Original subtitles

TRĂDAREA Episodul 2

Stai ! Stai, domnule şofer !

Hakan ? E Hakan !

Poftiți ! Vă las unde doriți.

- Nu. - Ce se poate întâmpla, dragă ?

- Am spus "nu". - Urcați ?

Hai ! Te rog ! Hai odată !

- Bine. Treci tu în față. - Mulțumesc !

- Ce faci, Hakan ? - Bine. Tu ce faci ?

- Ce mai zici, Berrin ? - Bine.

- Bine ați venit ! - Mamă, uite ! Ciocolată !

Ce frumos !

- Cauți ceva ? - Cemile...

- Astăzi ai găsit ceva pe-aici ? - Ce anume ?

Nu ştiu... Poate mi-a căzut ceva din buzunar

când mi-ai pus sacoul pe umeraş. Şi ai găsit tu.

Nu înțeleg. Ai pierdut ceva ?

Doamne... Nu contează. Poate mi-a căzut pe drum.

- Era ceva important ? - Nu, nu... Nu era.

- Nu e important. - Bine.

- Mulțumesc mult, Hakan. - Cu plăcere.

- La revedere ! - La revedere !

- O zi bună ! - O zi bună...

- Şi ? - Ce "şi" ?

- O să stai acolo ? - Da. Ce are ?

- Nu ți se pare urât ? - Față de cine ?

- Față de mine. - De ce ?

Nu ştiu... Parcă ai fi o domnişoară bogată, iar eu, şoferul tău.

Treci aici.

- E bine ? - Cred că da.

- Tu ce crezi ? - Plecăm odată ?

Plecăm.

- Pe unde umbli ? - Ce mai e ?

- Te aştept de două ore. - Două ore ! Nu exagera.

- Dragă, eu am plecat. La revedere ! - Pa !

La revedere...

Treaba ta e să mă faci de râs de față cu alții ?

- Unde ai fost azi ? Ce ai făcut ? - Nu te priveşte.

Nu te mai aştept când ne întoarcem de la şcoală !

O să vii singură acasă. Să le dai singură explicații părinților !

- Trădătorule ! - Trădător ?

Vasăzică, trădător ! Azi m-am bătut din cauza ta. Am fost iarăşi mustrat.

M-au umilit în biroul directorului !

Mă doare puțin capul şi nu-mi face bine gălăgia.

Gălăgie ? Era muzică.

Casa lui Ayten e mult mai departe. Era logic să mă laşi pe mine prima.

Da, dar asta e o logică dreaptă.

- Logica ta are şi curbe ? - Nu chiar, dar e diferită.

- Cum adică ? - Adică...

Dacă te lăsam pe tine mai întâi, rămâneam cu Ayten.

Eu am dus-o pe Ayten şi am preferat să rămân cu tine.

- Cum ți se pare logica mea ? - Chiar e curbată.

Uite ! Directorul a spus să vină un părinte.

Trebuie s-o duc înapoi semnată de părinți.

Ce le spun acasă ?

- Tata o să mă distrugă. - Într-adevăr...

- Ce se va întâmpla cu mine ? - Lasă asta în seama mea.

Ce-o să faci ?

Dacă tot ai pățit asta din cauza mea, e datoria mea s-o îndrept.

O conving pe mama să semneze.

Nu mai spune ! Mulțumesc, Aylin.

Unde sunt ?

- Cine ? - Cine să fie, Cemile ? Copiii !

Nu te enerva. Apar în curând.

- Nu sunt deloc nervos. - Cred că mi s-a părut mie.

Posibil...

Lasă-mă pe aici, pe undeva. Nu te apropia.

- Te las acasă. - Nu se poate !

Berrin !

Vrei să mă faci de râs ? O să ne vadă cineva !

- E o problemă ? Am făcut ceva rău ? - Pleacă de-aici !

- Ne vedem mâine ? - Nu ne vedem zilnic ?

Nu aşa. Adică...

- Singuri. - Lasă-mă în pace !

Când o să vină ? Mie mi-e foame !

Mai e puțin, copile !

Au venit !

- Cemile, mereu vin la ora asta ? - Da.

Unde ai stat, Berrin ? Mi-e foame !

- Am venit, scumpule. - Bună !

Am venit şi noi !

Ce bine ! Au venit toți !

- Tată ! Au venit toți ! - Uşor...

Bine ați venit ! Mete, închide uşa, fiule !

Berrin...

Fata mea, la şcoală la tine sunt anarhişti ?

- Adică la facultate. - E posibil.

"E posibil."

Uită-te la mine !

Tu nu i-ai văzut niciodată ? Nu-i cunoşti ?

Nu le scrie pe frunte.

Nu le scrie pe frunte...

E momentul pentru asta, Ali ? Fata e obosită, las-o să mănânce.

Nu vorbeşti cu acei anarhişti !

Nu te amesteci în nimic !

Mă duc în camera mea. Sunt obosită. În plus, trebuie să învăț.

Să nu îndrăzneşti ! Nu cumva...

Ce s-a întâmplat ? Ce i-am spus ?

Doamne sfinte... Doamne, Dumnezeule !

În casa asta, nu pot să spun nimănui nimic ?

Hai, fiule... Ia şi mănâncă. Hai, Osman !

Hai, fiule...

Nu e nimic grav.

Directorul e foarte implicat şi, una-două, cheamă părinții la şcoală.

Aşa e şi acum. Adică Mete nu are nicio vină.

Vino aici !

Ce tâmpenie ai făcut din nou ?

- Mamă, jur că... - Taci !

Acum vrei să discutăm ? Aude tatăl tău şi iese scandal.

Ni s-a terminat gheața...

Unde s-au dus toate cuburile ?

Cum se spune ?

Du-te şi ia-ți singur...

Viteazul meu !

Dă-mi hârtia ! Dă-mi şi un stilou, să-ți semnez repede !

- Sunt mereu pregătit pentru semnat. - Neruşinatule !

Mamă, tot tu vii să discuți cu directorul, nu ?

Mama mea dragă !

Ce semnezi ?

Îmi ascunzi tâmpeniile ăstuia ?

- Ali, discutăm mai târziu... - Nu, discutăm acum.

- Să discutăm ! - Ali...

Ce-ai făcut ?

Ce ai făcut, fiule ?

- Fiule, ce ai făcut ? - Ali !

- M-am bătut. - Bravo...

- Ali, nu presa copilul... - "Nu presa copilul" !

Te aliezi cu el, uneltiți pe la spatele meu...

Apoi, când încerc să vorbesc cu el, spui să nu-l presez ! Aşa merge ?

- Eu îi sunt şi mamă, şi tată. - Zău ?

Când are nevoie de mamă, sunt aici.

Când are nevoie de tatăl lui, tot eu îi sunt alături !

Eu unde sunt ? Sunt pe mare ! De ce ? Ca să vă îndestulez !

Ninsoare, iarnă, furtună, sunt mereu pe mare !

Mă plimb de pe o mare pe alta !

De ce ? Pentru pâinea voastră ! Ca să aveți ce mânca !

Da, eşti pe mare ! Când te întorci acasă, eşti tot pe mare !

Trăieşti numai pe vapor. Eu nu sunt nevasta ta, ei nu sunt copiii tăi !

Suntem echipajul de pe nava ta !

Îți cerem puțină dragoste... Nimic mai mult.

Pleci, îți ducem dorul, te aşteptăm.

Spunem că eşti departe, dar şi când vii acasă eşti departe.

Atunci, noi ce să facem ? Pe cine să aşteptăm ?

- Tată, te rog... - Taci !

Cu ce drept ?

Cu ce drept dai în copilul meu ?

Pleacă de-aici !

- Berrin, mie mi-ai spus asta ? - Da, ție.

- Mie îmi spui... - Da, pleacă !

- Ali ! - Cui îi spui ?

Ieşi din bucătărie ! Afară !

Să vă fie ruşine...

Să vă fie ruşine tuturor...

Să vă fie ruşine...

Mete... Fiule...

Cât o să continue aşa ?

Când se întoarce tata, casa asta devine un infern.

- Mie îmi spui... - Nu rata ocazia. Monteaz-o !

Tu nu vezi ? Nu vezi ce se întâmplă ?

Tăceți ! Şi-aşa sunt în stare de şoc...

Cât timp cât în casă nu e un bărbat care să-i ceară socoteală,

totul va rămâne un infern.

Ce-ai spus ?

Osman e încă foarte mic.

Mergeți la culcare... Hai, ia şi copilul !

Hai, fiule...

Eşti beat !

- Mamă... - Ce e ?

Ai adormit aici. Hai, trezeşte-te !

Imediat coboară Mete şi Aylin.

Să pregătesc micul dejun...

Le aduc eu...

Dulceață de gutui. Abia am făcut-o.

Mulțumesc, mamă.

- Mete, nu mănânci, fiule ? - Nu mi-e foame, mamă.

Se poate ? Te duci flămând la şcoală ?

Mamă, tu o să vii să vorbeşti cu directorul, nu ?

Te rog, mamă !

- Bine... - Mulțumesc, mamă.

Să scap de asta, şi nu mai vreau nimic.

- Bună dimineața ! - Bună !

Treci la masă. E gata ceaiul.

Du-te acum la director şi dă-i hârtia semnată.

- Nu uita ! Să nu fii mustrat. - Bine.

- Să dea Domnul să scap ! - Nu te mai gândi.

Ține-o bine de fustă pe sora ta ! Altfel, o să plece, şi dai de belea.

- Ține asta. - Mete, nu-ți pune mintea cu el !

- Nu auzi ce spune ? - Ce-i ? Te-ai enervat ?

Vezi-ți de treaba ta, cretinule !

Ce nervoasă e sora ta ! M-am speriat...

O face intenționat, nu vezi ? Vrea să te enerveze.

Nu-ți pune mintea cu el ! Lasă-l...

Şi-aşa directorul e cu ochii pe tine. O să ai probleme mai mari.

Verificați-vă ținuta !

Băiete, ce-i cu haina asta ? Frumos... Bună dimineața, copii !

- Bună dimineața, domnule director ! - Bună dimineața !

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Tu nu spui "bună dimineața" ?

Bună dimineața, domnule director ! Şi Mete vă salută. Nu-i aşa ? Hai !

Bună dimineața...

Poftim ? Nu am auzit prea bine. Mie mi-ai spus ?

- Da. - Uită-te la mine când îmi vorbeşti.

Ți-ai anunțat părinții ? Vin să vorbesc cu ei ?

I-am chemat. Au semnat...

- Vor veni să discute cu dv. - Să vină !

Să vină...

- Copii, mergeți în clase ! - Bărbate...

După ore, te aştept în curtea din spate.

Dacă te mănâncă pielea, vino !

- Crezi că mă tem de tine ? - Azi ! În curtea din spate.

- Promiți ? - Promit !

Cine nu vine o să poarte fustă la şcoală.

- Ce e ? Te eschivezi ? - Cum să mă eschivez ?

Eu o să vin singur.

Tu poți lua şi grămezile astea de moloz cu tine.

O să vin singur !

Ne vedem.

Bărbate...

- Ce faci astăzi ? - Mă duc la şcoală la Mete.

Şi am câteva treburi de rezolvat.

Rezolvă-ți problemele. Mă duc eu să vorbesc cu directorul.

- Nu-i nevoie, mă duc eu. - Nu-ți bate capul. Mă duc eu.

Cemile, tu te duci când lipsesc. Acum, sunt eu aici.

Ieri l-ai lovit pe Mete. Te duci, te enervezi şi iar faci vreo scenă.

Nu mă lua de prost ! Bine ?

Ştiu ce trebuie să fac.

- După scena de aseară, e evident. - Dis-de-dimineață ! Eu mă duc !

S-a încăierat, te-a păcălit, iar acum vrei să-l acoperi.

O să aflăm ce tâmpenie a făcut !

Ai înțeles ?

Dumnezeule mare...

Bine ai venit !

Fetelor, nu-mi place cum arată Hakan.

Cunosc un oftalmolog. Mi-e prieten.

Dacă vrei, îți fac o programare.

- Mie îmi spui asta ? - Ție.

De unde ai scos că nu văd bine ?

Nu m-ai văzut. Am tras concluzia asta

fiindcă nu eşti atât de nepoliticoasă încât să te prefaci că nu mă vezi.

Nu fi nesimțit !

- M-ai umilit în fața prietenilor mei. - Nu-mi vorbi pe tonul ăsta !

Terminați, pentru Dumnezeu ! A fost o neînțelegere...

De ce s-ar preface că nu te vede ? Nu te-a observat din cauza mulțimii.

Ea oricum nu se uită în jur.

De-atâtea ori am stat în fața ei, şi nu m-a văzut ! Nu, Berrin ?

- Cred că nu l-ai văzut pe Hakan. - De unde să ştiu ? Doamne...

Poate că l-am văzut ! Şi ?

Încetează şi tu, Berrin !

Atmosfera de la masa asta nu e pentru tine. Mai bine stai departe !

Doar n-o să-ți cer ție voie !

- Cui i-ai cerut voie ? - Nimănui.

- Atunci, plec eu. - Lasă prostiile, stai jos.

- Dă-mi drumul ! - Nu te poți purta aşa.

Încetați. Ne facem de râs !

- Stai să vorbim ca oamenii ! - Tu te crezi om ?

Nu poți să-mi vorbeşti aşa !

Prietene, mai bine dă-i drumul domnişoarei.

- Tu cine mai eşti ? - Nu ne cunoaştem.

- Dar nu e bine ce faci. - Nu mai spune !

- Primesc ordine de la tine ? - Eu nu-ți pot da ordine.

Dar nu e frumos ce ai făcut.

Mi-am amintit de tine. Tu ai întrerupt cursul

şi a ținut un discurs suit pe un scaun.

Hakan !

Nu ştiu cât mă cunoşti, dar aşa e, eu sunt acela.

Am înțeles.

N-am ştiut că ți-ai luat gardă de corp.

Ce-am făcut de te-ai speriat atât de tare ?

- Tată, nu pleca ! - Am treabă, fiule. Trebuie să plec.

- Pot să vin şi eu cu tine ? - Mă întorc repede.

Astăzi nu se poate. Bine ?

- Unchiule, mătuşa Cemile e acasă ? - Da, fiule.

Mătuşă Cemile, dacă ai timp, mătuşa Suheyla ar vrea să te viziteze.

- Să vină ! - Bine.

- La revedere ! - Cu bine !

- Avionul ăla zboară ? - Bineînțeles !

Băiete, încalță-te şi du-te să te joci puțin !

Ce bine !

Facem o adunare după-amiază, în amfiteatru.

- La ora 14:00. - Bine.

Putem vorbi puțin ?

- La revedere ! - La revedere !

Sigur, vă ascult.

Am vrut să vă mulțumesc pentru atitudinea dv. de azi-dimineață.

Nu e nevoie să-mi mulțumiți.

De fapt, nu e foarte bine să mă port aşa.

Sunt sigur că v-ați fi putut apăra.

Dar, când am văzut că v-a prins de mână...

- Aşa e, dar tot vă mulțumesc. - Pentru nimic.

La revedere !

Apropo... Studiați la Drept, nu-i aşa ?

- În ce an ? - Doi. Dv. ?

Şi eu sunt tot la Drept, în anul patru.

Dar am foarte multe restanțe...

Veți promova înaintea mea.

- Cum vă cheamă ? - Berrin.

Berrin... Încântat. Eu sunt Ahmet.

Şi eu sunt încântată.

Ca să vezi...

Vin acum !

- Bine ai venit, Suheyla ! - Bine te-am găsit !

Hai, intră în casă !

- A citit cineva scrisoarea ? - Da, dragă. A citit-o.

Mă scuzați, dar nu mai suport.

Se ceartă în fiecare zi. Zilnic se întâmplă ceva !

Sunt multe plângeri la adresa lui. Nici nu mai ştiu ce să fac.

Şi nu e doar asta. E un exemplu foarte prost.

Vă avertizez că am ajuns la limita răbdării !

Dacă va continua aşa, va fi exmatriculat imediat.

Merit eu un astfel de copil ?

Ce să-ți fac eu ție, băiatule...

Nu mă interesează dacă-i vorbiți sau îl pedepsiți,

dar găsiți neapărat o cale de rezolvare.

Nu merge deloc bine. E un leneş şi un golan.

Fata cumnatei mele a citit scrisoarea.

Ştie foarte bine limba engleză. A citit-o imediat.

- A scris şi în limba turcă... - Ce scrie ?

Chiar e de la firmă ?

N-a venit de la nicio firmă.

E trimisă din Olanda, din oraşul Amsterdam.

Cine a trimis-o ?

O femeie.

O femeie ?

O femeie. Iubita lui...

- Ce tot spui, Suheyla ? - Scrisoarea e de la iubita lui.

Ai aici şi traducerea. Citeşte-o singură.

"Ali, iubitul meu..."

"Îmi e tare dor de tine."

"Bănuiesc că în zece zile vei fi la Istanbul."

"M-am gândit foarte mult."

"Totuşi, trebuie să-ți spun ce simt, chiar dacă voi suferi foarte mult."

"Nu mai putem continua relația în acest fel..."

"Tu eşti căsătorit,"

"iar eu te iubesc şi n-aş putea să te împart nici măcar cu soția ta."

"Ali, eşti nevoit să iei o decizie. Ori eu, ori soția ta."

"Aştept să te hotărăşti."

"Te iubesc, Ali... Carolin"

Cemile !

Ai noştri nu stau prea bine. O să piardă.

- Intră pe teren şi salvează meciul ! - N-am chef.

Dacă nu ai chef de fotbal, eşti grav bolnav.

Dacă acum nu sunt, diseară o să fiu sigur.

Nu contează...

Cemile...

Cemile, nu leşina !

Gândeşte-te la copii, la Osman...

Hai, inspiră ! Aşa...

Bravo...

Ce-o să se întâmple acum ?

Ascultă-mă ! Aşa sunt bărbații.

Şi cei mai buni fac asta, darămite marinarii !

O să vezi că tot la tine se întoarce.

- Şi să stau să aştept ? - Nu te speria.

Vulpea hoinăreşte, dar tot la magazinul de blănuri ajunge.

Se distrează şi vine. Nu cumva să-ți destrami căminul !

Poate că femeia se ține după el. Poți să ştii ?

Ce să mai ştiu, Suheyla ? E foarte limpede totul...

E limpede.

Amsterdam ! Cine aşteaptă pentru Amsterdam ?

Ali ! Bună !

- Ce faci ? - Bine. Tu ?

Lucrezi mult la bancă ?

Da, eu "lucrează" mult. Mult lucru la bancă...

Trimis o scrisoare... Luat ?

Da, luat. Am primit scrisoarea ta. Am citit-o.

Şi ?

- Mă gândesc, Carolin. Adică... - Te gândeşti...

- Cum se spune ? Pentru că e greu... - Da, Carolin. Da...

- E greu. E foarte greu. - Eu înțelege.

Greu, dar tu trebuie luat o decizie.

- Trebuie să alegi. - Da, dar...

- Eu iubeşte pe tine, Ali. Ştii. - Ştiu. Şi eu.

- Ai avansat cu turca. - Ce ?

Am spus că turca ta e foarte bună.

Mulțumesc. Eu munceşte.

Apoi m-a întrebat în ce an sunt.

- Şi ? - Şi i-am spus că sunt în anul doi.

- Apoi ? - L-am întrebat şi eu în ce an e.

- În ce an e ? - Patru.

Dar are restanțe. A spus că termin eu înaintea lui.

Unde te uiți, arzi inimi. Bravo ție !

- Termină cu prostiile ! - Haide...

Mamă, avionul te urmăreşte ! Vine şi el după tine !

Să vedem...

Să decoleze avionul, dar să încarce şi combustibil...

- Bine, fiule ? - Bine !

Avionul o să încarce combustibil !

- Pe care îl vrei ? - Alege tu.

- Pe care ? - Pe oricare.

Mi-l dați, vă rog ?

Luați loc, stimată doamnă !

Puneți-vă mâna pe umărul doamnei.

Cemile...

Vrei să te căsătoreşti cu mine ?

Atenție !

Fiare vechi !

Fiare vechi luăm !

Bine ai venit !

Cemile ?

Ce ai ?

- Nimic. - Cum nimic ?

- Mă doare capul. - Spune-mi adevărul. Ai pățit ceva ?

Am spus că mă doare capul.

Cemile... Uită-te la mine...

- Fiule ! - Bine ai venit, tată !

- Fiule... Bine te-am găsit ! - Vrei să ne jucăm cu avionul ?

Ne jucăm, fiule.

Ne jucăm...

Cred că nu m-ai recunoscut. Sunt eu, Mete.

Te-am speriat atât de tare ?

Pămpălăule ! Ce-ai crezut că sunt ?

Prindeți-l !

Mai ciripeşte dacă poți, prostule !

De ce râzi ?

De frică, şi-a pierdut mințile.

Te-ai tâmpit de tot ? De ce râzi ?

Nu m-am tâmpit. Râd de tine.

Ce-i cu mine ?

Ce am vorbit noi ? Cum ne-am înțeles ?

N-am vorbit că ne batem doar noi ? Ticălosule !

Cine nu-şi respecta cuvântul nu urma să se plimbe prin şcoală în fustă ?

M-am gândit cum o să arăți în fustă şi m-a luat râsul.

O să-ți stea foarte bine. O să fii foarte frumos.

Țineți-l bine.

Ajunge...

Dați-i drumul.

Îți ajunge ? Renunți ?

O să te îmbrac în fustă şi o să te plimb prin toată şcoala...

Spune că renunți !

Spune că renunți !

Nu !

Ajunge ! Poate să pățească ceva. Să nu avem probleme.

Unde plecați ? Laşilor !

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2