Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 3

Unde e Mete ?

Nu ştiu, nu l-am văzut când am ieşit de la şcoală.

- Trebuie să vină. - Să vină...

Mamă... Te simți bine ?

Da. Am obosit puțin şi mă doare capul.

- A venit Mete. - Stai jos, mamă. Mă duc eu.

Stai jos, fata mea. Ia şi mănâncă ! Deschid eu...

Mete ! Ce ai pățit, fiule ? Te-ai bătut ?

Nu m-am bătut, mamă. Am luat bătaie.

Dar le-am făcut-o ! Au spus să renunț, şi nu am vrut.

Când au văzut că nu mă las, au dat din nou.

Dar nu am renunțat, mamă... Deloc !

În cele din urmă, au obosit şi m-au lăsat.

Înțelegi, mamă ?

M-am împotrivit atât de mult, încât s-au speriat de mine.

M-au lăsat şi au plecat în fugă.

- Ce tot spui, Mete ? - Mă duc în camera mea.

Poți să-i spui tatei că mi-am luat porția pentru azi.

- Pe cea de la el o lăsăm pe mâine. - Mete !

Mamă ?

A venit Mete ?

- Unde te duci ? - Să vorbesc cu el.

- Nu e momentul, Ali. - De ce ?

Băiatul nu se simte bine.

Cemile, azi am vorbit cu directorul. Nu mi-a spus nimic bun.

- Trebuie să discut cu el. - Nu te încăpățâna, Ali !

Nu mă încăpățânez deloc, Cemile ! O să vorbesc cu el !

Să nu cumva să vii !

- Cine e ? - Eu ! Deschide uşa !

Sunt foarte obosit, tată.

Trebuie să vorbim, Mete. Deschide !

- Nu putem să vorbim mâine ? - Azi am vorbit cu directorul.

A spus că eşti un leneş. De ce nu înveți ?

De-acum, o să învăț.

Aceleaşi discursuri, dar nu văd niciun rezultat !

De data asta îți promit, tată.

De ce te bați, fiule ? Ce problemă ai ?

De ce te iei de toată lumea ? Deschide uşa !

Nu ai ce răspuns să-mi dai, nu-i aşa ? Măgarule !

Eşti un golan ! Un pierde-vară ! Eu îmi distrug sănătatea pe mare !

De ce ? Ca să înveți şi să devii un om adevărat !

Ca să nu vă lipsească nimic !

Iar tu uite ce faci !

Nu ai simț de răspundere nici cât un copil mic !

Nu ți-e ruşine deloc ? Deschide uşa !

Deschide ! Altfel, o sparg !

Deschide ! Deschide uşa mai repede !

Ce bine era să fi stat cu noi, tată !

În loc să ne fi adus cadouri din Europa sau din America,

mai bine rămâneai lângă noi.

Pleci în voiaj şi lipseşti cu lunile.

Când te întorci, ne pândeşti greşelile.

Ne cerți şi pentru cea mai mică greşeală.

Ce bine era...

Ce bine era să ne fi iubit, tată !

Poate că n-aş mai fi fost nevoit să mă bat la şcoală.

Mete...

Fiule, ce ai pățit ?

M-am certat, tată. Am luat bătaie.

Ieşi din cameră !

Ajunge, nu mai presa băiatul ! Lasă-l în pace !

Vino aici... Vino, dragul meu...

Vino ! Hai să ne jucăm...

Cum te simți ? A dat în tine ? Ce a făcut ?

- Ți-a făcut ceva ? - N-am nimic, mamă.

Nu-ți face griji, nu mi-a făcut nimic.

Sunt obosit, mamă. Vreau să dorm.

Bine, fiule. Vorbim mai târziu.

Berrin... Du-te şi culcă-l pe Osman.

- Hai, dragul meu ! - Bine, dar vreau să dorm cu tine.

Bineînțeles, scumpul meu.

- Vrei să-mi spui o poveste ? - Îți spun, dacă vrei.

- Vreau. - Bine.

A fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nu s-ar povesti...

La marginea unei păduri, trăiau patru pui de căprioară.

În aceeaşi pădure trăia şi un lup. Toți se temeau de el...

Eram exact ca o poveste... Ba eram, ba nu eram...

Pentru că eram un copil.

Dacă cei mari voiau să mă vadă, existam.

Dacă nu voiau, nu existam.

Dar se înşelau. Eu eram prezent mereu.

Şi eram prezent exact când erau convinşi că nu exist.

Se cunoşteau unii pe alții atât cât lăsa fiecare să se vadă.

Altfel, de față cu mine, îşi scoteau toate măştile.

Pentru că eu eram un copil. Nu existam.

I-am schițat într-un caiet imaginar aşa cum erau ei în realitate.

Pe măsură ce creşteam, ei se transformau în nişte poveşti.

Aylin, du-te şi tu la culcare, fata mea !

De acum, o să te porți cum trebuie cu copiii mei !

O să te porți omeneşte.

Nu ştiu dacă eşti om, ca să-ți reuşească asta,

dar copiii mei merită să te porți omeneşte cu ei !

Ai înțeles ?

- Cum îți permiți să vorbeşti aşa ? - Asta încă nu e nimic.

- Mai am. - Poftim !

Aici nu se poate.

Vino în cameră !

"Vino în cameră" ?!

Da. Vorbeşte ! Ce vrei să-mi spui ?

Cine e Carolin ?

Ce s-a întâmplat ? Ți-ai înghițit limba ?

- Cine e această Carolin ? - Care Carolin ?

Să nu îndrăzneşti să negi ! Ştiu totul !

Ce ştii ? Ce s-a întâmplat ?

Ascultă ! Ştiu că ai o relație cu o femeie din neamul ghiaurilor !

Să nu cumva să negi şi să te faci de râs !

- Am înțeles. Tu ai găsit-o. - Ce să găsesc ?

Te-am întrebat dacă ai găsit ceva ! De ce m-ai mințit ?

- Eu am mințit ? Uite cine vorbeşte ! - Da !

- Dă-mi scrisoarea ! - Care ?

Dă-mi scrisoarea aceea ! Nu te mai preface !

- Vrei scrisoarea de la Carolin ? - Da, asta vreau !

- Scrisoarea iubitei tale Carolin ? - Da, a iubitei mele Carolin !

- Depravata din neam de ghiauri ! - Da, o vreau ! Ajunge !

De cât timp vă cunoaşteți ?

De ceva timp.

- Mai mult de un an ? - Mai mult.

De unde este ? Unde v-ați cunoscut ?

Ne-am cunoscut la Amsterdam. E olandeză.

E frumoasă ?

E o prostituată, nu-i aşa ?

Lucrează la bancă. Are un post de răspundere.

Adică încerci să spui că nu este o uşuratică.

O prețuieşti ! Nu e o casnică amărâtă ca mine !

Lucrează la bancă, are un post de răspundere...

E europeană... E blondă ?

- Contează ? - Da, contează !

Contează foarte multe lucruri !

E înaltă, are picioare lungi, pielea albă, europeană, blondă...

- Ți-a luat mințile, nu-i aşa ? - Ştie şapte limbi străine.

Bine. O înveți tu limba turcă, şi va şti opt.

- Oricum, învață singură. - De ce îmi dai raportul ?

În scrisoare, uşuratica ta spune "ori ea, ori eu". "Ea" sunt eu ?

De ce taci, omule ? Spune odată ! Eu sunt ?

- Nu ştiu... - Nu ştii ?!

Nu ştiu !

- Adică nu ai decis încă. - Nu !

Nu ştii pe care o alegi. Recunoaşte că, de fapt, o vrei pe ea !

O părăseşti pe femeia aceea ! O părăseşti, ai înțeles ?

- Nu mai țipa ! Nu ne face de râs ! - Cum adică ? Eu să vă fac de râs ?

- Pe tine te fac de râs ! - Atunci, fă-o !

- Eu am înşelat sau tu ? - Atunci, fă-mă de râs !

- M-am săturat ! - Auzi ! S-a săturat !

Şi eu ce trebuie să fac ? Când nu-ți convine, nu te mai interesează.

Fă ce vrei, dar lasă-mă în pace ! Ai înțeles ?

- Acum te încurc, bineînțeles ! - Cemile, nu mă stresa ! Altfel...

Ce o să faci ? O să mă omori ? Ce o să faci ?

Doamne sfinte... Ajunge !

M-am săturat de casa asta, de tine, de toți !

- Ajunge ! - Nu !

Ali, gândeşte-te la toți anii ăştia. Gândeşte-te la copii.

Copiii au crescut.

Gândeşte-te la Osman.

Să mă gândesc la Osman, nu-i aşa ? Să mă gândesc la Osman...

Ce vicleană eşti...

L-ai făcut pe Osman ca să mă ții lângă tine, nu-i aşa ?

După atâția ani, după trei copii...

Aşa crezi ?

Crezi că tu eşti deşteaptă, iar eu sunt prost ?

Am înțeles.

Înseamnă că din cauza asta nu m-ai privit în ochi o săptămână

când l-am născut pe Osman. Nu l-ai dorit deloc.

- Nu l-ai iubit deloc. - Asta a fost atunci.

Îl iubesc foarte mult pe Osman. E fiul meu.

- Nu ți-ai iubit niciodată copiii. - Nu este adevărat.

Nu ai ştiut să iubeşti. Să te ia naiba !

Ascultă !

Când tu ai fost plecat cu lunile, eu nu am simțit singurătatea ?

Nu m-am temut deloc ?

Singură am ținut piept tuturor problemelor !

O s-o părăseşti pe femeia aceea. Punct !

Covrigi calzi ! Covrigi !

Bună dimineața, căpitane Ali !

Ce s-a întâmplat ? Eşti matinal.

- Munca... - Aşa este, munca...

- Mamă, unde e tata ? - A plecat de dimineață, devreme.

A plecat iar cu vaporul ?

N-a plecat.

Ia spune... Ce să-ți aduc eu diseară ?

- Mere glazurate ! - Bine.

- Berrin, ce se întâmplă ? - La ce te referi ?

Azi-noapte s-au certat. Nu ați auzit ?

Am auzit.

- Mama a plâns toată noaptea. - Tu de unde ştii ?

A dormit în camera noastră, lângă Osman.

- O să întârzii. Spor la lecții ! - Şi ție !

Carolin, Cemile ştie totul.

Bine...

Ce o să faceți ? Când divorțează ?

Nu ştiu, mă gândesc... Carolin, nu ştiu deloc ce să fac.

Azi-noapte ne-am certat.

- O iubeşti pe ea ori pe mine ? - Carolin, ştii că te iubesc pe tine.

- Atunci, de ce nu ştii ? - Nu ştiu. Sunt copiii la mijloc.

Ce legătură are ? Tu tot tatăl lor rămâi.

Cemile nu vrea să divorțeze. Vrea să te părăsesc.

- Carolin ? - Tu... vrei să mă părăseşti ?

Carolin, te iubesc !

Şi eu iubesc, dar tu căsătorit alta. Nu se poate.

Am nevoie de puțin timp. Te rog să înțelegi.

Ali, am aşteptat mult. Nu mai am timp.

Nu se poate să fii confuz !

Nu înțeleg.

Mă iubeşti. Iubeşti pe Cemile. Amândouă nu se poate !

Am scris în scrisoare ! Ori Cemile, ori eu !

Carolin, ajunge ! Nu mă mai stresa ! Ajunge !

Hotărăşte !

Crezi că e atât de uşor să te hotărăşti ?

Întreabă-mă cum îmi este !

Trebuie gândeşti corect. Te enervezi, țipi la mine...

Aşa nu se poate. Calmează...

Ce tot "gândeşte corect" ? Uite că o fac !

Să gândesc corect... La ce vă uitați ?

America a trimis 5 000 de soldați în Turcia,

sub pretextul că vor face aplicații NATO.

5 000 de soldați !

- Nu înțeleg ce vede la tipul ăsta. - Dar şi tu insişti !

- Îmi întoarce spatele pentru el. - De ce insişti, dragă ?

- Ayten... - Ce este ?

Mie îmi place Berrin. Nu înțelegi ?

Înțeleg. Oricum, este foarte evident.

Dar, dacă e să mă întrebi pe mine,

Berrin nu ți se potriveşte foarte mult.

Am văzut cum l-a privit. Pe mine nu m-a privit niciodată aşa.

O liră !

O liră !

Nu cumperi ?

O liră !

O liră !

TINERETUL NAȚIONALIST

Să mergem !

Erai curios să ştii ce găseşte Berrin la tipul ăsta ?

Mai eşti curios ?

Şi ce dacă a câştigat premiul "Microfonul de aur" ?

Oricum, pe noi nu ne interesează astfel de lucruri.

Vin imediat.

- Ce faci ? - Bine. Chiar foarte bine !

- Ce s-a întâmplat ? - Mâine va fi petrecere !

Cum adică ? Ce petrecere ?

Ce petrecere să fie ? Distracție !

- Mâine nu învățăm ? - Eu nu.

- Atunci, distracție plăcută ! - Vii şi tu. Eşti invitată.

Eşti un înger, Mesude !

- Cine vine la petrecerea asta ? - Soner.

- Cine este Soner ? - Nu te interesează.

Spune-mi !

Un tip foarte bogat şi foarte atrăgător.

- Te place ? - O să mă placă la petrecerea asta.

- Ca să vezi ! - Mâine-dimineață. Bine ?

Venim la şcoală şi de aici plecăm la petrecere.

Nu uita să-ți aduci şi haine de schimb.

Ce haine ?

Doar nu o să mergem la petrecere îmbrăcate în uniforme !

Am întârziat la oră. Vorbim mai târziu.

Bine, dar eu nu am cu ce să mă îmbrac.

Ce s-a întâmplat, căpitane Ali ?

Ți-e dor de vapor ori ai fost alungat de acasă ?

Ambele.

Diseară eşti aici ?

Peştele mai poate sta în altă parte decât în mare ?

Bine. O să trec pe la tine !

Te aştept. În mare...

Bărbate, îți stă foarte bine cu o vânătaie la ochi !

Ce s-a întâmplat ? Ți-ai înghițit limba ?

O să mă țin de cuvânt. O să vezi că fac ce am spus.

Bună ziua, copii !

- Ce faceți ? - Bine, doamnă profesoară. Dv. ?

Şi eu.

- Mete, tu ce faci ? - Bine, doamnă profesoară.

De ce nu te uiți la mine ? Ridică-ți capul !

Mete, ce ai pățit la ochi ?

Iar te-ai bătut ? Cu Necati ?

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Bine ai venit !

- Ce faci ? Vino, ia loc ! - Bine, mulțumesc.

- Ai reuşit să te odihneşti ? - Puțin...

- Pari obosit. - Am exagerat aseară. Din cauza asta.

Am înțeles... Acum am înțeles !

Cât mai stai ?

Mă aşteptam ca vaporul să fie încărcat,

dar au spus că mai durează o săptămână.

De acolo vin. Au apărut probleme în camera cazanului.

- Nu se ştie când plecăm. - Lasă... Te mai odihneşti şi tu...

Îți comand o cafea tare. Ți-ar prinde foarte bine.

Comandă...

Neriman !

Eu am plecat !

Unde pleci ? Te duci să-ți iei pensia ?

Nu, mă duc la Cemile. Mâine o să iau pensia.

Mâine să o iei ! Să nu uiți ! Sunt rate de plătit.

De parcă mă lăsați să uit ! Imediat ce o iau, v-o şi dau.

Auzi ce spune ! De parcă ți-o luăm cu forța !

- Hai, gata... Am plecat. - La întoarcere, poate o iei...

Am spus că o iau mâine ! Doamne sfinte...

Scuteşte-mă !

Îmi spune ce să fac de parcă aş fi un copil.

Ce te interesează pe tine ? E pensia mea !

Dacă vreau, o iau azi, dacă nu, mâine.

Ce-i, mătuşă Hasefe ? De ce vorbeşti singură ? Ori te rogi ?

Da, mă rog ! E o rugăciune pentru pensie !

Ia-o din trei în trei luni şi dă-i-o lui Neriman !

Dumnezeule mare...

- Cemile ! - Bunico !

Aici era scumpul bunicii ?

- Dragul meu ! Ce faci ? - Mă joc.

Te joci de-a căpitanul ?

- Bine ai venit, mamă ! - Bine v-am găsit !

Toate bune ?

Aveam drum pe-aici şi m-am gândit să trec.

Bine ai făcut ! Vino în casă !

Ai plâns cumva ? E clar, sunt probleme.

Osman ! Vino !

Hai la bunica !

Uite... Du-te şi ia-ți năut glazurat !

Pot să-mi iau ?

Du-te... Dar să fii atent ! Cumperi şi vii imediat acasă.

Bine !

Uneori, casa era cuprinsă de un aer vrăjit şi misterios.

Acum, această vrajă era răspândită

de perdeaua de ceață din ochii şi din vocea mamei şi a bunicii.

În preajma lor nu trebuia să se afle niciun bărbat,

chiar dacă ar fi fost vorba doar de un copil.

Urma să aibă o discuție

confidențială, periculoasă şi plină de secrete.

Avea să fie o discuție între femei.

Din acest aer vrăjit, mie nu mi-au ieşit decât 25 de bănuți

şi o plimbare până la vânzătorul de năut glazurat.

Acum putem vorbi liniştite.

De ce ai plâns ? Hai, spune-mi...

Iar v-ați certat ?

- De data asta e altceva, mamă. - Ce s-a întâmplat ? Te-a lovit ?

Te-a lovit ? A dat în tine ?

Are pe alta.

Afemeiatul !

Vorbeşti serios ?

I-am găsit scrisoarea. E în limba engleză.

Şi cum ai citit-o ?

O ştii pe Suheyla ?

Fata cumnatei sale studiază engleza. A citit-o şi a tradus-o în turcă.

Şi ?

E vorba despre o femeie pe nume Carolin. E olandeză.

Din neam de ghiauri ! Doamne... Să-i fie ruşine !

- De un an au o relație. - Vasăzică, de un an...

De dimineață a plecat devreme. Nici măcar nu ştiu unde...

Mi-am dat eu seama că este o problemă.

Când a venit la noi, abia a vorbit.

A mormăit ceva de o scrisoare, dar a schimbat imediat vorba.

Afemeiatul ! Neobrăzatul !

Alo !

Alo ! Aş vrea să vorbesc cu Ali. Căpitan Ali.

Acum nu este aici. Oricum, nu poate fi găsit pe aici.

Ştiu, dar trebuie să vorbim.

O să notez că ați sunat şi îi spun.

E foarte important. Numele meu este Carolin.

- Bine, o să-i transmit. O zi bună ! - O zi bună !

Alo ! Da, eu sunt. Da...

O străină ? Înseamnă că e foarte important.

O clipă, nu închideți !

Vreau să vă întreb ceva. Sper că nu am înțeles greşit.

O femeie, o femeie străină... O cheamă Carolin.

Mulțumesc. Desigur, îi spun !

Nu vă faceți griji. Bine. Eu vă mulțumesc !

Ali, nenorocitule... Ce măgării mai faci iar ?

Kemal, ce s-a întâmplat ? Bine ai venit !

Îl caut pe Ali !

Căpitanul Ali e în camera cazanului.

- Voiam să-i spun ceva. - Bine, o să-i spun că ai venit.

A venit Kemal. Te aşteaptă pe chei.

A venit Kemal ! Te aşteaptă pe chei !

- O să-l putem repara ? - Îmi dau silința.

Ce este, frate ? S-a întâmplat ceva ?

Au sunat de la firmă. Ai primit un telefon.

- Cine a sunat ? - O anume Carolin. Din Olanda.

- Văd că te-ai emoționat. - Nu... Se poate ?

- Să te aştept ? Plecăm împreună ? - Nu mă aştepta !

În noaptea asta sunt pe vapor.

Cum a zburat !

La ce te gândeşti ? Ce o să faci ?

O s-o părăsească.

Bravo, fata mea ! Bineînțeles că o s-o lase !

O să-l lăsăm pe frumosul meu Ali în mâinile unui neam de ghiauri ?

În scrisoare îi spune: "Ori eu, ori ea." Şi eu i-am spus la fel !

- Am mizat totul pe-o carte ! - Bineînțeles că asta o să faci !

Ascultă-mă... Să rezolvăm problema asta

fără prea mult zgomot, cu înțelegere şi cu calm.

- Dacă se află... - Vor începe toți să bârfească.

După aceea, mai opreşte-i, dacă poți !

În plus, pe bărbați nu-i îndrepți dacă țipi şi strigi la ei.

Trebuie să-i iei cu binişorul.

Ascultă-mă bine...

Până şi şoarecele muşcă din urechea omului respirând cu grijă.

Fără să-l trezească, încet-încet...

Ce o să mă fac ? Sunt îngrozită.

Nu te panica şi nu te necăji. O să ne descurcăm împreună.

E de ajuns ca tu să-l iei cu frumosul. Bine ?

- Bine. - Foarte bine.

Acum, lasă-mă pe mine. O să vorbesc eu cu el.

Nu te simți prost, eu sunt mama lui. Mie nu are cum să-mi spună.

- Să vezi ce mi-l urechez ! - Când ?

Astăzi, imediat ce ajunge acasă.

Carolin, de ce mă suni la serviciu ? Chiar trebuia ? Era urgent ?

De ce ? Mă ascunzi ?

Nu e vorba de asta, dar trebuie să fim atenți.

- Eu sunt căsătorit încă. - Dar mă iubeşti.

Bineînțeles că te iubesc.

Dar ai țipat la mine. Ai închis telefonul.

Carolin... Îmi cer scuze. Eram nervos.

Eşti departe, nervos... Nu-mi place...

Când viii la mine ? Când pleacă vaporul ?

Vaporul are o defecțiune. Nu se ştie când pornim la drum.

- Nu se ştie ? - Nu, nu se ştie.

Adică rămâi mai mult acolo, la Istanbul ?

O să te aştept.

Nu am ce face, Carolin. Sunt nevoit.

- Şi soția ta este acolo... - Dar eu mă gândesc la tine.

Te gândeşti, dar acolo...

Ce să facem ? Carolin, hai să nu ne certăm ! Bine ?

- Atunci, la revedere ! - La revedere !

- Te iubesc. - Şi eu, pe tine.

E târziu, mamă. Ne aşezăm la masă ?

Cheamă copiii ! Sigur le e foame.

Mete, Aylin, Osman ! E gata masa !

Nu a venit. Eu o să plec.

Bunico, pleci ?

- Rămâi la masă ! - Nu, am stat foarte mult. E târziu.

Kemal şi Neriman îşi vor face griji.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 3