Original subtitles

Probabil credeți că nu mai sunt aici,

că nu mai exist. Dar nu e adevărat.

Voi fi mereu alături de voi.

Voi fi cu voi mai mult decât când am fost viu.

Fiindcă sunteți tot ce a rămas din mine.

Și tot ce mi-a rămas.

Tot ce am iubit și ce m-a iubit pe mine.

Prezența mea va fi cadoul meu pentru voi.

ÎNGERII IGNORANȚI

Ce e?

Massimo.

Nimic nu ne poate fi furat

dacă durerea nu reușește să distrugă amintirea.

Cât timp amintirea lui rămâne vie în inimile voastre,

va fi alături de voi.

Știu că nu e o consolare pentru soție.

Nici pentru mamă, nici pentru prietenii care îl iubesc

în clipa în care îl încredințăm Domnului.

Dar pot să vă spun că ce rămâne nu e nesemnificativ.

Chiar din contră. E totul.

Fie că îl numim suflet sau amintire,

să-l onorăm și, în clipa aceasta, să lăsăm deoparte lumea din jur.

Să sărbătorim împreună privilegiul

de a-l fi avut, cât de puțin, în compania noastră în această călătorie.

De a fi martorii lui.

Doar așa, privirea lui va rămâne mereu vie în ochii voștri.

- Să ne rugăm. - Frumoase vorbe.

Vorbe, zici? Ți-a revenit vederea?

Cred că mi-a revenit credința.

Auzi! Cine e tânăra aia?

- De unde să știu? - Blondă, drăguță…

Antonia…

Mă scuzați. Îmi cer scuze.

Nu era în apropiere localul unde fac pizza din kamut?

Nu fi ignorantă! Nu e momentul.

Trebuie să și mâncăm, nu?

Fac pizza foarte bună, să recunoaștem.

Mai încet!

- Sunt sigură că doarme buștean. - La câte calmante i-am dat…

Îi înțeleg suferința.

Dacă ne opream acolo să mâncăm, era mai caldă.

N-am ieșit la picnic.

Soția lui Massimo e banală, nu?

Nu spun că e urâtă, dar nu are nimic deosebit.

- Luisella, era distrusă. - Era absolut terminată.

Da, desigur, era distrusă, dar banală.

- Mă refer la soție. Pizza e bună, nu? - Taci odată și mănâncă.

- Știu… - Vino aici.

Ai ținut neapărat să te întorci așa repede la muncă?

Și așa am întârziat două zile.

Dacă lumea se oprește puțin,

totul e mai bine apoi.

Cât timp?

O zi? Trei? O lună? Un an?

Asta spune ghidul văduvului perfect?

Ziceam și eu. Fă cum simți.

Nu simt, Serra.

Nu simt nimic.

Știu…

Iartă-mă.

Mă îmbrățișezi?

Nici nu pot să plâng.

Te las. Ne vedem diseară.

- Ai adus tot din mașină? - Da.

Foarte bine. Du asta în camera de oaspeți.

Voi sta acolo un timp.

- Asta unde o pun? - Acolo.

Nu e aer aici. Deschideți vreodată geamurile?

Unde e fiica mea?

E în baie de două ore.

Antonia!

N-are rost, doamnă. Nu vă aude.

A sunat-o toată lumea. Colegii ei, colegii domnului Massimo…

Nu vrea să vorbească cu nimeni.

Mă rog și pentru sufletul bietului domn Massimo,

dar și pentru al doamnei Antonia.

Antonia, scumpo!

- Până atunci, pune astea… - Când mă întorc, doamnă.

Cum adică? De ce? Unde te duci?

Azi e ziua mea liberă.

Dar… Nora, ți se pare normal?

Iubitul meu mă așteaptă afară.

- Bună! - Bună, doamnă!

- Nu pare din Ghana. - Nu, el e Marcello. E din Roma.

E inginer electromecanic. L-am schimbat.

Pe celălalt nu l-am văzut, dar ăsta e bun.

Bravo, Nora!

- Seară bună, să vă distrați! - La revedere!

- La revedere. - La revedere!

Foarte bine, Nora!

Nora, ce faci?

Mă rog pentru domnul Massimo.

Bietul domn!

Nu plânge.

Mă iertați, doamnă.

- Cine a adus tabloul aici? - Doamna Veronica l-a adus.

A zis că era în biroul domnului Massimo, deasupra biroului.

A zis că era foarte atașat de el.

Cine i-a spus asta?

Colegii lui.

Știu că îi plăceau mult pastele cu roșii și busuioc…

- Nu ești catolică, Nora? - Ba da, dar nu complet.

„Pentru Massimo. Pentru primul nostru an împreună,

pentru acea parte a ta care îmi lipsește și pe care n-o voi avea niciodată,

pentru toate dățile când mi-ai zis «Nu pot»,

dar și pentru cele când mi-ai zis «Mă voi întoarce».

Așteptându-te mereu, aș putea…

Așteptându-te mereu, aș putea numi răbdarea mea iubire?

Iubire…

Așteptându-te mereu, aș putea numi răbdarea mea iubire?

Îngerul tău ignorant.”

„Pentru primul nostru an împreună,

pentru acea parte a ta care îmi lipsește și pe care n-o voi avea niciodată…

… pentru toate dățile când mi-ai zis «Nu pot»,

dar și pentru cele când mi-ai zis «Mă voi întoarce».

Îngerul tău ignorant.”

„Îngerul tău ignorant.”

„iubire”?

Tabloul care era deasupra biroului lui Massimo. Da, acela.

L-a dus cineva acolo? Poate un curier…

Ai cumva formularul de livrare?

Nu, Marilena, acum, e important.

Nu ai cum să nu-l găsești. Ești secretara perfectă.

Bine, aștept.

Scrie vreun expeditor?

Mariani? Nu e niciun prenume, doar numele? Și adresa?

Marilena, trimite-mi un mesaj cu numele și adresa.

Mulțumesc, ești genială! Pa.

ACOPERIȚI CRĂPĂTURILE

Budoar.

- Budoar. - Ce faci?

Budoar. Ce fac? Intru în rochie, nu vezi?

E perfectă, tipică lui Brigitte Bardot. Parcă a fost croită pentru mine.

Știi că nu ți-o mai dau înapoi, nu?

- Cum se zice în franceză? - Pe naiba!

- Mi-o dai înapoi, spălată și călcată. - Tu la ce o folosești?

Ți-ai cumpărat-o acum două operații de implant, când nu aveai țâțe.

- Cum o să intri în ea acum? - E un suvenir, țin la ea.

De data asta, jur că nici măcar n-o să intrăm în casă.

O să mi-o tragă chiar în ușă.

Dacă rupe rochia de pe mine, cum merg la lucru?

Poate îl faci să-ți înapoieze banii împrumutați.

Iar începem cu asta?

Când n-o să te mai lași prostită?

Și tu când o să încetezi să fii greierașul Jiminy?

Tu și turcoaica aia grasă! M-am săturat de voi!

Ce știi tu despre iubire? Mă iubește, da?

Mă iubește! Pentru că eu sunt iubirea!

E incredibilă…

- Asta cine e? - O vânzătoare de tablouri.

- Nu cred. Cine ar cumpăra așa ceva? - Merge la Annamaria.

Cred că a venit la lesbienele alea.

- Nu, a venit să-i dea în cărți. - Bine.

Și plătește cu tabloul? E disperată rău.

Proasta!

Cine e?

Bună ziua. O caut pe doamna Mari…

O să urce, fetelor. La cine merge?

- Sau la Annamaria, sau la băieți. - Nici nu poate ține tabloul.

Chiar trebuie să mergi la hoțul ăla care te fură mereu?

Despre ce vorbești? Ce știi tu?

Am fugit la tine să mă plâng că mă fură?

De ce te bagi mereu în treburile mele?

Lasă-l odată! Acceptă și tu un sfat!

De la cine? De la tine? Ce știi tu despre bărbați?

Eu îți spun ție cu cine să ți-o tragi?

- Sunt îndrăgostită și asta te roade! - Ești ridicolă!

Vera, spune-mi un lucru, dacă tot dai atâta din gură.

Pe tine cine te așteaptă? Când ți-ai tras-o ultima dată?

De ce mă așteaptă pe mine?

- Da, pe calul alb… - Vera, ascultă-mă!

Ce-am făcut ca să-mi ții predica asta?

Mi-ai cerut rochia!

Bine, nicio problemă. O dau jos acum.

- Nu… - O dau jos, merg dezbrăcată!

Deja am început, mă dezbrac.

- Termină și îmbracă-te! - Și tu te bagi?

I-am dat banii pentru că am vrut! Nu mi i-a cerut.

Bravo ție! Dacă spui tu…

Ce sunt ăia 500 de euro?

- Nu te umili așa, nu te duce la el. - Acum îți bagi și tu nasul?

Femeia de serviciu le știe pe toate!

Grasa asta bârfește mereu! La o parte!

Dă-te, javră! La o parte! La naiba!

Du-te-n mă-ta!

Vrei un pahar cu apă?

Acolo era colțișorul lor preferat.

Petreceau mult timp acolo.

Stăteau la povești, citeau, râdeau împreună…

Formau o pereche minunată.

Mi-ai spus că mergea la aceeași sală cu tine.

- Da, făceam box. - Poftim?

- Lupte? - Da.

Da, da… Dar nu cred că Massimo mergea de mult, nu?

- De doi ani. - Nu…

Mai puțin. Mult mai puțin.

E un sport ciudat, nu? Box…

Nu era făcut pentru așa ceva. Nici pe departe.

Nu am ținut legătura o vreme.

Dar… Cred că te-am mai văzut.

Exact! Exact, la înmormântare!

- Erai cu grupul acela, nu? - Da.

Era un grup… Mi-a atras atenția.

Era… Eterogen, ca să zic așa.

Da. Când am aflat vestea, n-am putut să nu merg.

M-am mai auzit cu el de-a lungul anilor.

Vorbeam să ne întâlnim, dar știți cum se întâmplă…

Cum se întâmplă?

- Într-un final, nu mai ajungi să te vezi. - Da, sigur.

Nici de data asta n-ați ajuns la timp.

Da…

- O cunoașteți pe doamna Mariani? - Doamna?

Da.

E domnișoară?

Domnișoară…

Locuiește aici, sunt sigură.

Scuze, nu sunteți femeia de serviciu? Spunea că sunteți.

Nu. Sunt administratoarea clădirii.

Atunci o cunoașteți pe domnișoara Mariani.

Da, cea care locuiește la ultimul etaj.

N-aș spune neapărat că o cunosc.

Am văzut-o de câteva ori. Nu suntem prietene.

Vino! Hai cu mine.

Urmează-mă!

Trebuie să-i dau tabloul ăsta.

- Sunteți sigură că e al ei? - Da.

Formularul de livrare e în biroul soțului meu.

La expeditor scrie Mariani.

- Scrie și un nume? - Nu.

Dar sunteți sigură că domnișoara Mariani îl vrea înapoi?

Sunt sigură că vreau să i-l dau înapoi.

- Lăsați-l la mine și… - Nu.

Vreau să i-l dau eu personal.

Massimo și Antonia, împreună pe veci.

Așteaptă aici.

Lăsați-mi numărul de telefon.

O să vă sun când se întoarce.

Dar nu vă promit nimic.

Antonia voia să-l țină cu ea. N-a vrut să împrăștie cenușa.

Mă gândeam că ai vrea să-l saluți.

Nu-ți fie frică.

Mulțumesc…

Vă pierd timpul.

- Dacă vrei, poți să-i lași un mesaj. - Nu.

O s-o sun eu.

Bine.

Asta-i viața… Mereu amânăm totul.

O să ne vedem, o să facem, o să vorbim…

Apoi se face prea târziu.

Timpul își bate joc de noi.

Nora!

N-ai acceptat că Michele și-o trăgea cu un bărbat însurat.

Din solidaritate feminină cu soția lui.

Încă visezi că perechea perfectă există, sufletele pereche.

- Trezește-te, nu există. - Cum rămâne cu noi?

- Annamaria și Roberta? - Nu suntem perfecte.

Cum să nu?

V-ați căsătorit la o săptămână după ce s-a legalizat.

Și eu încă nu-l pot convinge s-o facă.

Mahmood, dă-mi odată avocadoul ăla! Nu-ți mai spun o dată.

Mă scuzați. Eu și Roberta am fi perfecte dacă…

- Dacă și cu parcă. Nu începe cu copiii. - Nu pot să fiu supărată?

E vina voastră, ați așteptat un secol să încercați inseminarea.

Da, mersi… I-am întrebat pe Michele și pe ei doi. Știi ce au zis?

- Nu, nu și nu. - El n-a vrut.

Scuză-mă că nu vreau să fiu tată, nici măcar donator.

V-am cerut doar spermă.

Ni s-ar fi declanșat instinctul patern.

- Poate ție. - Mie nu mi-ați cerut.

Nu sunt masochiste.

- Pa, Luisella! - Pa, scumpo!

E divorțată?

- Sigur că nu. Încă sunt împreună. - Nu!

Nu-și permit să se despartă.

Să știi că în Spania sunt destui donatori, anonimi sau nu.

- V-am adunat bani. - Dar ați refuzat.

Ați fi crescut un toreador micuț. Olé !

Ori îl facem cu cineva drag, ori nu-l facem.

Vă cramponați de ideea unei familii biologice, de-asta.

Poate familia noastră nu e biologică, dar măcar e logică.

Bineînțeles. Noi am ales-o.

- Dar rezultatul final e același. - Nu, draga mea.

Familia logică o poți părăsi oricând vrei.

Nu există obligații, doar alegeri.

Aiurea! În ambele e aceeași iubire și aceeași ură.

Ce legătură are familia cu asta?

Familia are mereu legătură.

Bine, eu m-am plictisit. Mă duc acasă să mă uit la Maria Callas.

- Maria Callas? - Da, e un documentar bun.

Serra, preia tu. Adieu !

Eu mai am cumpărături de făcut.

- Valter a îmbătrânit mult. - Într-adevăr.

- Așa e. - Mereu a fost bătrân.

- Și când era mic era bătrân. - Ia uite-l!

- Uite. - Nu.

- S-a uitat la mine. - Cum adică?

- Da, m-a admirat. - Am văzut.

Vrea și el o banană bună.

Nu!

Știi cum se spune în Italia?

- Ai noroc în cărți, n-ai în iubire. - Nu cred asta.

Antonia!

De unde vii cu tabloul ăla?

- De nicăieri. Vreau să scap de el. - De ce? Nu-ți place?

E o poveste lungă.

Antonia! Un prieten de-al lui Massimo a trecut pe aici.

Voia să-ți transmită condoleanțe.

Ce?

A venit un amic de-al lui Massimo să-ți transmită condoleanțe.

Cine era?

Un boxer, din vremea când mergea la box.

Dar n-a fost decât de vreo două ori.

Cum îl cheamă?

Nu mi-a spus.

Îți dai seama ce nebună ești?

Lași pe cineva în casă și nici măcar nu-l întrebi numele?

Nu, era un tip tânăr, frumos, curat, educat…

- Era și Nora aici. - Da.

Nu zău! Era și Nora aici? Erați amândouă? Perfect!

Da.

Nu știu, n-a spus cum îl cheamă.

- Poate mi-a spus și am uitat. - Ții și tu minte ceva?

- Nu-mi amintesc… - Bine, ține pentru tine.

E văduvă.

Eu nu eram așa când am rămas văduvă.

Biata de ea… E rândul tău? Nu, e al meu.

- E rândul dv. - Dacă o iei și pe asta, îți tai mâna.

Nu mai joc cu tine!

Te privesc de ceva vreme, dar nu mă mai satur.

Când nu știi că ești privit, ești liber. Ești tu însuți.

De fapt, mă spionezi.

Da.

Îmi place să mă spionezi.

Spionează-mă cât vrei.

IUBIRE

Bună dimineața!

Asta fac eu mereu pentru tine.

Înseamnă că vei face pentru mine ce fac eu pentru tine.

Asta înainte sau după masă?

După.

Asta e pentru oul cu avocado.

Asta, pentru somonul cu pâine prăjită.

Și pentru cafea?

Sandrì, am dat-o-n bară.

M-am dus la Massimo.

Stăteam acolo… Voiam să intru în toate camerele.

Voiam să mă uit la toate.

Dar mama ei mă bombarda cu întrebări.

Mă bătea la cap și nu știam ce să-i spun, mă bâlbâiam.

M-a întrebat de unde ne știm. Am zis că de la box.

Am zis că sunt vânzător de artă. Numai porcării!

De ce?

De ce?

- Pentru că eram supărat. - Pe ea?

Cum adică pe ea? Nu, pe mine. Eram supărat pe mine.

Sandrì, te rog să nu spui nimic nimănui.

- Mai ales Serrei și lui Valter. - Nu spun nimănui.

Da, Sandro mi-a povestit totul.

Michele n-a găsit-o pe soție, a vorbit doar cu mama ei.

I-a dat urna să o țină. Da.

Valter e sigur de asta?

Ți-l închipui pe Michele cu cenușa lui Massimo?

Pe scurt, soacra lui Massimo nu l-a lăsat.

L-a îmbrățișat, l-a pupat și au plâns împreună.

- Voia să vadă cenușa lui Massimo? - Ascultă…

Michele s-a dus la casa văduvei. E nebun.

- E Uranus. - Bine.

Te sun eu mai târziu, bine? Pa-pa!

E Uranus? Lasă-mă să-ți simt Uranusul.

- Ce? - Lasă-mă să-ți simt Uranusul.

Sunt două Uranusuri aici?

Ce se petrece aici? Ce faci?

Doamne, ce cald e azi!

E insuportabil!

Crezi că-ți va fi mai bine bronzată? Nu-ți face bine la piele.

Mie îmi face foarte bine. Mă înnegresc rapid.

Nu ca tine, care arzi de invidie.

Ai văzut-o vreodată pe Brigitte Bardot bronzată?

Da, la Saint-Tropez.

Ai agăța mai mulți bărbați cu o burka.

De ce e atât de acidă? Ce a apucat-o azi?

Așa e de când s-a născut. Te miră? E la fel ca întotdeauna.

Îmi place slipul cu paiete.

- Sunt chiloți. - Scuză-mă.

Cu cine locuiesc? Cu cine umblu?

Primesc un cocktail de iubire?

Iubirea o să-ți vină peste o lună.

Dar ciclul meu?

Frate, am stat la rând la patiserie o oră!

Ce-ați pățit? E epidemie de hipoglicemie?

Uite cine-a revenit!

- Michele? - Face duș.

N-a dormit bine azi-noapte.

Sandro, dacă tot ai venit, fă-te util.

Pune desertul în frigider. Hai!

El e marioneta care a răspândit zvonurile, nu? E regina bârfelor!

O adevărată regină!

- A avut de la cine învăța. - Da, de la tine.

Ce mai faceți, frumușeilor?

- Morții nu răspund… - Doi dependenți, lipiți de telefon.

- Își scriu unul altuia. - Cine vrea cocktail?

- Eu! - Eu.

- Sandro, aud că ai un examen greu. - Trebuie să fac 27 de puncte din 30.

- Ambițios! - Bravo!

Merg s-o ajut pe Serra.

Așa e ea. Aici face de toate, acasă nu face nimic.

Ce spui? Mereu fac totul și acasă.

Definește cuvântul „mereu”.

Cine a venit?

- Ați invitat pe cineva? - Poate Michele.

Poate e iubirea vieții mele.

- Bună ziua. Sunteți doamna Mariani? - Eu? Nu.

E acasă?

Nu știu…

Bună ziua!

Mi-ați spus că doamna Mariani locuiește aici.

Eu? Nu.

Ne iertați, ne pregătim să luăm masa. La revedere.

Am fost nepoliticoasă? Nu știam ce să-i spun.

- Proasto! Ce i-ai spus? - Nu i-am spus nimic.

Subtitrarea: Monica Davidovici