Original subtitles

Crăciun Fericit ! Crăciun Fericit !

Crăciun Fericit ! Crăciun Fericit !

- E un coşmar. - Poftim ?

Să mergem, Dona. Trebuie să ne grăbim.

- Crăciun Fericit ! - Cum spui tu.

O mână de ajutor ?

Ce e cu atâta trafic ?

Închid străzile pentru marea paradă de mâine.

- Paradă ? Ce paradă ? - Ziua Recunoştinţei.

Blochează întregul oraş să facă o reclamă de trei ore pentru un centru comercial.

Dumnezeule, de ce nu m-am gândit eu la asta ?

Dă-i un mesaj lui Grant să tragă puţin de timp.

Ce ?

Staţi !

Trage de timp, sunt pe drum !

Foley, geniul tău analitic întârzie.

Sunt sigur că va ajunge imediat, domnule.

Şi dacă e să ştiu un lucru, acela e că Mary Class merită aşteptarea.

- Bine. Am nevoie de... - Aici.

- Şi celelalte... - Aici.

- Şi... - Le am.

Foarte bine.

Doamnelor şi domnilor, v-o prezint pe Mary Class.

Bună ziua. Îmi cer scuze pentru întârziere.

Dră. Class, toţi cei de aici aşteptăm să fim impresionaţi.

Acestea sunt rapoartele anuale ale centrului comercial MULTISAVE.

Şi acolo veţi fi peste un an dacă veţi continua aşa.

Propunerea mea de afaceri o aveţi deja în lista de e-mail.

Să ne concentrăm asupra punctelor importante.

Aşa arată MULTISAVE astăzi.

Dar voi cunoaşteţi problema.

Haideţi să vorbim despre soluţie.

Ce se poate face pentru a salva MULTISAVE ?

NIMIC.

MULTISAVE este depăşit. Terminat. Mort.

În locul lui, aceeaşi locaţie, atitudine diferită.

SPOTLIGHT

Doamnelor şi domnilor este timpul să vă reinventaţi.

Asta înseamnă să atrageţi cumpărătorii tineri.

Înseamnă să vă alegeţi o mascotă.

Înseamnă recunoaşterea numelui.

Nu vindeţi pălării. Vindeţi pălării Spotlight.

Nu vindeţi prăjitoare de pâine. Vindeţi prăjitoare de pâine Spotlight.

Apă îmbuteliată ?

Apă Spotlight.

Dră. Class vreţi ca noi să renunţăm

la tot ce am construit în jumătate de secol ?

Dle. Hamilton nu puteţi sta în calea progresului.

Noul concept este să ai o destinaţie de cumpărături.

În loc să meargă doar la cumpărături, oamenii vor merge la Spotlight.

În loc să meargă la centrul comercial, oamenii vor merge la Spotlight.

Spotlight va deveni numărul unu în domeniul cumpărăturilor.

Acesta... este viitorul dumneavoastră.

Felicitări.

- A fost uşor. - Uşor ?

Hamilton e aşa de impresionat încât mă pune şef al diviziei de dezvoltare.

Serios ?

- Grant, e fantastic. - Totul mulţumită ţie.

Eşti incredibilă. Nu te merit.

- Trebuie să faceţi asta acum ? - Nu. Te rog, intră.

Aici sunt restul actelor de la MULTISAVE.

Mulţumesc, Donna. Ne aşteaptă multă muncă.

E bine, fiindcă putem vorbi despre asta cât ţine weekendul ăsta prelungit.

- Weekend ? - Ziua Recunoştinţei, părinţii mei.

Grant, am vorbit despre asta. Ştii că nu sunt înnebunită după...

Sărbători. Ştiu. Ştiu.

Am foarte mult de lucru. Nu-mi permit un weekend de patru zile.

În regulă. Atunci ce zici de o cină când mă întorc ?

- Bine. - La Luigi, luni ?

Nu, luni nu pot. Mic dejun miercuri ?

Nu, joc tenis cu Harmon. Ce zici să bem ceva ?

- Nicio şansă. - Brunch, duminică ?

Cafea la ora 8:30 marţea viitoare ?

- Se poate la ora 9:15 ? - Gata.

Atunci, să te bucuri de Ziua Recunoştinţei.

- O să plec şi eu. - Aşteaptă.

Ai câteva teme pentru acasă.

- Le voi face luni. - Luni ?

Glumeşti ? Trebuie să ne mişcăm repede.

Dar mâine este sărbătoare naţională.

Ceea ce înseamnă că nu voi fi întreruptă în timp ce muncesc.

- Ne vedem dimineaţă. - Ne vedem.

- Ai dormit macăr puţin ? - Am tras un pui de somn.

Am mers în trei locuri ca să găsesc o cafea.

Mulţumesc.

- Ce dezordine. - Dezordine ?

Totul e pus la punct.

Campania publicitară, studiul de piaţă, relaţii cu publicul.

Eşti uimitoare ! Înfricoşătoare, dar uimitoare.

Începe să transferi.

Class Consulting.

Sigur. Un moment, vă rog.

- E mama ta. - Mama mea ?

Mulţumesc.

Mamă ?

Mamă, de ce plângi ?

Mamă, calmează-te !

Dumnezeule !

Bine.

Ce sa întâmplat ?

Tatăl meu. A făcut infarct.

În regulă, avem escală în Toronto înainte de...

Unde e Polaris, oricum ?

În nord. Departe, în nord.

- Nu, nu, nu. Haina groasă. - Dar asta este.

Nu. Cea verde.

- Sper că tatăl tău e bine. - E o forţă a naturii.

- Un infarct nici măcar nu-l încetineşte. - Nu e nicio haină verde aici.

- Dar e un sac de dormit. - Nu, aia este.

Nu te văd purtând aşa ceva.

Nu e pentru mine, e pentru tine.

E foarte frig acolo. Crede-mă.

Îţi mulţumesc că mă însoţeşti.

Ştiu că nu prea seamănă a sărbătoare.

Unde mergi tu, merg şi eu.

E ceva ce trebuie să ştii despre familia mea.

Sunt... diferiţi.

Familiile. Dacă nu te fac de râs, atunci la ce sunt buni ?

Da, dar părinţii mei sunt la un cu totul alt nivel.

BUN VENIT ÎN POLARIS Populaţie 243

- Spune-ţi, păsărica ! - Păsărica !

Salut, Sven. Te-ai distrat bine de Ziua Recunoştinţei ?

Cu siguranţă. Mazăre, curcan şi băieţii mei. Dar tu ?

Eu, am mâncat curcan cu băieţii.

Da, sunt o bună companie totuşi, nu ?

- Ştii că sunt doar câini, nu ? - Da. Dar nu le spune şi lor.

- Îmi dai o mână de ajutor cu stâlpul ? - Da, da, desigur.

- Blochează drumul. - Da.

- E perioada aceea a anului, nu ? - Da.

AICI CHIAR ESTE POLUL NORD

Se pare că ai clienţi.

Da.

- Salut. - Salut.

- Bună căţeluşule. - E foarte drăguţ.

- Bună ! Bună, băieţi. - E drăguţ.

Căţeluşule. Bună.

Bună ziua, doamnelor. Vă pot ajuta cu... ?

Bună, Luke.

Nu ne-am văzut de mult.

Ia te uită cine sa întors.

E o plăcere să te revăd.

A trecut ceva timp.

Da, am venit să-l văd pe tata.

Nu-ţi face griji. Bătrânul e puternic.

Nu vrea să rateze nimic.

Da, de asta mă tem.

Ea e asistenta mea, Donna.

Bună.

Asistentă.

Ei bine, se pare că ai ajuns ce ţi-ai dorit până la urmă.

Speram să ne duci şi pe noi.

Da, sigur, de ce nu ? Oricum mergeam încolo.

Împrospătează-mi memoria. Ce le spui tu câinilor ca să plece ?

Doar nu vorbeşti serios. " Să mergem".

- Nu pot să cred că m-ai păcălit. - Din nou.

Unele lucruri nu se schimbă.

Eşti sigură de asta ?

Băieţi, am îngheţat aici.

Să mergem ! Să mergem !

Buni căţei !

E frumos.

Vouă orăşenilor, vă plac copacii.

Alo ! Bună, Grant.

Îmi pare rău că nu am sunat. Dar am fost puţin grăbită.

Da, sunt sigură că tata o să fie bine.

PERICOL CREVASE Aţi văzut semnul ăla ?

Nu ar trebui... Pe semnul ăla scrie avalanşă ?

Ţineţi-vă bine.

Domnule !

Grant, voi trece printr-un tunel. Te sun eu mai târziu.

Cine era ?

- Asociatul meu. - Iubitul.

Săracul de el.

Domnule !

Stai. Doar nu intrăm în munte, nu ?

Aici este.

Cred că vouă vă place tare mult perioada Crăciunului pe aici.

Donna, vii ?

Aici ai crescut tu ?

E puţin cam mult, nu ?

Mary, ai venit acasă !

ĄMary, e acasă ! ĄMary e acasă ! ĄMary e acasă !

Băieţi, băieţi, aş vrea să v-o prezint pe asistenta mea Donna.

- Bună, Donna. - Bună.

Bine ai venit.

Bună.

În regulă, băieţi, v-am adus livrările de azi.

Foarte bine.

Dave, du-le la procesare ! Imediat !

Îmi cer scuze.

Mary, tatăl tău...

e Moş Crăciun ?

- Oarecum. Da. - Oarecum ?

Luke, vrei să o ajuţi pe Donna să se instaleze ?

Desigur.

- E în viaţă ! - Bună, mamă.

De unde vine fetiţa asta mică şi slabă ?

Doamne, uită-te la tine. Eşti slabă ca o scobitoare.

Şi ce sa întâmplat cu părul tău ? Era aşa de lung.

Şi eu mă bucur să te văd, mamă.

Îmi pare rău, Mary. Nu am vrut să sune aşa.

Dar cu greu mă poţi acuza, au trecut şase ani.

Patru, mamă.

Da, dar s-au simţit ca şase.

Dar presupun că este dificil să-ţi faci timp pentru vizite

când eşti aşa important. - Păi, acum sunt acasă, mamă.

Cum se... ? Cum se simte tata ?

Păi, doctorul a spus că o să fie bine. Foarte bine.

Bine. Bine.

O să mă duc să despachetez mai întâi.

E în sufragerie.

Du-te !

Uită-te la tine.

Nemuritor pe naiba !

Observ că mama ta ţi-a spus.

Da, mi-a spus.

Cum te simţi, tată ?

Se pare că ai bătut atât drum degeaba.

Am rămas puţin în urmă. Mama ta, face tot ce poate.

- Când îmi revin... - De asta sunt aici.

- Te pot ajuta. - Nu.

Dar tată, cunosc rutina Crăciunului mai bine decât oricine.

Rutina Crăciunului ? Nu !

- Dar, tată ! - Nu, Mary !

Voi fi pregătit imediat.

Pregătit să înconjori pământul în sanie, în patru săptămâni ?

Nu prea cred.

- Bună dimineaţa, somnoroaso. - Cat este ceasul ?

Un pic trecut de ora 8:00, dragă.

- Mamă, ce sunt toate chestiile alea ? - Micul dejun al tatălui tău.

Nu te-ai gândit că mâncând astea e ceea ce i-a provocat acel infarct ?

Dar asta e ceea ce mâncăm mereu, dragă.

Nu mai spune.

Fă-mi un favor. Orice cere tata...

nu avem în meniu.

Mă pot duce în oraş să cumpăr brioşe.

Ce frumos din partea ta, dragă.

- Ascultă, mamă, trebuie să vorbim. - Dar vorbim, dragă.

Mamă, e o chestie serioasă !

Ce se va întâmpla cu Crăciunul ?

Sunt sigură că tatăl tău se va face bine până atunci.

A făcut un infarct.

Vor trece luni până va reveni la normal.

Sunt sigură că ne vom descurca cumva.

Nu se pot ocupa elfii de asta ?

Ce-i ?

Mai încet ! Mai încet !

Om la apă !

Înţeleg.

Elfii abia pot avea grijă de ei.

Şi doar cei mai în vârsta.

Da, cei bătrâni pot avea grijă de ei.

Dar cine va supraveghea construirea jucăriilor ?

Cine va aproba lista ? Cine va livra cadourile ?

- Ai vreo sugestie ? - Da !

Eu.

Nu. Nu. Nu.

Vrei să spui, "Ho, Ho, Ho", dragule ?

Am vorbit despre asta şi ţi-am spus deja. Nu voi accepta.

Aţi vorbit despre asta ?

Nicolas, Mary a bătut atâta drum până aici.

- E aici ca tu să te faci bine. - Nu fi ridicolă.

Nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt puternic ca un urs polar.

Nicolás, te rog. Abia te poţi mişca.

Cum vei urca şi cobora milioane de hornuri într-o singură noapte ?

În acelaşi fel în care o fac mereu.

Am discutat deja asta. Mary e doar o fată.

Nu asta am vrut să spun.

E mult prea tânără. E prea încăpăţânată.

- E prea impulsivă. - Alo ! Sunt în cameră.

Are aceeaşi vârstă pe care o aveai tu când ai început.

Ştii ce, mamă ? Las-o baltă.

- Nu are niciun rost. Nu se va schimba. - De ce să mă schimb ?

Făceam asta cu mult timp înainte să te naşti tu.

Crăciunul este o mare responsabilitate, Mary.

Sincer, nu eşti în stare.

Nu sunt în stare ? Tată, am propria mea companie.

Oamenii mă plătesc ca să le spun cum să-şi conducă afacerile mai eficient.

Şi presupun că le spui să schimbe totul şi să uite de tradiţii.

Tată, e diferenţă între a fi tradiţional, şi a fi primitiv.

Eşti...

Eşti obraznică.

Cred că eu voi decide asta.

Aşteaptă. Cum ? Pentru cât timp ?

O lună, cel puţin.

- Tot Crăciunul ? - Te-ai prins !

Pe bune ?

Ce e asta ?

Asta e Crăciunul. Crăciunul meu.

Toate ideile mele.

Idei pe care tatăl meu, a fost prea încăpăţânat sau prea speriat să le încerce.

Uită-te la asta.

Diferite forme pentru bastonaşele din acadea.

Schiţe pentru sania turbo.

Pulovere pentru reni.

Prăjituri cu cremă de punch de ouă.

Da, ştiu. Nu prea merge.

Se pare că erai foarte pasionată. Ce sa întâmplat ?

Nu ma ascultat niciodată. Nici măcar o dată.

Ştiu că ideile mele nu sunt strălucite, dar aveam cu miile.

Ar fi putut încerca măcar una sau două.

Dar ştii ce ? Acum e rândul meu.

Crăciunul meu.

27 DE ZILE PÂNĂ LA AJUNUL CRĂCIUNULUI

- Uită-te la asta. - Da, foarte frumos.

- Poftim. - Mulţumesc.

Dumnezeule !

Prietene, ai căzut.

ORE FĂRĂ NICIUN ACCIDENT

Gata, înapoi la zero.

Fără speranţă.

- Salut. - Salut, Luke.

- Bună dimineaţa, echipă. - Bună dimineaţa.

Am câteva veşti bune !

Mary, îi va ţine locul şefului sezonul acesta.

Da !

- Da, sunt un grup dificil. - Priveşte şi învăţă.

Mary !

Mulţumesc pentru introducere, Gary.

Este aşa minunat să fiu iar acasă.

- Ce are cafeaua asta ? - E cacao fierbinte.

Ştiu că tatăl meu are mare respect şi admiraţie pentru toţi cei de aici.

Dar nu pot să nu mă gândesc că ni sa oferit o oportunitate unică

de a muta această operaţiune din secolul XII

în secolul XXI.

- Nu e minunată ? - Va fi interesant.

Vreau să aud idei noi.

Am nevoie de raporturile zilnice de producţie

şi vreau să văd numerele acelea crescând.

- Skip. Unde e Skip ? - Prezent.

Tu eşti la împachetare, nu ?

Am nevoie să muţi jumătate din echipa ta la producţie.

La sfârşitul zilei, ne putem lipsi de împachetare.

Dar... îmi place să împachetez.

Nu e vorba despre ce ne place. E vorba de volum, oameni buni.

Să fim proactivi.

Să gândim afară din cutie.

Să luăm "ego" din egoist.

Şi să facem din asta, cel mai bun Crăciun de până acum !

- M-ai chemat ? - Da, Gary.

Am nevoie să-mi aduci ultimele rapoarte de producţie.

- Dar Moşul nu cere niciodată astea. - Moşul nu mai conduce, eu da.

Rapoartele de producţie.

- Du-te ! - Bine.

În regulă. Să ne gândim.

Am o treabă foarte importantă pentru tine.

- Vreau să revizuieşti lista. - Lista. Ce listă ?

- Aceea listă. Vreau să o verifici şi... - Şi apoi s-o mai verific o dată ?

Bingo ! Fii meticuloasă.

Donna, am aşteptat aşa mult pentru asta.

- Bună, iubitule. - Bună. Cum se simte tatăl tău ?

E bine.

Ştii tu, e o pacoste, dar cam aşa este el.

Mă bucur să aud că bine. Când te întorci ?

Da... voi sta aici puţin mai mult decât credeam.

Mary !

Trebuie să mă ocup de nişte chestii.

Ce ?

Le-am spus celor din consiliu că produsele Spotlight sunt gata

înainte de Crăciun. Dar cred că pot să amân până după Anul Nou.

Nu. Nu, Grant. Am unele chestii gata.

Doar mă cunoşti, pot să fiu multifuncţională.

- Mary. - Nu.

Grant, trebuie să plec. Te pot suna diseară ?

- Bine. Pupici. - Pa.

Ce sa întâmplat, Gary ?

Nu am găsit niciun raport de producţie,

aşa că am adus bastonaşe de acadea.

Foarte bine.

Serios acum. Cum vom realiza programul de producţie ?

Gary.

Am nevoie să-ţi aduni câţiva prieteni.

Ne întâlnim în camera de relaxare. Crezi că te descurci ?

Pe pariu !

Acestea sunt formularele pentru comentarii. Le voi lua înapoi când terminăm.

În regulă, gaşcă. Ascultaţi-mă!

În lumea reală avem ceva care se numeşte "Cercetarea Calităţii".

Azi am nevoie ca voi să fiţi grupul meu de cercetare pentru un proiect la care lucrez.

- Da, Lucy ? - E ca un fel de joc al imaginaţiei ?

Da, este exact ca un joc de imaginaţie.

Vreau ca voi să pretindeţi că sunteţi consumători care

pot sau nu pot fi interesaţi de unele din aceste chestii.

Sună distractiv ?

- Da. - E perfect.

În regulă, să începem.

Bine. Skip.

Dacă eu îţi dau acest prăjitor, care va fi reacţia ta ?

Îmi dai mie prăjitorul ? Mie ?

În scopul cercetării, da.

Nu ştiu ce să spun. Îmi place.

Bine. O reacţie onestă.

În regulă. Ce anume îţi place la acest prăjitor ?

Păi, faptul că tu mi l-ai dat.

E cea mai fericită zi din viaţa mea !

Am un prăjitor !

Grup de Cercetare ! Concentraţi-vă !

Concentraţi-vă.

Îmi poate spune cineva ce calităţi le plac la acest prăjitor ?

Înafară de faptul că provine de la mine.

- Da ? - E strălucitor.

- Da. - Asta a fost bună.

Preferaţi forma asta în locul acestuia roşu ?

- Unul roşu ! - Dă-mi şi mie unul roşu.

Mă scuzaţi, eu sunt mai bătrân.

- Vorbind de jumătatea plină a păharului. - Mai bine zis, creier pe jumătate plin.

- Luke, îţi mulţumesc că ai venit. - Nicio problemă.

Eşti drăguţ să pui ornamentul ăsta sus ?

- Elfi nu sunt de niciun ajutor. - Da, desigur.

Doar să mut scara asta de aici.

Ce bine că am venit din oraş, nu ?

E aşa plăcut să vă văd pe Mary şi pe tine împreună.

Nu e încântătoare ?

Mamă, vroiai să mă vezi ?

Mary, bună. Uite cine-i aici.

- Bună, Luke. - Bună, Mary.

Deci, ce vroiai ? Elfii mi-au dat biletul ăsta.

Dumnezeule ! Nu-mi aduc aminte.

Şi acum dacă mă scuzaţi, e timpul să-i duc prânzul tatălui tău.

- E simpatic. - Nu-i aşa ?

- Mary... - Luke, eu...

Spune tu.

Nu. Nimic. Spune tu.

Vroiam să spun că e minunat să te revăd

şi că-mi pare rău pentru... - Uite ce...

Nu-ţi face griji. E în regulă.

- Adevărat ? - Da.

E ca şi uitat.

- Bine, trebuie... trebuie să plec. - Bine.

Gary !

Salut !

Trageţi !

Ce-i ? De ce stăm ?

- Cum naiba reuşesc renii ? - Am auzit asta.

Nicolás !

Unde crezi că mergi ? Doctorul a spus să te odihneşti.

Doctorii ! Ce ştiu ei ?

Într-un secol îţi pun lipitori, în celălalt îţi dau dietă săracă în carbohidraţi.

Nu mi-am luat niciodată liber de Crăciun, şi nu voi începe acum.

Şi eu care credeam că anul acesta va fi diferit.

Fugiţi, fugiţi, fugiţi !

Să înţeleg că-ţi place să mă vezi cum stau toată ziua, asta e ?

Nu, dar îmi place că Mary a venit acasă.

Şi poate că în loc să tot mormăi, ar trebui să-ţi sprijini fica.

"Dragă Moş Crăciun. Mi-ar plăcea mult să am un hamster".

"Mama îmi spune că nu pot avea unul, fiindcă am deja un peşte,

dar nu pot să ţin în braţe un peşte, şi vreau ceva pe care să-l ţin în braţe".

"Te iubesc. Semnat, Morgan".

"Dragă Moşule, te rog să-mi aduci o carte de colorat şi un cuptor Coacere Rapidă".

- Ce e locul ăsta ? - Procesarea.

Aici e locul unde...

- Aproape a terminat. - "Semnat, Susan McGillicutty".

"Bangor. Maine".

Citesc cu voce tare, sortează de mână, se poate mai ineficient de atât ?

Trebuie să fac ceva în legătură cu asta.

Oricum, aici vei aduce lista când e gata.

Am înţeles. Unde pleci ?

Trebuie să mă întâlnesc cu un bărbat în legătură cu un horn.

Fiu de... !

Nu, nu, nu ! Faci totul greşit.

Se presupune să intri cu picioarele întâi.

Asta am făcut.

Mergi sus. O mai facem o dată.

Sunt înţepenită.

- E înţepenită. - E înţepenită !

- Foc ! - Da !

- Dă-l încoace ! - Aşteaptă.

- Gary ! Gary ! Gary ! - Stai !

Nu este niciun foc.

Bine, băieţi. Daţi-i drumul !

Nu ! Nu ! Nu !

Haide, trage de acolo !

Stai, stai ! Nici măcar nu ai mâncat prăjiturile.

Şi mai sunt.

Asta o să fie tare.

"Ciorapii, pe jumătate plini".

"Aranjarea cadourilor, dezordonată. Fără bucurie".

- Bucurie, tată ? Te rog. - Haide, Mary. Asta e ceva serios.

Ai doar trei săptămâni, să faci asta cum trebuie.

Mulţumesc pentru votul de încredere.

Te-ai gândit vreodată că poate sunt mai multe feluri de-a face asta ?

Fac asta de secole, şi nu am nicio reclamaţie încă.

Cu atitudinea asta, fraţii Wright încă ar face biciclete.

Da, sigur. Nu mă face să încep să vorbesc de fraţii Wright.

Primul lucru care a zburat ? Obrajii mei roşii.

Acum mergi sus, să o facem până îţi iese cum trebuie.

Ştii ce ? Cred că ar trebui să fii puţin mai recunoscător.

- Tu m-ai chemat, îţi aminteşti ? - Nu. Mama ta te-a chemat.

Tată, ţi-aş spune ce să faci cu ciorapul ăsta,

dar nu vreau să ajung pe lista cu cei obrăznici.

Stai puţin. Eu mă ocup de lista cu cei obrăznici.

Poftim ciorapul. Îndeasă-l !

Ce privelişte familiară.

- Da. Vechiul scaun de făcut teme. - Nu. Mă refeream la tatăl tău.

Îi place să lucreze în faţa focului.

E păcat că voi doi nu sunteţi mai apropiaţi.

- Semănaţi aşa de mult. - Mamă, nu semănăm deloc.

Nu, nu, sigur că nu.

Tatăl tău este dependent de muncă, şi nu-i place să asculte de nimeni.

- Ce lucrezi ? - E doar lucru.

Mary Class, de la Class Consulting.

Sună foarte profesional.

Presupun că te-ai săturat de numele tău de familie.

E o singură literă, mamă, nu e mare lucru.

Nu, presupun că nu e mare lucru pentru o fată care nu a fost acasă de zece ani.

Patru ani, mamă. Şi mă poţi vizita.

Tatălui tău nu-i place să călătorească.

Nu-i place să călătorească ?

Am auzit ce sa întâmplat în timpul testului de după-amiază.

Mary, tatăl tău încearcă. Încearcă şi tu.

Ce ? Mamă, nu există cale de mijloc cu tata.

Niciodată nu a fost. Tu trebui să ştii mai bine decât oricine.

Tu îl suporţi de ani de zile.

- Mariajul înseamnă compromis. - Compromis ?

Când a fost ultima oară când a făcut tata un compromis pentru ceva ?

Ştii ce ? Uită că am întrebat.

Pinguini polari !

'Neaţa, echipă.

Ce e asta ?

Progresul, Luke.

Departamentul ăsta era degeaba.

Noii muncitori vor sorta scrisorile imediat.

Gata cu cititul cu voce tare, gata cu sortatul de mână.

Gata cu timpul pierdut.

- Era rândul meu să citesc. - Acum nu mai trebuie s-o faci.

Donna, fă-mi un favor, vorbeşte cu Bob şi începeţi procesarea datelor.

Bob ?

Este noul nostru om de la informatică.

Cu siguranţă îţi pui amprenta aici, nu ?

Doamne, da ştiu că stai mult pe aici.

Nu ai o afacere de condus ?

Da, am. Dar sunt şi poştaşul tău.

Este un sezon foarte ocupat, în caz că nu ai observat.

Luke, poşta "melc" este istorie.

Anul viitor, o să fie 100% electronică.

- Asta vrei ? - Sigur, de ce nu ?

Nu ştiu. Poate că unele lucruri sunt sacre.

Bob ?

- Bună. - Bună.

Eu sunt Donna, asistenta lui Mary.

Bună, sunt Bob, informatician.

Mary vrea să verific anumite lucruri împreună cu tine.

Super. Aproape am terminat.

Îmi poţi da cabul de acolo ?

- Sigur. - Cel albastru.

- Cum ai obţinut slujba asta ? - Printr-o agenţie.

Şi văd că au luat cuvântul relocare, foarte în serios.

Mulţumesc.

15 ZILE PÂNĂ LA AJUNUL CRĂCIUNULUI

- Salut, Luke. - Salut.

Nu.

Nu. Nu.

- "Pregătesc laserele". - Da.

Ce-i asta, anii '50 ?

- Unde vrei să pun ăsta ? - Acolo.

Asta pentru ce e ?

Arăţi ca şi cum ai avea nevoie.

Acadea fundiţă ? Nu pot să cred că ţi-ai adus aminte.

Asta era favorita ta, nu ?

DOAR PENTRU MARY. TE ROG DESCHIDE-L IMEDIAT. SERIOS.

Bună, Florence Nightingale. Pe unde umbli ?

Ţie trebuie să-ţi mulţumesc pentru asta ?

Mă îngrijoram că vei face un şoc dacă nu-ţi bei cafeaua jamaicană.

Au măcar aparate de espresso acolo în marele nord alb ?

Sunt sigură că voi găsi unul.

Grant, îmi pare aşa rău că nu prea am ţinut legătura.

E în regulă. Sunt sigur că eşti foarte ocupată.

- Opriţi ! Sa blocat. - Bine.

Nici măcar nu-ţi poţi imagina.

Totul e o nebunie aici, cu familia mea şi cu treaba cu Spotlight.

Da. Păi, toţi murim de curiozitate să vedem ce ai făcut.

Da, s-ar putea să dureze puţin mai mult decât mă aşteptam.

Am reuşit ! Am reuşit !

Mary. Mary.

Grant, trebui să plec. Te sun mai târziu.

Bine. Pa.

- Da, Dl. Foley ? - Claire, vorbeşte cu cei de la curierat.

Află unde trimit toate documentele lui Mary Class.

- Imediat. - Bine.

Haideţi !

Dasher, niciodată nu m-ai plăcut.

- Nu-l vei convinge aşa. - Bine.

Nu cunosc codul secret al renilor.

Totul ţine de motivaţie, Mary.

Sper că nu plănuiai să o iei la un zbor.

Ce ? Nu sunt destul de mare să împrumut maşina familiei ?

E mult mai complicat de atât, Mary.

Doar pentru că tu faci să fie mai complicat.

Nu. Asta nu e o maşină normală. Nu ajunge doar să apeşi nişte butoane.

- Ştiu. Ştiu. - Nu, nu ştii.

Păi, poate dacă m-ai fi luat cu tine măcar o dată.

- Dar tu trebuie să păstrezi secretele. - Secrete ?

Despre asta crezi că este vorba ?

- Secrete ? - Da ! Nu. Stai.

Îşi pot da seama dacă nu crezi în Crăciun, Mary.

Să cred în Crăciun ?

Sunt fica lui Moş Crăciun.

Este o diferenţă între a şti şi a crede.

Nu vor zbura pentru tine, Mary.

Ba da, o vor face.

Haide. Uşurel.

Asta este. Haide.

Foarte bine. Perfect. Nu, nu, nu. Unde te duci ? Haide.

Haide, te rog.

Mi-a spus mama ta că te voi găsi aici.

Băieţii ăştia sunt la fel de încăpăţânaţi ca tatăl meu.

Da, moştenire de familie.

- Foarte haios. - Lasă-mă să te ajut.

Foarte bine, băiete.

Mereu te-ai descurcat uşor cu animalele.

Cred că făceam o echipă bună.

Scuză-mă, dar eu eram conducătorul.

Desigur. Atunci, te rog, condu.

Ştii ce ? Pot să fac...

- Ţine-ţi gura. - Nu, nu, mă simt în siguranţă.

Opreşte-te.

Reni stupizi. Cred că tata le-a spălat creierul.

Dacă am lega renii şi câinii la un loc, asta ar fi afacere.

Lasă-mă pe mine puţin. Vreau să-ţi arăt ceva.

Chestia asta e congelată. Exact cum am lăsat-o.

Şi a fost un lucru rău ?

Nu sunt singura care a vrut să plece din oraşul ăsta.

Îmi aduc aminte de o persoană care vroia să joace pentru Leafs.

Ce sa întâmplat ?

Am trecut probele, dar nu am reuşit să intru în echipă.

Puteai să rămâi în oraş, să îţi iei o slujbă.

Da, dar nu era pentru mine.

- Ţi-e bine în Polaris ? - Da, desigur.

Am o afacere minunată, plimb turişti şi antrenez câini.

Şi mai e şi Crăciunul. E greu să concurezi cu asta.

- Nu-i rău, nu ? - Nu-i rău, deloc.

Şi nu au asta în oraş.

Luke, îmi pare rău pentru ce sa întâmplat între noi.

- Ştiu că am plecat cam în grabă. - În grabă ?

Am venit să te iau la un film şi părinţii tăi mi-au spus că te-ai mutat.

Da, puteam să procedez altfel.

Doar că trebuia să plec de aici, să am viaţa mea. Nu mai...

Nu mai era locul meu aici.

Am venit acasă acum patru ani, şi tu nu erai aici.

- Poate eram plecat să te caut pe tine. - Chiar aşa ?

Staţi. Staţi. Şi în apărarea mea, totuşi...

m-am uitat şi tot ce am văzut, a fost o blană albă.

Şi începe să fugă în jos pe munte ţipând,

Urs polar ! Urs polar !

Şi chiar în spatele lui, e acest oribil şi îngrozitor iepuraş

care sare din urmă în urmă.

- Credeam că aia e faţa lui ! - Da, cum zici tu.

E adevărat.

Crăciun Fericit.

Grant !

- Intră ! - Bună.

Ce călătorie. Chiar se ajunge greu aici.

- Salut ! - Grant ?

- Cine e Grant ? - Mame, el este...

Grant Foley. E o plăcere să vă întâlnesc.

Acum pot să văd de unde are Mary trăsăturile astea frumoase.

Linguşitorule.

- Grant, ce faci aici ? - Am venit să te ajut.

Cu siguranţă ai mult de muncă, aşa că m-am gândit să te ajut.

Salut.

Luke, el este Grant. El este...

- Iubitul. - Iubitul ?

Grant, el este Luke. El este... este...

E poştaşul.

- Încântat de cunoştinţă, amice. - Da şi eu.

El este Bob.

- Salve. Informatică. Care-i treaba ? - Salut.

Eu... trebuie să plec.

Da. Luke...

- Mulţumesc de ajutor şi pentru restul. - Sigur.

Aveţi o casă foarte confortabilă.

E ascunzătoarea perfectă pentru sărbători.

Acum că sunt aici, trebuie să-mi arăţi împrejurimile.

Abia aştept să văd unde ai crescut.

Grant, e ceva ce trebuie să-ţi spun în legătură cu familia mea.

- De fapt, despre afacerea familiei. - Înţeleg.

Bomboane de Crăciun, de sus din nord.

Asta e, nu-i aşa ? Bună idee.

De fapt, fabricăm jucării.

Serios ? Fantastic. Ce fel de jucării ?

Păi, de toate felurile.

- Poate mai bine îţi arăt pe aici. - Chiar trebuie să vezi ca să crezi.

- În regulă. - Da.

Aici este atelierul. Aici se întâmplă magia.

Incredibil. Cu adevărat incredibil.

Chiar când credeam că te cunosc.

Grant, îmi pare rău că nu ţi-am spus niciodată despre asta.

Dar de obicei îmi place să ţin această parte a vieţii mele...

- Secret ? - Separat.

Locul ăsta e incredibil.

Da, dar este mult mai complicat aici, decât crezi tu.

Nu totul e lapte şi miere.

- Tatăl meu... - Când îl voi cunoaşte ?

Sunt aşa fericită că eşti aici, dar nu este un moment bun pentru mine.

Sunt mult prea ocupată încercând să automatizez atelierul.

În regulă. Nu-ţi voi sta nici eu pe cap.

Voi lucra la proiectul Spotlight în camera mea.

- O să faci asta ? - Sigur că da, pentru tine.

13 ZILE PÂNĂ LA AJUNUL CRĂCIUNULUI

- O maşină pentru a face jucării ? - Bună treabă.

- Mary, este o nebunie ! Nu ştiu... - Du-te în pat ! Du-te ! Du-te !

Poftim, Gary.

CREŞTEREA PRODUCŢIEI 25 %

Pa !

ÎMPACHETARE

Urmaţi-mă. Să merge.

Nu vă separaţi.

- Unde mergem ? - Unde îi duci pe toţi ?

Îi duc la producţie.

- Cadourile nu se vor împacheta singure. - Nu. Aşa trebuie să fie.

Haideţi !

Minunat !

Puteţi spune acadea ?

Să vedem... am măsura 2.

CREŞTEREA PRODUCŢIEI 50 %

5 ZILE PÂNĂ LA AJUNUL CRĂCIUNULUI

Pauză de prăjituri !

Luaţi cât sunt calde, oameni buni !

Stai, stai, stai. Ce se întâmplă ?

- Pauză de prăjituri. - Pauză de prăjituri ?

Dar tocmai aţi avut o pauză de acadele acum 17 minute.

Da, şi ?

Pauzele se iau după muncă, nu invers.

Haideţi, oricum suntem deja în urma programului.

Câte pauze de prăjituri mai aveţi azi ?

Niciuna.

Bine.

În regulă, fie.

Când terminaţi, vă întoarceţi la muncă.

Dar avem o pauză de omuleţi de turtă dulce în 45 de minute.

Până aici. Gata cu pauzele.

Gata cu prăjiturile, acadelele, turta dulce sau cacao fierbinte.

Nu !

- În regulă. Aveţi toţi prăjitură ? - Da !

Ultimul care termină prăjitura e punch de ouă stricat !

Cum stă treaba cu Bob ? Vă înţelegeţi bine ?

Da. E minunat.

Adică, sigur. Presupun.

Dar tu şi Luke ? E drăguţ.

Da, dacă-ţi place genul ăsta.

Genul de muntean tăcut dar sensibil, încântător şi hazliu ?

Donna, taci din gură. Grant e aici.

Şi ? Tu şi Luke aţi făcut vreodată... ?

- Să schimbăm subiectul, ce zici ? - Bine.

Ce se întâmplă la Polul Nord, rămâne la Polul Nord.

- Tată ! - Moşule ?

Ce faci aici ?

- Căutam... ăsta. - Chiar aşa ?

- Ai mult de capsat, nu ? - O grămadă.

Tată, dacă minţi eşti cuminte sau obraznic ?

Haide, Mary. Doar nu te aştepţi să stau aici şi să te văd...

Să mă vezi făcând ce ? Cum greşesc totul ?

Cum schimbi totul.

Mary, vroiam doar să te anunţ.

Am terminat cu scrisorile, şi vom începe să facem lista.

Excelent, Bob. Mulţumesc. Vin imediat.

Când a fost ultima dată când ai terminat scrisorile aşa devreme ?

- Tată, locul ăsta trebuie să se schimbe. - Schimbăm. Întreabă-l pe Skip.

Folosim ultimul strigăt de bandă adezivă invizibilă.

Tată.

Doar fiindcă e nou, nu înseamnă că e mai bun, Mary.

Crăciunul este o tradiţie.

- Vrei tradiţie ? - Da.

În regulă. Cum sună asta ca tradiţie ?

- Trenuleţe din lemn. - Ce ?

Îţi plăcea să faci trenuleţe din lemn,

de unul singur, cu mâinile tale.

- Când ai făcut asta ultima oară ? - Cine mai are timp de asta ?

Exact. Lumea se schimbă.

Fie că-ţi place sau nu, sunt mult mai mulţi copii în ziua de azi

şi tu nu poţi ţine pasul. - Da, dar încă sunt Moş Crăciun.

Încă ştiu ce e cel mai bine pentru Crăciun.

Las-o baltă. Tu pleci. Haide.

Sunt doar două cuvinte în repaus la pat şi tu nu faci niciunul.

- Îl conduc eu. - Mulţumesc, Donna.

Ce fată drăguţă.

Donna Louise Campbell, strada Oak Drive, numărul 312.

Am tot vrut să te întreb, ţi-a plăcut căsuţa visurilor tale ?

Tată, nu te mai da mare.

Ce vrei de Crăciun anul ăsta ?

Păi, de fapt am nevoie de nişte ciorapi noi.

Serios ?

E ceea ce ai vrut, dar nu prea arată a baston.

Nu, e chiar mai bine şi uite, poţi să-l agăţi în brad de orice capăt.

Da, dar nu e un baston.

Gary, nu mai discutăm. Doar fă un milion ca ăsta.

- Grant. - Bună, frumoaso.

Am vrut să te văd noaptea trecută, dar nu te-am găsit.

Am fost inspirat.

Voilá !

Nu ştiam că eşti şi artist. Cum ai reuşit ?

Elfii. Sunt talentaţi micuţii,

dacă reuşeşti să-i ţii interesaţi şi departe de cacao fierbinte.

Drăguţ. Ce ar trebui să fie ?

Viitorul, Mary.

Ai spus-o chiar tu, destinaţii de cumpărături.

Şi te poţi gândi la o destinaţie mai bună decât satul lui Moş Crăciun ?

E ca un parc de distracţii cu magazine mai mari.

- Despre ce vorbeşti ? - E totul aici.

Hoteluri, restaurante, distracţii şi magazine, multe, multe magazine.

- Grant, nu poţi aduce oameni aici. - De ce nu ?

Crezi că poţi păstra asta secret pentru totdeauna ?

Locul ăsta a fost mereu un secret şi aşa va rămâne.

- Nu poţi sta în calea progresului, Mary. - Asta e ceva diferit.

Ce sa întâmplat cu tine ?

Credeam că asta am vrut mereu, ceea ce am visat mereu.

Grant, asta e casa mea, nu un centru comercial.

Promite-mi că vei distruge asta.

- Poate că e puţin cam exagerat. - Promite-mi.

Aveţi grijă ! Atenţie ! Vin !

Du-te.

Vorbim mai târziu.

Am vorbit serios.

Vă spun, sa întâmplat.

Ia te uită.

- E o plăcere să vă cunosc, domnule. - Grant Foley.

Nu am mai avut veşti de la tine de ceva timp.

- Nu. Cred că nu. - Nu.

- Nicolás. - Bravo ţie, mamă.

Vă rog, aşezaţi-vă.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Trebuie să spun că asta este cu totul altceva.

Dacă nu m-aş afla aici, nu aş crede.

Vă mulţumesc că m-aţi primit.

Prietenii lui Mary sunt mereu bineveniţi.

Da. Ia una.

Poftim.

Chiar v-aţi aranjat bine aici.

Deţineţi toate proprietăţile din vale, munţii şi restul ?

Trebuie să verific actele, dar suntem aici de ceva timp.

- Nu-mi aduc aminte toate detaliile. - E foarte impresionant.

- O proprietate foarte bună. - Chiar aşa ?

Poştaşule, poţi să-mi expediezi şi mie mazărea ?

- Grant ! - Ce ? Glumeam.

- Sigur. - Mulţumesc, prietene.

Cu plăcere.

Domnule, n-am putut să nu observ interesantul trofeu de acolo.

Da. Păi...

Eu şi Blitzen am avut o mică dispută prin '81.

Nu mi-a dat de ales.

Râde de tine.

E fals. L-am luat la un târg de vechituri.

Deci, Grant, probabil că ai planuri de Crăciun împreună cu familia ta.

Ce curios că aţi menţionat familia.

Dle. Claus, ştiu că primiţi multe cereri în perioada asta a anului.

Da, da, da, da.

În regulă, atunci, aş vrea să vă rog ceva.

Da ?

Eu şi Mary, suntem împreună de ceva timp.

Şi aş fi vrut să aştept până în ziua de Crăciun,

dar cum nu puteam spera la o companie mai bună de atât,

aş dori să-i pun lui Mary o întrebare foarte specială.

Îmi vei face onoarea să fii soţia mea ?

Eu...

Mă scuzaţi.

Îmi poţi da untul, te rog ?

Ce sa întâmplat ?

Grant. Grant. Grant.

Nu este exact reacţia la care mă aşteptam.

La ce te gândeai ?

Păi, nu ştiu. Poate la faptul că te iubesc

şi că ar trebui să fim împreună pentru tot restul vieţii.

Da, dar de ce acum ?

Fiindcă suntem împreună cu părinţii tăi, şi m-am gândit că e momentul perfect.

Am nevoie de timp.

Putem aştepta atâta timp cât doreşti.

Şase luni, un an. Timpul nu va schimba ce simt pentru tine.

De ce ar schimba ce simţi tu pentru mine ?

Suntem făcuţi unul pentru altul, Mary.

Te iubesc.

Mă... scuzaţi.

I-a nişte salată.

- Felicitări ? - Donna ?

Ce se întâmplă ?

Nu ştiu. Nu ştiu. Poate chiar i-a fost dor de mine.

Deci asta a plănuit tot timpul ?

Probabil plănuia asta de luni de zile.

Poate chiar de Ziua Recunoştinţei. De asta vroia să mergem la părinţii lui.

- Ce ? - Ţi-a dat şi inelul ?

Stai cuminte. Bun băiat.

Pleci înainte de plăcintă ?

Nu trebuia să vin. A fost o greşeală.

Singura greşeală pe care o văd, e să renunţi înainte să se termine totul.

Ce vrei să spui ?

Luke, ai fost aici timp de 20 de ani.

Nimeni nu-i place aşa de mult pe elfi. Nici măcar eu.

Să-ţi dau un sfat.

Nu e suficient doar să vrei ceva de Crăciun.

Trebuie să şi ceri.

Noapte bună.

- Bună, Donna. - Ţi-am adus ce a mai rămas.

Mulţumesc.

Şi am remarcat că nu porţi nimic în spiritul Crăciunului.

- Da, mi-am adus doar ce aveam. - Păi, ţi-am adus eu ceva.

Ce e asta ? O coroniţă ?

Vâsc.

- Te mişti foarte repede. - Nu am prea mult timp liber.

LICEUL POLARIS REGELE ŞI REGINA BALULUI

Poftim, tată.

Ţi-am adus amestecul de tofu. Mama ţi-a făcut şi clătite din cereale.

Am încercat să ne dăm seama cum să le facem fără unt şi sirop.

Un tip interesant, Grant ăsta.

- Nu începe, tată. - Nu, doar spuneam...

ar fi fost frumos să-l întâlnesc înainte să fie ceva serios între voi.

Crede-mă, nici eu nu ştiam că e ceva serios.

Salut, şefule. Adică, salut şefa. Fiindcă acum ea conduce.

Gary.

Ce sa întâmplat ?

Mă gândeam că vrei să arunci un ochi pe asta.

- Tot mai crezi că nu mă descurc ? - Raportul productivităţii.

1.000.000 %.

- Ia stai, e corect ? - Poţi să pui pariu.

Vrei să spui că facem de un milion de ori mai multe jucării decât înainte ?

De un milion de ori mai mult ? Aş vrea eu.

De fapt, în realitate, suntem cu mult în urmă.

De fapt, tot nu ştii ce înseamnă "productivitate", nu-i aşa ?

Ba da, e când... dacă ai... când... nu.

Dar celelalte rapoarte ?

Ai spus că vrei să vezi rapoarte în care producţia să crească.

- Şi asta ţi-am dat. - În regulă.

Dar schimbările ? Şi maşinăria ?

Da, păi, maşinăria nu funcţionează aşa de bine cum ne aşteptam.

Unde e tot ce era înăuntru ? Mecanismul, roţile dinţate ?

Au dispărut.

- Maşinăria trebuia să facă jucăriile. - Da, asta... Stai, ce ?

Gary, ce ai făcut în tot timpul ăsta ?

- Frumoasă înscriere. - Luke.

Plângi ?

- Am dat-o în bară. - Ce ?

Am dat-o în bară rău de tot. Eu...

Am stricat Crăciunul.

Mary, nu poate fi aşa rău.

Nu sunt suficiente jucării

şi elfii sunt mult mai confuzi decât de obicei.

Toţi sunt supăraţi şi e doar vina mea.

Mary, nu fi aşa aspră cu tine.

E o treabă imposibilă. Şi totuşi uite cât ai realizat până acum.

Crezi că ar fi fost mai bine dacă nu te ocupai tu ?

- Spune asta copiilor. - Nu trebuie.

E Crăciunul. Totul se rezolvă. Întotdeauna.

- Mulţumesc. - Pentru ce ?

Pentru că eşti de partea mea.

Întotdeauna ai ştiut cum să mă faci să mă simt bine.

Am ceva pentru tine.

Mulţumesc, dar nu cred că acadeaua în formă de fundiţă mă va face să mă simt mai bine.

- De unde ai luat astea ? - Întotdeauna... fii... pregătit.

- Ca să vezi, vechea metodă de seducere. - Da.

Chestia asta a stat aici sus toţi anii ăştia ?

De la bal.

De ce nu ai încercat nimic în noaptea aia ?

Glumeşti ?

Eram doar un copil.

Tatăl tău ar fi ştiut dacă sunt bun sau rău.

Şi apoi ai plecat.

Păi, nici tu nu prea ai ţinut legătura, nu ?

Presupun că amândoi am făcut greşeli.

Cred că da.

Dumnezeule ! Grant !

Mary. Mary, aşteaptă.

Grant, stai !

Grant !

Grant !

Grant, te rog. Îmi pare rău.

Cumva mă îndoiesc de asta.

Să mă înşeli, Mary ? Pe mine ?

Şi cu ţăranul ăla îngheţat.

- Nu e ceea ce crezi. - Serios ? Ce parte ?

Partea în care te-am prins în braţele altui bărbat,

sau partea în care arunci carierele noastre pe geam ?

Îmi pare rău.

Ce ai vrea să spun ? Nu am plănuit nimic din astea.

Te rog.

Credeam că am trecut peste asta...

dar nu pot ignora ce simt. Luke este...

Sunt lucruri mult mai importante la mijloc, decât un poştaş.

Asta e... ţi-am spus să distrugi asta.

Cea mai mare oportunitate de afaceri pe care a avut-o vreunul dintre noi ?

Nu te voi lăsa să strici asta, Mary.

- Am pus compania să verifice nişte cifre. - Ce ai făcut ?

Grant.

Am avut încredere în tine !

Da, păi şi eu am avut încredere în tine. Vezi unde ma dus asta ?

Voi duce asta comisiei de directori să-mi analizeze ideea.

Dacă eşti deşteaptă, vii cu mine.

- Ţi-ai ieşit din minţi. - Bine.

Bucură-te de linişte şi pace, Mary. Fiindcă următorul Crăciun,

vei avea câţiva vecini noi.

- Stai puţin, tinere. - Ce doriţi, domnule ?

Nu e vorba despre ce vreau eu, Grant, e vorba despre ce vrei tu.

Asta trebuie să fie bună.

E un Radio Flyer roşu.

- Exact ca cel pe care îl vroiai... - Când aveam şase ani.

Revino-ţi, moşneagule ! Nu mai vreau cărucioare roşii.

Vreau maşini italieneşti sport ! Şi îmi pot cumpăra una şi singur.

Nu-mi dai de ales. Băieţi...

Luaţi-l !

La trei.

Trei !

Aşteaptă !

Da.

Dumnezeule !

Mary, nu e prea târziu.

Grant, nu face asta.

Vino cu mine.

În regulă. Suficient. Haide, plecaţi de aici.

Să mergem.

Bună.

În regulă. Vin imediat.

Bine.

Trebuie să plec.

- Mary are nevoie de mine. - Bine.

M-am distrat.

Sună-mă !

ZERO ZILE PÂNĂ LA AJUNUL CRĂCIUNULUI

Ce se întâmplă ?

Probabil încă o şedinţă de personal.

În regulă, gaşcă.

Timpul sa scurs.

Ştiu că toţi aţi muncit din greu,

dar mă tem că eu v-am dezamăgit.

Am încercat să fac lucrurile în felul meu

şi cu toţi am văzut unde a dus asta.

Şi din cauza mea, a venit aici cineva, care nu-şi avea locul aici.

Şi se poate să fii pus în pericol viitorul nostru aici.

Îmi pare foarte rău.

Am stricat toată bucuria Crăciunului.

Ei bine, gata !

E timpul pentru o pauză de prăjituri.

Toţi o meritaţi !

Pauză de prăjituri ! Da !

Prăjituri pentru toată lumea !

Haideţi. Haideţi.

Ai ţinut un discurs foarte bun.

Nu am mai văzut elfii aşa fericiţi de mult timp.

Chiar am stricat totul.

Cum am putut să mă înşel aşa de tare ?

- Dacă am stricat totul ? - Trebuie doar să crezi, Mary.

Dacă problema cu Grant nu e de ajuns,

cum putem avea un Crăciun fără destule jucării ?

Vino. Vreau să-ţi arăt ceva.

Haide, vino.

Să mergem.

Tată !

De unde ai luat toate astea ?

Se pare că am avut destul timp liber de când ai preluat tu.

Dumnezeule.

Sunt destule ?

Atâta timp cât crezi, eşti gata de plecare.

Afară cu noul, bun venit vechi !

- Puneţi umărul la muncă ! - Dnă. C ! Dnă. C !

Am auzit ce sa întâmplat cu Grant. Unde este Mary ?

În hambar. Mai bine te-ai grăbi.

Trageţi cât de tare puteţi !

Am auzit ce sa întâmplat. Uită-te la tine !

Mary, ce faci ?

- Mă duc după el. - În asta ?

Te bagi ?

Împrospătează-mi memoria.

Ce le spui ca să-i faci să plece ?

Foarte amuzant.

Vor zbura, vor zbura, vor zbura.

Eşti pregătită ?

Sper.

- Ei bine ? - Ei bine, ce ?

Aşa e.

Să mergem, Dasher !

Sunt Grant, şi sunt la aeroport. Mă urc acum în elicopter.

Ar fi bine să fie aşa de bun pe cât ai promis.

Am luat tot consiliul de directori de lângă familiile lor.

Nu vă faceţi griji, domnule. O să vă sară ciorapii din picioare.

Uite-l !

Ce e sunetul ăsta ?

- Am venit, Grant. - Mai bine fugi.

Haide, Donner, zboară !

Nu.

- Haide, scoate-mă de aici ! - Ce ?

Să mergem ! Acuma ! Dă-i drumul !

Te descurci destul de bine.

- Haide. Mai repede ! Mişcă-te ! - Mergem destul de repede.

E doar o sanie, da ? Scapă de ei !

Nu-l mai văd.

Unde a dispărut ?

- Cred că am scăpat de ei. - Bine.

Du-mă la birou.

- Bună. - Sunt toţi aici.

Mulţumesc.

Grant. Era şi timpul.

Încercam să justific cifrele astea celor din consiliu.

Tu vorbeşti despre cheltuirea a 90 de milioane de dolari.

- În Canada de Nord. - Nu te îngrijora, T.J.

Vom amortiza aceste costuri în primul an.

Această proprietate este piesa centrală a noului meu plan.

Doamnelor şi domnilor, priviţi !

Vă prezint cea mai nouă destinaţie de cumpărături.

Grant, ce face ca aceasta să fie cea mai nouă destinaţie de cumpărături ?

Păi, n-o să vă vină să credeţi.

Aşteptaţi să vedeţi aceste fotografii.

- Aşteptaţi ! Scuze de întârziere. - Dră. Class, bine aţi venit.

Vorbeam despre propunerea ta.

- A mea... ? - De fapt, a noastră.

T.J crede că e o idee minunată.

Păi, cred că e un plan nemaipomenit,

un centru comercial unic, pe tema Crăciunului.

Doar că Grant şi cu mine, avem opinii diferite asupra locaţiei.

- Serios ? - Mary.

Sigur v-a spus despre problema avalanşelor.

Avalanşe ?

Nu e nimic ce ingineri noştri nu pot rezolva.

Da, sigur. Presupunând că vor rezista gerului.

Ger ?

Treizeci de grade sub zero, şi asta în zilele călduroase.

Dacă astea ar fi o problemă, cu siguranţă nu ar exista un oraş chiar acolo.

E un oraş de eschimoşi.

Grant, ce încerci să-mi vinzi ?

- Mary, termină. - Ce să termin, Grant ?

Ţi-am mai spus, e o idee nemaipomenită pentru un magazin comercial.

Doar că, afară din Bismarck sau poate în Minneapolis.

Nu, trebuie să fie ! Trebuie să fie aici !

Dle. Hamilton, scuzele mele. Grant este foarte stresat.

Nu, nu sunt stresat !

Ştii că trebuie să fie aici. Nu poţi nega.

Grant, dragule. E în regulă.

Cred că trebuie să te odihneşti puţin.

Nu. Spune-le tu ! Spune-le tu ce-i acolo.

Valea lui Moş Crăciun.

Atelierul, renii, elfii, totul este acolo.

Ăsta e adevăratul Moş Crăciun !

Ăsta e adevăratul Moş Crăciun ! Am poze. Puteţi vedea totul.

Hai, spune-le !

Dragule, asta e grădina zoologică pentru cei mici.

Vă rog să înţelegeţi. Grant vrea doar să ajute.

Dar cred că are nevoie de o mică vacanţă.

Grant, nu ştiu ce încerci să faci, dar e o glumă proastă,

să ne desparţi de familiile noastre în noaptea de Crăciun,

pentru a ne prezenta acest proiect ridicol.

Şi acum, cred că-ţi vei reconsidera poziţia ta în această companie

fiindcă ştiu că eu o voi face.

Doamnelor şi domnilor, îmi pare rău. Îmi cer scuze.

Transmiteţi salutările mele familiilor voastre,

şi ne vom vedea după sărbători.

Nu, nu, nu. Treaba asta e perfectă.

Nu vedeţi ?

Există un mijloc de transport care rulează bine prin atelier.

Nu, aveţi dreptate. E o idee proastă. Nu e niciun mijloc de transport.

Mulţumesc, Holly.

- Haide, să te conduc. - Bine.

Asta e încă în stadiul preliminar.

- Mai jucăm tenis vineri, nu ? - Dă-mi un telefon.

Noi doi, prietene. S-o facem.

Rămân eu aici, voi plecaţi. Plecaţi de aici !

Crăciun Fericit...

Dle. Hamilton, faceţi-mi un favor şi nu fiţi prea aspru cu Grant.

Nu vă îngrijoraţi, Dră. Class.

Este anotimpul în care iertăm.

De fapt, eu mă duc sus.

Înţeleg.

Mulţumesc, fiindcă sunteţi aşa înţelegător.

E ceva ce aş putea face pentru dumneavoastră ?

Da, este ceva.

Speram să-l pot repara pentru nepotul meu.

Cred că ştiu pe cineva care ar putea să vă ajute.

Excelent.

Scuză-mă, dar trebuie să ajung acasă.

Şi sunt sigur că şi tu,

ai anumite lucruri de făcut.

De fapt, chiar am.

Aveţi grijă, Dră. Class.

Şi dumneavoastră.

- Crăciun Fericit. - Mulţumesc.

Cum a mers ?

Cred că vom fi în regulă.

Mai e ceva.

Nu am primit niciodată ceea ce mi-am dorit de Crăciun.

Chiar voi face asta.

Ho, Ho, Ho !

Crăciun Fericit !

Asta e ceva diferit.

'Neaţa, tată.

- Frumoasă tehnică. - Mulţumesc.

Pentru mine ?

Păi, pentru un timp ai fost la mijloc în treaba cu obraznic sau cuminte.

Dar, ai reuşit.

Doar că am vrut ca Crăciunul să fie perfect.

Când vreodată a fost Crăciunul perfect ?

Fac asta de foarte mult timp, şi încă tot nu o fac bine.

Serios ? Tu ?

În fiecare an e ceva.

Rămân fără triciclete, uit de Belgia.

Dar Crăciunul ăsta, mai bun decât niciodată. Din cauza ta.

Mulţumesc, tată.

Ştii ceva ? Sunt aşa bucuroasă că ai spus asta,

fiindcă am nişte idei minunate pentru anul viitor.

Anul viitor ?

[Traducerea şi adaptarea - Miello] [www.titrări.ro]