Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 14

Te simți puțin mai bine, Cemile ?

Mă simt bine.

Mai odihneşte-te puțin.

Dnă Cemile, vă simțiți bine ?

- Ce-a pățit, doctore ? - S-a dus la toaletă aseară.

N-a văzut săpunul de pe jos. A călcat pe el şi a căzut. Aşa a zis.

Uitați-vă la ea ! E evident că a fost bătută !

Ea a spus că a căzut.

Iar dv. v-a convenit s-o credeți, nu ?

Ce pot să fac eu ? Sunt doctor, nu polițist.

Şi nu depune plângere. Cine şi ce să facă ?

Aşa e. Cine şi ce să facă ?

Dacă suportați şi nu sunteți hotărâtă şi dârză,

o să mai cădeți de multe ori, alunecând pe săpun, dnă Cemile.

M-au atacat.

M-au bătut.

Mi-au luat verigheta.

Cine a fost ?

Suveica şi Done.

Au venit.

- Mete ? - A adus-o.

- Uite ! Sunt în taxi. - Cine a venit ? Cine e în taxi ?

Vă zic că a adus-o. Tata a adus-o pe Carolin.

- Ce ?! - Sunt în taxi. I-am văzut, jur !

- Aici este ? - Da.

Voi uitați-vă ca proastele ! Eu mă duc.

N-o las pe femeia aia să intre în casa noastră.

Iar e ceva putred la mijloc...

Stai, Mete ! Mete !

Stai, Mete !

Mete !

Stai, Mete ! Mete !

Stai, Mete ! Mete !

Nu mă cunoşti deloc, tată ?

Atât de orb ai devenit ?

Ai crezut că o să-ți dau voie ?

- Dă-mi drumul. - Desigur.

Mete !

Tată !

N-o să-ți urez bun-venit şi nu mă bucur deloc să te cunosc.

Uită-te bine la fața asta. N-o uita.

Dacă ai minte, pleacă de-aici, clar ? Pleacă fără să te uiți în urmă.

Altfel, îți fac eu ce n-a reuşit mama.

Nu-l lovi ! Nu-l bate, ticălosule ! Lasă-l !

Lasă-l în pace ! Ți-am zis să nu-l loveşti !

- Lasă-l ! Încetează ! - Te omor ! Vezi tu !

- Nu-l lovi, ticălosule ! Lasă-l ! - Dă-te !

Lasă-l ! Dă-i drumul ! Nu-l lovi pe fratele meu !

Lasă-l ! Lasă-mi fratele în pace !

Cară-te ! Valea ! Cărați-vă !

- Mete ! - Măgarule !

Mete...

Ce se întâmplă ? Ce-i cu gălăgia asta ?

Cum să ne faci asta, ticălosule ?

Dă-mi voie. Lasă-ne să intrăm, mamă.

Nu face asta, Ali. N-o face...

- Nu ne face asta, tată ! - Nu trebuia să faci asta, tată !

Tu o să dai socoteală de acum încolo !

- Te rog, mamă... - Nu-ți dau binecuvântarea de mamă.

Hai, mamă !

- Mamă ! - Bunico ! Lasă-l, bunico !

- Mete ! - Eu nu mai am nicio vină !

Orice s-ar spune despre adevăr,

omul nu e pregătit pentru un adevăr pe care nu vrea să-l creadă.

În fața mea era adevărul

despre care se vorbea şi pentru care erau certuri de zile întregi.

Carolin...

Ea era adevărul nostru şi se afla în fața mea.

Făcea parte din viața noastră.

Tată, n-o băga în casă pe femeia aia !

- Mete ! - Vino încoace !

N-o duce în casa noastră pe femeia aia !

Tăceți ! Linişte !

- De acum, s-a terminat, tată ! - Osman, fiule...

Lăsați-mă ! Dați-mi drumul !

Mete, încetează ! Lasă-i !

- Osman, deschide uşa, fiule. - Nu ți-o deschid deloc !

Degeaba !

- Osman, deschide, fiule ! - Nu te vreau !

N-o vreau nici pe femeia aia ! N-o cunosc !

Femeia aia nu poate intra ! N-o băga în casă !

Osman, deschide uşa, fiule. Deschide-o !

N-o deschid deloc ! Degeaba zici.

Lasă-mă să-i trag una !

Nu te vreau. Eu o vreau pe mama !

Vă rog, dați-mi drumul !

Să te blesteme Dumnezeu !

Mete !

Deschide uşa, tată ! Deschide uşa !

- Tată, ieşi ! - Deschide uşa, tată !

Fiule, dragul meu...

Cele întâmplate n-au nicio legătură cu tine.

Eu te iubesc foarte mult.

Te iubesc nespus de mult.

- Deschide uşa, tată ! - Ieşi, tată...

Să se termine odată !

Vino la bunica... Vino, puiule. Termină !

- O să-i cer socoteală ! - Vino... N-o supăra pe bunica.

Dragul meu fiu... Fiul meu viteaz...

Uite, ea e Carolin. Şi ea te iubeşte foarte mult.

- Fă cunoştință cu ea. - Tată !

Te iubesc foarte mult.

Nici nu mă cunoşti. De ce mă iubeşti ?

Eşti un copil foarte deştept.

Tu eşti proastă !

Rămân şi eu cu voi !

Osman...

Osman...

Ai crezut că o să te lăsăm ?

N-o să rămână aşa, tată ! O să ne vedem noi !

Mă auzi ? Nu merge aşa, tată ! O să ne vedem noi !

- Ajunge, Mete. - O să ne vedem noi !

O să ne vedem.

Fugi !

- Ce-o să facem acum ? - Nu ştiu.

Veniți să stați puțin în prăvălie, găsim negreşit o soluție.

Mătuşă Hasefe, nu rămâneți în mijlocul străzii.

Mătuşă Hasefe, strânge-i pe copii şi hai să intrăm.

Să se calmeze puțin... Dacă le spui tu, te ascultă.

Hai să mergem ! Veniți după mine.

Hai, mergeți ! Luați-vă după mine !

Hai, copii ! Ce mai aşteptați ? Veniți !

Hai ! Aşteptați trenul ? Mergeți, copii !

Hai, Osman...

Ali...

Vino lângă mine.

Tu eşti un bărbat puternic.

Nu-ți face griji.

De acum încolo, totul e frumos. De acum încolo, suntem fericiți.

Eu sunt lângă tine.

Îl lovesc pe Mete, o lovesc pe Berrin...

Osman îmi trânteşte uşa în nas...

Eu nu sunt aşa, de fapt.

Eu nu sunt aşa.

Cum am devenit aşa ?

Ali...

Nu eşti aşa, dar eşti puternic.

Ştii ce vrei.

Trebuie să-ți arăți puterea. Altfel, n-ar şti nimeni.

Altfel, n-ai putea să obții ce vrei.

Tu mă vrei pe mine.

Dar, ca să mă ai, trebuie să-ți arăți puterea.

Atunci, ți-o arăți. Aşa e un bărbat.

Dar şi eu te vreau pe tine. Şi eu sunt puternică.

De aceea sunt aici.

Noi doi, împreună, suntem mai puternici.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc pe tine.

Trage şi tu o ladă de suc şi aşază-te. Nu sta în picioare.

Ia uite ! Din partea unchiului băcan.

Poți s-o iei.

- Mulțumesc. - N-ai pentru ce.

- Nu mai putem sta în casa aia. - Nu ştiu. Mi s-a blocat mintea.

- Bine, dar unde o să ne ducem ? - Doar n-o să locuim cu femeia aia !

- Vorbeşte-mi frumos ! - Vorbesc frumos !

Dacă ai altă părere, spune ! Poate vrei să stai cu femeia aia şi cu tatăl tău !

Nu născoci ! Nu fi nesimțit !

- Stai la locul tău ! - Mete !

Acum vă certați ?

Nu vă puteți duce în casa aia acum.

Stați la unchiul vostru în noaptea asta.

Mâine căutăm o soluție...

- Se poate ? - Ce e ?

Şi Kemal e fiul meu.

Îi povestesc eu cele întâmplate.

Bine.

- Dar mătuşa Neriman ar vrea ? - N-ar vrea.

Pe mine nu m-a vrut. Am rămas în casa aia o dată.

M-a culcat în întuneric, nu mi-a dat nicio jucărie şi a țipat la mine.

De data asta, bunica e cu tine.

Nimeni nu poate țipa la puişorul meu frumos !

- Pot să-mi iau şi o jucărie ? - Desigur.

- Am ieşit aşa din casă... - Soră...

Să nu ne ducem la unchiul. Să nu stăm la ei.

Nu vreau ! Nu se poate cu ei. Te rog, să nu ne ducem acolo !

Nu avem altă soluție. O să ne ducem.

Voi aşteptați-mă aici.

Eu mă duc să vorbesc cu Ali.

Vă aduc nişte haine...

Gata, frățioare...

- Îmi aduce avionul ? - Ți-l aduce, scumpule.

Vrei să bei ceva ? Fac un ceai ?

Cafea... Cafea turcească.

Cafea turcească...

- Mamă ! - Cred că nu mă pofteşti înăuntru !

Intră, mamă.

A venit străina şi nu-ți mai pasă de ceilalți !

- E în sufragerie ? - Da, mamă.

- Se odihneşte. E cam obosită. - Să stea întinsă muierea !

- Vorbim aici. - Zi, mamă.

Şi ? Unde o să stea copiii ? Pe stradă ?

Ei m-au dat afară din casă, dar eu n-o să le fac asta.

Dacă vor, să stea aici.

Dar Carolin rămâne în casa asta până se însănătoşeşte.

- N-ai găsit alt loc în care s-o duci ? - N-am găsit.

Cum să aduci o străină acasă, în casa nevestei tale ?

Ți-ai pierdut mințile ?

Mamă, doctorul zice că trebuie să fie îngrijită bine, să i se vindece rănile.

Cemile e în puşcărie, pentru tentativă de crimă, mamă.

Dacă pățeşte ceva sau moare, Doamne fereşte,

n-o mai poate salva nimeni pe Cemile de acolo.

Trebuie să am grijă de ea, s-o fac bine ! N-am altă soluție.

Pentru binele lui Cemile.

Fii binecuvântat, dacă e pentru binele lui Cemile...

Copiii stau la mine în noaptea asta.

- Unde ? La Kemal ? - Casa lui e şi a mea. Stau la mine.

- Treaba lor ! Stau unde vor. - Le iau nişte haine.

- Cine a venit ? - Mama.

- Ce-a zis ? - Nimic.

- A venit să ia nişte lucruri, haine... - Haine ?

Haine. Adică fuste, pantaloni, pulovere...

- Pentru cine ? - Pentru copii.

O să stea la unchiul lor.

Care copii ?

Cum adică ? Copiii mei, Carolin.

- Unde te duci ? - O să vorbesc cu mama ta.

Doamne-ajută...

Bună ziua !

Din când în când, parcă mi se înfige iar cuțitul în burtă.

Vreau să vă spun...

Nu mă cunoaşteți. Poate că, dacă m-ați cunoaşte...

Nu sunt o persoană rea. Nu sunt o femeie rea !

Ali e al meu.

Tu, copiii lui, chiar nevasta lui... Cum o cheamă ? Cemile.

Să ştiți cu toții.

Ali e al meu.

Dacă acceptați asta, toată lumea va avea o nouă viață şi o să fie fericită.

Dar, dacă nu...

Atunci, viața o fie un coşmar

pentru tine, pentru Cemile

şi pentru copii.

Nu uita. Ali e al meu.

Eu învăț repede obiceiurile turceşti, iubita mea soacră.

Am zis bine, nu ?

Mamă...

Noră...

Soacră...

Zahăr pudră...

Hai să mergem !

Înviorați-vă ! Hai !

445 de kuruşi.

- Iar s-a scumpit zahărul ? - Are acelaşi preț de o lună.

Fii binecuvântat, Muzaffer !

- Ce mare lucru am făcut, mătuşă ? - Ai făcut. Mulțumim.

- Mulțumesc, unchiule băcan. - N-ai pentru ce, Osman.

Bunico, a spus ceva ?

Cică străina o să rămână în casă până se însănătoşeşte.

Hai ! Să mergem...

- Mulțumim. - La revedere !

A plecat mama ta.

- Ce-ați vorbit ? - Am salutat-o.

- I-am sărutat mâna. - Şi mama ce-a făcut ?

O să se obişnuiască.

O să treacă timpul şi o să se obişnuiască.

Dar unde e cafeaua mea turcească ?

Bine, îți fac imediat.

Am întârziat !

- Încet, fato ! - Am întârziat, tată !

- Nu trebuia să citeşti până târziu. - Şi tu acum, mamă...

- Unde e mama ? - Unde să fie ?

La datorie, să aibă grijă de copilul lui Ali.

Sper să fie de bine...

Ce e ? O să ne țineți la uşă ?

Dați-vă la o parte !

- Hai să intrăm. - Noi nu intrăm, bunico.

Ia-l pe Osman, bunico. Noi ne ducem la şcoală. E târziu.

Bine, duceți-vă acum şi veniți diseară.

Vino la bunica, puişor !

Ce se întâmplă ?

Hai, Osman !

Eu am întârziat ! Hai !

Veniți şi voi, că am întârziat !

Hai, duceți-vă !

Am venit pe nepusă masă. O să vă povestească bunica.

Eu trebuie să mă duc la facultate acum. Vorbim diseară.

Spor la învățat, fata mea !

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Ia geanta, că îți povestesc.

- Ce s-a întâmplat, mamă ? - Ce crezi...

Ticălosul de Ali a dat copiii afară.

- Nu mai spune ! - A instalat-o în casă pe străină.

Ce spui ? Adică femeia e în casă acum ?

Nu, s-a urcat pe acoperiş. E în casă !

Nu te răsti imediat la mine ! E şi ruda noastră.

Asta ne afectează şi pe noi.

Cum să aducă un bărbat însurat o femeie dubioasă acasă ?

O să ajungem de râsul cartierului.

- Doamne sfinte ! - Termină cu văitatul ! Nu e momentul.

Copiii nu au unde să se ducă.

Nu pot să se ducă nici acasă, la străina aia.

Adineauri s-a iscat ditamai cearta.

Rămân aici în noaptea asta şi mâine poate... Câteva zile...

Vorbim şi găsim negreşit o soluție după aceea.

Dar e posibil aşa ceva ? E loc pentru atâția oameni ?

Cum se satură toți ? Eu sunt bucătăreasă sau servitoare ?

- Spune ceva, Kemal ! Nu-i aşa ? - Într-adevăr, mamă.

- Dacă ne-ai fi întrebat înainte... - Să-ți fie ruşine, Kemal !

Am zis că Ali i-a aruncat pe copii în stradă ! Nu înțelegeți ?

Ia ascultă ! Uită-te la mine !

Ce tot ridici din sprâncene ?

Te plesnesc acum ! Dispari din fața mea !

Bine, mamă.

Eu am întârziat la serviciu. Vorbim diseară, când vin.

- Bine... - Vorbim diseară, când vin.

Pot să stau numai lângă tine, bunico ?

Sigur, scumpul meu ! Vino în brațele mele.

Să rămânem mereu aşa...

- Ai auzit, fato ? - Ce să aud, soră ?

Ali, soțul lui Cemile, căpitanul...

- Ce-i cu el ? - Şi-a adus amanta acasă.

- Păcătosul ! Iar Cemile e în puşcărie. - Exact.

Ascultă ! Să nu pui roşii stricate !

Nu, soră, Doamne fereşte !

- A dat copiii afară din casă. - Doamne sfinte ! Ce nesimțire !

Întoarce-te.

- Spor la treabă, Suat ! - Bine ai venit, soră !

- Tu ai auzit, Suheyla ? - Ce să aud ?

Soțul lui Cemile şi-a adus amanta acasă.

- Acasă ? - Da ! Nu s-a mai pomenit aşa ceva.

Mai vrei ceva ?

Şi un kilogram de țelină, s-o gătesc frumos, cu ulei de măsline.

- Bărbații ca ăsta merită spânzurați. - Cu o funie uscată !

Mete !

- Eşti foarte gânditor. Încotro ? - Am întârziat la oră.

- Azi începe cursul. Vii, nu ? - Nu pot veni.

- De ce ? - Aşa...

Bine.

Dră Berrin !

Bună ziua !

Vă căutam. Trebuie să vă povestesc ceva cu privire la mama dv.

Ce s-a întâmplat ?

- Aseară, dna Cemile a fost bruscată. - Ce ?

Au atacat-o două deținute. Au bătut-o şi i-au luat verigheta.

Au amenințat-o.

- Dar cum e posibil aşa ceva ? - Din păcate, se mai întâmplă acolo.

- Cum se simte mama ? E bine ? - Am văzut-o.

Era la infirmerie, dar e bine.

Dna Cemile mi-a dat numele atacatoarelor. Done şi Suveica.

- Suveica ? - Probabil că e o poreclă.

Aveți grijă de dna Cemile. Nu subestimați incidentul.

- Bună ! - Bună ziua, doamnă profesoară !

Poți veni puțin, dragă Aylin ?

Da, doamnă profesoară.

L-am văzut pe Mete adineauri.

A zis că nu vine la cursul de muzică, dar stabiliserăm să vină.

Doamnă profesoară...

- Nu ştiu cum să vă spun. - S-a întâmplat ceva ?

Doamnă profesoară, Mete a cumpărat ieri o mandolină şi a adus-o acasă.

Aşa ?

Doar că...

Cum să vă spun...

Ieri a izbucnit o ceartă în familie.

Adică... O dispută.

Tata s-a înfuriat rău.

Când a văzut mandolina în mâna lui Mete, s-a enervat şi mai rău.

Şi ?

A spart mandolina pe spatele lui Mete.

Nu pricep. De ce s-a înfuriat ?

Tata şi Mete erau certați oricum.

Tata e certat cu toți. Caută pretexte să se ia la ceartă.

Ca să facă rost de bani pentru mandolină...

Tata i-a adus lui Mete un ceas de mână frumos şi prețios din America.

Mete l-a vândut ca să-şi cumpere mandolina.

Când a auzit, tata s-a enervat şi mai tare.

Deci asta a fost...

A spart mandolina pe spatele lui Mete.

Bine, Aylin. Du-te la oră. Nu întârzia.

A venit Cemile, fetelor !

Te simți bine ?

- Însănătoşire grabnică, Cemile ! - Mulțumesc...

Te simți bine, Cemile ?

Da... Mă întind puțin în pat.

- Însănătoşire grabnică ! - Mulțumesc.

- Cum te simți, Cemile ? Bine ? - Da...

- Sănătate ! - Mulțumesc.

Sănătate, soră Cemile !

Ce-am zis ? Asta-i bună !

Berrin ?

- Te simți bine ? - Nu.

Are legătură cu mama ta ? Povesteşte-mi.

- Să ne aşezăm... - Bine, vino.

Dacă nu vrei să stai la masa lui Hakan, cred că ne aşezăm lângă Ahmet.

- Nu e nicio masă goală ? - L-ai respins şi pe Ahmet ?

Berrin !

Berrin, ce ai ?

Eu nu-l plac pe Hakan, dar el mi-a spus că mă place.

L-am respins.

Îl plac pe Ahmet. Am vrut să-mi spună şi el că mă place, dar n-a făcut-o.

Adică m-a respins.

Iar mama a fost bătută în puşcărie şi i-au luat verigheta !

Acum spune-mi, ce am ?

Ce are Berril ?

Nu te place. Tu i-ai spus că o placi, iar ea te-a respins.

Îl place pe Ahmet, dar el nu i-a spus că o place.

Adică a fost respinsă. Iar mama ei...

În fine, e cam încordată.

Berrin !

Ce este ?

- Mi-am făcut griji. - De ce ?

- Pentru tine. Cum te simți ? - Bine.

Berrin !

- Ce mai vrei să ştii ? - Uite...

Eu cu tine...

Adică vreau să-ți spun nişte lucruri.

Dar...

Ce e ? Te ascult.

- Am în legătură cu tine... - Ahmet !

Trebuie să facem o evaluare pentru adunarea de diseară.

Du-te şi fă-ți evaluarea.

Neîndoielnic, e mai importantă decât discuția asta.

Nu e nicio problemă, nu ?

Să mergem.

Deschide gura !

Aşa...

Trebuie să prinzi puteri şi să te însănătoşeşti iute.

Deschide ! După asta, urmează un biftec.

L-am gătit eu însumi. Cu cartofi.

Ia !

Ia uite ce face obraznica ! Stai...

Termină, că vărs supa !

Hai, deschide gura !

Nu lăsați mâncarea să se răcească.

Am obosit foarte tare.

- Sărut-mâna, mătuşă ! E foarte bună. - Poftă bună, dragă !

Mă feresc să dau ochii cu lumea. Îmi ascund privirile.

Uneori, sunt prins. Alteori, surprind priviri asupra mea.

Ei cred că sunt sfios. Da, sunt.

Fiindcă fiecare minciună pe care o surprind în ochi

mă face şi pe mine să fiu mincinos.

E uşor să dai ochii cu cineva ştiind asta ?!

Uitați-vă în ochii unui câine, ai unei pisici...

Ei nu-şi feresc privirea niciodată,

fiindcă nu mint şi nu ascund nimic.

- Îi e foame puişorului bunicii ? - Mi-e foarte foame, bunico.

Hai, ia şi puțină pâine ! Poftă bună !

Unchiule, mătuşă, vă mulțumim mult că ne găzduiți în casa voastră.

- Mulțumim. - N-aveți pentru ce.

Unchiule...

Mama are o problemă. Mi-a spus avocatul.

Ce s-a întâmplat ?

- A fost bruscată. I-au făcut rău. - Soră !

- Ce-a pățit, soră ? - Te rog...

Poate aveți dv. vreo cunoştință. Nu ştiu. Nu se poate găsi o soluție ?

N-o puteți ajuta cumva ?

- Spune-i tatălui tău. - Parcă n-ai şti situația, Kemal !

Ştiu, mamă. O ştiu.

Dar tu habar n-ai de nimic. Lumea vorbeşte.

Scandalul e în floare.

Nu vreau să fim amestecați nici eu, nici familia mea în bârfele astea.

Dacă Berrin nu vorbeşte cu tatăl ei, explică-i tu situația lui Ali.

Nu mă amestecați pe mine.

În fine...

Am terminat, dar nu m-am săturat.

Bine, paşă. Dă-mi farfuria, să-ți mai pun puțin.

Oricum, fierbe mâncarea ca la popotă.

Incidentul cu bomba e un răspuns

la protestele noastre împotriva soldaților americani.

Se poate. Dar acest incident să nu fie o surpriză pentru noi.

Nici n-a fost.

Contează ce-o să facem noi în această situație.

Am putea lua o pauză de la proteste. Să ne oprim o perioadă.

- Tu ce crezi ? - Aşteptarea ne-ar scădea influența.

Oamenii vor crede că ne-am temut şi am dat înapoi.

- Asta n-ar fi bine deloc. - Sunt de acord.

Atunci...

Un boicot ?

Un boicot ?

Da, se poate discuta.

De vreme ce mama ta i-a chemat aici, să aibă ea grijă de ei !

Fă-le mâncare atâtor oameni, serveşte-i...

- Sunt servitoare ? Mă dor picioarele ! - Termină !

Taci, femeie ! Să dormim !

Toate s-au întâmplat din cauza laşității tale, Kemal.

Să nu mă enervezi ! N-ai putut să-i expediezi acasă !

Eu am destule treburi pe cap !

Mai taci, femeie ! Să dormim !

La mine poți să te răsteşti, nu ? Ai găsit o femeie supusă ca mine...

Ce e ? De ce te tot uiți ?

- Nimic ! - Ştiu eu ce înseamnă oftatul ăsta.

Porcule !

Am făcut o grămadă de mâncare, pentru zece persoane !

Sunt şi eu om ! Sunt epuizată !

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 14