Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 6

Hakan ! Hakan !

- Ai văzut-o pe Berrin azi ? - N-am văzut-o. N-a venit ?

Nu ştiu. N-am văzut-o deloc. De fapt, sunt îngrijorată.

Ştii că l-a luat poliția pe Ahmet zilele trecute.

- Nu l-am văzut nici pe el azi. - Şi Berrin lipseşte.

Oare ce să facem ? De fapt, să întrebăm pe cineva...

Eu mă duc la prietenii lui Ahmet. Îl găsesc pe unul şi-l întreb.

Bine. Ayten !

- Să mă anunți imediat. Bine ? - Bine.

Nu mă aşteptai pe mine, nu ?

Dar am venit. Ce-o să se întâmple ?

Ia zi, Necati !

Încotro ? Unde te duci ?

Îți promisesem ceva. Îți aminteşti ?

Un bărbat adevărat îşi ține promisiunea, nu ?

Tu nu eşti bărbat ?

Ai greşit crezând că sunt ca tine.

Stai, frate ! Te rog, opreşte-te ! Stai, te rog !

Taci ! Taci !

Frate, nu-mi face asta ! Te rog, ascultă-mă !

Bărbate !

- Frate... - Taci ! Nu plânge !

- Ți-ai amintit promisiunea mea, nu ? - Frate...

Frate, stai ! Ascultă-mă, te rog ! Opreşte-te, te rog !

Taci !

Eşti bărbat ! Hai, scoate-ți pantalonii !

Scoate-i ! În fond, te-ai îmbrăcat cu fusta.

Frate, îmi cer mii de scuze ! Jur că n-o să fac nimic !

Jur ! Iartă-mă, bine ? Îți promit că n-o să-ți mai fac nimic !

- N-o să-mi faci nimic ? - Nu !

Şi-aşa nu poți să-mi faci nimic !

Problema ta e să nu-ți fac eu nimic, imbecilule !

Ai înțeles ? Scoate-ți pantalonii !

Te rog ! Mi-e ruşine ! Te rog, n-o face !

De ce ? O să te plimb şi prin grădină.

Frate, mi-e ruşine ! Te rog, te implor, n-o face !

- Dră profesoară Inci, salvează-mă ! - Ce se întâmplă ? Mete, dă-i drumul !

Vrei să-ți rup mâna ?

Eu sunt tatăl tău ! Vagabondule ! Golanule !

Dacă mai faci vreodată, nu te iert, ai înțeles ? Nu te iert !

Dacă mai eşti vreodată nerespectuos, te omor !

- Vrei să-ți rup mâna ? - Nu, nu-l rupe !

Sunt tatăl tău !

Lasă-mi brațul...

Mete...

Mete...

Mete, vino-ți în fire ! Mete !

Mete, revino-ți ! Mete !

Mete, ce ai ? Ce ai, Mete ?

Ce ai ?

Mete !

Mete !

Mete !

Puteți veni puțin ?

- Mă scuzați că vă deranjez. - Spuneți !

Avem o colegă, Berrin. O cunoaşteți şi dv.

Da, o cunosc pe tovarăşa Berrin. S-a întâmplat ceva ?

N-a venit la şcoală azi şi nici n-a dat vreo veste. Ne-am făcut griji.

- Ahmet, pe care l-a luat poliția... - Da ?

Nici pe el nu l-am văzut azi. Cum nu s-a arătat niciunul dintre ei,

mi-am făcut griji, întrebându-mă dacă n-a luat-o poliția şi pe Berrin.

Ahmet a fost eliberat. Dar despre tovarăşa Berrin nu ştiu nimic.

Nu cred că poliția s-ar interesa de ea. Totuşi, o să mă interesez.

- Mă anunțați şi pe mine, nu ? - Fireşte, vă anunț.

Mulțumesc !

Ai vorbit despre divorț ?

- Cum o chema pe soția ta ? - Cemile.

- Ai vorbit cu Cemile despre divorț ? - Nu încă.

- De ce ? - Nu am avut ocazia.

Ce e aia ? Ce înseamnă ?

Adică nu am putut să vorbesc cu ea. Asta înseamnă.

Nu am înțeles.

Carolin, poate că treburile astea sunt foarte uşoare în Olanda,

dar aici nu e aşa.

Suntem în Turcia. Aici e foarte greu. Nu-i uşor.

- Tu mă iubeşti ? - Da.

Eu te iubesc pe tine. Care femeie ar vrea asta ?

De ce ar vrea Cemile să fie măritată cu un bărbat care n-o iubeşte ?

Ai reuşit să afli ceva despre Berrin ?

Nu. Nu au văzut-o nici prietenii lui Ahmet.

Dar partea bună e că poliția l-a eliberat pe Ahmet.

Eu cred că nu-i nevoie să ne facem griji.

Doar n-o să-l elibereze pe Ahmet ca s-o aresteze pe Berrin ! Nu ?

- Bună ! - Bună !

O să te întrerup din lucru, dar trebuie să-ți spun ceva.

Ce s-a întâmplat ?

Azi a venit o prietenă de-a lui Berrin şi a vorbit cu mine. Ayten.

Berrin nu a venit azi la şcoală şi nici nu a anunțat.

Cum nu v-au văzut la şcoală, s-au îngrijorat.

Probabil au făcut legătura între voi.

M-a întrebat dacă e posibil ca Berrin să fi pățit ceva.

I-am spus că ai fost eliberat şi că nu cred că Berrin a pățit ceva.

Probabil că îşi fac griji degeaba, dar am zis să ştii şi tu.

Şi eu cred la fel. Totuşi, îți mulțumesc că m-ai anunțat.

- Trebuie să facem ceva ? - Deocamdată, nu.

- Dar să aflăm unde locuieşte Berrin. - Bine.

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

Ali...

Pentru dragostea noastră !

Mete ? De ce stai pe întuneric ?

Hai, povesteşte-mi !

- Ce să-ți povestesc ? - Ce te supără.

S-a întâmplat ceva la şcoală ?

- M-am certat cu cineva. - De ce ?

Există vreun motiv ? Tu de ce te-ai certat cu tata aseară ?

- E o poveste lungă. - Da... Poftim, e o poveste lungă.

Ai dreptate. Poveştile astea sunt mereu lungi.

Termină.

Îmi cer scuze. Fireşte, nu mai eşti copil.

Mete, tot ce s-a întâmplat,

furia tatei, certurile astea, problemele dintre mama şi tata

nu au nicio legătură nici cu tine, nici cu Osman.

Dar cu tine ? Tata ți-a tras palma aia din senin ?

Crede-mă, nu are nicio legătură cu mine.

E ceva legat de universul interior al tatei.

Înțelegi ?

De fapt, tata e furios pe el însuşi.

Pe el însuşi nu se iubeşte şi de el însuşi nu e mulțumit.

Bine, dar... Cu noi cum rămâne ?

- Tata ! Mă uit după tata ! - Fiule...

Nu s-a culcat nici acum. Cică îl aşteaptă pe tatăl lui.

O să se uite pe fereastră, că poate o să-l vadă.

Noapte bună, Berrin !

Nu-i. Tata nu e. E altcineva, dar nu e tata.

Hai, fiule ! Ne culcăm !

- Noapte bună, Berrin ! - Noapte bună !

Tata !

Bate cineva la uşă ! A venit tata !

Tată !

Tată !

- Tată ! Tăticule ! - Viteazul meu ! Dragul meu !

Tata !

Tată, vin să te salvez acum !

Tată ?

Tată ?

Tată ?

Nu-i nimeni ? Nu-i nimeni acasă ?

Nu-i nimeni acasă ?

Nu-i nimeni acasă ?

Nu-i nimeni ?

Nu-i nimeni acasă ?

- Ce se întâmplă ? - Nu ştii unde ți-e copilul, femeie !

- Osman ?! - A înțepenit.

Probabil a stat aici până dimineață. Ia-l înăuntru, să nu înghețe săracul !

Ce se întâmplă, mamă ?

- Ce s-a întâmplat, mamă ? Ce are ? - Nu ştiu. A adormit în fața uşii.

Închideți uşa.

Mulțumim.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Unde te duci ?

Trebuie să mă duc pe vapor. Am treabă.

- O să vii diseară, nu ? - O să vin.

Cu bine !

- Mamă, dacă vrei, rămân şi azi acasă. - Nu, nu-i nevoie.

Mă descurc, nu-ți face griji. Să nu rămâi în urmă cu lecțiile.

Să vă dea Dumnezeu spor la învățat !

Două pahare de ceai, te rog.

- Mulțumesc. - Să-ți fie de bine !

De fapt, eu am venit să-ți mulțumesc.

Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost vai de noi.

Nu-i nevoie să-mi mulțumeşti. Fiindcă n-am făcut-o pentru tine.

Ştiu.

Şerbet rece ca gheața !

Şerbet rece ca gheața !

Şerbet rece ca gheața !

Moscheea Sultan Ahmet este cunoscută drept Moscheea Albastră.

A fost construită de către sultanul Ahmet exact vizavi de Sfânta Sofia,

ca să concureze cu grandoarea acesteia.

Vine Berrin.

- Bună ! - Bine ai venit !

- Bine ai venit ! Bună ! - Ia loc !

- Ce mai faci ? - Bine, mulțumesc.

- Să treci cu bine peste asta ! - Mulțumesc.

- Te simți bine ? - Da.

L-au ținut acolo o noapte şi i-au dau drumul.

- Ştiu. Azi-noapte... - Ştii ?

Adineauri i-am mulțumit tovarăşului Hakan.

Ajutorul lui e de neuitat.

Şi ajutorul tău e de neuitat, tovarăşă Berrin.

E nevoie de curaj ca să faci ce ai făcut tu.

Nu oricine e în stare de asta. Îți mulțumesc şi ție.

Ce ați făcut cu manifestele ? N-ar fi bine să rămână la voi.

Noroc cu Hakan, că ne-a ajutat. Am scăpat de ele.

Îi mulțumesc.

Bună ! Am întârziat la curs. Nu ştii că te aştept afară ?

Hai, ridică-te !

Salut şi vouă ! Şi la revedere ! Hai !

La revedere !

Mi-aş dori să n-o fi întrerupt pe Berrin, tovarăşe Ahmet.

Cred că urma să spună o poveste despre noaptea trecută.

Ce-s ăştia ?

Banii pentru ceai.

Ce neplăcut că tatăl tău a înşelat-o pe mama ta ! Nu ?

Îți pare rău ?

Aşa sunt bărbații.

Eu i-aş scoate ochii bărbatului care mi-ar face asta.

Mama ta e blândă totuşi.

- Tu vezi-ți de treaba ta ! - Ce s-a întâmplat ?

Eu încerc să te consolez ca prietenă, iar tu mă repezi !

Dar eu ştiu pentru ce îți verşi nervii.

Ia te uită ! Pentru ce îmi vărs nervii, mă rog ?

Turbezi fiindcă Soner n-a venit să te vadă şi nu te-a sunat.

Fato, n-a venit să te vadă, nu ? Nu te-a sunat.

Nu a venit şi nici nu m-a sunat ! Adică poți să te bucuri !

Nesimțito !

Copilul ăsta arde...

Osman...

Osman !

Osman ! Osman, fiule !

Osman !

Osman !

- Suat ! Suat ! - Ce s-a întâmplat ? Ce are ?

A făcut febră. Trebuie să-l ducem imediat la spital.

- Ce s-a întâmplat ? - Copilul a făcut febră !

Aveți grijă de prăvălia mea două minute, să-i duc la taxiul lui Kerim.

- Bine, bine. Duceți-vă. - Anunțați-o pe dna Hasefe !

Îl duc pe Osman la spital.

Bine, Cemile, o anunț eu !

Kerim !

Doamne ! Unde-i păcătosul de Kerim ? Dumneata urcă în maşină.

- Vino, omule ! E un bolnav ! Repede ! - Pornim imediat.

Mete !

În sfârşit ! Pe tine te căutam. Ai uitat asta.

De ce nu te uiți la mine ?

- A cui e fusta asta ? - A lui Aylin.

- Ştie că ai luat-o ? - Nu.

Mete, vreau să vorbim despre ce s-a întâmplat între tine şi Necati.

De acord ?

Nu e musai să vorbim azi. Putem vorbi altă dată. De acord ?

- De acord. - Hai, du-te !

- Dv. sunteți mama lui ? - Da.

- De cât timp e în starea asta ? - Am observat cu o oră în urmă.

Azi-noapte a stat în frig. A răcit.

39,5.

Puneți-i o perfuzie. Continuați să-i puneți comprese.

Dacă nu-i scade febra, adăugați antitermic

şi verificați când se termină perfuzia.

Aici sunt !

Cemile, ce s-a întâmplat ?

Nu plânge, femeie, c-o să mă faci şi pe mine să plâng acum.

- Ce a pățit Osman al meu ? Ce are ? - A răcit. A făcut febră.

Unde a răcit ? De ce ?

S-a abătut deochiul asupra voastră. Nu mai am nicio îndoială.

- Ali ştie ? - Nu.

L-am adus în grabă pe Osman. M-am gândit să te anunț pe tine.

Să vină taică-său la căpătâiul copilului.

Du-te repejor şi sună-l pe Kemal,

să-i spună lui Ali să vină aici repede, că s-a îmbolnăvit Osman.

- Bine, mătuşă Hasefe. - Hai !

Să treci cu bine peste asta, Cemile !

Mulțumesc, Neriman. Te-ai deranjat până aici...

Mieluşelul meu !

- Ali ! - Ce s-a întâmplat ?

Osman...

- Ce a pățit ? - S-a îmbolnăvit. L-au dus la spital.

- Cine te-a anunțat ? - M-a sunat Kerim, taximetristul.

El l-a dus pe Osman la spital, împreună cu Cemile.

Apoi, s-au dus şi mama şi Neriman.

Poți să mergi mai repede ? Hai, accelerează !

Alo, centrala ? O să vă dau un număr. Vreau să vorbesc acolo. Bine ?

Cemile, ce s-a întâmplat ? Ce are, Cemile ?

Probabil a răcit. A făcut febră. A făcut febră mare.

Cred că-şi revine.

- Tată ? - Fiule...

- Tată... - Spune, dragule.

Ştii, eu ți-am deschis uşa.

Doar eu am auzit că ai bătut la uşă, că ai venit acasă.

Eu am deschis uşa. Dar am răcit puțin.

Să nu pleci niciodată, tată.

Bine, fiule. Bine... Acum odihneşte-te. Bine, fiule ?

Însănătoşeşte-te. Apoi, să mergem acasă. De acord, fiule ?

- Bine. - Fiul meu viteaz !

Fiul meu curajos !

Fiul meu curajos...

Slavă Ție, Doamne !

Alo ?

Direcția Generală a Transporturilor Maritime.

- Vreau să vorbesc cu căpitanul Ali. - Nu e aici.

Ştiu. Îl anunțați pe Kemal, fratele căpitanului Ali ?

- Bine, îl anunț. - În regulă.

Ali ştie hotelul meu. Numărul e 13649.

- Bine, o să-l anunț. - Mulțumesc.

37,5.

Slavă Domnului !

Haideți, copii, voi plecați !

Lui Osman îi scade febra. Nu aveți de ce să vă faceți griji.

Mamă, du-te şi tu !

Neriman, cumnate, vă mulțumesc. V-ați obosit şi voi venind până aici.

- Mamă, tu ? - Nu. Eu rămân aici.

- Nu mă duc nicăieri. - Rămân şi eu.

Berrin, hai, duceți-vă !

Hai, du-te, draga mea. Duceți-vă, Berrin !

Alo !

L-am sunat pe dl Kemal, ca să-l contactez pe căpitanul Ali,

dar nu l-am găsit. Nu a răspuns nimeni. Nu e la birou.

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

Osman n-o să pățească nimic, nu-i aşa ?

Nu, dragă. Probabil e răcit. Îi scade febra.

E copil, dragă. O fi răcit.

Mie nu mi-e foame.

- Mi s-a făcut somn. Noapte bună ! - Noapte bună !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 6