şi pentru mine, şi pentru tine, şi pentru copii.

Ce frumos că te gândeşti la copii !

Tu nu ai mândrie deloc ca femeie, Cemile ?

Foarte ciudat... Chiar e foarte ciudat.

Asta mă întreb şi eu de zile întregi.

Îmi trec tot felul de gânduri prin minte.

Mă întreb unde am greşit.

Mă simt murdară, vinovată...

Dar nu am găsit greşeala

până nu te-am văzut pe tine aici.

Atunci mi-am dat seama cu ce am greşit

şi mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare.

Ce întrebare ?

"Tu n-ai deloc mândrie ca femeie ?"

Eu am uitat că sunt femeie, Ali. Am uitat şi de mândrie.

Tu mi-ai făcut asta.

Cum am uitat că sunt femeie, mi s-a ofilit şi mândria.

Tu mi-ai făcut asta.

O să divorțez,

dar nu fiindcă m-a impresionat discursul tău josnic de adineauri.

Ce ştii tu ce-i mândria ?

O să divorțez de tine deoarece copiii mei nu au putut să-mi spună

că tatăl lor i-a dat afară din casă, fiindcă nu le-a permis mândria.

O să divorțez fiindcă vreau să ies de aici

şi să mă întorc la copiii mei mândri.

Poftim !

Să te ia naiba ! Du-te dracului !

Cheamă copiii, mamă !

Veniți, copii !

Copiii mei se întorc acasă în seara asta. Ai înțeles ?

Imediat !

Divorțez de tatăl vostru.

Să ne fie de bine ! De ce tăceți ? Divorțează. Nu asta voiam ? Soră ?

Da, dar, când am auzit, m-am simțit ciudat. Divorțează.

- Ne întoarcem acasă. Ce bine ! - Dar femeia aia e în casa noastră !

Dar mama nu i-a zis tatei că ne întoarcem acasă în seara asta ?

Mama nu ştie că femeia aia stă la noi. Nu a aflat.

Probabil că tata o s-o ia pe Carolin şi o să plece, dragă.

- Normal. - Mai întâi să-i vedem plecând...

În fine, eu mă duc la facultate. Hai, duceți-vă şi voi la şcoală.

Bunico, ia-l pe Osman şi urcați-vă într-un taxi.

Bine. Mă duc la Suheyla cu Osman al meu.

- La revedere ! - Spor la învățat !

- Spor la învățat ! - Berrin !

- Da. - Prinde !

Datoria noastră națională, a tineretului turc revoluționar,

e să luptăm împotriva latifundiarilor, a gândirii înapoiate,

a Americii şi a colaboraționiştilor care se hrănesc cu dolari !

Jurăm să continuăm această luptă

fără să ne pese că noi suntem puțini şi că duşmanii noştri sunt mulți,

fără să obosim, fără să ne lăsăm intimidați !

- Trăiască Turcia neatârnată ! - Trăiască Turcia neatârnată !

Jos comuniştii !

Jos comuniştii ! Jos comuniştii !

Turcia neatârnată ! Turcia neatârnată !

Jos comuniştii !

La Moscova cu comuniştii !

Jos imperialismul american !

Jos comuniştii !

Turcia neatârnată !

- Mete ! - Bună ziua, doamnă profesoară !

Te caut de azi-dimineață. Unde ai fost ?

Am fost la mama, s-o vedem.

- V-ați văzut ? - Da.

- Ce face ? - Bine. Divorțează de tata.

Mete, nu te întrista, dragule, da ? Totul o să fie foarte bine.

Tu eşti în continuare hotărât să nu vii la cursul de muzică ?

Mare păcat !

- Dv. de ce m-ați căutat ? - Aoleu, era să uit !

- Ai uitat ceva în sala de muzică. - Ce anume ?

Nu ştiu. Intră şi uită-te.

- Unde este, doamnă profesoară ? - Acolo, pe masă.

- O mandolină ? - Da.

- Adică ? - Nu vrei să auzi cum sună ?

- Ba da, dar... - Atunci, încearcă.

- E foarte frumoasă. - E a ta.

- Dar... - Poți veni la curs acum.

- Da, vă rog ! - Voiam să dau un telefon.

Poftiți !

- Alo ! - Sunt eu, Aylin.

- Bună ! - Bună !

- Alo ! - Da.

- Eu te-am sunat să-ți mulțumesc. - Nu-i nevoie. Nu contează.

Pentru mine contează. Pentru mine, pentru mama, pentru noi toți.

Mulțumesc mult !

Mă bucur că m-ai sunat. M-am bucurat să-ți aud vocea.

Aylin ?

- Alo, Aylin ? - La revedere !

Aylin, te simți bine, draga mea ? Crede-mă, mă gândesc numai la tine !

Draga mea ! Sunt sigură că te gândeşti la mine !

Probabil că te gândeşti ce să mai spionezi !

Tu nu-ți dai seama ce spui !

Dar nu-i nimic, te iert, fiindcă eşti foarte mâhnită.

De parcă îmi pasă ! Tu gândeşte-te dacă eu o să te iert pe tine !

Jos imperialismul american şi slugile lui din Turcia !

Jos imperialismul american !

Scuze...

Trăiască Turcia neatârnată !

Turcia neatârnată !

- Ce se întâmplă ? - E un boicot.

Leneşii ăştia sunt hotărâți să nu ne lase să intrăm la cursuri.

Sper să n-o lungească prea mult, ca să nu pierdem anul.

Turcia neatârnată !

Colegi !

Azi n-o să se intre la cursuri.

Mulți ochi stăruie asupra ta. Îndepărtează-i.

Îndepărtează-i.

- Sună cineva la uşă. - Stai, răspund eu.

- Da, s-a întâmplat, în sfârşit. - Ce s-a întâmplat ?

Cemile a acceptat.

- A acceptat ? Adică... - Da. Adică eu şi Cemile divorțăm.

Mă bucur pentru tine, Ali.

- Neriman ? - A venit Neriman.

Tu ce cauți aici ?

Am făcut cirobă şi i-am adus lui Carolin.

Am vrut s-o cunosc, s-o întreb ce face şi dacă are nevoie de ceva.

- I-auzi ! - De ce te uiți aşa ?

Biata de ea n-are pe nimeni, e printre străini.

E bolnavă, rănită... Voiai să rămână singură ?

- Mulțumesc. - N-ai pentru ce, Ali !

Mă scuzați. A venit stăpânul casei. Nu e momentul pentru vizite.

Carolin, eu plec, dragă. Pa !

Dacă ai nevoie de ceva, să mă anunți. Bine, dragă ?

Cu bine, dragă !

Să fii sănătos, Ali...

Ne vedem mai târziu. La revedere !

- Eşti fericită ? - Sunt foarte, foarte fericită !

Jos comuniştii !

Jos comuniştii !

Jos comuniştii !

Jos comuniştii !

Loviți-i fără milă ! Înainte ! Doamne-ajută !

Ahmet !

Ahmet !

Las-o în pace ! Ea n-are niciun amestec !

Nu comenta ! Ştim noi cine e amestecat şi în ce anume !

Berrin ! Dă-mi drumul !

- Berrin ! - Mergi !

Berrin !

Berrin !

Mişcă !

Dă-mi drumul !

Lasă fata ! Altfel, te omor !

- De data asta, nu mai ai scăpare. - Scăparea mea nu contează.

Dar pe tine nu te duce mintea să înțelegi asta, slugă a Americii !

Berrin !

Să plecăm !

- Te rog, Berrin ! - Hai !

Dă-mi drumul !

- Lasă-mă ! - Te rog, să plecăm !

- Te rog, vino ! - Lasă-mă !

Vino, Berrin !

Ahmet !

Ahmet !

Lasă-mă ! Ahmet !

Ahmet !

Lăsați-mă !

- Ahmet ! - Să fugim, Berrin ! Fugi !

Prindeți-o pe târfa aia, să nu fugă !

Ahmet !

Valea !

Valea !

Valea !

Ahmet...

E rănit la cap. Aveți grijă !

Sus cu el !

Pari mai liniştită.

Sunt liniştită. Mi-am găsit liniştea puțin.

- Te-ai hotărât ? - Da. Divorțez de Ali.

Să fie într-un ceas bun ! Lui Ali i-ai spus ?

- I-am spus. - Ce-a făcut ?

De ce te-ai oprit ?

Am o treabă. Du-te acasă, că vin şi eu.

- Te aştept. - Nu, nu-i nevoie. Du-te, că vin.

- Aylin, să nu-mi faci necazuri ! - Doamne ! E în regulă.

Pe aici...

Repede !

- Treci la volan ! - Unde mergem ? La spital ?

Tu odihneşte-te. Conducem noi.

Hai odată !

Ştii să conduci, Cengiz ?

Nu ştiu, dar am furat rabla tatei odată...

Taci ! Hai, accelerează !

Hai odată !

Nu fugiți !

Nu fugiți, javrelor !

Nu fugiți !

Opreşte !

Urcați !

Stai, Berrin ! Am obosit !

Berrin !

Unde te duci, Berrin ?

- Vino-ți în fire, Berrin ! - Sunt lucidă şi mi-e ruşine !

- Ce ai făcut, ca să-ți fie ruşine ? - Am fugit ! Toți am fugit !

Poate că l-au omorât pe Ahmet !

Am fi putut să-l ajutăm !

Dar am fugit ! Am fugit ca nişte laşi !

Fiindcă suntem nişte laşi !

- Berrin... - Nu mă atinge !

Berrin !

Berrin !

El nu te iubeşte, Berrin !

Ahmet nu te iubeşte, fiindcă nu ştie să iubească !

Eu te iubesc !

Te iubesc...

Te iubesc...