Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 12

Bună ziua, căpitane Ali !

Îți mai pun un ceai.

N-ar mai trebui să beau. Ar trebui să plec.

Nu se poate. Mai bea un ceai şi apoi pleci. Îți aduc imediat.

Am venit !

Uite... Le-am adus imediat.

- Mulțumim mult. - Să vă fie de bine !

Mulțumesc, bunico.

Sper că e de bine. Cine e la ora asta ?

Stai, aşază-te. Răspund eu.

Am venit !

Am venit, am venit ! Ce-i cu agitația asta ? Cine e ?

- Ali ? - Bună ziua, mamă !

De ce ai venit aşa, în mare grabă ? O să faci scandal ?

Am venit acasă, mamă.

- Cine e, bunico ? - Tatăl tău.

E tata.

Într-o zi, tata îmi vorbise despre barometru.

E un aparat care măsoară presiunea atmosferică.

Navigatorii îl folosesc ca să prevadă furtunile.

Dacă presiunea atmosferică scade înseamnă c-o să fie furtună.

Barometrul meu era reprezentat

de arsurile din stomac şi de bătăile rapide ale inimii mele.

Îmi dădeam seama că presiunea atmosferică din casă era în scădere.

Îmi dădeam seama că furtuna era aproape.

Te simți bine, fata mea ?

Piciorul e în regulă ?

Tu de unde ştii ?

Hai, aşază-te aici.

Tu i-ai creat necazuri fetei mele ?

Tată...

Cui i-ai cerut voie să intri aici ?

- Eu... - Ce "eu" ? Taci !

Tată !

O s-o seduci pe fata mea şi o să-i creezi probleme ?

O s-o faci anarhistă, ca tine ?

O s-o faci duşmanul patriei şi al poporului ?

- Ai grijă cum vorbeşti, altfel... - Calmează-te.

Altfel, ce ? O să-mi pui o bombă în casă ? O să dai foc ?

- Ce-o să faci ? - Tată ! Ce tot spui ?

Mi-e frică mie de vagabonzii ca tine ? Vă vând la sac !

- Nu ştii nimic. - Ieşi dracului din casa mea !

Ieşi dracului din casa mea !

- Nu ştii absolut nimic. - Pleacă naibii ! Ieşi din casa mea !

- Nu ştii absolut nimic ! - Du-te dracului !

Ahmet, îmi cer mii de scuze ! Ahmet !

Îmi cer mii de scuze. Ahmet, îmi cer iertare.

Du-te naibii ! Pleacă !

- Ali, ce faci ? - O să-i distrugă viața.

Te rog, ascultă-mă ! Ahmet, nu pleca !

Ahmet !

Ahmet, ascultă-mă ! Ahmet !

Ahmet, te rog ! Te rog, stai !

Ahmet...

Îmi cer iertare.

- Te rog, nu plânge. - Nu ştiu ce să spun.

- Nu te întrista. Nu e vina ta. - Ahmet...

Plec.

- Unde e ? - Berrin, fata mea, te implor...

- Bunico, spune-mi ! Unde e ? - În dormitorul lui.

Te rog, ai grijă, fata mea.

Să ieşim în grădină.

Deschide uşa. Am să-ți spun ceva.

Deschide uşa ! Deschide-o ! Deschide-o !

Ne-ai făcut de ruşine pe amândoi, blestematule !

Fii mândru de tine acum ! Mă auzi ? Fii mândru de tine !

Tu eşti de vină pentru toate astea !

Ăsta l-a văzut, ăsta l-a prins... Uită-te la mine !

Ăsta l-a prins...

- Ce se întâmplă, bunico ? - Nu se întâmplă nimic.

Nu se întâmplă nimic, scumpule. Ăsta l-a prins, ăsta l-a gătit...

Tu eşti cauza celor întâmplate ! I-ai distrus viața mamei !

Iar acum le distrugi viața copiilor tăi !

Ne-ai făcut de ruşine pe amândoi ! Mă auzi ? Fii mândru de tine acum !

Tu eşti de vină pentru toate astea ! Tu eşti cauza celor întâmplate !

Ajunge ! Mă înțelegi ? Ajunge ! Ajunge...

Ajunge !

Ne-ai distrus viața tuturor !

Ajunge... Ajunge, blestematule !

Ieşi ! Ieşi !

Sună cineva la uşă.

Ce s-a întâmplat, bunico ? Eşti tare posomorâtă.

A venit tata acasă. L-a dat afară din casă pe colegul lui Berrin.

Apoi, el şi Berrin s-au certat. Apoi, Berrin a plâns.

Acum ați înțeles de ce sunt posomorâtă ?

Unde sunt, bunico ?

Mete !

Soră...

- Soră ? - Soră !

Soră ! Soră ! Soră !

Are piciorul bandajat ! Soră !

- Soră ! - Ce s-a întâmplat ? A leşinat ?

Soră ! Hai, ridică-te, soră !

- Ce a pățit Berrin ? - Osman, tu joacă-te în grădină.

- Hai, soră, deschide ochii ! - Soră ! Soră ! Soră !

- Hai, soră, deschide ochii ! - Soră !

Tata a făcut asta, nu ? A bătut-o, nu-i aşa ?

- Are piciorul bandajat ! - Nu, nu a făcut-o tatăl vostru.

Mai scuteşte-mă, bunico ! Unde e tata ?

Hai, ridic-o pe Berrin şi du-o în camera ei.

Unde e tata, bunico ?

În dormitor deci.

- Deschide ! Deschide uşa ! - Mete, te implor...

Tata...

Deschide uşa ! Deschide-o ! Deschide uşa !

Deschide uşa ! Deschide uşa !

Deschide uşa ! Deschide uşa !

Deschide uşa !

- Deschide uşa ! - Mete ! Mete, vino şi ajută-mă !

- Hai, ajut-o, puiule. - Soră...

Hai, flăcăule ! Hai, viteazule !

Hai, ajut-o, dragul meu !

- Cu tine o să ne răfuim mai târziu. - Hai, du-o în cameră.

Te iubesc.

Mi-aş fi dorit să ne iubeşti, tată.

Cine e Carolin asta ? E frumoasă ? E blondă ?

Ajunge !

Tu eşti Cemile ?

Mamă !

Mamă !

Mamă !

- Bine, dar ce-o să faci ? - Nu ştiu.

Te aşteaptă ani întregi de puşcărie, Cemile.

Ai copii. Ce-o să se întâmple cu ei ? Te-ai gândit ?

- Mă gândesc la copiii mei. - Gândeşte-te foarte bine, Cemile.

Acum eşti înțepată şi mândră. Ți-e greu să-ți pleci capul.

Dar anii petrecuți în puşcărie

îți stârpesc mândria şi-ți măresc regretele.

Atunci, ce-o să faci ? Gândeşte-te foarte bine.

Gândeşte-te foarte bine, cât ai o cale de întoarcere.

- Te simți mai bine ? - Da, bunico. Mulțumesc.

- Atunci, eu plec. S-a făcut târziu. - Scuză-mă, bunico.

- Vin iar mâine-dimineață. - Să te conduc, bunico.

Nu vreau. Stai jos. Mă duc eu.

Nu ieşi din cameră.

Vino, bunico, să te conduc eu.

Nu-l lăsați nesupravegheat pe nebunul ăsta.

Nu-ți face griji, bunico. Dă-mi...

Noapte bună !

Ce-o să se întâmple acum ?

L-am gonit, l-am dat afară, şi iar a venit pe capul nostru.

Poate că de data asta o să fie altfel.

Ce diferență ?! Uite ce i-a făcut lui Berrin !

De ce ai piciorul bandajat ? Tata a făcut-o, nu ?

Nu. Nu are nicio legătură cu el. S-a întâmplat altceva. M-am lovit.

- Spune adevărul. - Spun adevărul, dragule.

Bine.

Cemile a greşit. Şi-a creat necazuri singură.

Mint ? De ce te uiți aşa ? Pentru ce a înjunghiat-o pe femeie ?

Ori Cemile gândeşte limpede ?

- Are ea minte ? - Pune-te puțin în locul ei.

Iar n-ai putut să te abții să nu te legi de mine !

- Ce legătură are cu tine ? - Ce înseamnă să se pună în locul ei ?

Înseamnă: "Ce ai face dacă te-ar înşela bărbatul ?"

Doamne, iartă-mă ! Aşa am spus eu ? Aşa vine vorba !

Atunci, te rog să te gândeşti bine unde ajunge vorba.

Nu te supăra imediat, dnă Hasefe.

Am vrut să spun: "Ce rost avea s-o înjunghie pe femeie ?"

Divorțezi, şi gata. Uite, copiii au rămas de izbelişte.

Tu te epuizezi, ca să ai grijă de ei,

fiind într-un du-te-vino continuu între case. Nu-i aşa ?

Eu nu mă plâng, dnă Neriman.

Aylin !

Tata !

Aylin !

- Mă cheamă tata. Ce să fac acum ? - Nu te duce.

Să aşteptăm. Să vină el aici.

O să-i arăt eu lui de îndată ce deschide uşa...

Nu se poate aşa ceva. Tu stai calm.

Du-te şi vezi ce vrea.

Aylin !

Fata mea frumoasă...

- S-a culcat Osman ? - Da.

Bine. Poți să le spui lui Berrin şi lui Mete să vină imediat încoace ?

Am ceva de discutat cu voi. E foarte important.

Hai ! Să vină imediat ! Fugi !

Ne cheamă tata. Pe tine, pe mine, pe Mete... Pe toți.

- Ce treabă are cu noi ? - Cică o să vorbească cu noi.

- Cică e foarte important. - Eu nu vin.

Soră...

Soră, dacă nu facem ce ne spune acum, o să vină el de data asta.

O să țipe la toți. Iar o să fie ceartă. Iar o s-o pățim noi.

Tata urma să se vadă cu mama azi.

Probabil despre asta o să discute cu noi.

De fapt, vreau să ştiu ce au vorbit şi ce a zis mama.

Mete...

Să ne ducem să-l ascultăm. De acord ?

Nu-s de acord, dar, dacă aşa zici, aşa să fie, soră.

Hai !

Aşezați-vă, copii.

În regulă. Aşa să fie.

Ştiți ce s-a întâmplat între mine şi mama voastră.

E şi o femeie pe nume Carolin. Ştiți şi asta acum.

Uneori, asemenea lucruri se pot întâmpla între un bărbat şi o femeie.

Dar numai ei doi pot şti ce s-a întâmplat.

Altcineva nu poate să ştie şi să înțeleagă.

Şi nu se poate amesteca. Chiar dacă ar face-o n-ar fi de niciun folos.

Voi sunteți copiii mei, fireşte. Am responsabilități față de voi.

Până acum am făcut ce a fost necesar

şi o să-mi îndeplinesc responsabilitățile şi de acum încolo.

Dar vreau să ştiți un lucru.

S-a rupt ceva între mine şi mama voastră.

Se schimbă nişte lucruri, copii. O să se schimbe.

Dacă şi voi ştiți, înțelegeți şi acceptați asta,

totul o să fie mult mai uşor pentru noi toți.

Carolin o să renunțe la plângere,

şi mama voastră o să iasă din puşcărie.

Dar Carolin are o condiție.

Vrea ca mama voastră să divorțeze de mine.

Dacă nu intentează proces de divorț, Carolin n-o să renunțe la plângere.

Azi am vorbit cu mama voastră, copii.

Nu a acceptat să divorțeze de mine.

Dar nu a înțeles un lucru. Zarurile au fost aruncate.

Nu mai e nimic de făcut, din păcate.

Dacă nu divorțează, Carolin n-o să renunțe la plângere.

Şi mama voastră ar putea rămâne în închisoare ani întregi.

De aceea, gândiți-vă şi voi bine. Vorbiți cu mama voastră.

Să facă ce e mai bine pentru toată lumea.

Atâta timp cât nu divorțează de tine, o să stai cu noi, în casa asta ?

Eu sunt tatăl vostru.

Asta e casa mea.

Tu nu mai eşti tatăl nostru.

Şi asta nu e casa ta.

Asistentă !

Asistentă !

Asistentă !

Lăptarul !

- Scuză-mă, maică. - Dar m-ai speriat de moarte !

De ce râdeți ? Ce este ?

Nimic, mătuşică Hasefe. Nu te supăra imediat.

- Bună dimineața ! - Se spune: "Să ai o dimineață bună !"

Bine. Te duci iar la Osman ?

Da. Spor la treabă !

Mulțumim.

Stai jos. Răspund eu.

Hai, aruncă !

Probabil a venit bunica.

- Bună ziua, bunico ! - Bine te-am găsit !

- Te simți puțin mai bine acum ? - Mă simt bine, bunico.

A făcut tatăl vostru ceva necuviincios azi-noapte ? A făcut scandal ?

Nu, n-a făcut.

Bine.

Hai, vino !

- Poftă bună ! - Bine ai venit, bunico !

Aşază-te, bunico. Ia micul dejun.

Am mâncat înainte să vin. Stai jos, dragul meu !

- Să-ți pun ceai, bunico ? - Nu, nu vreau acum.

Bună ziua, copii !

- Bine ai venit, mamă ! - Bine te-am găsit !

- Întârziem la şcoală. Să mergem. - Bine.

Plec şi eu, bunico. Osman încă doarme. Scuză-ne.

Mergeți sănătoşi ! Spor la învățătură !

Vezi, mamă, nu-i aşa ?

Nu mă pofteşte nimeni la masă, nu-mi dă nimeni un pahar cu ceai...

Nu-mi spune nimeni: "La revedere, tată" sau "Bună dimineața".

Cică sunt copiii mei...

- Îți pun eu. - Stai jos, mamă.

Aşază-te. Există lucruri mai importante.

M-am dus s-o văd pe Cemile, mamă.

Zice că n-o să divorțeze. Nu acceptă divorțul.

Dacă se comportă aşa, o să stea ani întregi la închisoare.

Trebuie s-o convingă cineva.

- Încotro ? - Plec, mamă.

Am înțeles asta. Unde pleci ?

Mă duc la spital, mamă. La Carolin.

Carolin...

Carolin...

- Bună dimineața, căpitane Ali ! - Bună dimineața !

- Sper că te simți bine, căpitane. - Da, slavă Domnului !

Sper că şi Cemile se simte bine.

A distrus-o. Cemile n-ar fi făcut rău nici unei muşte.

- În ce stare a adus-o ! E uşor ? - Cum să fie uşor ?!

E o femeie respectabilă. N-a putut să suporte, fireşte.

Căpitanul Ali a nedreptățit-o. Păcat de ea !

Bună dimineața, căpitane Ali !

Sunt conştient de faptul că e o situație grea pentru dv.

O să luați o decizie importantă.

Şi simțiți că se fac presiuni asupra dv.

Considerați că partea adversă vă presează şi chiar vă şantajează.

Identitatea reclamantei şi relația pe care o are cu soțul dv...

... vă determină să simțiți o ură puternică față de ea.

Vă sugerez să vă gândiți serios la condiția impusă de reclamantă,

ca să ajungeți la un compromis şi să-şi retragă plângerea.

În caz contrar, deoarece situația actuală

e în defavoarea dv. din punct de vedere legal,

ar fi o iluzie să ne aşteptăm ca instanța să decidă în favoarea dv.

Repet, gândiți-vă bine.

Dnă Cemile ?

Mă gândesc.

Încerc să mă gândesc bine.

Cemile nu acceptă să se despartă de tine ?

Atunci, o să rămână acolo.

Ea vrea să mă omoare. Eu o iert, dar ea nu vrea.

Te rog, nu te înfuria imediat. Treburile astea nu-s aşa de uşoare.

O să vorbim, o să rezolvăm. Te rog, ai puțină răbdare.

- Ai puțină răbdare. - Puțină ?!

Tu nu te gândeşti deloc la mine !

Ce-o să se întâmple cu mine ? Tu nu te gândeşti de mine !

Aseară nu ai venit. Am stat singură.

Nimeni nu se ocupă de mine.

- De ce n-ai venit aseară la mine ? - M-am dus la copii.

Trebuia să le explic situația. Te rog, ai puțină răbdare.

- Ce să mai fac ? Spune ! - Ajunge ! Am şi eu o limită !

Răbdarea mea are o limită ! Ajunge ! Asta-i bună !

- Ce înseamnă asta ? - Unde te duci ?

- Pe vapor. - De ce ?

- Am treabă. - Nu pleca.

- Ce treabă ? - Aşteptăm o piesă din America. Clar ?

Am şi alte treburi de făcut. Înțelegi ?

Nu mă lăsa.

Rămâi lângă mine.

Te rog !

Îmbrățişează-mă.

Ai grijă... Fii atentă...

A venit pe capul nostru şi iar se comportă ca un măgar !

- Dar e tatăl nostru. - Mai scuteşte-mă !

Mete, te rog, calmează-te. Comportamentul tău mă sperie.

Linişteşte-te.

Mete ?

- Unde te duci ? - De fapt, treceam prin fața uşii...

Am auzit pianul. Apoi, vocea dv. Am intrat în sală. Îmi cer scuze.

- De ce ? - Am intrat nepoftit.

Şi v-am distras atenția. Îmi cer iertare.

Nu ai făcut nimic, ca să-ți ceri scuze.

Vino lângă mine.

- Ți-a plăcut cântecul ? - Da. E frumos.

Ai vrea şi tu să cânți la un instrument muzical ?

Nu ştiu.

Creez un cor. Şi o să înceapă repetițiile.

Ia şi tu o mandolină şi participă la curs.

Să mă gândesc...

Da ?

Despre ce era vorba în cântecul de adineauri ?

E un cântec de dragoste.

Zice: "Sunt încă prea mică să te iubesc."

- Bună dimineața, dle Soner ! - Bună dimineața !

- Aveți două şedințe azi. În plus... - M-a sunat cineva astăzi ?

În dimineața asta ?

- M-a sunat cineva ? - Nu.

Şi şedințele ?

Bună dimineața, dle Soner ! Bine ați venit !

Bună dimineața, Suleyman ! Bine te-am găsit !

- Aveți vreun ordin pentru mine ? - Nu.

Ia uite... Ce chipeş este ! Nu ?

Ce s-a întâmplat, Aylin ? Eşti foarte gânditoare.

Nici măcar artistul nu ți-a atras atenția.

Vorbeşti de parcă nu ai şti ce se întâmplă.

Draga de tine ! Ştiu. Ai dreptate şi tu.

Eşti necăjită. Mi-aş dori ca Soner să se ocupe puțin mai mult de tine.

- Ce ți-a venit acum ? - Ce să-mi vină ? Zic de Soner.

"Mi-aş dori ca Soner să se ocupe puțin mai mult de tine." Ce-i aia ?

Nu te înțeleg. Nu ştiu. Tu şi Soner... Ce mă priveşte pe mine ?

- Ce crezi că e între mine şi Soner ? - Pe mine mă întrebi ?

- Tu ştii mai bine. - Nu e nimic între noi.

- Nimic ? - Nimic !

Nu mă păcăleşti ! Ți-a propus să ieşiți împreună ?

Mă enervezi.

Da, se simte bine. Mâine poate pleca.

Peste două săptămâni putem scoate firele.

- Bine, domnule profesor. - Externați-o.

Trebuie să fie îngrijită bine. Să nu i se infecteze rana.

Să nu se forțeze. Altfel, o să-i plesnească cusăturile.

Dar...

Eu nu am casă. Unde o să stau ?

Nu poate să stea în spital ? Ar fi îngrijită mai bine aici.

Ştiți câți pacienți aşteaptă la rând pentru paturi ?

În plus, s-a făcut tot ce trebuia să se facă în acest spital.

De acum, e nevoie de o îngrijire bună, care se poate face şi acasă.

Pacienta va pleca mâine.

Ce-o să se întâmple cu mine ?

- Bună ! - Bună ! Ce faci ? Te simți bine ?

- Însănătoşire grabnică ! - Mulțumesc.

Ia loc.

- L-ai văzut pe Ahmet ? - Nu. Ce este ?

- Trebuie să-l văd. - Dar ce s-a întâmplat ?

Ieri m-a condus acasă împreună cu mama lui.

Apoi, a venit tata. S-au întâmplat o mulțime de lucruri neplăcute.

M-am făcut de ruşine față de băiat. Trebuie să mă duc să-mi cer scuze.

Doamne ! Nu l-am văzut deloc pe Ahmet azi.

Nici prietenii lui nu sunt nicăieri.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 12