Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Ardeți câmpurile!

Sângele fiiecei mele e pe acea săgeată.

Aduceți-l pe Robin Hood sau îi veți împărtăși soarta.

Când prințul John va fi aici, sigur o să vrea să te cunoască.

Aș face orice pentru tine, Rob.

- Pentru sănătatea regelui. - Da.

Văd un oraș unde criminalii saxoni prosperă sub conducerea ta.

Ăsta-i un mandat de ajutor ce detaliază

amenințarea creată de Robin Hood.

Fiecare din voi își jură loialitatea prin semnarea ei.

Nu-mi pot pune numele lângă o cauză în care nu cred.

Dacă vreau să stau în grija ta, va trebui să fiu din nou rănită.

Modul în care au fost tăiate penele,

doar un singur om făcea așa. Hugh din Locksley.

Ce-i trebuie lui Eleanor în Nottingham?

- Un spion. - Scopul suprem

e o întâlnire cu Robin Hood.

Vreau să intensifici rebeliunea.

Locksley a fost acolo.

Din cauza lui, fratele tău e mort.

Vrei să spui că Robert din Locksley e Robin Hood?

Marian.

Ce e?

Spune-mi că nu-i adevărat.

Tu ești.

- Marian, ne-au vânat ca pe câini. - Cine?!

Tatăl tău și oamenii lui.

Marian. Aronne a fost un accident groaznic.

- Un accident? - Da.

La fel și jefuirea episcopului. Vătămarea lui Priscilla.

Ca toate lucrurile! Toate au fost un accident!

N-am vrut să se întâmple nimic, Marian!

Nu contează ce ai vrut.

Ce proastă am fost să-ți ofer inima.

Să te iubesc.

Nu vreau să te mai văd niciodată.

Niciodată!

Îți urez rămas-bun...

Robin Hood.

Thanks to telka, www.addic7ed.com

Robin Hood - S01E07 „Hoți cu un scop”

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro

Încă o zi.

Mai multă pădure verificată,

și nu-i niciun semn de Robin Hood și banda lui.

La ce te așteptai? E fiul unui pădurar.

Umblă prin acele păduri ca un om ce umblă prin casa lui.

Umblă zvonul în oraș că și-a luat aurul și-a plecat,

c-a părăsit Anglia.

Nu.

- E încă în Sherwood. - Cum poți fi sigur, domnul meu?

Fiindcă i-am spânzurat tatăl.

Lupta asta-i personală pentru el.

E vorba de casa lui. De familie.

E vorba de mine.

Nu va fugi, Gerold.

Nu până nu mă vede în fața ochilor.

Unchiule.

Intră în casă. Acolo putem vorbi mai liber.

De ce ai vrut să ne vedem, unchiule?

Săptămâna trecută, Șeriful m-a chemat pe mine și toți bătrânii.

- Te vânează. - Și eu.

Băiete... chiar crezi că-i o luptă ce-o poți câștiga?

E un Șerif normand pus de rege, un războinic.

Comandantul garnizoanei ce controlează

- întregul Midlands. - I-am scăpat până acum.

N-o poți face pe vecie, știi asta. Du-te în Franța.

- Vrei să fug? - Vreau să trăiești.

Și dacă asta înseamnă să fugi, atunci fugi cât mai poți.

Du-te și începe o viață nouă.

O viață nouă? Ca ce, unchiule?

- Ca cine? - Ca cine vrei tu să fii.

Ca orice altceva decât ce ai devenit.

Sora mea te-a educat. Te-a învățat franceza.

Ți-a arătat cum să te comporți printre normanzi.

Du-te și începe o viață nouă.

Nu.

De ce? Ce te ține aici? E vorba de fată. Așa-i?

De Marian.

N-are nicio legătură cu Marian.

Nu mai suntem împreună.

Arăți ca o pasăre rănită.

- Și cu o inimă sfâșiată. - Nu, Majestatea Voastră.

Ești multe lucruri, Marian. Dar nu ești mincinoasă.

Vor fi alții.

- L-am vrut doar pe el. - Și uită-te aici.

Ce s-a întâmplat între voi?

M-a mințit. Despre cine era.

Atunci omul pe care l-ai iubit a fost vreodată adevărat?

Majestatea Voastră, pot merge pe jos de aici?

Pe jos?

Dacă dorești.

Marian.

Jelește. Apoi mergi mai departe.

Așa stau lucrurile.

Ești o raritate.

Nu înâlnești des un bărbat ce poate ține pasul cu mine.

Să mă ridic la standardele tale e o plăcere.

Vin din Rhone. Extraordinar gust.

Se spune că alegerea bărbatului la vin îi dezvăluie gusturile.

Eu cred că persoana de lângă el spune mai multe.

Sunt de acord.

Cum de ai ajuns s-o servești pe regină?

Am întâlnit-o pe Eleanor într-un moment de nevoie.

Când alții au văzut o femeie încolțită...

eu am văzut o leoaică.

Mi-am oferit ajutorul și ea a acceptat.

Și ce mai exact faci pentru ea?

Eu văd unele lucruri pe care alții le trec cu vederea.

Văd prin înșelătorie și văd oamenii cum sunt cu adevărat.

E folositor pentru o regină.

Și când te uiți la mine, Mareșale, ce vezi?

Văd o femeie ce trăiește fără scuze.

Ce urmărește ce-și dorește. Ce refuză să fie îmblânzită.

Lingușeala te duce peste tot.

Te-ai pierdut, păsărico?

Poate ai nevoie de ajutor.

Dacă vreți să muriți, v-aș ajuta cu plăcere.

Plecați.

Doamna mea.

Îmi cer iertare pentru întârziere.

Din contră. Cred c-ai ajuns la timp.

Periferiile orașului sunt pline de escroci.

- Ai face bine să călătorești însoțită. - Eu...

eram pe drum spre Westminster.

Westminster. Trebuie să fii o doamnă de onoare.

Te pot însoți de aici?

Da. Poți.

Mamă!

Vin cu daruri.

- Domnul meu... n-am știut. - Fiindcă n-am spus.

John. Ai venit singur? Un prinț?

Trăsura e lentă și plictisitoare. Nu-i nicio aventură cu ele.

Da, văd c-ai avut parte de aventură în cele din urmă.

Aștept cu nerăbdare să te cunosc cât sunt aici la curtea mamei mele.

Cum dorești, domnul meu.

Ca nouă.

- Unde ai învățat să faci asta? - Unchiul meu a fost un cizmar.

A vrut să mă facă și pe mine, dar aveam obiceiul să fug.

- De ce? - De responsabilitate.

Mă poți învăța?

Sunt multe lucruri ce te pot învăța, doamna mea.

Nu sunt nicio doamnă.

E clar ce ești. Indiferent că vrei s-o ascunzi sau nu.

Celelalte femei poartă rochii. Tu n-o faci niciodată.

De ce?

De când am fost copil, trebuia să am grijă de frații mei.

O rochie îmi îngreuna treaba.

Dar nu mai e nevoie.

Suntem în siguranță aici.

Îți fac o rochie, dacă vrei.

- Eu... - Rob te va observa.

- Ce vrei să spui? - Văd cum te uiți după el.

Ce zici?

Bine.

S-au schimbat multe de la ultimul război, dar ținta ta-i la fel.

Unele lucruri n-ar trebui pierdute.

Nici măcar pacea, după ce ai primit pământ.

Și titlu.

Trebuie să ne bucurăm de ce-am câștigat, nu să ne facem griji de criminalii saxoni.

Îi confunzi cu o amenințare, Huntingdon. Saxonii sunt oameni inferiori.

Nu plănuiesc, nu gândesc. Nu conduc, ei există să fie conduși.

Binecuvântarea regelui va veni,

și când va fi așa, îi vom nimici.

Și dacă așteptăm prea mult?

Cât timp sunt liberi, noi nu suntem în siguranță.

N-o să dureze mult. Șeriful îl vânează ca un posedat.

Și totuși, îi prostește.

Te îndoiești de rezolvarea Șerifului.

Mă îndoiesc de oricine

a cărui eșecuri ne pune în pericol pe toți.

Și ce propui?

Poate Șeriful supraviețui dacă fiecare conte și baron

de sub conducerea coroanei începe să se îndoiască de el?

Șeriful e verișorul regelui. Vei risca mânia lui?

Am luptat alături de Henry. Știu ce prețuiește.

Rezultatele.

Nu incompetența.

Astea-s lucruri unde nu poți greși.

Dacă o faci, te paște ștreangul în jurul gâtului.

Dintre toate darurile primite în viață, unul rămâne foarte adevărat.

Ținta mea.

Pe zi ce trece, vin tot mai mulți. Și rezervele noastre trec.

- Dumnezeu ne va ajuta. - Aici n-o va face.

- Turmele s-au mutat. - Vom lua ce putem.

Folosim banii episcopului să cumpărăm restul.

Și când rămânem fără bani?

Avem nevoie de mai mult aur.

Ce vrei să facem?

Jefuim nobilii.

Baronul Warwick primul.

Proprietatea lui Warwick e cea mai păzită din Anglia.

- Fiindcă-i plină de aur. - Și păzită de soldați.

Ne construim o casă aici.

Lucrurile vor fi dificile o perioadă, dar ne vom descurca.

Warwick a dat foc câmpurilor unui sat saxon.

Toți de acolo și-au pierdut casele.

Sursele de venit. Mulți vor muri de foame.

Trebuie făcut un exemplu din el.

Să-i învățăm pe cei ce ne amenință

că nimic nu-i va ține în siguranță de răzbunarea saxonă.

N-am venit aici să ne facem o casă, Tuck.

Am fost urmăriți până aici. Ne ascundem aici.

Și am terminat cu ascunsul.

Te-ai despărțit de Rob, așa-i?

- Ce te face să crezi asta? - Mersul pe jos.

Tot palatul vorbește.

Și eu îl iubesc, Marian, dar urăsc ceea ce-a făcut.

Ți se pare că-i Rob?

Știa că n-aș putea fi cu un așa om, și totuși a făcut-o, de parcă iubirea mea

și încrederea mea nu însemnau nimic.

De ce nu m-a scuipat în față?

Credeam că vrea mai mult decât răzbunare.

Că vedea lumea cum o vedeam eu.

Dar poate că acel om n-a existat niciodată.

Poate...

Voiam să-l văd așa cum n-a fost niciodată.

Aici ai un viitor, Marian. Unul ce nu-l vei găsi în pădure.

Vei vedea destul de curând.

Nottingham?

Regina îți cere prezența.

Înălțimea Voastră.

Rareori suntem pregătiți de momentele definitorii din viață.

Ține de cum le întâmpinăm, așa dovedim cine suntem cu adevărat.

- Înțelegi? - Nu prea cred, Majestatea Voastră.

Îngenunchează.

M-ai servit cu loialitate și hotărâre, mai ales în Nottingham.

Puțini care vin la curtea mea, sunt atât de îndemânatici.

Îmi vei jura loialitate și vei servi ca doamnă de onoare.

Accepți această onoare?

Da, Majestatea Voastră.

Din această zi, nu te mai numești Marian din Huntingdon.

Domnișoara Marian din Locksley.

Ridică-te.

Un animal magnific.

E rar, un cal războinic crescut pentru luptă, nu pentru expoziție.

Strămoșul său a fost un dar de la o căpetenie din Recucerirea.

Un cal superb. Îi datorez viața acelui animal.

Ultima dată când am vorbit, Șerife, politețea a fost cam absentă.

Dar vreau să știi că te respect foarte mult,

indiferent că n-ai semnat mandatul reginei.

Din altă privință sunt aici.

- Am venit să vorbim despre Priscilla. - Priscilla?

Aș vrea permisiunea ta s-o curtez.

Așa cum ai alte permisiuni.

Nu-s nici orb sau surd când vine vorba de casa regală.

Inclusiv reputația...

lorzilor.

A mea e câștigată pe merit, recunosc.

Dar știm amândoi că puterea unei femei potrivite

poate schimba căile bărbatului.

Și crezi că Priscilla e o asemenea femeie?

Așa cred, în orice privință, o femeie fără egal.

Cu asta suntem de acord.

Priscilla e fina regelui și singurul meu moștenitor.

Ea e viața mea.

Valoarea ei pentru mine depășește orice comoară a lumii,

iar binecuvântarea pe care ți-o dau, vine mână-n mână cu un avertisment.

Dacă-i faci vreun rău...

îți va fi întors de o mie de ori.

Poate...

dacă ai fi crescut o fiică, ai fi înțeles această iubire.

Ai priceput?

Bun.

Și Earl Marshal...

baftă.

Ce-i cu tine?

N-am mai văzut căprioare de mult. Îl aveam ochit.

Știu.

Îmi pare rău.

Îți stă capul la fata normandă.

Contează?

Dacă nu ne poate hrăni, gândurile tale-s mai valoroase aici.

Credeam că-i la palat.

- Așa-i. - Cu totul?

Da.

Atunci acolo-i locul ei. E normandă până la urmă.

Și tu ești unde ți-e locul. În pădure.

Un saxon.

Un saxon ca mine.

Să vânăm.

Intră.

O plăcere neașteptată.

Cred că am de achitat o datorie.

Chiar dacă o plătesc cu propriul tău vin.

Cu al mamei. Dar nu voi spune nimic.

Înălțimea Voastră, mulțumesc de ajutor.

Desigur, domnișoara Marian.

Marian?

Vrei să bei vin cu mine?

Pentru datorii plătite.

A fost frumos ce ai cântat mai devreme.

„Balada lui Luther și Berien.”

O poveste de dragoste despărțită de soartă,

doar să se regăsească în moarte.

O știi?

În casa mea n-am crescut pe muzică.

- Păcat. - În a ta?

Tata, fie-i domnia lungă, nu vedea niciun folos în muzică.

Mama mi-a transmis asta.

Cânta la harpă și cânta.

Cu darurile ei, ar fi compus

dacă n-ar fi așa preocupată de cuceririle ei.

În casa mea, când vine timpul, muzica va umple holurile.

Fiecare copil ce-l voi avea va cânta la un instrument.

E singura forță ce se pliază fără să se destrame.

Îmblânzește fără să omoare.

- Tu ești artistul familiei. - Fiindcă nu-s cel mai mare.

Dacă aș fi fratele meu, aș fi călare pe un cal de luptă,

omorând în numele coroanei în timpul cuceririlor.

În schimb, ești un prinț. Și un bun muzician.

Nu ești cum mi te-am imaginat, Înălțimea Voastră.

Știi, nu-i așa distractiv pe cum ai crede, să fii un prinț.

De ce?

Prințul are prea puțină putere să modeleze lumea

dar suficientă cât să creadă că poate.

- E o iluzie enervantă. - Nu contează.

Cred că-s puțini în această lume care îndrăznesc să te conteste.

Și tu?

- Te-am văzut luptându-te. - Am fost nevoit.

- Nu trebuia. - Și totuși am făcut-o.

Și nu regret deloc.

Mă întorc la sarcinile mele.

Încearcă asta.

- Coacăze sălbatice. - Mama le culegea în primăvara.

Și în fiecare an, fac la fel.

De ce nu s-a recăsătorit tatăl tău?

A avut femeile lui...

dar nimeni n-a fost la egal cu mama mea.

A fost o copilărie interesantă.

Am fost femeia casei de când mă știu.

- Doamna din Nottingham. - M-a învățat multe despre bărbați.

De acolo vine rădăcina discernământului.

Și motivul standardelor mele. Doar ce-i mai bun.

Meriți totul, Priscilla.

Cum i-am spus tatălui tău.

Tatălui meu.

Când i-am cerut permisiunea să te curtez.

N-ar fi trebuit să-mi ceri mie?

Trebuie?

Presupun că nu. Mai ales când știi răspunsul.

- Pari obosit, Șerife. - O zi pe cal îți face asta.

Păcat că trebuie să lucrezi așa mult, iar alții îți subminează eforturile.

Ai ceva de spus, episcopule?

- Huntingdon s-a întâlnit cu baronii. - Oamenii se mai întâlnesc, și?

A pornit zvonul cum că nu ești capabil să-ți faci datoriile de Șerif.

O întreagă moșie pentru care n-a făcut nimic,

și cu toate astea nu se satură.

N-a primit o binecuvântare să n-o transforme în blestem.

Sire, e suficient că-l avem pe Hood pe cap,

dar dacă Huntingdon provoacă baronii, nu-ți va testa doar ție răbdarea,

ci și a regelui.

Înseamnă că trebuie să-i dau o lecție.

Cum ți se pare Westminster?

- Nu-i ca Franța, nu? - Cu siguranță nu e.

Ceea ce mă duce la întrebarea... ce te aduce pe aici, fiule?

Viitorul, desigur. Zilele tatălui sunt numărate.

Când va muri, e intenția mea...

intenția lui, să-i preiau locul.

Serios?

Și ce parte din regat crezi că ți se potrivește?

Aceeași parte care i se potrivește celui ce stă acum pe tron.

- Sângelui meu. - Sânge. Atât?

Sângele face oamenii regi, mamă.

Cum rămâne cu sângele fratelui tău?

Richard e fericit pe câmpul de luptă, departe de tron. Are abilitățile sale,

dar cârmuirea nu-i unul din ele.

Când erai copil, tu și fratele tău aveați o jucărie pe care o iubeați.

Era lucrul vostru cel mai de preț.

Calul de luptă din metal, mai știi?

Într-o zi, a căzut în foc. V-am avertizat să nu-l atingeți.

Richard a fost destul de isteț să mă asculte.

Dar tu... la naiba cu focul, ai băgat mâna și l-ai scos de acolo.

Aia a fost ziua când am știut că tronul nu-i de tine.

De ce?

În cele din urmă, am primit ce-am vrut, nu?

Da, John, dar cu ce cost?

Nu sângele te face un rege potrivit.

Ci înțelepciunea.

Fără ea, sângele unui rege nu diferă de sângele unui om obișnuit.

Calea mea e trasată.

Și va fi tronul.

Șerife. Cărui fapt datorez această plăcere?

Sunt sigur că Nottingham te ține ocupat.

Eu sunt legea în Nottingham. Eu și nimeni altcineva.

Provoacă-mă din nou...

și te voi omorî.

Lasă-mă.

Ceilalți vorbesc.

Despre Warwick.

Ce-i cu Warwick?

Își fac griji că-i prea periculos.

Dar e periculos.

Atunci spune-le de ce merită.

Cel mai bun mod de a câștiga un război e să eviți conflictul.

Mi-a ars satul, eu zic să-l omorâm pe nemernic!

Frate, am fost de partea cealaltă...

Warwick are oameni. Da, are săbii din oțel.

Dacă dăm rateu, plătim cu viețile noastre.

Doar uitați-vă unde suntem.

Acest loc...

n-a fost menit să ne fie casă.

Nu, am fost împinși aici, și nu din cauza războiului.

Sau din cauza foametei.

Ci din cauza normanzilor.

Din cauza legilor, ale taxelor,

din cauza oamenilor ce stau în casele lor și-și număra banii luați de la noi.

Ne fură banii și îi spun lege.

Ne iau terenul și îi spun dreptul lor.

Ne omoară oamenii și îi spun dreptate.

Dar nu-i nimic adevărat.

E doar un joc.

E un joc măsluit,

cu reguli scrise să ne țină sub papuc și tot pe noi ne numesc hoți.

Fie.

Atunci să fim hoți cu un scop.

Fiindcă bogățiile lui Warwick nu-s ale lui, nu, ele au fost luate de la noi.

Aurul său?

Truda noastră, munca noastră, bogățiile lor, dar noi suntem proscrișii.

Dacă suntem numiți așa, să le arătam ce pot fi proscrișii.

E periculos să ne luăm înapoi ceea ce ne aparține.

Dar... e mult mai rău să trăim ca sclavi.

Mâine... le vom arăta

că ce-au furat...

va fi furat înapoi.

Ați trimis după mine, Înălțimea Voastră.

Trandafirii înfloresc la soare și întreaga lume le vede frumusețea.

Se fac vizibili.

Mult mai rară-i frumusețea ce se arată în noapte.

De aia iubesc crinii.

Puterea lor o țin ascunsă și o arată doar acelora

care au răbdare s-o vadă.

E o problemă ce mă apasă.

Prințul John vrea să urce pe tron.

Dar Richard e moștenitorul potrivit.

Orice încetare a succesiunii, ar provoca instabilitate.

Atât Anglia cât și Franța ar avea de suferit.

Nu voi permite un asemenea viitor.

Și-ar sfida mama, regina?

John ar sfida orice care nu-l servește pe John.

Trebuie să știu ce gândește, metodele sale, scopul său.

Câștigă-i încrederea, descoperă-i intențiile.

- Cum voi putea face așa ceva? - Ai făcut-o deja.

Cei ce se întâlnesc în pasiune și-n violență, nu mai pot fi străini.

Fă-te vizibilă. Fii un trandafir, nu un crin.

Dacă nu-s niciuna din flori?

Ești ceea ce-ți cere situația.

Ca-ntotdeauna, servitoarea ta loială.

Marian, ai grijă.

John poartă multe fețe, dar puține sunt adevărate.

Te macină ceva. Mai mult decât de obicei.

Când ai dispărut de câteva ori, unde ai plecat?

Am mers s-o văd.

Pe Marian.

Apoi a aflat cine sunt și ce am devenit.

- Să înțeleg că n-a fost încântată. - Mai e ceva.

Am făcut o înțelegere.

O înțelegere.

Cu cine?

- Cu Eleanor. - Cu regina?

Cu regina Angliei?

- Ai dat de ea în timp ce se plimba? - A trimis după mine.

- Ce înțelegere ai făcut? - Vrea să intensificăm rebeliunea.

- Cu ce scop? - Să-l forțeze pe rege să vină aici.

Ca să moară în Anglia și nu în Franța.

- Atunci Warwick... - Am vorbit serios ce-am zis.

Merită ceea ce urmează.

Dar regina. O regină normandă.

Și ea are de câștigat.

Și eu care credeam că ne luptăm pentru noi.

Nu pentru o intrigă de la curte.

Și tu ce primești în schimb?

Dacă regele se întoarce, o va elibera pe Marian de la curte.

Și crezi că dacă-i oferi libertatea, o vei câștiga înapoi?

Cred că-i singurul lucru pe care mai am să-l ofer.

Ești un prostovan.

Știu.

John.

Ce urmează să facem e ceea ce trebuie,

dar nu mă prefac că n-am mai multe de câștigat.

Trebuie doar s-o spun cu voce tare.

Ce-mi pasă mie de ce-i furăm aurul?

Cât timp o facem.

Dar Rob, fata asta...

e pierdută.

Domnișoara Marian. Umbli nestingherită fără escortă.

Holurile reginei nu par a fi un pericol.

Cine zice că pe aici nu sunt prădători?

Atunci voi avea mare grijă.

M-am gândit la tine mai devreme.

Da?

Nu te-am întrebat niciodată de ce erai singură la periferie.

- Îmi eliberam mintea. - De ce?

De probleme.

Problemele au dispărut când ai umblat?

Când eram copil, așa păreau. Dar acum nu mai e cazul.

Nu și aceasta.

Cred că problema e mai bine acolo unde-i este locul.

În trecut.

Cu asta, sunt de acord.

O doamnă de onoare ce gândește și umblă liberă.

E ceva ieșit din comun.

Mă întreb ce mai e ieșit din comun.

Dorești o listă?

Sau te las să descoperi singur?

Prefer să descopăr. E mult mai interesant.

Că tot veni vorba, vrei să mi te alături în cameră diseară?

În camera ta, domnul meu?

Cu mulți alții.

Sărbătoresc întoarcerea mea în Londra. Prietenii cei mai apropiați sunt invitați.

Va fi o onoare.

- Dacă dorești, voi fi acolo. - Doresc.

Ești îngândurat.

Am venit aici fiindcă am văzut o cale de a riposta împotriva episcopului.

Dar să ne luptăm la curtea unui baron, să furăm, să prădăm...

să omorâm?

Sângele cere mai mult sânge.

Tu ai spus să-i rănim. Să le luăm banii?

- Poate m-am pripit cu vorbele. - Ce te macină, Tuck?

În biblia ta, scumpul tău Dumnezeu și-a înecat inamicii în sânge.

Și totuși...

sângele de pe mâinile lui David l-a împiedicat construirea Templului.

Un avertisment pentru cei ce vor să-l verse.

Mâinile lui Dumnezeu vrea pace.

În seara asta va fi dezamăgit.

Să mergem!

Nu. Încă nu.

- E frig. - Atunci hai în pat.

Parcă voi saxonii sunteți rezistenți la frig.

Da, domnul meu.

- Intruși! - Suntem atacați...

Elimină-i!

Scrimă.

Proscriși, sire. Tu, afară!

Haide.

În sfârșit, devine interesant.

Rob!

Unde-i?

Sus, în dormitorul principal.

Baroane. E timpul să ne socotim.

Nu vei scăpa cu asta. M-ai auzit?

N-ai idee cine sunt.

Ba da, știu exact cine ești, baron Warwick.

Ești un lord normand, corupt, ce arde câmpurile saxone și...

ia ceea ce-și dorește.

Banii noștri. Casele noastre.

Femeile noastre.

Ești un parazit elitist,

ce se îmbogățește pe urma unor oameni mai buni.

Prosperi în timp ce oamenii mei mor de foame.

Și te-aș omorî.

Dar să te las fără aur, e o soartă mult mai crudă.

Totuși, mulțumește-i Domnului tău, baron Warwick.

Fiindcă te vei putea trezi mâine.

Spre deosebire de mulți oameni din neamul meu.

Spre deosebire de tatăl meu.

Te voi vâna precum un câine.

Voi merge la Șerif. Voi merge la însuși regele.

Du-te, fugi la stăpânii tăi! Spune-le că Robin Hood îi salută.

- Ce adunare minunată. - Într-adevăr, extraordinară.

„Fiind foarte așteptat de către Sanctitatea Sa,

întâlnirea noastră trebuie să înceapă cât mai repede posibil.”

Ce faci?

Îți admiram biroul.

Ai citit ceva interesant?

Mi-ar fi plăcut să știu să citesc. Crezi că m-ai putea învăța?

Cred c-ar trebui să ne întoarcem și-ar trebui să bem mai mult.

În cinstea a ce?

A ceea ce ne are de oferit noaptea.

- Ai întârziat. - Scuzele mele.

- Am fost întârziat. - Cred c-a fost important.

Am primit vești din partea reginei.

Sunt chemat înapoi la Westminster.

Pur și simplu, trebuie te întorci.

Când regina mă cheamă, răspund.

- Și când te vei întoarce? - Nu știu.

Sper... totuși...

să nu mă întorc singur.

Ce vrei să spui?

Vino cu mine în Londra.

Ca ce?

Nu-s nici soția și nici sora ta.

Călătoria noastră va fi bârfită, mai ales la curte.

Oamenii vor vorbi.

Ceea ce înseamnă...

că trebuie să le dăm ceva ce merită vorbit.

Nu va fi o problemă... nu?

Nu...

Earl Marshal.

Nu va fi deloc o problemă.

Ce-nseamnă asta?

Robin Hood l-a jefuit pe baronul Warwick.

Te țin pe tine, liderii comunității saxone, responsabili pentru acest lucru.

Vei fi închis până când Robin Hood vine și se supune legii normande.

Sire, acești oameni n-au făcut nimic greșit.

Cătușele.

Sire, te rog.

E un act periculos, sire,

- și un precedent periculos. - Nu, Gamewell.

Sire, te rog!

Ăsta-i sfârșitul răbdării mele.

Și începutul judecății.

Am încercat.

O audiență cu arhiepiscopul de Lyon.

Da. Am citit cu ochii mei.

Ești sigură?

Când eram copil, eram obligată să învăț sigiliul fiecărui arhiepiscop.

L-am recunoscut pe al Excelenței Sale,

episcopul Jean Bellesmains de Lyon.

Isteț John.

Cauți binecuvântarea papei.

Ce are de câștigat?

Totul.

Șmecheria e să oprești pionul până nu ajunge în capătul tablei.

Stai aproape de prinț. Vezi ce mai afli.

Ai văzut ce a făcut, era foarte fâșneț!

John!

John, lasă-l jos pe milange.

Pentru ultima oară, John, lasă-l jos pe milange...

Rob...

Voiam să mă vezi...

așa cum sunt.

Știu.

Nu m-am făcut înțeleasă, Rob?

Ai dubii legat de ceea ce vreau să-ți ofer?

Du-mă în patul tău.

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro