Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 7

S-a mai liniştit un pic.

Da.

- Cum te simți ? - Sunt puțin obosită.

Am înțeles.

- Tu cum te simți ? - Şi eu sunt obosit.

Omul înțelege valoarea lucrurilor abia când le pierde.

- Mie îmi spui ? - Nu. Îmi spun mie însemi.

Îl iubesc foarte mult pe Osman.

Dar înțeleg că e nevoie să-l iubesc mai mult.

Pe Mete, pe Berrin, pe Aylin...

Nu trebuie să transformi iubirea în obişnuință.

Nu stă totul mereu în putința omului.

Trebuie să ştii să prețuieşti ce ai.

- Ce ciudat... - Ce e ciudat ?

Omul nu se obişnuieşte niciodată cu lucrurile urâte şi rele.

Îi par mereu urâte şi rele.

Cu lucrurile bune şi frumoase nu-i aşa.

Te obişnuieşti cu ele. Apoi, ajungi să nu le mai observi.

Iar frumusețea neobservată dispare.

Ai început să filosofezi.

În timp ce spăl rufe, calc şi îmi veghez copiii bolnavi,

mă gândesc la sensul vieții.

Ia te uită...

Ți s-a făcut frig ?

M-am înfiorat puțin.

Mi-am pierdut timpul prin spital.

Nu-mi place deloc mirosul de spital !

Atâția oameni se duc de plăcere la spitale ?

Să dea Dumnezeu să nu avem nevoie de ele, dar nici să nu lipsească.

Ali mi s-a părut schimbat azi, la spital.

O să vedeți. O să iasă ceva bun din răul ăsta.

Osman o să-i împace pe Ali şi pe Cemile.

Aşa mi s-a părut şi mie. Boala lui Osman l-a afectat pe Ali.

Nu boala lui Osman, ci rugăciunile dnei Hasefe l-au influențat.

A obosit tot rugându-se şi descântând.

Pesmeți !

Pesmeți !

- Mamă ? - Noi am venit.

Tată ?

Nu pleca, tată...

De ce stai în picioare ?

Ai obosit toată noaptea. Du-te sus şi odihneşte-te.

Plec, Cemile.

- Pleci ? - Da.

Am crezut c-o să rămâi.

Şi noi, şi copiii ne-am supărat foarte mult.

Nu sunt sigur, Cemile.

Trebuie să mă gândesc.

La revedere !

Bună dimineața, căpitane Ali !

Cum se simte Osman, căpitane Ali ? Mai bine ?

Mamă, noi plecăm la şcoală.

- Ați luat micul dejun ? - L-a pregătit sora mea.

La revedere !

Mamă, plec şi eu.

Mamă ?

Ce-ar fi dacă te-ai duce puțin mai târziu la şcoală azi ?

- De exemplu, după-amiază. - De acord.

- De acord ? - Da.

Atunci, aşa să faci.

- Tu du-te. Eu am treabă. - Ce treabă ai ?

- Ce te interesează pe tine ? - Bine !

- Bună ! - Bună !

Treceam pe aici. Am aşteptat, gândindu-mă că poate te văd.

Bine.

- O să intri la ore. - Da.

Atunci, să nu te rețin.

La revedere !

- Aylin ! - Da.

Pot să vin să te văd când ieşi de la şcoală ?

- Când ? - Azi.

De acord.

Unde te duci, mamă ?

Am puțină treabă. Mă întorc în câteva ore.

Tu ocupă-te de Osman.

- Ce s-a întâmplat ? - Căpitane, e o femeie pe chei.

VAMĂ

Cemile ?

- A pățit Osman ceva ? - Nu. Se simte bine.

Nu-ți face griji. Nu am venit pentru asta.

Am nişte lucruri să-ți zic. De aceea am venit.

Când te-ai întors acasă, am crezut că n-o să mai pleci.

- Şi eu am crezut la fel, dar... - Ce ?

Cemile, nu vezi cum se uită copiii la mine ?

Mete m-a atacat cu cuțitul.

Berrin mă săgetează cu privirea. Nu vezi ?

Trebuie să le dai dreptate şi lor. Au trecut prin multe.

Cred că avem nevoie de timp, Cemile. Cu toții avem nevoie de timp.

Dar, cu cât ne îndepărtăm mai mult, cu atât mai greu va fi să ne apropiem.

Întoarce-te acasă, Ali ! Să fim împreună.

Să facem eforturi cu toții, ca să ne înțelegem şi să ne iubim.

Fii alături de noi !

Întoarce-te acasă !

Ali !

Carolin ?

Bună !

Tu eşti Cemile ?

Da... Eu sunt Cemile !

Ce-ai făcut ?

Ce-ai făcut, Cemile ?

- Nu e niciun doctor ? - Ce-ai făcut, Cemile ?

Carolin !

Carolin !

Tată !

Tăticule !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

- Unde e tata ? - A plecat, dar se întoarce.

Iar a plecat ?

Dacă aş fi ştiut că pleacă, n-aş mai fi dormit,

l-aş fi ținut de mână, nu i-aş mai fi dat drumul.

A plecat pentru că am dormit.

Unde e mama ? A plecat şi mama ? Au plecat împreună ?

Nu, n-au plecat împreună. Amândoi au treburile lor.

Dar nu-ți face griji ! Se vor întoarce.

Spune-mi, tu ce mai faci ? Te-ai făcut bine ?

Da, nu mai sunt bolnav.

Totuşi, trebuie să avem grijă, nu ?

Acum îți pregătesc micul dejun, apoi, îți iei medicamentele,

şi-o să fii mai puternic decât înainte.

Ce vrei să mănânci la micul dejun ? Unt, gem, ouă, brânză ?

Sirop de trandafiri !

Bine, bei sirop de trandafiri.

Dar să facem o învoială. O să mănânci şi mâncare, bine ?

Mama îmi făcea sirop de trandafiri cu mâinile ei.

De aceea, siropul de trandafiri e parfumul mamei, zâmbetul ei,

privirea ei, atingerea ei...

În mintea mea, mama miroase a sirop de trandafiri.

- Faceți ceva ! - Nu e niciun doctor ?

Carolin !

- A fost un accident. - Carolin !

- A fost un accident. - Accident ?

Cemile, a fost un accident. Bine ? O să spui c-a fost un accident.

Bine ? Te certai cu Carolin. Cuțitul era pe jos.

A căzut în cuțit. A fost un accident.

O să spui c-a fost un accident. Bine, Cemile ?

A fost un accident. Da ? Treci !

Un accident, da ?

Nu-ți umfla burta cu sirop de trandafiri.

Mănâncă frumos !

- De ce nu te-ai dus la şcoală ? - O să mă duc.

- Când ? - Când vine mama.

- Când vine mama ? - O să vină în curând.

Unde s-a dus ?

Ți-am spus că are treabă. Trebuie să apară.

Atunci, calmează-te ! Trebuie să apară.

Şmecherule ! Cum le ştii tu pe toate...

De ce a plecat tata ?

Nu te-ai atins de micul dejun. Hai, mănâncă !

- Aceasta e arma ? - Iar tu ?

Toată lumea îşi face treaba.

- A atacat-o cu acest cuțit ? - Da.

Din gelozie ?

A atentat la viața ei din gelozie ?

Nu ştiu. Mâine va apărea, oricum, în ziare.

- O să citim şi o să aflăm. - Ce glumă !

O să spui c-a fost un accident. Bine ?

Totul a fost un accident. N-o să spui nimic altceva.

Bine, draga mea ? Totul a fost un accident.

Veniți cu noi !

Cuțitul îi aparține acestui bărbat, domnule comandant.

- Bine, luați-l şi pe el. - Da, să trăiți !

Poftiți, veniți şi dv. cu noi.

Poftim ?! Cemile a înjunghiat pe cineva ?

Nu, Cemile n-ar face aşa ceva.

Cine era ?

Cine era femeia pe care a înjunghiat-o, băiete ?

Deci nu ştii. Bine, mulțumesc.

Incredibil...

Dați-vă la o parte !

Dați-vă la o parte !

Te mai întreb o dată. Cine a înjunghiat-o ?

- Am făcut o greşeală. - Adică recunoşti ?

Am făcut o greşeală.

Singură ?

Singură... Am fost tot timpul pe cont propriu.

Am fost tot timpul singură.

Oare vorbim amândoi de acelaşi lucru ?

Am fost tot timpul singură. Am făcut o greşeală.

Da, azi avem un cântec nou. O să-l învățăm.

Mai întâi îl cânt eu, iar voi ascultați cu atenție.

O să învățați cântecul şi apoi îl vom cânta împreună. Bine ?

Acum, ascultați-mă !

Se spală în mare Lumina lunii,

Se plimbă pe plajă Răsuflarea vântului...

Se spală în mare Lumina lunii,

Se plimbă pe plajă Răsuflarea vântului...

Cântece voioase Se înalță la cer.

Se spală în mare Lumina lunii,

Se plimbă pe plajă Răsuflarea vântului...

Cântece voioase...

Cântece voioase Se înalță la cer.

Santa Lucia... Santa Lucia...

- Scade pulsul. - Măriți volumul de oxigen !

A fost un accident. Cemile şi Carolin se împingeau.

Cuțitul era pe jos. Carolin a căzut peste el.

Din greşeală, s-a rănit în el...

A fost un accident.

Cine e Carolin ?

Carolin e musafira mea.

Musafira ta... E şi străină...

- De unde este ? - E o prietenă din Olanda.

Dar se pare că Cemile, soția ta,

n-o vede pe dra Carolin nici ca prietenă, nici ca musafiră.

Ce zici ?

E posibil. Cum se simte ?

Despre care întrebi ?

De amândouă.

Soția ta e bine. Desigur, e zdruncinată.

Iar musafira ta e în operație.

Dumnezeule !

Prin ce trec...

Am citit un articol foarte interesant zilele trecute, în ziar.

I-au transplantat bărbatului inima fetei care a murit în accident.

Ahmet vine spre noi, fetelor.

- Bună ! - Bună, Ahmet !

Mă scuzați că vă întrerup conversația.

- Voiam să vă întreb ceva. - Desigur. Ce anume ?

Mai bine vorbim afară. Mă sufoc aici, ieşim la aer curat.

Ar fi mai bine.

- La revedere, fetelor ! - La revedere !

S-a împrietenit cu Ahmet...

Iar acum vine dl Hakan. Țineți-vă bine, fetelor !

- Unde s-a dus Ayten ? - A ieşit.

Nu sunt orb. Am întrebat unde s-a dus.

N-a spus. Aveau ceva de vorbit.

Ce poate avea tipul ăsta de vorbit cu Ayten ?

- De unde să ştiu ? - Nici nu te-am întrebat pe tine.

Uite, ți-am adus jucăriile. Hai, joacă-te aici !

N-am chef.

Dar avionului i-a fost foarte dor de tine.

- Zboară spre tine. - Nu vreau.

O vreau pe mama. Ai înțeles ? Îl vreau pe tata. Ai înțeles ?

Ajunge ! Şi eu vreau o grămadă de lucruri.

Şi eu vreau linişte, vreau să fiu fericită, să trăiesc... Clar ?

Sora mea, Berrin, era ca a doua mamă pentru mine.

Chiar şi pentru Mete şi Aylin.

Responsabilitățile de mamă rămâneau în seama ei în lipsa mamei.

Toată lumea se obişnuise cu asta,

dar adevărul e că Berrin suferea cel mai mult în lipsa mamei.

Nici eu, nici Mete, nici Aylin nu realizam acest lucru.

Berrin !

Berrin !

Eu te iubesc foarte mult, Berrin. Îmi cer scuze.

Şi eu te iubesc foarte mult.

- Voiai să mă întrebi ceva. - Da. Voiam să te întreb...

- Aşadar ? - N-am văzut-o pe Berrin azi.

- Nici eu n-am văzut-o. N-a venit. - Asta voiam să ştiu.

- Deci n-a venit ? - Nu.

- Nici tu nu ştii unde este ? - Nu mi-a spus nimic.

- Asta voiam să te întreb. - Bine.

Mulțumesc. Te-am deranjat şi pe tine.

Nu, dragă. Nu-i niciun deranj.

- La revedere ! - La revedere !

Ahmet, o să-i spun lui Berrin că ai căutat-o.

- Te-am speriat, Ayten ? - Eşti nebun ? M-ai speriat de moarte.

Nu te temi să stai singură cu anarhistul acela, Ahmet,

dar ți-e teamă de un cavaler ca mine ?

Ce vrei ?

Alo, domnule director !

Sunt unchiul lui Aylin, una dintre elevele dv.

Da, e în ultima clasă de liceu, Aylin Akarsu.

Domnule director, e o problemă importantă. De aceea v-am sunat.

Deci spui c-a fost un accident.

Se încurcase undița. Am tăiat guta, apoi am lăsat cuțitul pe jos.

În timp ce femeile se împingeau, una dintre ele a căzut în cuțit.

A fost o coincidență.

Ori coincidență, ori accident.

Depinde de unghiul din care priveşti.

Nu mai spune !

Din punctul dumitale de vedere, o fi o tentativă de omor.

- N-are cum să fie ? - Poate şi nu poate să fie...

Dar nimeni nu se gândeşte să întrebe cuțitul.

Să întrebe cuțitul ?

Cine poate să ştie mai bine decât el ?

- Ce vorbeai cu el ? - M-a întrebat ceva.

Vasăzică, te-a întrebat ceva. Poți să-mi spui ce te-a întrebat ?

Ce te priveşte pe tine ce m-a întrebat anarhistul acela ?

- Ce te interesează pe tine ? - Ayten, nu mă enerva !

- De ce țipi ? - Ce te-a întrebat ?

- M-a întrebat de Berrin. - Ce vrea de la ea ?

Nu ştiu. M-a întrebat dacă a venit azi la şcoală.

- Şi ? - Atât.

Tu ce i-ai spus ?

Ce să-i spun ? I-am spus că n-am văzut-o.

Puteai să-l întrebi ce-i pasă lui de Berrin.

Cum să-l întreb aşa ceva ?

Tipul ăsta e o pacoste pe capul lui Berrin. Îi tot dă târcoale.

- Eşti invidios ? - Eu ?! Pe Ahmet ?

Termină !

- E ceva cu tine. - Ce să fie ?

Haide...

- Ce e ? Spuneai că eu turbez. - Ce mai înseamnă şi asta ?

Nu tu spuneai că turbez, că n-a venit Soner să mă vadă şi nu m-a sunat ?

Şi tu, acum... Nu uiți nimic. Am spus-o aşa, într-o doară.

De ce te-ai simțit aşa de ofensată ?

Nu m-am simțit ofensată. Sunt binedispusă.

Având în vedere c-ai rezolvat-o cu Soner, e normal să fii binedispusă.

V-am văzut. Ce părere ai tu despre mine ?

- Unde ne-ai văzut ? - Vorbeați în fața şcolii.

Ieşiți ?

Nu, dar o să vină să mă vadă când o să ies de la şcoală.

Mult noroc !

Aylin, pe tine te căutam.

Te-a chemat directorul, a spus să vii imediat la el.

- De ce mă cheamă ? - De unde să ştiu ?

Du-te şi află !

Dumnezeule...

A avut noroc.

Dacă cuțitul nimerea cu 2 cm mai sus, nu mai apuca să vadă spitalul.

Intră !

- M-ați chemat, domnule director. - Da, intră. Închide şi uşa !

Am o veste pentru tine, de aceea te-am chemat.

Dar nu e o veste prea bună.

A avut loc un incident.

Femeia nu vorbeşte.

Spune întruna acelaşi lucru, ca o placă stricată: "Am greşit."

Nu prea e conştientă.

Declarația soțului şi cea a pescarului sunt suspecte, dar nu sunt ei făptaşii.

Declarația femeii rănite e foarte importantă acum.

E în operație. Da, o să aşteptăm.

O să aşteptăm.

- A căzut din greşeală în cuțit... - Dacă-ți vine să crezi...

Santa Lucia...

Da, a fost foarte bine, toți ați cântat foarte frumos.

Nu-i aşa că şi Mete are o voce foarte frumoasă ?

Nu mi-am dat seama cât de frumoasă e vocea lui.

Poate că ne ascundea adevărata lui voce. Aşa e, Mete ?

Da, să mai cântăm o dată.

Doi, trei, patru !

Se spală în mare Lumina lunii,

Se plimbă pe plajă Răsuflarea vântului...

Cântece voioase Se înalță la cer.

Santa Lucia... Santa...

Mete, domnul director vrea să vorbească puțin cu tine.

- Trebuie să ies de la oră ? - Da.

- Acum ? - Da.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 7