Original subtitles

- Salut! - Ce faci?

Mă uit la film cu Nora.

S-a schimbat programul, vin acasă.

Mă aștepți trează, să bem ceva?

Îți ia mult?

Nu, ajung curând.

- Trebuie să vorbim. - Despre ce?

- Ceva important. - Ce?

O să-ți spun.

- Nu poți aștepta? - Dă-mi un indiciu.

Nu e ceva de vorbit la telefon.

- Bine, dar grăbește-te. - Stai calmă, vin. Pa!

Da?

Bună. Ce faci?

Admir o fată frumoasă.

Atunci nu-mi fac probleme. Am găsit poezia de la tine.

N-ar trebui să-ți ceri scuze întâi? Gândește-te.

Moartea, ca orice sfârșit, aduce un nou început.

CU UN AN ÎN URMĂ

Pentru fiecare poveste care se termină, începe alta.

E povestea întâlnirii a doi oameni care cred că nu au nimic în comun.

Dar apoi își dau seama că se aseamănă mult.

Michele e unul dintre ei.

Nu-și imaginează că va întâlni pe cineva de care se va atașa,

deși pare total opus față de el.

Antonia e celălalt personaj al poveștii.

Azi, niciunul nu-și imaginează că se vor întâlni peste un an.

Micul dejun e pe masă.

Nora e liberă azi, pleacă într-o oră.

Vii la cină diseară?

Bine, îmi scrii tu.

De ce mai vorbesc cu tine? Adormitule!

Nora, să faci pâinea prăjită până se trezește.

- Bine, doamnă. - Vino afară să-ți arăt ceva.

Curăță terasa, masa și scaunele înainte să pleci.

- Bine? - Da, doamnă.

ÎNGERII IGNORANȚI

Hai să facem chiftele, să mai schimbăm.

Bine.

- V-ați trezit devreme. - Bună!

Oare de ce nu mă mir că sunteți deja aici?

De ce? Te deranjează?

De ce te iei de noi? Ești femeia de serviciu?

Locuiesc în apartamentul femeii de serviciu.

N-ar trebui să ți-l închirieze, legal nu e locuință.

Stai aici ilegal. M-am interesat eu.

Mai bine interesează-te cum ginere-tău o înșală pe fiică-ta.

E o minciună. E „fuck” news.

- Se spune fake news. - Așa.

Turcoaica are dreptate, toată lumea știe asta.

N-o să vă schimbați în veci!

Din cauza certurilor cu voi, Serra devine tot mai bârfitoare.

Ar trebui să te bucuri, măcar are ce să-ți spună.

- Pe cine ai invitat duminică la prânz? - Nu știu. Mă hotărăsc în ultima clipă.

- De ce nu veniți voi? - Eu, nu.

Am locuință și mi-e foarte bine acolo.

Eu vin. La tine mereu se mănâncă bine.

Dar mai schimbă-ți prietenii, ne-am săturat de ăștia.

- Tu câte chifle ai mâncat? - Am probleme cu tiroida.

- Hai să mergem. Pe curând! - Pa!

- Doamne, ce bune sunt! - Mai termină, nu-ți fac bine.

La brațul drept se vede vena mai ușor.

- Îl vreți pe stângul? - E bine dreptul.

Strângeți și desfaceți palma. Strângeți și desfaceți.

Strângeți pumnul.

Deschideți palma.

Dacă n-aș fi așa gras, ați găsi vena mai ușor.

Am găsit-o ușor. Și nu sunteți gras.

Vă tot faceți analize, să primiți regim.

- Dar nu-l țineți niciodată. - Îmi țineți morală?

Nu. Dacă chiar vreți să slăbiți…

Dacă acum chiar țin regimul și slăbesc, ieșiți în oraș cu mine?

- Știți că am o căsnicie fericită? - Aduceți-l și pe soț.

E foarte gelos, n-ați vrea să-l cunoașteți.

- Gata. - De data asta voi ține regimul.

- Vă promit. - Promiteți-vă asta dv.

- Dar schimbați-vă dieteticianul. - E al treilea.

- La revedere! - La revedere.

- Încă iei sânge, când ai atâtea de făcut? - Nu lasă pe altcineva.

Și unii de aici spun că nu ești sociabilă.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Intrați, vă rog.

TEATRUL DE OPERĂ DEPOZIT

- Bună dimineața, Andrea! - Bună, Michele!

- Bună, Sergio! - Bună, Michele!

Bună, Sandro!

Vii la mine după muncă, să vorbim despre prânzul de duminică?

Azi am cursuri, nu pot lipsi iar.

- Cheam-o pe Serra. - Pe ea am socotit-o deja.

- Nu-i nimic, mă descurc eu. Pa! - Pa!

Te-ai trezit cu noaptea-n cap? Ai venit să mă verifici?

Albastrul mai trebuie întins puțin, altfel se va aduna culoarea.

Termin astăzi, nu-ți face probleme.

Dacă vrei, poți să mă ajuți.

Nu mai pot sta opt ore cu pensula în mână. Spatele meu protestează.

În plus, tu te pricepi foarte bine.

Da, dar… Attilio!

- Elevul nu și-a întrecut încă profesorul. - Nici nu se va întâmpla.

- Culoarea de care spuneai ieri. - Mersi.

Ce e așa important, că i-ai chemat pe toți la prânz duminică?

- Ce vești ai? - Vei afla duminică.

Dă-mi un indiciu.

- Vei afla odată cu restul. - Și dreptul meu de vârstă?

De-asta te-ai trezit în zori. O să mori de curiozitate.

Nu-ți spun nimic.

Ești prea dezinteresată de viață, draga mea.

Ești prea antisocială.

- Rămâi la cină, mamă? - Nu, mersi, am venit să te salut.

Nora?

Te înțeleg, așa ești tu.

Ești exact ca tatăl tău. Și el era indiferent, Dumnezeu să-l ierte.

Nu mă înțelege greșit, l-am iubit.

Îți spun asta pentru tine.

Nora!

Aici erai.

- Pune-le pe masa aceea. - Da, doamnă.

Stai mereu în casă.

Nu ieși niciodată, mereu îți aștepți soțul să vină acasă.

Ești dependentă de el. Și te înțeleg, draga mea.

Era cel mai frumos băiat din grupul vostru.

Toate fetele îl plăceau

și ție nu ți-a venit să crezi că te-a ales pe tine.

- Ție nu ți-a venit să crezi asta, nu mie. - Da, bine.

Uneori chiar mă întrebam ce a putut să vadă la tine.

Au trecut 15 ani. Vrei să termini?

Exact. Au trecut mulți ani.

Și ce ai făcut tu în tot acest timp?

- Asta. - Nimic. Ai stat aici.

Nu faci niciodată nimic, stai cumințică în colțul tău.

- Te topești, scumpo. - Sunt o lumânare?

Sunt epuizată, am lucrat toată ziua.

Nici nu știu dacă Massimo vine la cină. Te rog.

Am înțeles, nu sunt binevenită aici.

Mă duc acasă.

Rămâneți la cină, doamnă? Ce să pregătesc?

Ce s-a întâmplat cu tine?

- Nimic, doamnă. - Cum nimic?

Ești machiată. Nu te-am mai văzut machiată.

Am un iubit, dar doamna Antonia nu știe.

- E filipinez? - Nu, e din Ghana.

Din Ghana! Nora, ai grijă.

- Să nu ne faci surprize. - Nu înțeleg, doamnă.

- Te culci cu el? - Mamă!

Puțin.

Bine, culcă-te cu el, dar doar puțin. Da?

Când o să ne dai vestea cea importantă?

Prieteni!

Abia l-am cunoscut și m-am îndrăgostit până peste cap.

- Cine e? - L-am cunoscut într-o librărie.

Cu cărți porno?

- Amândoi căutam aceeași carte. - Aceeași carte?

O minunată carte de poezii.

Am intrat în librărie și m-am dus direct la librar.

- Și ți-ai tras-o cu el. - Serios, termină!

Fii serios!

Ți-am spus, căutam aceeași carte. Cum putea să fie librarul?

Așteaptă.

I-am cerut librarului cartea.

El a căutat-o în calculator și s-a dus după ea.

L-ai urmărit în depozit și v-ați pus-o.

- Exact! - Serios!

Răsfoiam paginile unei cărți.

Brusc, am avut un presentiment ciudat.

Bună! Caut o carte cu poezii de Hikmet.

Are copertă roșie, a fost publicată recent.

A venit spre mine cu un zâmbet care…

Care ce? De ce nu termină propozițiile?

- Le-ar termina dacă ai tăcea. - Lasă-l să spună!

Strici atmosfera.

A crezut că eu sunt librarul.

A cerut aceeași carte pe care o așteptam eu.

- Nu lucrez aici. - Te-am văzut aici și am crezut…

Nu. Vine imediat. O să-i cerem un exemplar și pentru tine.

- Incredibil, nu? - Nu e incredibil.

Mercur a fost în trigon cu Venus. Cineva trebuia să apară.

- Dacă spune ea, așa e. - E o chestiune de vibrații.

Aceeași carte, ați auzit?

Poeziile lui Hikmet, ediția nouă, completă.

Ce ciudat!

Căutăm aceeași carte, în același moment.

Hikmet e poetul meu preferat. Și al tău?

Atunci s-a întors librarul cu cartea.

Poftim.

- Ar vrea și el un exemplar. - Îmi pare rău, e ultimul.

- Pot comanda altul. - Când ajunge?

În două-trei zile.

E prea târziu. Caut în altă parte, mulțumesc.

Mi-a venit o idee.

Ți-o dau ție, eu pot aștepta.

Nu vreau să profit de bunătatea ta.

Pe mine mă interesează doar poeziile noi.

Le fac fotocopii și îți dau cartea.

- Ai fost genial! - Deștept băiat!

Voi chiar credeți? Aceeași carte? Sigur l-a cunoscut pe un site.

- Nu. - Așa crezi?

Unde pleci? Haide!

Prietenii n-ar trebui să se mintă.

Poeme de dragoste

- Javrelor, iat-o! - Ce roșu frumos!

E culoarea ta, te va ajuta tot anul.

- Înseamnă bucurie și durere. Pune mâna. - Merge bine cu orice.

Iar aici sunt fotocopiile poeziilor noi, pe care le păstrez.

- Cartea i-o dau lui. - Când?

Aici mi-a venit a doua idee genială.

Când?

Nu știu, în cât timp îmi ia să le fac.

Nu pot chiar acum, pentru că mă grăbesc, dar…

Mai târziu?

- Îmi trebuie cel târziu în două zile. - Îmi ajunge să copiez toată cartea.

Bine.

- Eu sunt Michele. - Massimo, încântat.

Apoi i-am zis…

- Dă-mi numărul tău și îți dau apel. - Bine.

Mi-a luat telefonul.

- Îmi scriu numele mic. - Și-a notat numărul și mi l-a dat.

- Prieteni, m-a dominat. - Nu fi ridicol! Nici chiar așa.

- Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva. - Mie da, de multe ori.

- Da? Când? - Sunt convins.

I-am dat un apel, să aibă numărul meu.

- Bravo! - Deștept băiat!

A vrut să plătească.

Nu l-am lăsat, fiindcă eu luam cartea.

Mai vreau o carte despre Manet, dacă aveți.

Cartea asta e a mea, o plătesc eu.

Secțiunea de arte… Scuze. Secțiunea de arte e aici.

- Pe aici. - Ți-o plătesc apoi.

- Vom vedea. - Mulțumesc. Ne auzim.

- Da. - Mersi.

Am rămas lângă casa de marcat.

El s-a dus cu librarul printre rafturi.

Stăteam acolo.

Mă uitam la el.

El nu era atent deloc la librar.

Stătea acolo.

Și se uita la mine.

Parcă a trecut o eternitate.

A venit la casă, a plătit și a plecat.

Iar eu…

nu mi-am putut lua ochii de la el,

nici măcar când s-a îndepărtat prin piață.

- Știți ce m-am gândit? - Dacă se întoarce, e gata.

- De unde știi? - E clasic.

Și s-a întors?

Bineînțeles.

M-am tot uitat la el.

S-a întors din nou.

Mai și mâncăm azi?

Căutam aceeași carte.

Bună! Ești obosit?

- Nu. - Ce-i asta?

Cu ce ocazie?

Am văzut-o în vitrină și nu m-am abținut.

E o carte.

Mi-am amintit de ziua când mi-ai spus:

„În grădina noastră e ca într-un tablou de Manet. ”

De ce râzi?

De nimic.

E o carte frumoasă.

Spune-mi de ce.

Monet. Claude Monet.

Am zis că grădina noastră e ca un tablou de Monet, nu Manet.

- O s-o duc înapoi. - Nu.

E minunată. E o carte minunată.

Manet, Monet, am greșit doar o literă.

Mă ierți?

- Ai cheile? - Da, sunt aici.

- Pleci? - Da.

- Sper că nu din cauza tipului. - Și dacă da?

Nu e prima dată când Michele are pe cineva.

Acum e diferit.

- Îi lucesc ochii când vorbește de el. - Și ce dacă?

Nu e vina lui, e a mea. M-am săturat.

Nu ești iubitul lui Michele, n-ai fost niciodată.

- Trebuie să accepți asta. - Ești o ignorantă!

- Ce-am zis? - Exact, ce ai zis?

Sandrino, așteaptă, te rog!

Sunt împreună de o lună. Nu exagera.

- Nu sunt pacientul tău, să știi. - Așa e, ești prietenul meu.

Și toți vom suferi dacă pleci. Sau îți pasă doar de Michele?

Sigur că nu, iartă-mă.

Annamaria, scuze. Poftă bună.

E Uranus, Sandrì. Încă două săptămâni și trece cuadratura.

Acum sunt în cuadratură, mai durează cel puțin o lună.

- Unde se duce Sandro? - Nu știu.

Nu rămâne la prânz?

- Ciudat. - Chiar așa. Mereu mănâncă aici.

- Poate spionează pe cineva. - Nu cred.

Ceva e ciudat la el.

Cine e tipul? Unde se duce?

- Să-și spele hainele cu șampanie. - Ce legătură are?

Michele locuiește în fosta spălătorie.

- Cine-a zis că merge la el? - E evident. Îl văd pe aici de vreo lună.

- Eu l-am văzut de două ori. - Eu l-am văzut de mai multe.

Prima dată a venit cu Michele.

Bine ai venit!

Intră.

Mulțumesc. Dă-mi-o mie.

- Am întârziat? - Nu, toți sunt pe terasă.

Te așteaptă. Suntem mulți.

- Mă simt ca un băiețel. - Pentru că ești un băiețel.

Stai. Ce le-ai spus?

Le-ai spus că te iubesc?

Nu. Dar știu că sunt nebun după tine.

- Ești gata? - Nu.

- Haide. - Să mergem.

Uite-i.

Pregătește-te pentru nebunie.

- Bună! - Bună tuturor.

El e Massimo.

- Bună! - Bună!

Eu sunt Luisella. Vârsta nu se spune.

Am un magazin de fructe și legume cu câteva datorii, dar le rezolv.

Și toată lumea spune că semăn cu Brigitte.

Brigitte Bardot. Nu-i așa?

- Spune că da. - Da.

Dar exagerează puțin.

Îmi pare bine. Eu sunt Vera.

Am o curățătorie chimică și locuiesc la etajul trei, cu Luisella.

- Eu stau doar provizoriu. - Da, de doi ani.

Fac niște cocktailuri afrodiziace grozave.

Dacă vrei să le încerci, trebuie doar să-mi spui.

Annamaria.

Citesc în cărţi de tarot. Şi sunt lesbiană de 16 ani.

Ea e Roberta, e psihiatră. E soția mea, ne-am căsătorit.

- Dacă vrei, îți fac astrograma. - Bine.

Ți-a făcut-o deja, Michele i-a dat datele. Eu sunt lesbiană din naștere.

Te simt foarte puternic. Deja știu totul despre tine.

- Ele locuiesc la etajul doi. - Eu sunt Valter.

Eu nu locuiesc aici. Am o garsonieră mică și cochetă.

Sunt bătrân, la pensie, dar l-am învățat pe Michele tot ce știe.

Nici noi nu locuim aici. Eu sunt Riccardo.

- Eu sunt Luciano. - Luciano e contabilul meu.

- Riccardo lucrează la bancă. - Încântat.

Parcă sunt doi papagali nedespărțiți. Eu sunt singur.

- Sper că nu te atrag bătrânii. - Nu.

Oricum, dacă ai nevoie de ceva, spune-ne.

Știm totul despre toate.

- Suntem peste tot. - Mulțumesc.

Bine ai venit! Abia așteptam să te cunoaștem.

- Eu sunt Serra. - Ești singura străină?

Nu, sunt turcoaică.

Sunt sultana palatului.

Ei formează grupul principal.

Ei sunt mereu aici, dar oricine poate aduce pe cine vrea.

Exact, așa cum Michele te-a adus pe tine azi.

- Așa e. - Mulțumesc, mi-a făcut plăcere.

- Atunci să mâncăm. - La masă!

- Luați loc. - Tu stai aici.

Ia te uită!

Tu trebuie s-o deschizi.

- Cine a făcut cartofii? - Eu vreau unul.

Serra, știu că tu ai pus la cale trucul ăsta.

- N-am terminat. - Nu!

Felicitări!

Hei, unde e Sandro?

A adus niște pateuri, dar a plecat acasă. Mama lui nu se simte bine.

- De parcă n-ai ști. N-a putut face față. - Chiar așa.

- Luisella, tu știi măcar de ce râzi? - Normal că nu știe.

Cea de acolo. Nu asta, cealaltă.

Prietenii tăi sunt grozavi.

Credeam că nu mai pleacă.

Sunt cam posesivi.

Nu uita că de obicei îi ignoră pe nou-veniți.

Îi fac să se simtă excluși.

Cu mine de ce n-au făcut așa?

Cu tine e imposibil.

Cum te-ar putea ignora cineva?

Oricum, privește partea bună a lucrurilor.

- Acum poți veni când vrei. - Deci nu mai sunt amantul secret?

- Pot să vin și să plec când vreau. - Ți se pare puțin?

- E bine că nu mai sunt secret? - Tu ce crezi?

Oricum, nu fi atât de sigur pe tine.

Nici tu.

Massimo.

Nimic.

Mă admiri?

Da.

De ce te holbezi la mine?

- Nu mă holbez, mă uit. - Ba te holbezi.

- Te jenezi? - Sigur că nu.

Mă uitam la ce am ratat.

Antonia, am făcut-o ieri.

Exact. Aseară.

Ce simți când mă privești?

De ce?

Pentru că…

cândva, când ne priveam unul pe altul, eram sigură că simțim la fel.

Acum nu mai știu.

Poate e din cauza timpului care a trecut.

Când te privesc, te văd pe tine.

Ești cea pe care am ales-o.

Știu și de ce.

Dar, dacă mă întrebi, înseamnă că n-ai înțeles.

Așa că nu mă întreba.

- Simți? - Ce?

Miroase a creier ars.

Prostuțule! Nu simt nimic.

Miroase foarte tare.

Ce prost ești…

Când nu lucrezi și eu nu sunt aici, ce faci?

Dacă ai ști…

Când nu ești aici, mă gândesc la tine.

Mă gândesc la tine mereu.

Sunt sigură că ginerele meu și-o trage cu cine apucă.

Mereu a fost popular printre fete.

Sunt prea multe tentații ca să reziste.

Hai să fim realiste.

Cu toate astea, e adevărat că nu are relații.

Așadar…

Nu-ți face griji, Antonia.

Massimo nu are altă femeie.

Nu te poți abține, nu?

E incredibil! Nu te poți abține nicicum!

Ai dreptate, scuze. Iartă-mă, sunt nesimțită.

Îmi dau seama, chiar dacă mai târziu.

Uite.

Hai să facem pace.

- Pace. - Iartă-mă.

Michele, serios, e evident că Massimo nu-ți spune totul.

De ce pari așa surprins?

- Știi dacă are pe altcineva? - Cărțile spun că are.

Cărțile ar trebui să-și vadă de treabă. Și voi, la fel.

Nu vine aici aproape deloc, foarte rar seara.

De obicei faceți sex dimineața târziu sau după-amiaza.

- Seara se întoarce la altcineva. - Și ce dacă?

Nu e iubitul meu.

- Nu? - Nu.

- Atunci ce e? - Trebuie să-i spun cumva?

Dacă nu-ți răspunde câteva ore, o iei razna.

Are mult de lucru. Conduce propria lui companie.

- Ce fel de companie? - De import-export.

Și ce importă, iubiți?

- Putem schimba subiectul? - Atunci schimbă-ți starea de spirit.

Dacă ești așa deprimat, despre ce vrei să vorbim?

Dacă veți fi împreună și la Crăciun…

Să vorbim despre petrecerea care urmează. E mai importantă.

- Acum sunt fericit și îmi ajunge. - Așa e.

Serios…

Uite-l!

Mulți ani trăiască

Haideți, mă faceți să roșesc!

Mulți ani trăiască

Massimo să trăiască

Mulți ani trăiască

- Terminați! - Nu mă pot opri dacă am început.

Foarte bine, pupă-l!

Vă mulțumesc, sunteți grozavi.

Nu mă așteptam.

Normal, doar ziua ta a fost acum vreo zece zile.

Călătorește mereu în interes de serviciu, pleacă, vine…

Îți iei și soția cu tine în călătorii?

De ce a zis „soția”?

- Nu ești căsătorit, nu? - E treaba lui.

Încă nu ți-a spus?

- Puteai să mă întrebi. - Michele trebuia să te întrebe.

Poate n-a întrebat fiindcă îi ajunge iubirea mea.

Tu n-ai altceva de făcut? Ai epuizat toate filmele porno?

N-a fost prea greu.

Dacă ai numele și prenumele, afli tot. Chiar și prea mult.

Ce dracu' faci?

Ridică-te și pleacă. Ieși!

- Pleacă, Sandro! - E tânăr, nu înțelege.

- Întoarce-te când te chem eu! - Nu înțelege.

- Hai, nu dramatiza așa! - Valter!

Suntem liberi să facem ceea ce vrem. Cui îi pasă?

Acum mulți ani, am avut o relație cu un bărbat însurat.

Când dispărea o perioadă, eram extrem de excitat.

- Absența lui mă excita. - Tu ești masochist, Michele nu e.

Mereu se agită rău când nu-i răspunzi la mesaje.

Nu trebuia să ne minți, Massimo.

- Dacă nu mai am ce căuta aici… - Nu!

- Nu! - Rămâi, te rog.

- Ce dacă e însurat? E treaba lui! - Bineînțeles.

Doar că nu ne-a spus.

Mă scuzați, dar nu cred că vă datorez nicio explicație.

Trebuia să-i spun lui Michele. Am greșit.

Dar m-am temut că îl voi pierde.

Fiecare are secretele lui. Voi nu aveți niciunul?

Eu nu am. Eu sunt ca o carte deschisă.

Oricum,

nu mă deranjează să fiu amant.

Ai dreptate, există avantaje când ești „cealaltă femeie”.

Însă, Massimo,

acum nu mai ai de ce să ai așteptări de la Michele.

Dacă afli că te înșală, trebuie să accepți.

- Serra are dreptate. - Da.

- Nu ai voie să fii gelos. - Nu mai ai dreptul să impui reguli.

Vei respecta regulile lui Michele și ale casei.

Ale întregii case!

Când vorbiți despre casa asta, parcă vorbiți despre o persoană.

Pentru că formăm un singur organism.

Nu simți identitatea acestei case?

Nu simți bătaia unei singure inimi?

N-aș numi-o chiar inimă.

Mai degrabă alt organ, pe care ea nu-l cunoaște.

Tai odată tortul? Să mâncăm și noi!

Să tăiem tortul, dați-mi cuțitul.

Hai. Tortul!

Așteaptă! Da, așa trebuie.

E uriașă, o împărțim.

- De când are chei? - De ceva vreme. Trezește-te!

- N-am observat. - Ai îmbătrânit. De un an.

Face rădăcini aici.

Nici nu s-a uitat la noi. Nu ne-a spus nici măcar „Bună seara”.

Nici măcar „Duceți-vă dracului”.

Nu vreau s-o faci pentru mine.

Nu ți-am cerut-o. N-am considerat-o o problemă.

Sunt un idiot.

Credeam că mi te vei arunca în brațe, plângând de fericire.

Nu mi-ai spus că vrei să-ți părăsești soția.

- Mi-ai cerut aprobarea. - Ba nu.

Voiai să fii sigur că te aștept, că ai un loc unde să te duci?

Am zis doar „Dacă mi-aș părăsi soția? ”, n-am spus că o s-o fac.

Atunci fă-o și spune-mi pe urmă.

Nu vreau să fiu responsabil de nefericirea nimănui.

Tu auzi ce spui?

Uită-te la tine.

Așa arată un om care își spune adevărul?

Știi ce voi face?

În loc s-o părăsesc, o să-i spun:

„Draga mea, hai să plecăm în vacanță. ”

Du-te naibii!

- Salut! - Ce faci?

Mă uit la film cu Nora.

S-a schimbat programul, vin acasă. Mă aștepți trează, să bem ceva?

- Îți ia mult? - Nu, ajung curând.

Trebuie să vorbim.

Despre ce?

- Ceva important. - Ce?

O să-ți spun.

- Nu poți aștepta? - Dă-mi un indiciu.

Nu e ceva de vorbit la telefon.

- Bine, dar grăbește-te. - Stai calmă, vin. Pa!

Pa!

Da?

Bună. Ce faci?

Admir o fată frumoasă.

Atunci nu-mi fac probleme.

Am găsit poezia de la tine.

- E frumoasă, mulțumesc. - Nu la fel de frumoasă ca ea, sunt sigur.

Vorbeam de poezie, prostuțule!

Gândește-te.

Vă fac un gin tonic, doamnă?

Nu, adu paharele de vin.

Nu vă faceți griji, doamnă, curăț eu.

Bine. Merg să mă aranjez.

Moartea, ca orice sfârșit, aduce un nou început.

Asta se știe.

Pentru fiecare poveste care se termină, începe alta.

Subtitrarea: Monica Davidovici