All language subtitles for Human.2025.S01E01.The.First.of.Us.1080p.HEVC.x265-MeGusta.ro

De unde venim?
Când a început povestea noastră?

Cine au fost primii Homo Sapiens?

Nu doar oameni care arătau ca noi,

ci oameni care gândeau şi se
comportau ca noi.

oameni pe care i-am recunoaşte ca
fiind de-ai noştri.

Noi, Homo Sapiens am apărut acum
peste 300 de mii de ani.

Nu suntem prima specie de oameni.

Nu suntem cei mai mari ori
cei mai puternici,

suntem doar ultimii dintr-o serie
de alţi oameni.

Însă, câteva sute de mii de ani
mai târziu,

suntem ultimii care au rămas,

şi cea mai dominantă formă de viaţă
de pe planetă.

Cum s-a putut întâmpla asta?

Sunt Ella Al-Shamahi,
paleoantropolog.

Oameni şi-au petrecut viaţa căutând o
fosilă aşa semnificativă precum asta.

Poate crezi că ştii povestea
evoluţiei umane.

Dar acum descoperim că e
mai ciudată şi

mai dramatică decât ne-am fi
imaginat vreodată.

Aici e ceva ce a şters de pe faţa
Pământului 13 oameni.

Datorită ştiinţei inovatoare,

ne rescriem povestea
originilor noastre.

Urme de paşi de copil
acum 23-21.000 ani.

De la primii noştri paşi nesiguri

până la migraţia care ne-a dus
peste continente.

Şi întâlnirile cu alte specii de
oameni pe care i-am întâlnit.

E mic, e chiar minuscul.

Înţeleg de ce i se spunea hobitul.

De la primele semne făcute pe pereţii
peşterilor,

la ridicarea oraşelor,

acestea sunt evenimentele incredibile
care ne-au format.

Momente de coincidenţă, dar şi de
ingeniozitate,

frumuseţe şi distrugere.

Aceştia suntem noi,
e povestea noastră,

şi s-a întâmplat în 99% din
istoria noastră, înainte de

inventarea scrisului, când povestea
noastră nu era în cărţi,

ci era scrisă în oasele şi
ADN-ul nostru.

Asta e povestea despre cum
am devenit...

OMUL

PRIMII DINTRE NOI

Povestea începe în Africa,
cu mult timp în urmă.

Într-o lume în care noi nu
existam defel.

În multe moduri, această lumea
ar părea cunoscută,

plină de animale pe care
le-ai recunoaşte.

Dar era o diferenţă crucială.

Lumea asta era locuită nu de unul,

ci de multe tipuri de oameni.

Locuim într-o lume plină de
alte specii.

Alte opt milioane de specii
împart lumea cu noi.

Există doar unul,
doar o specia de oameni,

Homo Sapiens. E uşor să uităm că nu a
fost mereu aşa.

Lumea de dinainte de noi era vie,
cu alte activităţi umane.

Cu 6 milioane de ani înainte de
apariţia Homo Sapiens,

unele primate au coborât din copaci.

Au început să umble drept,

şi în timp, au început să folosească
unelte din piatră.

Fabricanţi de unelte, au
devenit cea mai veche formă de om.

Peste milioane de ani, ei continuă
să evolueze,

formând un arbore genealogic divers,

cu diferite specii umane.

Cine erau ceilalţi oameni, şi cum
suntem legaţi de ei?

Fac parte din familia extinsă,
părinţii şi bunicii,

mătuşi, verişori. Unii sunt strămoşii
noştri, alţii doar rudenii.

Dar toţi făceau parte din linia
noastră genealogică,

ce se întinde pe milenii.

Pe când au apărut Homo Sapiens,

erau cel puţin şase specii diferite
de oameni.

Utilizând ultimele date ştiinţifice,

le putem reconstitui înfăţişarea.

Erau atâtea specii de oameni.

Era Home Erectus, strămoşul nostru,

o specie surprinzător de prosperă,
a trăit circa două milioane de ani.

Homo Erectus a fost primul cu genele
noastre ce a părăsit Africa.

Credem că sunt primii ce au
folosit focul.

Mai e Homo Neanderthalensis, pe care
îi ştim ca Neanderthalieni.

Neanderthalienii au trăit în Europa
şi până în Asia Centrală.

S-au adaptat la frig.

Şi erau experţi în vânătoare.

Mai erau Homo Floresiensis, ştiuţi
de unii oameni ca hobiţi.

Aveau doar un metru înălţime,
adică 3,5 picioare.

Micuţi, dar adaptaţi la
viaţa insulară.

Pare o lume fantastică,
şi nu mă pot abţine,

îmi aminteşte de Stăpânul Inelelor.

Doar că într-o lume cu elfi
şi pitici,

aveai un loc magic, cu alţi oameni.

Arborele genealogic uman are
multe ramuri.

Dar din care a apărut prima dată
Homo Sapiens?

Nu ştim sigur, dar suntem mai aproape
ca niciodată să aflăm.

MAROC

Mult timp, am crezut că ştim care
sunt originile speciei noastre.

Am crezut că am început acum
200 de mii de ani, în Africa de Est.

Dar noi revelaţii de aici, din
Maroc, o parte a Africii,

la care oamenii nu s-au gândit, ne
fac să ne gândim din nou

la primii noştri paşi pe planetă.

Într-o peşteră izolată
din nord vestul Africii,

o descoperire neaşteptată a scos la
iveală rămăşiţe umane misterioase.

CRANIUL IRHOUD 1 JEBEL IRHOUD, MAROC

Cineva neaşteptat locuia aici.

350-280.000 DE ANI ÎN URMĂ
Cu mii de ani

mai devreme decât ne imaginam.

- Profesore!
- Bună, bun venit!

Ai făcut multe descoperiri
surprinzătoare în ultimul timp.

Când am început munca
la Jebel Irhoud,

am simţit că acest loc ascundea
ceva miraculos.

Atunci, era dificil să
conteşti teoria

că omul modern îşi are originea
în Africa de Est.

Dar ce am aflat, a schimbat complet
această teorie dominantă.

Aceasta e o descoperire accidentală

care a instigat totul.

Acesta e Jebel Irhoud 1,
şi a fost un mister complet

pentru că unele din trăsăturile sale
sunt ca ale noastre,

ca ale Homo Sapiens. Unele sunt mult
mai vechi, mai primitive.

Dacă te uiţi la faţa acestui individ,
e asemănătoare cu a noastră.

Faţa lui Homo sapiens este delicată,
avem trăsături extrem de delicate.

Sunt cumva ascunse sub
craniile noastre.

Dacă-ţi imaginezi un om preistoric

ţi-l imaginezi ca fiind
mai proeminent,

mult mai scos înainte.

Faţa acestuia este mai
adâncită, este mult mai scurtă.

Dar sunt trăsături care nu sunt
ale noastre.

Uită-te la aceste arcade, la această
structură supraorbitală.

Acum uită-te la mine. Nu
vezi pe nimeni în jur să aibă

chestia asta masivă
de-asupra ochilor.

Ar fi înfiorător să vedem asta.

Cutia craniană nu e a noastră.

Vezi ce rotundă îmi e cutia craniană?
E globulară, în timp ce

acesta e alungit. E ca
şi cum cineva mi-ar fi luat craniul,

dar l-a întins la spate.

Din profil, faţa
e aproape Homo Sapiens,

dar din alte unghiuri, nu e ca noi.

Aceste descoperiri trezesc un mister.

Erau anomalii ce nu se potriveau
în arborele

genealogic uman.

Semănau parţial cu Homo Sapiens,

şi parţial ca un om timpuriu.

Deci întrebarea era, dacă e o
specie diferită

sau e o versiune timpurie a noastră?

La câteva decenii după descoperirile
iniţiale, au urmat progrese.

Arheologii au descoperit încă
16 fosile,

toate cu acelaşi amestec
de trăsături.

E o altă fosilă excavată.

E o bucată de mandibulă.

Din acest craniu?

Nu, nu. E al unui copil.

Iar asta e de la un alt adult.

Şi câţi ani avea?

În jur de opt ani.

Între descoperirile vechi şi noi?

Da, un grup de tineri şi vârstnici
a fost găsit aici.

Cu fiecare nouă descoperire,
dovezile cresc.

Aceştia nu sunt o altă specie,

cu Homo Sapiens, cu elemente de
la strămoşii lor.

Dar abia după ce arheologii au reuşit
să dateze corect rămăşiţele,

ultima piesă din puzzle
şi-a aflat locul.

Arheologii, folosind tehnici noi
şi îmbunătăţite,

au putut să dea date despre fosile,

şi ne-au spus că acest individ a
trăit acum 300 de mii de ani.

Şi asta e incredibil pentru că
ne-am gândit

că specia noastră are numai
200 de mii de ani.

Ce ne spun aceste fosile e că noi,
specia Homo Sapiens,

e cu 100 de mii de ani mai
veche decât credeam.

Suntem cu o treime mai bătrâni
decât realizam.

Fosila asta a ajuns,
de la a fi o enigmă, un mister,

la una din cele mai importante fosile
din acest domeniu.

La mii de kilometri de Africa, de
unde am crezut că începem,

şi mai bătrâni decât ne aşteptam,

aceştia sunt cei mai timpurii
Homo Sapiens găsiţi vreodată.

Şi ne-au forţat să regândim alte
descoperiri din Africa,

care fac o nouă imagine a originilor
noastre,

sugerând că Jebel Irhoud

a fost una din multele populaţii

aflate în proces de formare.

E ca şi cum ai trage cu ochiul în
spatele cortinei evoluţiei.

E o etapă în procesul de a
deveni "noi".

Mă întreb cum ar fi să fii
faţă în faţă

cu unul din oamenii Jebel Irhoud.

Dacă ar fi să ne uităm în ochii lor,

la acele trăsături destul
de delicate,

ne-am vedea pe noi în ele?

Răspunsul e că nu erau oameni
moderni ca noi.

Nu încă.

Erau un pas timpuriu în
călătoria evoluţiei noastre,

reducem prăpastia dintre noi şi
strămoşii noştri umani.

Dezvoltarea noastră a fost de fapt
lentă şi sincer, la început

nu eram atât de speciali.

Versiuni anterioare de Homo Sapiens,
precum Jebel Irhoud,

erau în toată Africa.

Cândva se credea într-o
singură origine,

în unul dintre leagănele umanităţii
în Africa de Est,

dar povestea noastră e mult mai
bogată şi interesantă.

Ultimele dovezi arată că am
apărut treptat,

pe mii de kilometri,

şi în sute de mii de ani,

apărând puţin câte puţin,

ca o serie de scântei, luminând
pe tot continentul African.

Homo Sapiens ar fi putut dispărea
cu uşurinţă, fără urmă.

Doar ce ne aflam locul în lume...

ACUM 280 DE MII DE ANI

Ceva ameninţa să ne şteargă pe toţi
de pe faţa Pământului.

MAREA VALE A RIFTULUI AFRICA DE EST

În Marea Vale a Riftului din
Africa de Est

putem găsi următorul capitol
al poveştii noastre.

Acest peisaj dinamic deţine

unele dintre cele mai clare
dovezi ale forţelor

ce ne-au pus specia pe o nouă
cale, radicală.

Când au spus că Valea Marelui Rift
din Africa este un loc dramatic,

nu glumesc.

Adică, priviţi. Îl aud clocotind
în spatele meu, la propriu.

E rezultatul unui proces geologic ce
implică trei plăci tectonice

separate unele de altele,
creând un peisaj dinamic.

Deşi partea asta nu arată
atât de ospitalieră,

a fost casa oamenilor
o vreme îndelungată.

Asta e una dintre regiunile
Africii cele mai bogate în fosile.

Geologia sa neobişnuită nu numai că a
conservat rămăşiţe umane,

ci oferă o perspectivă asupra
forţelor care ne-au ghidat evoluţia.

Pe albia lacului, dacă sapi adânc,

poţi extrage miezuri de sedimente.

Unul de aici din Etiopia,
era la 280 metri adâncime,

asta reprezintă peste
600 de mii de ani.

Iar în acel sediment, e ca o
maşină a timpului,

fiindcă sunt blocate mici
fragmente de mediu.

Analizând aceste straturi de
sedimente, au găsit o fereastră

a lumii în care trăiau Homo Sapiens.

Informaţiile din aceste sedimente
au fost compilate în grafic,

şi când îndepărtezi, de fapt obţii
o imagine interesantă,

fiindcă în primii 300 de mii de ani
observi o stabilitate climatică.

Dar, acum 270 de mii de ani,
ceva se schimbă,

şi avem o perioadă de fluctuaţii,
volatilitate,

între perioadele umede şi cele uscate
ce pur şi simplu nu existau înainte.

Estul şi vestul Africii sunt legate

într-un fel de balansoar climatic.
Când unul este umed,

celălalt e arid şi vice versa.

Timp de mii de ani, Africa e lovită
de schimbări climatice violente

care a împins populaţiile nou
apărute de Homo Sapiens

într-o lume a extremelor.

Ecosisteme erau distruse.

Râurile şi lacurile s-au umflat

despărţind oameni unul de altul.

În alte locuri,
păşunile deveneau deşert.

Supravieţuirea a fost o luptă
împotriva schimbării inexorabile.

Cred că atunci când privim
aceste grafice,

facem o greşeală vitală.
Uităm să privim şi de aproape.

Evoluţia umană e despre oameni.

Sunt oameni, ca mine, ca voi,
care experimentează

suişurile şi coborâşurile
acestui grafic.

Oameni care aveau de înfruntat

secete sau inundaţii, sau dispariţia
unei surse de hrană.

Comunităţi întregi

s-au trezit izolate.

Unele populaţii dispăreau.

Cele care nu s-au putut adapta,
au pierit.

Această luptă pentru supravieţuire
putea distruge complet Homo Sapiens.

Dar nu a făcut-o. A avut
un efect opus.

Ne-a condus mai departe.

Sub presiune, populaţiile izolate

au învăţat noi abilităţi.

Cei care s-au putut adapta

au avut o şansă mai mare
să supravieţuiască.

Apoi, odată cu schimbarea climatului,
grupurile s-au alăturat iar.

Au făcut schimburi de abilităţi şi,
cel mai important, s-au înmulţit,

transmiţând beneficii copiilor.

Era un proces ce a început să
ne schimbe permanent.

Oamenii care au supravieţuit erau
mai puternici ca niciodată.

TABĂRA NOMADĂ AFAR ETIOPIA

Azi, majoritatea locuim în oraşe,

şi de aceea ne este greu să înţelegem
cum e să fii afectat direct

de schimbările climatice,
ca popor nomad.

Avem un exemplu foarte bun aici,
cu tribul Afar.

Sunt nomazi, fiind traşi şi împinşi
de natură.

A fost foarte similar cu strămoşii
noştri, dar într-un mod extrem.

Aceste grupuri, pe măsură ce
se deplasau, se întâlneau ocazional,

şi apoi, bineînţeles, împărtăşind
abilităţi, cunoştinţe şi ADN.

Amestecul acestor grupuri ne-a adus
mai aproape,

devenind Homo Sapiens de azi.

Originea speciilor e mai complicată
şi mai dinamică,

implicând nu doar Africa de Est,

ci întreg continentul African.

Africa era un continent bogat
în diversitate,

iar climatul acţiona ca un fel
de catalizator,

amestecând aceste grupuri împreună.

Deci ne-am format ca un
mozaic rezultat

din aceste diferite populaţii
africane.

Au fost diversitatea şi rezistenţa în
faţa schimbării climatice

ceea ce ne-a cioplit mintea şi corpul
şi ne-a transformat

într-un om nou şi evoluat.

Toţi cărăm acel ecou a ceea ce
s-a întâmplat în Africa,

în acest moment crucial.

Ce s-a întâmplat atunci,
ne-a schimbat pentru totdeauna.

CU 162-147 DE MII DE ANI ÎN URMĂ

Populaţii odată diverse
şi dispersate,

s-au unit atunci când s-au confruntat
cu adversitatea.

Încurajându-ne să devenim o specie
mai puternică şi mai inteligentă.

MUZEUL NAŢIONAL, ETIOPIA, ADDIS ADABA

Acest muzeu găzduieşte unele din cele
mai importante fosile

din istoria umanităţii.

Una din aceste fosile e Herto 1,
una din

cele mai semnificative fosile
Homo Sapiens

găsite vreodată.

Asta pentru că, acest individ, e unul
dintre primii din linia noastră

pe care-l putem descrie, anatomic,
ca un om modern.

Trăsăturile sale fizice sunt
nespus de similare cu ale noastre.

Dacă te uiţi la el, comparativ cu
Jebel Irhoud,

uite ce rotund este.

Unii oameni au venit cu această
idee interesantă

că poate forma scalpului

reprezintă o schimbare a organizării
creierului.

Acest proces de rotunjire este legat

capacitatea de vorbire şi coordonare.

E emoţionant să iei în calcul

această modificare a formei
constituie o schimbare

în modul în care Homo Sapiens
începeau să gândească.

Aceste creiere mai mari şi
reorganizate au deschis o prăpastie

între Homo Sapiens şi
strămoşii noştri.

Dar doar mărimea şi forma creierului
ne-au diferenţiat.

Una dintre dovezi în acest sens sunt
de fapt dinţii.

S-a descoperit că,
dacă te uiţi cu atenţie la dinţi,

veţi găsi linii foarte subţiri numite
perikymata,

care reprezintă circa o
săptămână din viaţa unui individ.

Adică, poţi calcula cât timp a fost
individul în viaţă,

ca şi cu inelele copacilor.

Dacă te uiţi la un individ
Homo Erectus,

şi compari cu un Homo Sapiens
ce trăieşte azi,

speciei noastre îi ia mult timp să
ajungă la maturitatea sexuală.

După liniile dinţilor, ştim că
copiii Homo Sapiens

cresc mai încet decât
oamenii primitivi.

Se presupune că ne-a luat mult timp

să învăţăm cum să ne folosim
creierele.

Cu cât stai mai mult în copilărie,
îţi trebuie mai mult să înveţi.

Chestia asta care le dă dureri de cap
părinţilor de azi,

copiilor le ia atâta timp să fie
formaţi complet,

poate fi o cheie uriaşă spre succes.

Ne organizăm mintea în
copilării lungi,

creierul şi corpul nostru au evoluat.

În sfârşit, erau Homo Sapiens care
fizic, arăta ca noi.

Ceea ce poate fi numit o nouă
versiune a lui Sapiens.

ACUM 147.000 DE ANI

ACUM 125.000 DE ANI
Este vorba despre unii dintre

aceşti Homo sapiens cu anatomie
modernă ce a păşit în lumea largă.

Dar în afara Africii, exista deja un
cămin pentru alţi oameni.

Neanderthalienii s-au răspândit în
Asia Centrală şi Europa,

alte părţi ale Asiei erau populate
de multe alte specii,

inclusiv Homo Erectus.

Şi există dovezi în Orientul Mijlociu
de grupuri timpurii de Homo Sapiens,

ce au călcat pe urmele altor specii
umane.

Îmi place să mă gândesc la aceste
momente din istoria noastră,

precum cel în care Homo Sapiens
a plecat din Africa.

A fost o reuşită uriaşă,

chiar dacă ei habar nu aveau
de semnificaţia ei.

E uimitor să te gândeşti că s-a
petrecut devreme în istorie.

Dar în Levant, lucrurile devin
chiar interesante.

S-au găsit dovezi despre o comunitate
de Homo Sapiens

ce locuiau în peşteri pe teritoriul
Israelului de azi.

CRANIU DE NEANDERTHAL, ISRAEL

Şi în acest loc ar fi găsit
ceva neaşteptat.

E un munte, numit Muntele Carmel,

a fost descoperită o peşteră în care
se aflau exemplare de Homo sapiens.

Şi într-o altă peşteră, în acelaşi
munte, peştera Tabun,

s-au găsit indivizi Neanderthal.

Aceste două tipuri de oameni
au trăit în acelaşi timp.

E minunat să te gândeşti la asta.

Desigur, Neanderthalul nu era
o specie africană.

Ei trăiau în afara Africii.

Cât despre noi, asta era ceva nou.

Două specii, împart acelaşi munte.

Nu ştim dacă au interacţionat.

Dar ştim că atâta vreme cât
Neanderthalii au rămas în zonă,

toate urmele acestui grup de
Homo Sapiens au dispărut.

Linia lor de sânge a murit complet.

Ce e cel mai fascinant la
aceşti Homo Sapiens,

nu e cu cine s-au întâlnit sau
ce au obţinut,

dar că toate expansiunile anterioare
au eşuat.

Ştim cu dovezi genetice că aceşti
Homo Sapiens

nu sunt cei care au ajuns
să populeze planeta.

Această migrare eşuată

ne reaminteşte de
fragilitatea noastră.

Aceşti oameni arătau ca noi, dar
le lipsea ceva.

Ceea ce ne defineşte ca specie,
nu e cum arătăm.

Nu e nici măcar mărimea
creierului nostru.

Asta e cu totul altceva.

ACUM 125.000 DE ANI

ACUM 100-70.000 DE ANI

Precum aceşti migratori timpurii
au dispărut,

populaţiile africane înfloreau,

evidenţiind ceea ce ne defineşte
cu adevărat noi.

DEALURILE TSODILO BOTSWANA

Un mod de a gândi şi a se comporta
ce diferenţiau Homo Sapiens.

Unele din primele urme pot fi găsite

în o peşteră izolată din Botswana.

Aceasta este o excrescenţă
naturală foarte mare.

După cum puteţi vedea, se întinde la
nesfârşit. Are şapte metri.

Partea din faţă are o deschidere
naturală a gurii

şi o orbită naturală.

- şi chiar şi pentru nara din faţă.
- Sigur.

Cu capul în sus,

pentru ochii moderni, chiar arată
ca un şarpe.

Forma a fost alterată pentru a
semăna şi mai tare cu un şarpe.

Există peste 300 de depresiuni săpate
la suprafaţă

pe o perioadă mai lungă de timp.

Când au fost conduse
excavările iniţiale,

au răspuns la o serie de întrebări.

Unul din lucrurile găsite a fost un
număr mare de unelte

ce păreau de manufactură,

lăsate într-o stare pur şi simplu
impecabilă.

Sunt minunate, absolut uimitoare.

Odată ce erau făcute, le foloseai
în trei moduri.

Le-ai făcut perfect şi pur şi simplu
le-ai lăsat acolo.

Sau, mai interesant, le-ai ars.

Dar nu arse ca şi cum le-ai
arunca într-un foc.

E o ardere controlată.

Al treilea, şi cel mai ciudat lucru
pe care îl făceau,

e că îl făceau, dându-i
o formă perfectă,

şi când era gata, îl zdrobeau
la mijloc.

- Erau ofrande?
- Da.

Singurul lucru logic, care se
potriveşte,

e că făceau sacrificii, ofrande.

Nu pentru distracţie.

Ei credeau că prin acest act
ar satisface anumite nevoi,

sau chiar dorinţe.

Deşi este cu adevărat minunat în
timpul zilei,

noaptea prinde viaţă.

Nu putem vorbi cu aceşti oameni,
dar asta...

Acest întreg loc,
te duce atât de aproape,

- de ceea ce gândeau ei.
- Mereu am avut impresia că

acest tip de gândire abstractă

era în afara razei de acţiune a
strămoşilor noştri la acea vreme,

şi acum avem dovezi că asta
era greşit,

ei aveau abilitatea gândirii
abstracte.

Aduci o ofrandă şi speri la
ceva înapoi.

Cereau lucruri pe care le cerem
şi noi.

Mâncare, sănătate, copii şi altele.

Şi apoi te gândeşti, Doamne, e unul
din cele mai vechi comportamente,

pe care îl ştim atât de bine.

Unii cred că oamenii care
făceau aceste ritualuri,

aveau în minte idei abstracte.

Îşi imaginau lucruri pe care
nu le puteau vedea.

Un indiciu că mintea lor scânteia,
făcând conexiuni într-un nou mod.

Când văd asta, asta mă mişcă,

pentru că asta suntem noi, într-un
mod în care ne simţim mai noi.

Ne e atât de cunoscut, ştim acest
comportament. Acest ritual.

Chiar dacă e religie sau
spiritualitate,

sau un strâns de mână, aniversări,

ceremonii de absolvire, festivaluri,
noaptea de revelion,

suntem, ca specie, obsedaţi
de ritualuri.

E un comportament profund
şi fundamental pentru Homo Sapiens.

Suntem noi. O ştim.

Era ca şi cum ar fi fost capabili să
vadă dincolo de tangibil.

Gândeau mai mai mult decât
ce era în faţa lor.

Se aventurau în necunoscut
şi în nevăzut.

Un asemenea comportament a marcat
un nou capitol pentru specia noastră.

Minţile noastre se trezeau.

Se deschideau către o lume
de posibilităţi.

Aceasta nu se limita la ritualuri.

Atingea fiecare parte
a vieţii noastre.

ACUM 100-70.000 DE ANI

ACUM 80-70.000 DE ANI

Acum circa 70.000 de ani,

noi arme au început să apară
în sudul Africii.

Homo Sapiens foloseau

gândurile abstracte pentru a inova.

VÂRF DE SĂGEATĂ, AFRICA DE
SUD, ACUM 62.000 ANI

Au proiectat arme complexe
precum arcul cu săgeată.

Vedeam lumea, nu doar aşa cum era ea,

dar şi cum ar putea fi.

Ia mult timp să vezi potenţialul
într-o bucată de lemn.

Să ne proiectăm armele a fost
ceva revoluţionar pentru oameni,

pentru că până atunci foloseam
strategii de vânătoare de aproape

care erau mai puţin eficiente,
mai puţin letale,

şi mai periculoase pentru cel
ce ţinea arma.

Timp de peste două milioane de ani,

primii oameni se bazau în principal
pe topoare şi suliţe.

Dar Homo Sapiens îşi
imaginau forţe nevăzute,

în lucruri precum lemnul şi frânghia,

creând ceva complet nou.

Dacă te uiţi la acest arc cu săgeată,
vezi câtă cunoaştere cere.

Trebuie să ştii de unde să iei
lemnul pentru arc,

trebuie să ştii despre lipici, cât de
strâns ar trebui să fie tendonul.

Atâtea elemente se cer,
nu doar cunoaştere

ci şi abilitatea de a o pasa
mai departe.

Aşa ceva nu e rezultatul genialităţii
unei singure persoane.

E rezultatul a mai multor oameni,
peste mai multe generaţii,

inventând, reinventând,
perfecţionând, îmbunătăţind.

Nu doar inventam.

Adaptam şi ne lărgeam cunoştinţele.

Cultura umană devenea tot mai
complexă

iar tehnologia se dezvolta rapid.

Mulţi cred că acesta e rezultatul a
ceva numit cultură cumulativă,

adică acumulezi cultură, fiecare
generaţie construieşte având bazele,

ştiinţa şi tehnologia generaţiei
anterioare.

Cu cultura cumulativă, Homo Sapiens
deveneau mai isteţi,

cu fiecare generaţie.

Cum creşteau numeric,

asta era mai puternic ca
orice altă armă.

Un salt uriaş în a deveni
specia ce suntem azi.

Când s-a născut cu adevărat
specia noastră?

A fost când am apărut prima dată?

Sau când am început să arătăm
ca oamenii moderni?

Sau când ni s-au luminat minţile?

Creând, inventând şi construind
cu cunoştinţele noastre.

Fiecare a fost un pas crucial
în evoluţia noastră.

Dar asta nu ar fi posibil
fără un ingredient special.

Lipiciul care leagă toate
realizările noastre.

Nu lasă fosile directe, dar putem
găsi urme,

în locuri neaşteptate.

În arheologie, cele mai mici
descoperiri spun mari poveşti.

Acestea sunt scoici minuscule,

asemenea scoici au fost găsite în
peşteri din Africa.

Sunt prea mici să fi fost strânse
pentru carne.

Dacă te uiţi de aproape, vei vedea
că au găuri în ele.

Unele erau strânse fiindcă aveau
găuri,

dar altele au fost perforate
de Homo Sapiens.

La o examinare în detaliu a scoicilor
din peşteră,

au arătat
că existau semne de uzură pe ele

ca şi cum ar fi fost purtate pe corp.

Asta, dar şi găurile din ele,

e uşor să ne imaginăm

cum au fost legate împreună,

şi transformate în bijuterii.

Nu erau doar mărgele, erau embleme.

Simbol al valorii şi însemnătăţii,

împărtăşit şi înţeles de toţi.

S-a găsit pigment pe ele, şi e
mereu aceiaşi culoare de pigment.

Deşi ocrul este disponibil în galben,
negru şi roşu, este întotdeauna roşu.

Poate era dat la schimb pentru
hrană, pentru bunuri,

poate era un dar de nuntă,

poate erau un semn al prieteniei.

Îţi poţi imagina că oamenii le purtau
pentru a se înfrumuseţa,

un semn al prestigiului.

Fabricarea şi oferirea acestor
perle e încă un semn

că specia noastră a făcut un alt
salt revoluţionar.

Abilitatea de a pasa cunoştinţă
şi tehnologie,

împărtăşind ritualuri şi tradiţii.

Toate astea sugerează că
Homo Sapiens pasau

idei sofisticate de la o minte
la alta.

Specia noastră a deschis lăcatul
vorbirii complexe.

Cel mai remarcabil lucru
la aceste scoici

e că nu au fost găsite doar în
sudul, ci în toată Africa,

din sud, până în nord,
în Maroc şi Algeria.

Nu doar pe coastă, ci şi
în interiorul continentului.

Iar asta, pentru mine, e încântător,

pentru că uitându-te la asta, îţi
zici, Doamne, nu e uimitor?

Oamenii au o expresie culturală
pe care

nu au mai avut-o.

În timp ce oamenii timpurii aveau
un limbaj de bază,

se crede că Homo Sapiens comunicau
între ei într-un

mod mult mai complex.

Construirea unei culturi comune,

şi concepând o legătură invizibilă
ce ne-a unit, ca specie,

pe tot continentul.

În toată Africa, am înţeles
simbolismul cultural al mărgelelor.

Cineva a spus: Scoica asta e
importantă, nu aceea.

Roşu e important,
nu celelalte culori.

Avem o înţelegere, nu eram
doar tu şi cu mine,

şi cele trei familii, tu şi cu mine
şi satul de lângă noi.

Am avut un fel de simbolism, de
înţelegere

şi interconectare ce se întindea
pe tot continentul.

Aşa ceva nu se mai întâmplase
până atunci.

Pentru mine, e naşterea
speciei noastre.

Naşterea speciei noastre nu a
fost un moment singular.

S-a întins pe milenii întregi.

Limbaj complex şi o cultură
puternică împărtăşită,

ne distanţează de oamenii
de dinaintea noastră.

Am devenit o singură specie conectată
şi cooperantă.

Am devenit Homo Sapiens,

strămoşii noştri, ai tuturor.

Uneori în viaţă, lucrurile
se pun cap la cap,

iar asta s-a întâmplat şi
cu specia noastră.

A fost o furtună perfectă.

Ai avut o schimbare a creierului,
limbajului,

creştere numerică,
conexiune crescută,

cultură cumulativă, tehnologie şi
armament mai bun,

şi clima potrivită.

Dar, sub toate astea, era o
ameninţare ascunsă.

Arma noastră secretă e că suntem
o specie socială şi cooperantă.

Prietenia e super puterea noastră.

Suntem mai mult decât suma
părţilor noastre.

Chiar dacă e vorba de ritual,
tehnologie, limbaj, totul,

se reduce la cooperare,
după părerea mea.

Aşa începi de la specie ce la început
părea a fi slabă, de neremarcat,

la una ce a devenit atât de
extraordinară,

una gata să exploreze planeta.

Data viitoare...

Îi urmărim pe strămoşii noştri cum
se răspândesc dincolo de Africa,

înfruntând medii de viaţă extreme pe
care alţii nu le-ar putea stăpâni.

O călătorie dincolo de tărâmul unei
alte specii umane extraordinare,

hobitul.

Şi în cele din urmă, ajungând până
în îndepărtata Australia.