Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 13

Niciun eveniment politic şi social din țară

nu poate fi evaluat separat de evoluția situației mondiale.

În primul rând, trebuie să fixăm asta şi să proclamăm pe fiecare platformă.

Ținta Americii e să aducă în Turcia un guvern care îi e devotat orbeşte

şi pe care îl poate determina să acționeze

conform intereselor şi planurilor sale din Orientul Mijlociu.

Probabil o să facă tot ce poate pentru a suprima orice opoziție.

Să evaluăm incidentul cu bomba în acest context.

Nu e un incident oarecare.

După părerea mea, va urma altceva.

Trebuie să analizăm bine situația.

Fiecare pas trebuie să fie conform acestei analize...

- Mă mai uit puțin după Ahmet. - Bine.

La revedere !

- Pe tine te căutam. - Da ?

Putem sta de vorbă ?

E ceva în neregulă între noi.

Cum să-ți spun ? Uneori, e bine, alteori, e rău.

Nu pot să estimez când o să fie bine şi când o să fie rău.

Totul merge bine, apoi văd că a luat o întorsătură urâtă.

Şi fără un motiv vizibil.

Adică...

Nu ştiu ce să fac.

Mă întreb de ce e aşa.

Şi ce răspuns îți dai ?

Răspunsul ?

Fiindcă te plac.

Când sunt în fața ta, uit tot ce ştiu.

Mi se schimbă mersul, mi se modifică privirea...

Îmi bate inima rapid.

- Încetează, Hakan... - Nu mă crezi.

Oriunde intri, toate fetele se uită la tine.

Eşti un tip admirat şi eşti conştient de asta.

Ce aştepți din partea uneia ca mine ?

Nu aştept nimic.

Doar sper să simți şi tu ce simt eu față de tine.

Îmi doresc asta din toată inima. Asta vreau.

Berrin şi-a uitat cărțile aici. I le duc. La revedere !

Hakan, în primul rând, îți mulțumesc foarte mult pentru sentimentele tale.

Dar...

- Adică... - Bine. Nu te obosi. Am înțeles.

"Eşti foarte bun, te plac foarte mult, dar ca prieten."

"Mai bine să rămânem aşa." Asta e.

Hakan, gândeşte logic. Noi doi...

- Poți să-ți închipui ? - Eu pot.

Nu mă întreba pe mine. Întreabă-te pe tine.

Cred că tu nu poți să-ți închipui.

Dar, în loc să ai curajul s-o spui deschis,

încerci să dai vina pe mine.

Da, ştiu.

Mă consideri frivol.

Uneori, amuzant, dar superficial. Un dandy.

Ba chiar nătâng.

Dar uite...

Eu mi-am deschis inima în fața ta.

Eu am dat dovadă de curaj.

Dar tu ce faci ?

N-ai curajul să-ți exprimi sentimentele în mod deschis

în fața unui dandy ca mine.

Apoi, eu sunt superficial, iar tu, profundă.

Tu eşti serioasă, iar eu, dandy.

Tu eşti deşteaptă, iar eu, idiot.

Acum ştii. Eu pot să-mi închipui.

Ți-ai uitat cărțile la cantină.

Ți le-am adus. Le-ai fi căutat mai târziu.

Mulțumesc.

Am venit într-un moment nepotrivit, nu ?

Dă-mi-o !

- Dați-mi drumul ! Lăsați-mă ! - Nu țipa !

Nu țipa ! Dă-mi-o !

Nu țipa ! Dă-mi-o ! Dă-mi-o !

Nu țipa, că te omor ! Nu țipa.

Nu țipa...

Nu țipa...

Ai călcat pe săpun. Ai alunecat şi ai căzut. Clar ?

Te-ai lovit cu capul de toaletă.

Dacă ne spui numele, te distrugem. Ai înțeles ?

Bag-o într-o toaletă şi închide uşa.

Ce-o să se întâmple acum ? Ce-o să se întâmple cu mine ?

O să stai la hotel.

Sunt bogată, am mulți bani ?

Nu pot să stau la hotel. N-am bani.

Şi cine o să aibă grijă de mine ? Nu pot sta singură.

Ar fi rău dacă aş păți ceva.

- Ce înseamnă asta ? N-am înțeles. - Nu uita că am fost înjunghiată.

S-a comis o infracțiune.

Dacă mor, atunci, o să fie crimă.

Nu ştiu ce să fac.

Nu-mi vine nimic în minte...

Doar n-o să stai la mine...

De ce nu ?

Poftim ?!

Ce s-a întâmplat ?

- Mi-a mărturisit ce simte. - Şi-a mărturisit sentimentele ?

- Ți-a spus că e îndrăgostit de tine ? - Nu te prosti, Ayten.

S-a întâmplat ceva ca să pomenească de dragoste ?

Nici măcar Hakan n-ar spune asta atât de uşor...

Nici măcar Hakan...

Nici măcar Hakan... Ce vorbă am spus...

- Ce vorbeşti singură ? - Nimic...

- Şi tu ce i-ai spus ? - Mi-a spus că mă place.

- Mor de curiozitate ! Tu ce i-ai zis ? - L-am respins.

Eu plec.

- Bună ! - Bună, Ahmet !

- Ce s-a întâmplat ? - M-am gândit la ceva...

- Du-te în amfiteatrul 1. - Ce e acolo ?

Sper că fac un lucru bun spunând asta acum.

Du-te în amfiteatrul 1. Imediat, grăbeşte-te. Fără motiv. Hai, fugi !

Ce faci aici singură ?

Nimic.

- Pot să intru ? - Desigur.

Cum ai aflat că sunt aici ?

De fapt, nu ştiam.

Am văzut-o pe Ayten. Mi-a cerut să vin în sala asta.

N-a spus nimic altceva.

I-am spus că te-am căutat. Probabil, de aceea.

- Mă căutai ? - Da.

- De ce ? - Ca să-mi cer scuze.

- Pentru ce să-ți ceri scuze ? - Din pricina celor făcute de tata.

De ce să-ți ceri tu scuze pentru faptele lui ?

- Fiindcă eu am fost cauza. - Ba nu.

Îți mulțumesc pentru ce ai făcut. Te-ai gândit la mine.

Ba chiar ți-ai creat necazuri.

Şi eu ți-am creat ție multe necazuri.

Şi eu voiam să discut nişte lucruri cu tine.

Ce lucruri ?

Uneori, simt că eşti foarte apropiată de mine.

Alteori, eşti foarte distantă. Nu pot să te înțeleg.

- Nu ştiu cum să mă comport. - Sunt conştientă de asta.

Sunt foarte confuză în ultima vreme. Nici eu nu mă recunosc.

Care e motivul ?

Uneori, şi eu simt că eşti apropiat de mine.

Alteori, eşti foarte distant.

Nu pot să te înțeleg. Nu ştiu cum să mă comport.

Parcă mă ascult pe mine însumi.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie adineauri.

- Mai e şi ce-a pățit mama... - Înțeleg.

E greu, fireşte. Nu e uşor.

Lucrurile pe care voiam să ți le spun...

- Te ascult. - Viața mea...

Fireşte că simt ceva...

... pentru tine.

Dar lupta în care mă aflu...

- Adică... - Politica.

Da, politica.

Într-o asemenea viață...

Înțeleg...

Nu e loc pentru relații sentimentale în marea ta luptă politică.

Aşa e. La ce-ar folosi ? N-ar fi decât o povară.

Oamenii măreți şi importanți ca tine trebuie să fie atenți cu cine stau.

Şi dacă le place o fată, nu se înjosesc spunând asta. Nu-i aşa ?

În schimb, îi pot face o mulțime de favoruri fetei preferate.

Ce repede se schimbă rolurile...

Nu te supăra imediat.

Pentru Dumnezeu ! Cum aşa, Carolin ?

- Calmează-te. - De ce să mă calmez ?

Cum să stai în casa mea, după cele întâmplate ?

- Ce-ar spune lumea ? - Lumea nu mă ştie.

Ar merge mai uşor lucrurile, dacă m-ar vedea copiii şi m-ar cunoaşte.

Pentru Dumnezeu ! Nu pot să cred că spui asta.

Ali, eu nu sunt un om rău.

Să vadă copiii asta. Ai înțeles ?

Mă gândesc că până şi Cemile...

Dacă m-ar fi cunoscut, poate că nu s-ar fi întâmplat aşa.

- Ai înțeles ? - N-am înțeles.

Dragă, ți-am explicat de 50 de ori.

Carolin, nu suntem în Olanda, ci în Turcia.

Aici, lucrurile nu merg aşa. E greu.

Chiar e foarte greu. Cum să-ți explic ?

Aici, oamenii nu gândesc ca tine. Ceea ce ai spus e imposibil.

Ali...

- Cum vă numiți ? - Berrin.

Berrin... Încântat. Eu sunt Ahmet.

Dă-mi-le.

Stelele nu pot fi împreună, dar oamenii pot.

De ce nu pot ?

Fiindcă se privesc una pe alta.

Văd că sunt singure.

Dacă ar trece peste depărtare,

ar găsi iubirea şi căldura unele în celelalte. Dar nu ştiu asta.

- Ce ai ? Eşti foarte fericit. - Nu. Uite-aşa...

Aylin, cât o fi costând o mandolină ?

Nu ştiu. Probabil, 10-15 lire.

- Ce s-a întâmplat ? - Tu du-te. Eu am puțină treabă.

Cemile e în puşcărie, Carolin e în spital.

- Iar tu eşti în chinuri. - Nu mă întreba, frate...

Parcă sunt în purgatoriu.

Într-o parte, raiul, în alta, iadul.

Şi ştii în care parte e raiul şi în care parte e iadul ?

Fiecare loc în care vreau să mă duc e ca raiul.

Şi fiecare loc în care mă duc e ca iadul, frate.

Fiule...

Unde sunt ăştia ? De ce nu vin ?

- Am venit eu. - Fiul meu drag ! Îți mulțumesc.

Viteazul meu !

- Tată... - Da.

Mama a înjunghiat pe cineva, nu ?

Nu... Nici pomeneală, fiule... De unde ai auzit asta ?

A spus un copil pe stradă. Eu am plâns şi i-am spus bunicii.

Ea a zis că nu-i aşa, că a fost un accident.

Bunica a avut dreptate, fiule.

Tată...

Mi-e dor de mama.

- Tată... - Da, fiule.

Adu-mi-o pe mama.

Bine, fiule, ți-o aduc. Nu-ți face griji.

Berrin !

Berrin !

Ce vrei ?

Ce-i cu mutra asta ?

Aylin şi Mete unde sunt ? De ce nu vin la masă ?

- Nu ştiu. - Bine.

- A vorbit mama ta cu avocatul azi ? - Da.

Ce-a zis ? A acceptat oferta lui Carolin ?

N-a zis nimic.

La naiba !

- Ce e sunetul ăsta ? De unde vine ? - Nu ştiu.

Fiule, masa e gata ! De ce nu vii ? Ce zdrăngăneşti acolo ?

E o mandolină.

- O mandolină... Unde ai găsit-o ? - Am cumpărat-o.

Ai cumpărat-o... De unde ai avut bani s-o cumperi, fiule ?

- Am vândut. - Ce-ai vândut ?

- Ceasul meu. - Ceasul tău ?

Ai vândut ceasul pe care ți l-am adus cadou din America.

- Cu cât l-ai vândut, băiete ? - Cu 10 lire.

10 lire...

- Ştii câți bani am dat eu pe el ? - Nu ştiu.

De patru ori mai mult.

- Cu cât ai cumpărat asta ? - Cu 10 lire.

Cu 10 lire...

Dă-mi-o.

Ai vândut ceasul pe care ți l-am făcut eu cadou

ca să cumperi bucata asta de lemn ?

Nu e o bucată de lemn. E o mandolină.

- Un instrument muzical. - Un instrument...

Să-l acordăm, atunci.

Bine ? Aşa îți place ?

Ce se întâmplă ? Dă-i drumul !

- Du-te dracului ! - Mete, vino ! Repede !

- Cară-te ! - La o parte ! Nu te apropia !

Deschideți uşa !

Descuiați uşa !

Deschideți !

Deschideți uşa !

Deschideți uşa ! Deschideți-o odată !

- Ce-ai făcut ? - Nu vezi ? Era să-l omoare pe Mete.

Deschideți uşa, c-o sparg !

Deschideți uşa !

Mete, treci încoace !

Cum îndrăzniți să îmi încuiați uşa ?

Cum îndrăzniți să mă tratați ca pe o cârpă ?

Cum vă permiteți să mă duceți de nas ?

Dacă ați adus lucrurile până aici, dacă vă încăpățânați,

ştiu eu ce-o să fac.

Carolin o să vină mâine în casa asta.

Carolin o să vină mâine în casa asta.

Ați înțeles ? Să vă fie clar. Aveți grijă...

Ia-ți instrumentul muzical !

Uită-te la copiii mei...

- Ce zice ticălosul ăsta ? - E nebun.

Ce s-a mai întâmplat ? Acum de ce v-ați certat ?

Nu e nimic, scumpule. Tatăl tău s-a enervat.

De ce se enervează mereu, soră ?

Nici eu nu ştiu. Uite-aşa...

Cine e Carolin ? De ce vine la noi acasă ?

E târziu, dragă Osman. Hai să ne culcăm !

Nu ! O să vorbiți după ce o să adorm eu, nu ?

Prostule !

Țestos rotunjor şi atotştiutor ! E timpul să te culci.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Tu cum te simți ? Te-a durut rău ?

Sunt obişnuit. Dar e păcat de mandolină...

- Aşa ! Somn uşor ! - Când vine mama ?

- În curând. - Dar când ?

- Ne culcăm, ne sculăm... - Nu mă păcăli.

Ştii când îți pui mâinile aşa pe cap şi dansezi ? Dansează aşa !

- Ia uite la el ! Sunt maimuțică ? - Haide !

Te rog, te rog !

Să mă gândesc...

Aşa ! Gata cu maimuțăreala ! Somn uşor !

Somn uşor şi ție, lui Berrin, lui Mete...

Şi, cel mai mult, mamei !

Unde e fata asta ?

- Ai văzut-o pe Cemile ? - Nu.

Unde e Cemile ?

De unde să ştim noi ? O fi pe undeva. Caut-o.

Cemile !

Cemile ?

Cemile !

Cemile !

Ajutați-mă ! Cemile !

- Săriți, fetelor ! - Ce se întâmplă ?

Fetelor ! Cemile...

- Ce-a pățit ? - Nu ştiu, fetelor. A leşinat.

- Ajutați-mă s-o cărăm. - Sigur. Cemile...

Cu grijă...

Încet ! Cu grijă...

- Poftim, maestre ! - Poftă bună ! Să ai parte de belşug !

- O seară bună ! - Mulțumesc, la fel.

Ce zici, soră ? Tata ar face ce-a zis ?

- Ar aduce-o pe femeia aia ? - Nu, dragă. Asta mai lipsea !

- Tu ce crezi ? - Ce să cred ?

Adică ar aduce-o ? Ar face şi asta ?

N-a făcut atâtea ? Uite câte a făcut până acum !

Dar nu... N-ar avea curajul să facă asta. Ştie că ne-am opune.

Cine o să se opună ?

Mama nu e, bunica e bolnavă... Ce să facă ? Cine mai e ?

- Aylin. - Aylin ?

Dacă femeia aia ar veni, Aylin i-ar zice "mamă" după o zi.

Chiar aşa ?

Ce să fac, ca să mă plăceți ?

Să sfâşii fața femeii cu unghiile şi să beau sângele tatei ?

Ce să fac ?! Să fiu mereu pusă pe harță, ca voi ?

De ce nu mă acceptați aşa cum sunt ? De ce vreți să fiu şi eu ca voi ?

Eu nu sunt ca voi ! Înțelegeți odată !

- Mete n-a vrut să spună asta. - A spus foarte clar ce voia să spună !

Lasă ce-am spus eu, Aylin. Eu sunt furios din cauza tatei.

Dacă tata o aduce acasă pe femeia aia, ce facem ? Despre asta vorbeam.

Femeia aia nu poate intra pe uşă. Nu poate călca nici pe prag.

N-o las să intre în casa asta.

Nici eu nu accept. Nu poate intra.

Mi-aş fi dorit să nu se fi întâmplat toate astea...

- Cine e ? - Eu sunt, Carolin.

Ali...

Ce surpriză plăcută...

Vino...

- Te simți bine ? - Da...

Ce e cu tine, Ali ?

M-am certat rău cu copiii.

Dragul meu, nu fi mâhnit.

O să treacă toate.

Le-am spus că o să te duc acasă.

Am plecat trântind uşa şi am venit aici.

- Le-ai spus că mă duci acasă ? - Da.

- O să faci asta ? - Da, o s-o fac.

Dragul meu...

În noaptea asta, rămân cu tine,

iar mâine-dimineață te scot din spital şi te duc acasă.

Ce s-a întâmplat ?

Mi-e frică.

Nu te teme...

Vino. Sunt eu lângă tine. Nu te teme.

Cemile...

Săraca de ea ! Ce i-au făcut ?

A mâncat bătaie. Nu arată bine.

Să chemăm gardianul, s-o ducă la infirmerie. Putem avea probleme.

Gardian !

Cum te cheamă ?

Cemile...

Cum te simți, Cemile ? Puțin mai bine ?

Mă simt bine...

- Ce-ai pățit ? - Am căzut.

- Ai căzut ? Singură ? - Singură.

Cum ai căzut ?

M-am dus noaptea la toaletă şi am alunecat pe săpun...

Am căzut...

Adică nu depui nicio plângere.

Nu.

Bine. Odihneşte-te puțin, o să-ți treacă.

Carolin...

Hai, trezeşte-te !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Începe ziua ? - Începe lupta.

Doamne... Îmi mai şi cere socoteală !

- Să nu vii târziu diseară. - Serios ?! Vezi-ți de treabă !

Ce-i asta ? În casa mea, nu face nimic,

dar se duce zilnic să aibă grijă de copil. Eu sunt servitoare ?!

Doamne...

I-am zis de atâtea ori lui Kemal să n-o ia pe asta !

Parcă nu erau alte fete ! S-a încăpățânat, şi poftim !

Dați-vă din drum !

Nu aveți ore, leprelor ? Valea !

O să mă faceți să cad...

- Bună dimineața, mătuşă Hasefe ! - Bună dimineața, Suat !

Iar te duci să ai grijă de Osman ?

Da, mă duc să stau cu Osman, domnule primar !

Mai eşti curios să ştii ceva ?

Doamne fereşte, mătuşă Hasefe ! Ce-am zis ?

De ce întârzie bunica ?

Cred că a venit.

- Bine ai venit, bunico ! - Bine te-am găsit !

- Eşti gata ? - Da.

Hai, vino ! Ține-te de mine.

- Carolin... Te simți bine, dragă ? - Nu am nimic...

- Te simți bine ? - Da, dragule...

Hai !

Hai, Aylin ! Întârziem.

Vino !

Jur că o strâng de gât într-o zi ! M-am săturat !

Bunico, pe cine strângi de gât ?

Pe cine crezi ? Pe Neriman, normal !

"La cine te duci, unde, de ce ?" Parcă ar vorbi cu un copil !

Dacă tot începi, mai strânge de gât câteva persoane.

- Ne-ai salva pe toți. - Ce vorbeşti ?

- O ştii pe Carolin, bunico. - Da, străina, prietena tatălui tău.

Acea Carolin. Tata o aduce acasă la noi.

Haide... Asta e o glumă, amețitule ? Doamne fereşte !

Mete spune adevărul, bunico.

Tata o s-o aducă acasă pe femeia aia. Ne-a spus aseară şi a plecat.

Vă bateți joc de mine ?

Am palpitații, zău ! Ce vorbiți ?

Zi-mi tu. E adevărat ce spun ?

Da, bunico.

E adevărat, bunico. Am auzit şi eu.

Doamne...

Vai de noi...

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 13