Original subtitles

„DOAR MORȚII AU VĂZUT SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI.” - GEORGE SANTAYANA

TANCUL

UNIUNEA SOVIETICĂ. NIPRU, LINIA FRONTULUI. TOAMNA, 1943

LA OPT LUNI DE LA STALINGRAD, WEHRMACHTUL SE RETRAGE PE TOATE FRONTURILE.

Retragerea!

Mișcă, mișcă!

Ocupați poziții după pod!

- După mine! Mai repede! - Mai repede!

Pas alergător!

Retragerea!

- Retragerea! - Retragerea!

Retragerea!

Hai!

Ocupați-vă pozițiile!

Al doilea val, la dreapta! La posturi! Pe poziție! Calc-o!

Dle comandant! Trupele noastre s-au retras.

Dle locotenent? Ne retragem și noi?

Dle locotenent!

Keilig, se aude inamicul?

Au sosit.

T-34! Le văd!

600, ochit!

Armat!

Dați ordinul, dle locotenent!

Philip!

Philip!

- Foc! - Atenție!

Lovit! Distrus!

Încărcat!

- Infanterie! - Mitralior, foc!

Alt tanc, la dreapta!

- Ochit! - Foc!

Atenție!

- Lovit! - Și distrus!

- Încărcat! - Mitralior, nu te opri!

Le-am distrus pe cele două din față și am blocat accesul.

- S-o ștergem! - Foc!

Atenție!

- Philip, m-ai auzit? - Încărcat!

Ne putem retrage.

- Foc! - Atenție!

- Încărcat! - Vin tot mai multe.

O să arunce podul în aer la miezul nopții.

Adică în cinci minute.

- Mai avem timp. Foc! - Atenție!

- Să plecăm! - Încă patru minute și jumătate!

- Patru și jumătate! - Podul are 600 m.

Tun antitanc! La ora 12:00!

- Trebuie să reîncarc. - Foc!

Mă ocup eu.

Atenție!

Încărcat!

Suntem singuri și nu mai avem timp, Philip.

Dă ordinul!

Dă ordinul, Philip!

Atenție! Retragerea! Hummel, înapoi, peste pod!

Da, să trăiți!

Calc-o, Helmut!

Hai cu tata!

Încă patru minute. Patru minute!

Hummel, dă-i blană!

N-ajungem la timp!

Nu ne mai urmăresc. Și nici nu mai trag.

- Știu că o să sărim în aer. - O să reușim.

Iliușinuri!

N-au ce să ne facă.

- Dle comandant! - Foc!

- Picături! - Intră prin trape!

Flăcările pătrund în tanc!

- Am luat foc! - Calc-o, Helmut! Calc-o!

Focul s-a extins!

Calc-o, Helmut! Nu opri!

Calc-o, Helmut! Pedala la podea!

O să reușim, Philip! O să reușim!

Suntem singuri și nu mai avem timp, Philip.

Dă ordinul!

Iliușinuri!

Am luat foc!

Calc-o, Helmut! Calc-o! Pedala la podea!

Când ajungem?

SECRET

„Operațiunea Labirintul.”

ADUCE PE COLONELUL VON HARDENBURG CU DOCUMENTE SECRETE

„Ordin unic... Pe cont propriu...”

„Von Hardenburg...”

Paul?

Unde-s ochelarii?

Gata, băieți! Dă-i drumul!

Hai, ridic-o! Drace!

Dle locotenent! Bine ați revenit!

Mulțumesc, Christian!

- Băieți! - Dle locotenent!

Dle locotenent!

Șefu'!

Cum e Tiger-ul nostru?

A încasat destule.

Dar e gata de luptă.

Bun.

Și voi?

La fel. Câteva zgârieturi, câteva arsuri, dar nimic grav.

Ordine noi?

Din păcate, da.

Dl colonel Richter a ordonat să plecăm azi.

- Și permisia? - S-a anulat.

- Azi? - Azi.

Încotro?

Înapoi spre est, peste Psel.

- La rusnaci? - Între noi și ei.

Pe pământul nimănui.

Avem ordin să-l localizăm pe colonelul von Hardenburg

și să-l aducem înapoi.

Von Hardenburg? Credeam că e mort.

Și eu credeam la fel.

Mulți zic la fel și despre noi.

- Și ce unitate vine cu noi? - Niciuna.

Misiunea este strict secretă.

Probabil e în vreunul din buncărele noastre

- ... la est de Novîi Iar. - Drace!

- De ce noi? - Ordinele nu se discută.

Dacă ar fi trebuit să știm, ne-ar fi spus.

Dar un singur tanc Tiger...

Și-or fi zis că doar noi suntem în stare să executăm misiunea.

Pregătiți tancul de plecare!

Atunci, pe cai, băieți!

Pe cai!

Lupul către Vizuina vulpii! Intrăm în labirint pentru 48 de ore.

Aici, Lupul! Terminat!

Helmut, bricheta!

Cel mai bun tanc construit vreodată,

iar conductorul stă mereu închis și nu vede mai nimic.

Iar voi, jegoșilor, vă bucurați de razele soarelui.

Or fi știut constructorii ce urâți sunteți voi, conductorii!

Von Hardenburg?

A rămas la Stalingrad cu Armata a VI-a după ce ne-am retras.

E o minune că a supraviețuit ultimelor bătălii.

Am auzit că și-ar fi retezat o mână.

Așa am auzit și eu.

A fost îngropat sub molozul fabricii de tractoare.

Și i-a rămas mâna blocată.

După cinci zile,

și-a tăiat-o cu un cuțit.

Ca să supraviețuiască.

Ți-am zis eu!

Helmut, bricheta ta a rămas la mine.

N-o mai vezi înapoi.

Dacă a supraviețuit, o fi spionul rușilor.

De asta îl și vor ai noștri.

Cică ar fi ieșit de sub moloz

și unei tinere i s-a făcut milă de el și l-a ascuns acasă la ea.

După o vreme, și-a pus haine de țăran și a ajuns înapoi, la ai noștri.

Și l-au trimis înapoi pe front?

Doar cu o mână?

Mai că mi-e milă de el.

Iar acum ne trimit pe noi după el, să-l aducem înapoi.

Sunt tot mai convins că e spion rus.

Ofițerilor de stat major le iese pasiența și cu o mână.

Și de ce, mă rog, e așa important? Pentru că e „von” cutare?

Potrivit ordinului primit, ar fi lucrat la un plan secret de retragere.

Cu toate pozițiile, frecvențele și stocurile noastre de armament.

Dacă ar cădea în mâinile rușilor,

porțile Reichului ar fi larg deschise.

Numele de cod al misiunii noastre este „Operațiunea Labirint”.

Și n-au încercat să ia legătura cu el prin stație?

Nu mai răspunde de când am aruncat podul în aer.

La Stalingrad...

el a dat ordinele alea, nu?

Da, el era comandantul.

Ce faci, pifane?

Să nu te prind c-o iei în mână în tancul meu!

Nu făceam nimic.

Te-am văzut cu ochii mei.

Cinci kilometri până la linia frontului. Fiți cu ochii în patru!

Ce fac ăia, Weller?

Poate vor să-i păcălească pe ruși.

Asta înseamnă că ne retragem și mai mult.

Parcă Adolf austriacul nu era adeptul retragerilor.

E de-ai tăi, Weller.

- Eu n-am așa cunoscuți. - Tu și crescătoria ta de porci din Tirol.

În primul rând, nu e crescătorie de porci, ci podgorie.

Și e în Wachau. Cea mai frumoasă regiune din lume.

- Wachau... - Ce se aude în stație, Keilig?

Doar zgomot de fond.

Mai bine așa. Nu riscăm să ne audă rusnacii.

Hummel, după 50 de metri, părăsim drumul și facem la stânga.

Să ieșim din câmp deschis, să ne adăpostim.

Da, să trăiți!

După ce bem, stingem focul.

Noi o să stăm primii de pază, Michel, da?

Or fi partizani aici?

Nu se știe niciodată.

Să fim cu ochii în patru și urechile ciulite!

Bodhana mi-a zis odată...

că pădurile mișună de stafii.

Cine e Bodhana?

O țărăncuță pe care a cunoscut-o în Tolokonnoe.

- Am luat lapte și ouă de la ea. - Bașca sculament, nu, pifane?

Helmut...

Nu m-am culcat cu ea.

Dar ți-ar fi plăcut.

Ascultă la nen-tu Helmut, pifane!

O clipă de plăcere, o viață de regrete.

Și a zis că sunt stafii în pădurea asta?

Da, sufletele celor morți hălăduiesc pe aici.

Așa cred ucrainenii.

Și mulți de acasă.

Silezia e ditamai crescătoria de porci.

Cum de n-am ars, dle locotenent?

Pe pod.

Am reușit doar pentru că mi-am ținut piciorul pe accelerație până la sfârșit.

Deși îmi luase foc. Îmi ești dator cu o pereche nouă de bocanci.

Îl cunoașteți bine pe von Hardenburg, dle locotenent?

Am făcut academia militară împreună.

Erați prieteni?

Da, dar asta a fost demult.

E adevărat că e nașul fiului dv.?

Ajunge deocamdată! Culcați-vă!

Focuri rătăcitoare.

Nu-l lăsa pe Hummel să te necăjească.

I s-a pus pata pe mine.

Și-a pierdut fiul.

Avea doar 15 ani.

În parcul Humboldthain, într-un raid aerian. Trăgea cu tunul antiaerian.

A fost o lovitură directă.

Hummel a trebuit să îngroape un sicriu gol.

Poate că așa caută el să-ți arate că ești important pentru el.

Du-te și te odihnește!

Stau eu de pază.

Philip!

Ce auzi?

Zi-mi ce auzi!

E în latină.

Ascultați!

„Mielul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

„Mielul lui Dumnezeu, Tu ridici păcatele.”

„Mielul lui Dumnezeu, dă-ne nouă pacea Ta!”

Asta e mesa.

Acasă, e mereu la radio.

Da, dar aici sunt ortodocși.

De ce ar asculta mesa în latină?

Barieră antitanc. Ține dreapta!

Rusnacii încearcă să ne tulbure.

Închide balivernele alea!

Cine a construit-o?

Noi.

Sau, mai curând, rămășițele capturate ale armatei lui Jukov.

Iar cei care erau prea slăbiți să muncească zac acolo.

Hummel, văd o deschizătură în barieră.

Intrăm pe acolo. Fă la stânga!

Oprește tancul!

- Ce este? - Mine.

Sub noi.

Drace!

Ce facem acum?

Michel, Keilig, coborâți! Trebuie să cercetăm terenul.

Cu grijă! Săriți pe urmele tancului!

Cu mare atenție!

Drace! Michel!

Vino-ncoace!

E prea aproape de șenilă. Trebuie s-o scoatem. Ajută-mă!

Keilig! Cercetează zona de lângă urma noastră!

- În caz că dăm înapoi! - Da, să trăiți!

Dle locotenent!

La ora 9:00. Distanța, 3.000 m. Praf la orizont!

- Ar putea fi o ambuscadă. - Nu-i scăpa din ochi, Christian!

Ajută-mă!

Aici!

Scoate cu grijă pământul de sub mină,

ca s-o putem ridica, cât eu deșurubez focosul.

Hai!

Cu grijă!

Fir-ar, nu văd nimic!

Da, trebuie s-o ridicăm.

Cu atenție!

- Dle locotenent! - Ce e?

S-a mișcat ceva sub mină. Am apucat-o eu.

Pare o grenadă.

Ai dreptate.

Nenorociții au scos cuiele. E o capcană dublă.

Dacă-ți miști mâinile,

grenadele se vor deplasa și vor amorsa focoasele.

O să sărim amândoi în aer, odată cu mina.

Michel, trebuie să te liniștești. Michel!

Michel.

Aici!

Respiră!

Bun.

Am înțeles.

- Weller, care-i situația? - Vehiculele par să se îndepărteze.

Fiți gata să dați înapoi!

Ce se-ntâmplă?

Mai întâi, îi pun pe ceilalți la adăpost, apoi mă ocup de tine.

Ai înțeles?

Am înțeles.

Vehicule necunoscute la 5 - 6 km. Se îndepărtează și mai mult.

- Hummel! - Unde-i Michel?

Dă încet înapoi, pe vechile urme!

Unde-i Michel?

Tancul are prioritate.

Marș!

Drept.

Drept.

- În morții mă-sii, pifane! - Drept am zis!

Stop!

Funie!

Te descurci foarte bine, Michel. Foarte bine!

În morții mă-sii!

O să te duc...

acasă într-o bucată.

Cu grijă!

Acum, ascultă-mă cu mare atenție, Michel.

Uită-te la mine!

Acum, scoate-ți mâna încetișor, puțin câte puțin,

astfel încât greutatea minei să apese pe mânerul grenadei.

Hai!

Încet.

Hai, încet! Mai încet!

Foarte bine, Michel. Foarte bine.

Continuă!

Încet!

Continuă!

Cu grijă! Continuă!

Bine.

Cu atenție!

Ridică-te!

Hai!

Hai!

Toată lumea să coboare! În spatele tancului!

Ai onoarea.

Ai nervi de oțel.

Urcați!

Ești mare.

Să n-aștepți să te îmbrățișez, pifane!

Dar n-ai decât să-ți pui poza cu iubita

în tancul meu!

Hummel, stânga în loc!

Stop!

Tanc la ora 12:00! Înapoi, marș!

Stânga în loc!

Fumigene!

Drept!

Hummel, du-ne cât mai departe! Ieși din pădure!

Calc-o!

Și... stop!

Era ceva cu calibru mare. SU-100, aș zice.

Distrugătorul de tancuri. O lovitură cu tunul ăla și s-a zis cu noi.

Dle locotenent?

Mai vin și altele. Cel puțin încă trei tancuri.

Le vom evita.

Sau rămânem și le eliminăm unul câte unul.

Sunt prea multe și nu putem periclita misiunea.

Suntem prinși între râu și inamic.

Nu ne rămâne decât să atacăm. Suntem la mâna lor.

Râul.

Avem o șansă.

Mai întâi înapoi, apoi spre est, la ora 3:00.

Stop!

Oprește motorul!

Philip, ce ai de gând?

Să coboare toată lumea!

Ce naiba?

Mișcă!

Pregătiți-vă pentru submersie!

- Ce? - Tancul a fost construit pentru asta.

Am făcut asta doar la instrucție!

Mișcă!

Niciodată pe câmpul de luptă!

Atunci, momentul ăsta a picat la țanc.

Am încasat lovituri grele. Ne-am putea duce ca toporul la fund.

Tu l-ai reparat, eu am încredere în tine. Mișcă!

Hai, mai cu viață!

Perfect!

Hai, toată lumea înăuntru!

Hummel, pornește motorul!

MERS PRIN APĂ

Înainte, marș! La drum!

ÎNCHIS

Am luat contact cu apa.

Hummel, oprește!

Se aude foarte tare.

- Nu putem opri motorul? - Nu!

Nu!

Dacă nu pornește din nou, ne înecăm aici.

Dar ne pot vedea gazele de eșapament. Oprește motorul!

Ce? Dacă nu pornește din nou, am pus-o.

Oprește-l!

Cum e la voi?

Deocamdată, totul merge ceas.

- Și aici. - Raportez: nu pătrunde apa.

Cât putem sta sub apă?

Sunete de motor.

Se apropie.

Să arzi într-un tanc e una,

dar să te îneci...

Weller avea dreptate. Trebuia să-i fi înfruntat în luptă.

- Stăm într-o capcană. - Liniște!

Vom rămâne sub apă, ca să fim în siguranță.

- Cât mai vrei să aștepți? - Până sunt sigur

că nu vom cădea direct într-o capcană după ce ieșim.

Keilig, cât arată ceasul tău?

Puțin înainte de miezul nopții, dar s-a oprit pe pod.

Bodhana mi-a zis că, în lacuri, trăiește un spirit al apelor

care te târăște în adâncuri când înoți.

Ce fire veselă are drăguța asta a ta!

Liniște în balamuc! Imediat!

Philip.

- Dle locotenent! - Drace, luăm apă!

Trebuie să ieșim. Indiferent că sunt acolo sau nu.

Bine. Vom traversa râul și vom ieși pe malul celălalt.

- Să traversăm râul? - Ar putea fi în apropiere.

E mai sigur. Și vom economisi benzină căutând un pod.

Helmut, pornește motorul!

- Drace! - Hai, încă o dată!

Hai, Hummel!

Hai, Helmut, încă o dată!

Da!

Helmut! Înainte, marș!

Dacă rămânem împotmoliți aici, nu vom putea deschide trapele sub apă.

Nu știu să înot.

Nici eu.

Nici nu vom fi nevoiți să înotăm. Vom muri într-un sicriu de fier.

Stop! Oprește motorul!

Nu văd nimic. Să coboare toată lumea!

Pregătiți-l iar pentru marș terestru!

Mai avem combustibil pentru vreo 20 km.

- Da. - Da.

Drace!

Ce e?

Rusnacii îmi sunt datori cu un pachet nou.

- A fost cât pe ce. - Hai, încă n-am terminat misiunea.

Weller.

Luați ciocolata tanchistului!

O să fie o noapte lungă.

Și vreau să fiți cu ochii larg deschiși!

Nu, prefer să fiu cu mintea trează.

Stop!

Oprește motorul!

Ce e?

Sunt ai noștri.

Pornește motorul! Înainte, marș!

Oprește motorul! Coborâți!

Stai! Mâinile sus! Stai cu binișorul!

Mișcă! Adu animalele aici!

Adu-le aici!

Heil Hitler! Tanchiști.

Hai, mai rapid!

Mai cu viață, dacă nu vă supărați!

Repejor, domnilor!

Și caii!

Locotenent Gerkens, Batalionul 503 Tancuri Grele.

- Aș dori provizii și combustibil. - Obersturmführer Krebs.

Ce s-a întâmplat? V-ați rătăcit?

Misiune specială.

Voi, tanchiștii... mereu aveți parte de ceva special.

Mi s-a spus că nu mai avem trupe aici.

Asta e misiunea noastră specială.

Să curățăm toate satele care-i sprijină pe partizani.

Mișcă! Înainte!

Îi trimiteți într-un lagăr de muncă?

Vremea lagărelor de muncă s-a dus de mult.

Închidem ușa, iar, când le dăm foc,

vor fi călcați în picioare de propriile animale.

Economisim muniție.

E mica noastră contribuție la marea cauză.

Reichul a căpătat un apetit așa de mare pentru morți,

că n-apucă să facă destulă muniție.

Văd că aproape am terminat aici.

Toată lumea în vehicule!

Vă amintiți flăcările, nu?

Eu mi-am terminat munca aici.

A, da, benzina voastră!

La drum!

Hai să plecăm imediat!

În seara asta dormim în tanc.

Mișcă!

Philip?

Dă-l naibii!

Michel? Dă-mi ceva bun!

Mai pune-mi!

Nectarul zeilor.

Parcă ziceai că ești vinificator.

Până și eu, un simplu profesor de latină, știu că ăsta e ultima poșircă.

Baron von Claussen, '37.

Grüner Veltliner Smaragd.

Cel mai bun vin făcut de mine.

Ușor fructat, cu o aciditate bine echilibrată și...

cu subtile note de caise.

L-am botezat „nectarul zeilor” sau așa ceva.

Mareșalului Göring i-a plăcut așa de mult, că a cumpărat jumătate din producție.

Iar acum tot ce a mai rămas e...

o amintire.

Și n-am încotro decât să beau pișatul ăsta.

Pișat sau nu, se achită de datorie.

Dle locotenent?

Cum a ajuns un țăran austriac ca tine

să facă un vin destul de bun pentru un mareșal?

În regiunea Wachau,

avem în sânge producerea vinului.

Eu am învățat de la taică-meu, care a învățat de la taică-său.

Și dacă tu făceai vinul, cine-i Baron von Claussen ăsta?

Eram vinificatorul lui.

Atunci, e vinul tău.

Pământul lui, strugurii lui.

Soarele, vântul și ploaia, tot ale lui?

Vorbești cam roșu pentru un profesor de latină, Keilig.

Dacă vechii romani ne-au lăsat un lucru,

dacă au adus vreo mare contribuție la cunoașterea umană,

aceea e războiul.

Au purtat mereu războaie.

Și nu ca să subjuge vreun dușman, ci pentru oamenii lor.

Mereu la luptă, mereu la război, fără nicio clipă de răgaz.

Ca să participe profesorul de latină,

vinificatorul, mecanicul de locomotivă și țăranul.

Nu se poate altfel. „Da, dle! Nu, dle!”

Trebuie să execuți ordinele.

Să uiți cine ai fost și ce ai iubit cândva.

Executăm ordinele ca să-i protejăm pe cei dragi.

Ordinele sunt singurul lucru pe care-l avem.

Fără ele, s-ar nărui totul. Armata, societatea, totul.

În tancul meu nu-i loc pentru politică.

Și te înșeli.

Vechii romani n-aveau mecanici de locomotivă.

Până și eu știu asta.

Și nu știi mare lucru.

Gura!

Pentru mecanicii de locomotivă!

Salvatorii societății.

Weller, bricheta!

Nu știu ce vrei să spui.

Cât aș vrea să uit!

Să uit cine am fost odată.

N-o să mai fie niciodată la fel.

Cum ar putea fi, după...

După toate astea?

Cine am fost odată?

Suntem aceeași.

Am executat ordinele și am făcut ce ni s-a cerut.

Atâta tot.

Când se va termina povestea asta...

te invit în Austria, să-ți arăt podgoria mea.

Și vom bea o sticlă împreună.

Așa vom face.

Stop!

Ce e?

Îmi dă fiori.

Să păstrăm distanța!

Buncărul e după ea, în linie dreaptă. Nu ne mai permitem un ocol.

Pregătiți-vă de luptă!

Distanța?

1.000.

Helmut, mergi prin stânga morii, dar încet.

- Ochit! - Marș!

Trebuie să fi fost țintă de antrenament.

Ajunge în raza noastră!

Keilig, la mitralieră!

Foc de voie!

Fir-ar să fie de soare!

Fiți cu ochii în patru!

Stop! Lovitură de tun la ora 1:00!

Hummel, dă înapoi! Marș!

- Weller, răspunde cu foc! - Da! Fir-ar!

Ne-a ratat!

- Hummel, nu te opri! - Da!

Keilig, mitraliera! Foc!

Ieși din bătaia tunului lor! Poziție, stânga!

Calc-o, Hummel!

Stop!

Weller, lângă aripa morii.

În locul dărâmat. 900.

Identificat!

- Ochit! - Armat!

Foc!

Nu văd nimic. Nu se confirmă lovitura.

Fir-ar!

Ce e?

- Un SU-100. - E același SU?

- Ce... - Drace!

- Nu-i a bună. - Cred că ne-a urmărit.

Imposibil!

Hummel, scapă de ei! Keilig, nu te opri! Marș!

- Foc! - Atenție!

A ricoșat. Blindajul e mult prea puternic.

Încărcat!

Ia mai multă distanță! Trebuie să-i lovim din lateral.

Drace! Țeava de eșapament!

- Drăcia dracului! - Calc-o, Hummel! Mai în spate!

Fumigene!

Unde ești?

- Penetrare blindaj! - E totul bine?

- Sunteți bine? - Da.

- Se întoarce! - Fir-ar!

Philip, sunt prea puternici.

Așa e, dar e doar un tun cu șenile.

Noi suntem mai rapizi și mai agili. Ei trebuie să întoarcă cu totul să tragă.

Hummel, încet înainte, marș, stânga.

Vreau să-i lovesc din lateral.

- Și flancul nostru? - Ai încredere în mine. Calc-o!

Tunul la ora 3:00.

Suntem fix în fața țevii.

Ține-ți firea!

Dle locotenent!

Ține-ți firea!

Rușii o să ne vină de hac!

Weller, acum! Foc! Distrage-le atenția!

Stop!

- Haide, Philip! - Încă nu.

- Ochit! - Așteaptă!

Al meu e!

Așteaptă!

Mitraliera, stop!

- Foc! - Atenție!

Lovit! Distrus!

Asta-i problema cu tancurile astea.

Nu văd ce-i drept în fața lor.

Trebuia să-i atacăm când i-am văzut în pădure!

Al naibii tanc, cât pe ce să ne distrugă!

Keilig.

- Keilig, ești bine? - Keilig?

- Keilig? - Keilig, ticălosule!

- Dle locotenent! - Unde ai fost lovit, Keilig?

O așchie.

Plămânii.

Drace!

Duceți-mă la soare!

Puneți-l pe platformă, aici.

Ia-l de picioare!

Cu grijă.

Totul e bine, Keilig.

Tu și Hardenburg... E o chestiune personală, nu?

Încearcă să nu vorbești.

Scrie...

Scrie-le lui Luise și fetelor.

S-a făcut. Promit.

Voiam să predau din nou.

În '39, predam la o clasă a XII-a.

Una dintre cele mai frumoase veri.

Apoi n-a fost decât război.

Eu...

Keilig...

Hai să ne ocupăm de Tiger.

Poate fi peticit, dar...

Dle locotenent!

Ce e?

Fir-ar!

Cadavrele nu ard așa de rapid.

Ajunge.

Ne întoarcem în tabără și le spunem că nu l-am găsit pe von Hardenburg.

Ceva nu e în regulă aici.

Au mai rămas 20 km.

Țeava de eșapament e distrusă.

O putem repara. Cu piese de la SU, dacă-i nevoie.

Însă benzina ne mai ajunge pentru 30 km.

- Nu ne ajunge ca să ne întoarcem. - O să găsim provizii acolo.

Sper că von Hardenburg merită toate astea.

Dar, dacă e spion,

cu mâna mea îi trag un glonț în cap.

La treabă!

Mișcă!

Vă amintiți flăcările, nu?

Dle locotenent?

Keil...

Michel, treci la stație!

Dle locotenent?

Închide-o! Închide-o, am zis!

Cât?

Cât mai mergem?

Până-l găsim și-l ducem înapoi acasă.

Acasă?

Aici nu e acasă.

Sunt doar nenorocitele de linii ale frontului nostru.

Până ne retragem. Apoi ajungem la altele.

Apoi la altele, apoi la altele.

De ce e von Hardenburg ăsta așa de important?

Se tem că va defecta?

Poate că avea dreptate Keilig.

Și a defectat deja, iar noi...

cădem într-o cursă.

Ori poate e important pentru tine?

Keilig avea dreptate.

A zis că e ceva personal, între tine și von Hardenburg.

De ce ne târăști pe noi în asta?

- De ce? - Ăsta e ordinul.

Dacă-l găsesc rușii,

o să afle pozițiile, frecvențele, tacticile noastre...

„Apoi toate porțile Reichului vor fi larg deschise.” Știu, Philip!

Dar și noi suntem deschiși!

Inamicul știe că suntem aici!

Philip!

Nu pricepi?

Trezește-te, te rog!

Consider că-ți asumi riscuri inutile.

Și că te-ai compromis.

Votez să te înlăturăm de la comandă până ne întoarcem.

Bine.

Hotărâți! Acum!

Michel?

Sunt alături de dl locotenent.

Helmut?

Tu ești conductorul.

E tancul tău.

Ești cu noi de când a început Barbarossa.

Da, bine.

Keilig e mort.

Exact.

Și pe pod, și sub apă,

ți-ai asumat riscuri.

Îmi pare rău.

Weller...

Sunt alături de comandant.

Să nu mai aducem vorba despre asta!

Harta indică un drum vechi pe aici,

care duce în zona împădurită unde e buncărul.

Ușor la stânga, Hummel.

Philip.

Oprește tancul!

Ce e?

Urme. Toată lumea, jos!

Michel.

Luați-vă armele!

Urme de bocanci.

De producție germană.

Încărcați armele!

Michel, stai!

Mină-capcană!

Tot de producție germană.

Buncărul trebuie să fie foarte aproape.

Ridicați piedica!

- Ce naiba? - Parașutiști.

Probabil ne-au trimis pe noi pentru că n-au reușit ei.

Să mergem!

Intrați!

Dle locotenent!

Îl caut pe colonelul von Hardenburg.

Bineînțeles.

E în buncărul de comandă și vă așteaptă.

Vă conduc la el.

Dar dacă doriți să mai rămâneți...

sunt sigur că avem cu ce să vă umplem timpul într-un mod plăcut.

Maria, adu domnilor niște vin și ceva de mâncare.

Hai!

Aș zice că ați bătut un drum lung.

Pentru viață.

Acum duceți-mă la colonelul von Hardenburg.

Cu plăcere, dle locotenent.

Atunci...

urmați-mă!

Însă doar dumneavoastră.

Haideți!

Nu vă fie frică!

Dle locotenent?

Ordin nou, prin stație.

Retragerea ultimelor forțe de pe podul pe Nipru

înainte să-l distrugă la miezul nopții.

Ditamai labirintul!

Curaj!

Paul!

Deci poveștile sunt adevărate.

Germania a pierdut multe la Stalingrad.

Ce mai înseamnă o mână prăpădită?

Hai lângă foc!

Caporalul tău a zis că aștepți pe cineva.

Nu. Nu așteptam pe „cineva”.

Te așteptam pe tine.

Atunci știi cu siguranță că am venit să te duc înapoi.

Normal.

A trebuit să faci drumul ăsta.

Eram prieteni la cataramă.

Îți mai amintești? Vara la academia militară?

Seara aia caldă de august, când ți-am făcut cunoștință cu Marion?

A doua zi am fost să înotăm.

Pe insulița împădurită din mijlocul lacului.

A fost o vară magică.

A fost cea mai frumoasă vară dintotdeauna.

Apoi n-a fost decât război.

Trebuie să mergem.

Bănuiesc că ai sosit în burta unui Tiger.

Da.

E tare înghesuit.

Ciudat că te-au trimis în chestia aia să ne iei pe toți, nu crezi?

Sunt sigur că au motivele lor.

Și dacă refuz?

N-aș vrea să se ajungă așa de departe.

Dar dacă se ajunge la așa ceva...

Atunci au trimis omul potrivit, nu?

La urma urmei, ordinele nu se discută.

Hai, Philip, să mănânci cu mine!

Cina cea de pe urmă, cum ar veni.

N-avem timp pentru asta. Trebuie să plecăm.

N-ai timp pentru un vechi prieten?

Sunt nașul băiatului tău.

Ți-am purtat noroc.

Ia loc!

Când zaci sub un munte de moloz cinci zile la rând

și începi încet, dar sigur, să mori de sete,

ai timp berechet să te gândești.

Vezi multe lucruri.

În întuneric.

Am auzit povestea salvării tale.

Remarcabil!

Ce am făcut la Stalingrad, Philip?

N-am timp de jocurile tale.

Ce am făcut la Stalingrad?

Paul, acesta-i ordinul.

Vine direct de la divizie.

Dle maior, ceilalți comandanți își pierd răbdarea.

Unii raportează că inamicul îi are în vizor. Vor să știe ce au de făcut.

S-au adăpostit femei și copii acolo.

Dar știm și că e plin de trupe rusești.

Controlează fabrica de tractoare și, de acolo, partea asta de oraș.

Ofensiva noastră va eșua dacă nu acționăm acum.

- Auziți ceva, fraților? - Nu.

Paul...

Ordinele nu se discută. Nu e decizia noastră.

Oare?

Așteaptă ceilalți comandanți.

Paul!

Hai, băieți! Urcați! Pregătiți-vă de luptă!

Transmite ordinul!

Toate tancurile, foc de voie!

Toate tancurile, foc de voie!

Foc!

N-a fost decizia noastră.

N-am avut de ales. Ordinele nu se discută.

Da, așa o fi.

Dar responsabilitatea a fost a noastră.

E miezul nopții.

Trebuie să te întorci peste Nipru.

Sunt aici din cauza ta.

Toți suntem aici din cauza ta.

Nu înțelegi?

Eu sunt aici pentru Operațiunea Labirint.

Operațiunea Labirint?

Tu ești operațiunea.

Philip!

Eu ar trebui să te scot de aici.

Sunt aici pentru că...

M-a trimis dl colonel Richter.

Cine mai e și ăsta?

Colonelul Richter. Există sau nu?

Da.

Indiciile au fost clare de la început.

Keilig, cât arată ceasul tău?

Puțin înainte de miezul nopții, dar s-a oprit pe pod.

Cadavrele nu ard așa de rapid.

Ceva nu e în regulă aici.

Vă amintiți flăcările, nu?

Cum de n-am ars? Pe pod.

Trezește-te, te rog!

Dar Krebs...

- A... - Poate că era doar o parte din tine.

Așa cum suntem noi toți.

Philip!

E miezul nopții.

Trebuie să te întorci peste Nipru.

Philip! Dă ordinul!

De ce ai tărăgănat ordinul de retragere?

Nu ți se potrivește deloc.

Să-ți periclitezi echipajul și pe tine.

Da.

Dle locotenent?

Da, a fost acolo tot timpul.

SOȚIA ȘI FIUL AU MURIT ÎN ATAC TERORIST LA HAMBURG, PE 24/7. CONDOLEANȚE

Telegrama care te informa că Marion și fiul tău Fritz au murit în Hamburg.

Pe 24 iulie, când a început raidul aerian,

s-au adăpostit în biserica Sf. Nicolae.

Când au căzut bombele, au murit arși în furtuna de foc.

Foc!

Foc!

Am luptat în războiul ăsta ca să-i apăr.

Culegem ce semănăm.

Tu m-ai adus aici.

Și unde-i aici?

Ce se întâmplă aici?

Paul, ce se întâmplă aici?

Ce se întâmplă aici?

Am ajuns la capătul drumului tău.

Al meu era deja la capăt pe atunci.

Eu n-am ieșit viu din fabrica de tractoare.

Hai, vechi prieten!

A sosit clipa.

Trebuie să mă duc la oamenii mei.

N-o să supraviețuiască fără mine.

Dă-i bătaie! Nu te opri!

Calc-o!

- Nu te opri, Helmut! - Am luat foc!

Nu renunța, Helmut! Calc-o!

- Nu te opri! - Calc-o, Helmut! Calc-o!

Unde sunt, Paul?

Unde sunt?

Subtitrarea: Cristian Brînză

Redactor Mioara-Amalia Lazăr

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania