Original subtitles

TEROAREA MĂRILOR

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82

La sfârşitul sec al XVII-lea,

zona din jurul oraşului Maracaibo

era populată de vânători de origine franceză,

cunoscuţi sub denumirea de „bucanieri”.

Coloniştii invadatori spanioli

au creat o situaţie foarte tensionată,

mai ales pentru caracterul mândru şi independent al bucanierilor.

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

Ajutaţi-mă!

Grăbiţi-vă!

Mi-e frică!

Ajutor! Ajutor!

Haide, apuc-o, o arunc din nou!

Ajutor! Ajutor!

Trage! Grăbeşte-te!

Ajutor!

Cine eşti? Ce ai făcut?

E fiica guvernatorului.

Numele meu e Jean.

Eşti un bucanier.

Nu, m-a salvat, nu-i face rău!

S-o ducem de aici!

Să mergem!

Eşti rănit, fiule?

- Cine-i omul ăla? - Guzman.

Mâna dreaptă a guvernatorului.

Într-o zi voi merge la Maracaibo şi îl voi face să plătească.

MARACAIBO

Pământurile alea ne pot produce un transport de aur pe an.

Comerţul nostru merge deja bine.

Şi când vei fi guvernator...

Nu-i momentul pentru astfel de conversaţii.

Bucanierii sunt un obstacol pentru mine.

Şi după ce-au îndrăznit să facă azi...

Alfonso Guzman şi Rafael Ordonez.

Guvernatorul vă aşteaptă.

Stimate, Guzman, bună dimineaţa!

După cum deja ştiţi, bucanierii au îndrăznit să mă atace azi-dimineaţă.

Aroganţa acelor rebeli a mers prea departe, iar eu...

Da, mi-a spus fiica mea, dar a fost doar o neînţelegere.

Te rog, ia loc!

Asta nu exclude faptul că bucanierii au ofensat din nou Spania.

Nu.

Pe de altă parte, pământurile astea le-au aparţinut lor înaintea Spaniei.

Nu.

Nu mai vreau vărsare de sânge.

La urma urmei, nu ne deranjează prea tare.

Îşi cultivă pământurile şi vânează în pădurile lor.

Pământurile şi pădurile, aparţin Spaniei, don Antonio.

Momentan Spania nu are nevoie de pământurile alea.

Ascultă, Alfonso,

ştiu cât de puternic e ataşamentul tău

faţă de interesele Spaniei.

Dar,

în prezent, eliminarea acelor colonişti

ar fi mult mai dăunătoare pentru Majestatea Sa

decât renunţarea temporară la pădurile alea.

Aş vrea ca voi să mergeţi la bucanieri

şi să le propuneţi un tratat corect şi acceptabil.

Cum doriţi, Excelenţă.

Dar sunt nişte oameni nervoşi.

Ar fi mai bine să fiu însoţit...

de o escortă.

În regulă, Guzman.

După ce-ai păţit, pot să-ţi înţeleg frica.

Excelenţă.

Jean!

Jean!

E al tău.

Acum eşti un bărbat. Urcă pe el.

Michel.

Michel.

Vino cu mine!

E exact cum am fost eu.

Nu trebuie să rămână niciunul în viaţă.

Daţi-i drumul!

Înainte!

Jean!

Jean!

Jean!

Opreşte-te!

Jean!

Jean!

- De ce nu m-ai lăsat să călăresc? - La dublu? Eşti nebun?

- Nu, singur. - Nu eşti capabil.

Ba sunt capabil. Spune mai bine că vrei totul pentru tine.

Nu vorbi prostii. Suntem prieteni, nu? Te voi învăţa.

Da, eşti bun la toate. Eşti un prost.

Iar eu nu te voi învăţa să călăreşti.

Iar eu voi învăţa cândva.

Au revenit.

Tată!

Mamă!

Jean!

Jean!

S-au năpustit brusc asupra noastră.

Cineva m-a lovit,

am leşinat

şi au crezut că am murit.

Voi merge la Maracaibo şi-l voi ucide pe guvernator.

Nu, Jean, vei fi prins imediat!

Când va veni timpul să faci dreptate,

fii sigur că-ţi voi fi alături.

Dar pentru a putea face asta, va trebui să aşteptăm.

Prima prioritate acum,

e să plecăm cât mai rapid, să abandonăm pământul

şi tot ce-a rămas.

Doamne,

jur pe cadavrele astea că nu voi avea linişte,

până ultimul asasin nu va plăti cu viaţa

pentru masacrul lui.

Fiecare spaniol pe care-l voi întâlni, va fi pentru mine asasinul părinţilor mei

şi al poporului meu.

Ne-au atacat prin surprindere, pe la spate,

fără a ne da timp să ne explicăm motivul prezenţei acolo.

Dar noi am învins.

Soldaţii noştri au luptat ca nişte lei.

Nu i-am putut opri.

I-au anihilat în totalitate.

Începând de azi, problema bucanierilor,

nu mai există.

Ţi-ai făcut datoria.

Excelenţă.

Guzman.

Răsplăteşte-ţi soldaţii.

Au fost viteji.

Batem palma, ia barca.

Michel! Jean!

Haide, Jean.

Ne-a făcut un mare serviciu.

Am petrecut puţin timp împreună.

Jean!

Călătorie plăcută şi mult succes.

Unde ne duci?

Nu renunţaţi, băieţi!

Rezistaţi.

Pământul nu-i departe.

Mi-e sete.

Să aşteptăm noaptea răcoroasă;

vom reuşi.

Nu, Michel, te vei sinucide.

Trageţi-i sus!

Nu sunteţi spanioli. Cine sunteţi?

Naufragiaţi.

N-are rost să întreb cine sunteţi dvs.

Se observă că sunteţi un pirat.

Suntem bucanieri.

Spaniolii ne-au atacat pe la spate

şi i-au ucis pe toţi, bărbaţi, femei şi copii.

Faptul că voi sunteţi în viaţă nu spune multe despre curajul vostru.

Suntem singurii supravieţuitori.

E uşor să vorbiţi despre curaj când sunteţi protejat de atâţia oameni.

Eu sunt cpt. Teach.

Cred că şi tu ai auzit de mine.

Cpt. Teach.

Toată lumea spune că sunteţi cel mai curajos om de pe aceste mări.

Poate prietenul meu are dreptate.

Sunteţi cel mai curajos, dar nu cel mai isteţ.

E de treabă băiatul; veţi face parte din echipajul meu.

Va fi o onoare să vă fim alături, căpitane.

Mai bine piraţii decât rechinii.

Hai cu mine, băiete. Urmează-mă.

Să reluăm cursul.

Ia cârma.

Nu pot s-o fac.

Jean.

Michel are un noroc chior.

Mai vrea să joace careva cu mine?

Cum? Sunt falit.

Până la următoarea corabie ne vom plictisi.

Atunci nu cred că va trebui să aşteptaţi mult.

Mâna lui Jean e mai norocoasă decât a mea.

Norocul nu există.

Corabie la babord!

Curând vom împărţi prada, dar până la urmă Michel o va lua pe toată.

Atâta timp cât cpt. Jean se decide să ne spună părerea lui nepreţuită.

Să atacăm!

E o corabie spaniolă.

O salvă oarbă.

Vor să ştie cine suntem. Steagul.

Piraţii.

Toată lumea la posturile de luptă!

Nu bate deloc vântul, nu ne pot scăpa.

Foc!

Deja trag. Sunt morţi de frică.

Un singur lucru e mai mare decât pofta mea pentru aur.

Ura ta.

Suntem la distanţa potrivită pentru a riposta.

Foc!

Se năpustesc asupra noastră.

Cârma spre tribord!

Abordaţi!

- Foc, Michel! - Am înţeles!

Trăiască!

Lasă-mă aici, Jean!

Cpt. Teach e terminat.

Voi încerca să vă duc înapoi pe corabie.

Nu, nu!

Mă bucur să mor pe o corabie inamică.

Ia-mi sabia! Mă bucur că te-am avut alături.

Ca pe un fiu.

Cpt. Teach e mort.

Moarte spaniolilor!

A fost bun cu noi.

Nu putea avea o înmormântare mai monumentală.

Cpt. Teach e mort.

Să alegem un nou şef.

Cpt. Teach l-a ales.

Trăiască cpt. Jean! Trăiască cpt. Jean!

- Trăiască cpt. Jean... - Trăiască cpt. Jean...

- Trăiască cpt. Jean... - Trăiască cpt. Jean...

- Trăiască cpt. Jean! - Trăiască cpt. Jean...

- Pânzele jos! - Trăiască...

Foc!

Abordaţi!

Elisa, ochii tăi evocă cerul Spaniei.

Şi ai tăi cei ai vulturilor când sunt gata să atace prada.

Sunt animale răbdătoare.

Şi eu aştept de mult timp Elisa, şi ştii ce simt pentru tine.

Da, da, ştiu bine.

M-ai face cel mai fericit bărbat.

Şi ai deveni ginerele guvernatorului.

A devenit ceva imposibil, o adevărată insultă pentru marina noastră.

Nicio rută nu mai e sigură.

Piratul ăla pare să fie peste tot. Şi atacă doar corăbiile noastre.

Iat-o pe fiica mea.

Le explicam situaţia acestor domni.

Într-adevăr, situaţia noastră e foarte precară.

Jean Francezul care-şi spune „teroarea mărilor”,

- face cinste numelui său. - Vedeţi?

Niciun galion nu mai îndrăzneşte să acosteze în portul nostru.

Comerţul e paralizat.

Iar daunele sunt uriaşe.

Trebuie făcut ceva.

La vremea mea nu se permitea aşa ceva.

Calmaţi-vă, generale.

Piratul ăsta atacă doar prin surprindere. Pe la spate!

Nave comerciale şi sate izolate.

Dar cine-i piratul ăsta aşa de curajos?

Nu-l cunoaşte nimeni?

Te rog, scumpo, ăsta-i un subiect care nu te priveşte.

Scuzaţi-mă.

- La vremea mea... - Am înţeles, generale.

- La vremea ta... - Conchita,

cioara aia de Guzman râde de piratul ăla.

Sunt sigură că-i mai bun ca el.

Şi se spune că arată bine.

E ca şi cum ar fi declarat război Spaniei.

Un război pe care îl vom pierde. La vremea mea...

Calmaţi-vă, d-lor, calmaţi-vă.

I-am pregătit o surpriză.

Ceva ce vă va face să vă schimbaţi părerea referitoare la toată situaţia.

D-lor, ăsta-i cel mai mare crucişător din toate timpurile.

A fost numit „Escorial”.

Şaizeci de tunuri dispuse pe două niveluri.

Pereţi dubli şi întăriţi, foarte siguri la orice fel de coliziuni.

E viclean Guzman ăla.

Dragă Elisa, ascultă-l, parcă l-ar fi construit cu mâinile lui.

Corabia asta magnifică şi invincibilă va fi aici peste câteva zile

pentru a ne elibera mările de piraţi.

După ce v-am spus,

e clar că nicio flotă de piraţi n-are speranţă de succes.

N-am mai văzut aşa ceva. E o adevărată fortăreaţă plutitoare.

Mallet, dacă fugim, nu ne va putea ajunge în veci.

S-o facem acum, cât nu suntem în raza tunurilor.

Are dreptate!

Vom ataca!

Mergem după ea atunci?

- Tragem în steag? - Nu.

Am o altă idee.

Jean, ai înnebunit?

Comanda ţi s-a urcat la cap.

Michel.

Dacă nu înfruntăm corabia aia acum,

mai devreme sau mai târziu ea ne va distruge pe noi.

Asta spun şi eu.

Cu crucişătorul ăla pe mare

nici pe insula noastră nu vom fi în siguranţă.

Linişte!

Iată ideea mea.

E puţin mai mare ca o barcă.

Pare abandonată.

Nu pare să fie cârmită.

Niciun steag.

Trebuie doar să acostăm pentru a arunca o privire.

Măcar le vom putea spune ceva celor din Maracaibo,

întrucât n-au apărut teribilii piraţi.

Cârma spre tribord, pânzele sus.

Pânzele sus!

- Aşadar? - Toţi sunt morţi!

Căpitane, ce facem cu ei?

Îi lăsăm în voia sorţii.

Piraţi blestemaţi.

Au fost piraţii!

E unul viu.

Verificaţi toate corpurile acestor nefericiţi.

Aruncaţi morţii în mare şi încercaţi să-i îngrijiţi pe cei răniţi.

Poate vom afla ceva interesant.

Grăbiţi-vă!

Sunt piraţii! Să-i aruncăm în mare!

Aruncaţi-i în mare!

Să-i prindem pe toţi.

Înainte!

Ce corabie frumoasă.

Cu Escorial vom fi invincibili.

Nu.

Nu vom mai captura niciun galion. Puterea şi viteza noastră e surpriza.

Dar tunurile le putem păstra?

Nu ne putem aproviziona cu muniţie adecvată.

Nu ne foloseşte corabia asta. Să aruncăm tunurile în mare.

Ce facem cu ofiţerul ăsta?

Ucideţi-l.

Şi căpitanul?

Încă nu-l ucide.

A fost o idee genială.

Eşti un om valoros, Guzman.

Mereu pentru binele Majestăţii Sale.

- Ce idiot. - Cine?

Guzman.

E aşa de strâmbă.

Ce se întâmplă?

Ce dezastru. Ce fac?

Cum au putut?

Asta-i corabia „invincibilă” care trebuia să anihileze piraţii.

„Pentru guvernator şi camaradul lui demn, Guzman.

„Un cadou de la teroarea mărilor.

„Ca amintire pentru masacrul bucanierilor.

„ Curând vei urma d-ta! ”

Nu ştiu cum s-a întâmplat asta,

dar dacă corabia asta nu l-a oprit, nu o va face niciuna.

Vrea vieţile noastre.

Mi-e sete.

Dezlegaţi-l.

Şi spânzuraţi-l.

Nu mai suntem în siguranţă nici în casa noastră.

Maracaibo nu e un sat apărat.

Sper să ne viziteze curând.

Rafael.

Vreau două străji,

zi şi noapte.

INSULA CÂRLIGULUI

În numele frăţiei.

- E puţin. - Ajunge.

Unii oameni se plâng mereu.

Camaradul meu e mort.

Partea lui e a mea,

conform legii frăţiei.

Mai dă-i!

Caută-ţi alt camarad.

Mi-am pierdut braţul pe Escorial.

Alege ce doreşti.

De azi înainte vei rămâne aici.

Îţi vei primi partea ca şi cum ai fi luptat.

Ce doreşti?

Nimic.

Ăla!

Papagalul.

- Vino încoace. - Îşi schimbă stăpânul.

Vino cu mine. Vino cu mine.

Te voi învăţa multe cuvinte frumoase.

- Scumpule. Scumpule. - Frumos, nu?

- Dolores. - Frumoasă Dolores...

- Ştii că nu trebuie să te uiţi la ea. - Trăiască Dolores!

E fastuoasă.

Ce frumoasă eşti, Dolores!

Dolores, prada mea pe-un an pentru o noapte cu tine.

Jos mâinile!

Ai grijă să nu exagerezi, Dolores.

M-am născut printre ticăloşii ăştia. Ştiu cum să-i tratez.

A mers bine de data asta, nu?

Aia.

Sigur o fi stat pe capul unei ducese frumoase.

Sau a unei curtezane.

Locul ăsta a devenit periculos pentru o femeie ca tine.

De luni de zile n-am mai văzut o tânără.

Într-o zi cineva îţi va da să bei prea mult şi...

Vrei să fii tu acel cineva, nu?

Asta-i femeia prietenului meu mort.

Şi e a mea, conform legii frăţiei.

Nu contează.

Aia e femeia ta.

Te voi ucide.

- Te jupoi de viu. - Încearcă.

Cpt. Jean!

Veniţi repede! Se ucid unul pe altul.

Opriţi-vă!

Destul. Opriţi-vă!

Cine a început?

Ne-am certat pentru văduva chiorului.

E a mea.

Va fi a ta când voi face văduve zece spanioloaice.

Ieşiţi afară să vă treziţi.

Ascultă, Dolores, meriţi mai mult decât îţi pot oferi eu.

În timp ce Michel poate să-ţi ofere mai multe decât mine.

Oraşe pline de viaţă şi de plăcere.

Oameni eleganţi.

Haine frumoase.

Lumea.

Putem avea toate astea împreună, Michel,

eu şi tu.

Tu şi eu.

Haide.

Vino. Vino încoace!

Ar fi uşor dacă te-ai decide,

ai putea fi tu şeful.

Dacă Jean va muri, toată lumea te va asculta.

Stai liniştită.

Într-o zi îţi voi da tot ce am.

„Într-o zi”, între timp, îi laşi să te trateze ca pe un servitor.

Vei pleca, Michel.

Nu ştii nici măcar unde sau de ce.

Tu nu eşti bărbat, eşti o marionetă în mâinile prietenului tău, Jean.

Taci din gură! Sunt la fel de valoros ca şi Jean dacă vreau.

Toată lumea la bord! Pregătiţi-vă de plecare!

Pleacă, pleacă, Michel. Te voi aştepta.

Pânzele jos! Ridicaţi ancora!

Toată lumea la posturi! Sus steagurile!

Corăbiile cu prăzi bogate sunt din ce în ce mai rare.

Uneori navigăm săptămâni întregi fără a zări vreo una.

Spaniolilor le e frică, s-au închis în casele lor.

A venit momentul să schimbăm schema.

E un loc unde s-au adunat toate comorile

care n-au îndrăznit să le ducă pe mare.

Maracaibo.

- Maracaibo? - Maracaibo?

Da, Maracaibo.

Prada din oraş ne va aduce cel puţin o sută de abordaje.

Cpt. Jean.

Maracaibo e impenetrabil, iar atacând fortul

ne vom scufunda în cinci minute.

Sunt de acord cu Jack,

dar înainte să vorbesc, vreau să aud cum te gândeşti să cucereşti oraşul.

Nu-l vom cuceri cu un atac,

cum n-am fi reuşit nici să punem mâna pe Escorial fără viclenie.

Ştiu un canal care duce în spatele fortului.

Voi merge înainte pentru a vă avertiza.

Atunci nu vom ataca dinspre mare?

Care-i planul tău, Jean?

Corăbiile se vor ascunde în spatele capului.

Oamenii vor debarca la semnalul meu.

Am nişte conturi de reglat cu guvernatorul din Maracaibo

şi o voi face singur, înainte de atac.

La naiba, vin cu tine.

Mulţumesc.

Domnul să vă apere.

Înainte să se întunece veţi fi în portul din Maracaibo.

Se pare că nu e nicio strajă.

Ăsta-i punctul slab al întregii fortăreţe.

Ei cred că doar un nebun ar naviga pe un canal aşa îngust.

La naiba, am fost descoperiţi! Priveşte sus!

Alarmă!

Au fost mai isteţi decât tine.

Opriţi-vă!

Să plecăm repede de aici.

Michel, îţi datorez viaţa.

Nu-mi datorezi nimic.

Am crezut că eşti mort.

Apa sărată a oprit sângerarea şi s-ar putea să scap,

dar corăbiile trebuie avertizate.

E de datoria mea să te avertizez că în seara asta s-a încercat

să se intre în port. Tentativa a eşuat,

dar nişte supravieţuitori s-ar putea ascunde pe-aici.

Mă pot proteja singură.

- E prima dată când suntem împreună. - Aşa e.

E prima dată şi poate şi ultima.

Dar asta nu contează.

Trebuie să mergi să avertizezi corăbiile.

Dacă sunt luaţi prin surprindere, sunt terminaţi. Du-te.

Spune-le ce s-a întâmplat.

Dacă poate, să vină careva să mă ia,

dar dacă e vreun pericol, spune-i să nu-şi asume riscuri inutile.

Vei fi un şef bun.

Poate mai bun ca mine.

Du-te.

Rămas-bun, Jean!

Frumos cal.

Cel mai frumos cal pe care l-a avut un bucanier.

Bucanierul.

Veţi muri.

Trebuie să muriţi cu toţii.

Intraţi în Maracaibo noaptea.

Cine eşti?

La Maracaibo te vor face să vorbeşti.

Unde sunt?

Cine eşti?

Sunt o fată din Maracaibo.

Şi ar trebui să ştii unde eşti fiindcă te-am găsit aici inconştient.

Singur?

N-ai mai văzut pe nimeni?

Pe nimeni, erau doar soldaţi pe-aici.

Soldaţi?

- Dar acum trebuie să plec - Nu.

Spune-mi cine eşti. Nu mi-ai răspuns înainte.

Numele meu e Elisa.

Nu contează cine sunt.

Mă voi întoarce înainte să se întunece şi-ţi voi aduce ceva de mâncare.

Elisa.

Cine eşti?

Cine te-a trimis? De ce-ai venit?

Cine a fost celălalt care a fost cu tine?

Unde e acum?

Vorbeşte!

N-are rost să încerci să rezişti.

În scurt timp muşchii tăi vor rupţi unul câte unul.

Vorbeşte!

Nu eşti genul de persoană care să reziste mult.

Nu. Nu! Nu!

Sunt un pirat de-al cpt. Jean, teroarea mărilor.

Teroarea mărilor?

Da, el, a fost cu mine. E aici.

La Maracaibo.

Dezlegaţi-l. Daţi-i nişte haine!

Şi aduceţi-l la mine.

- Un ofiţer mi-a zis că tu... - Te rog, tată, las-o baltă.

Ofiţerilor le e mereu frică.

Dar puteai avea o întâlnire neplăcută.

Întâlnirile pot fi şi frumoase.

Îmi cer scuze, Excelenţă, dar e ceva foarte important.

Trebuie să vă vorbesc între patru ochi.

Dar cele mai proaste întâlniri sunt în casa asta.

Elisa.

Mă veţi ierta, Excelenţă,

după ce-l veţi auzi pe omul pe care l-am adus aici.

Vorbeşte. Te afli în faţa guvernatorului din Maracaibo.

Teroarea mărilor e aici şi a jurat să vă ucidă împreună cu Guzman.

De ce piratul ăsta are aşa pică pe mine?

Nu ştiu.

Omul ăsta ştie unde se află acum asasinul ăla.

El ne va conduce la el, îl vom prinde şi-l vom ucide.

Tu eşti prietenul acelui om.

Am fost.

De ce ni te-ai alăturat?

Nimeni nu vrea să moară.

În regulă atunci.

Plecaţi, dar nu uitaţi

că-l vreau pe omul ăla în viaţă.

Vom face tot ce putem, Excelenţă.

- Grăbeşte-te! Trebuie să pleci acum. - Elisa, ce s-a întâmplat?

Am auzit de la soldaţi că l-au prins pe unul din oamenii pe care-i căutau.

Michel. Michel nu mă va trăda în veci.

Guzman ştie foarte bine mijloacele de a afla ce vrea.

Repede! Să mergem!

Elisa.

Poate dacă ai afla cine sunt...

Să nu pierdem vremea.

Poate soldaţii sunt pe cale să ajungă.

Ai grijă.

Ştii unde trebuie să mergi?

Da, la cap.

Repede! Să mergem!

E aici.

Descălecaţi! Repede.

Suntem pregătiţi.

Înainte.

Nu e nimeni.

- Trădătorule. - Nu, nu, jur că l-am lăsat aici.

A fost rănit. Nu poate fi departe.

- Şi acum? - Poate va ajunge la corăbii.

La corăbii?

Corăbiile piraţilor. Aşteptau semnalul lui.

Ştiu unde sunt.

Încălecaţi!

Nu-ţi pot explica, nu e timp.

Dar trebuie să-ţi spun cel mai important lucru.

Te iubesc, Elisa. Te iubesc.

Mi-ai salvat viaţa. Dar nu pentru asta.

În ceea ce mă priveşte, te-am iubit dintotdeauna.

Căpitane, de asta ne-ai făcut semnal?

Aruncaţi-mi o frânghie, sunt rănit.

Nu ştii pe cine ai lăsat să scape.

Ai grijă cum vorbeşti, Guzman.

Era teroarea mărilor.

Omul care a jurat să-ţi ucidă tatăl.

Nu trebuie să-ţi dau ţie socoteală pentru ceea ce fac.

Vei plăti tu pentru prietenul tău!

Ascultă, după ce-am făcut, chiar dacă m-ai elibera,

nu m-aş putea întoarce la prietenii mei.

Cred că-ţi pot fi mai util decât ai crede.

Pot să-ţi arăt cum să distrugi toţi piraţii

fără a pierde niciun om.

Explică-te!

Pentru a face asta, vreau mai mult decât viaţa.

La urma urmei, nu valorează cine ştie ce fără nişte bani.

Vei avea tot ce doreşti. Vorbeşte. Care-i planul tău?

Femeile.

- Femeile? - Douăzeci de femei.

Fără ajutorul fiicei dvs., Excelenţă,

asasinul ăla deja putrezea în închisoarea noastră.

N-ai nimic de spus?

Nu.

Nimic.

Ştii cum se numeşte ce-ai făcut?

Înaltă trădare.

Iar dacă n-ai fi fost fiica mea...

Din păcate, erau prezenţi mulţi soldaţi.

Excelenţă, ştiţi ce sentimente am pentru fiica dvs.

Chiar dacă, din păcate, nu sunt reciproce.

Cred că pentru binele tuturor ar fi bine să plece o vreme din Maracaibo.

Până cazul nu-i uitat.

Mi-ai spus mereu

că ţi-ar plăcea să mergi în Europa.

Nu-i aşa?

Bun.

Începe să-ţi împachetezi lucrurile.

Vei merge cu corabia mea

până-n Portobello.

Nu te voi lăsă o clipă singură.

A pus botul.

Îl voi ajunge repede cu nava de escortare.

Piraţii au spioni în port,

nu va fi greu să împrăştie vorba despre călătoria asta.

Acum trebuie să găsim femeile.

Asta va fi cea mai uşoară parte a planului.

Plecaţi.

- Ce a spus? - Că nava guvernatorului va trece p-aici.

- Va avea o navă de escortare? - Asta nu ştiu.

Michel a rămas în mâinile spaniolilor şi e puţin probabil să fie în viaţă.

Dar trebuie să încerc.

Dacă-i pot captura pe guvernator şi pe fiica lui,

poate voi putea face un schimb.

Iar dacă l-au ucis, îl voi răzbuna alături de ceilalţi.

- Vin cu tine, cpt. Jean! - Toată insula e la ordinele tale.

Mulţumesc, prieteni.

Dar legea frăţiei e clară,

e o problemă personală, fără pradă.

E numai a mea.

N-am dreptul să expun corăbii, nici oamenii voştri.

Plec singur, în noaptea asta.

Elisa, de ce ai făcut-o?

- Ştiai cine e. - Ajunge, tată.

Nu-l voi mai revedea.

Dar e un hoţ, un ucigaş,

un pirat.

- Nu se poate dintr-o dată... - Ajunge, tată, te rog!

Ai ascultat sfatul lui Guzman.

Eu te-am ascultat.

Acum să nu mai vorbim despre asta.

Cum vrei, scumpo.

Cum vrei.

Nu vă opuneţi!

Veţi merge în paradisul terestru.

Veţi găsi bărbaţi, rom şi fericire.

Împingeţi-le în larg! În derivă!

Visaţi la acostare!

Haideţi! Sunt femei!

Iată insula. Am ajuns.

Să nu mergem mai departe, altfel ne vor vedea.

Ancoraţi!

Atunci eu merg la ţărm cum ne-am înţeles.

Cred că teroarea mărilor poate ajunge dintr-o clipă într-alta.

Grăbeşte-te.

- N-avem timp de pierdut. - În regulă.

- Ai doar zece minute. - În regulă.

Cum m-am aşteptat, n-au observat nimic.

Dolores.

Dolores.

Dolores.

Dolores, trebuie să plecăm acum!

- Acum. - Unde?

Nu-ţi pot explica. Haide.

- Dar, abandonăm insula acum? - Nu asta voiai?

Ba da, dar aşa... coliba mea.

Repede, aici va fi cutremur. Haide!

Dar ce fac? Spune-mi!

Distrug insula.

Mi-e frică! Mi-e frică!

- Eşti nebună? - Mi-e frică!

Hai cu mine.

- Mi-e frică! - Calmează-te!

Mi-e frică!

Suntem în siguranţă. Suntem în siguranţă, Dolores.

Femei.

Femei.

Femei.

Pentru măreţia Spaniei. Înainte!

Două corăbii spaniole, la orizont.

Sunt două corăbii.

Guvernatorul nu pleacă niciodată fără escortă.

Două contra una. Spiritul bucanierilor să ne călăuzească.

E o singură corabie. Nu va îndrăzni să ne provoace.

Tunari la posturi!

Ţintiţi drept şi încărcaţi!

Fiţi gata să trageţi!

Avem o escortă bună.

Totuşi, ar fi mai bine să mergeţi în cabină.

Foc!

Pregătiţi-vă să ripostaţi!

Foc!

Comandante, suntem gata să tragem.

Cârma înapoi. Ne întoarcem la Maracaibo.

- Dar, comandante... - Supune-te.

Înapoi spre Maracaibo. Cu toată viteza înainte.

Schimbaţi ruta!

Înapoi spre Maracaibo!

Nava de escortare nu trage, pleacă.

Încetaţi focul!

Foc!

Foc!

La posturile de luptă!

Chiar dacă cealaltă corabie a plecat, noi putem riposta.

Nu vrem să luptăm împotriva terorii mărilor.

- Nu vrem să luptăm... - Nu vrem să luptăm...

Nenorociţilor! Aţi uitat să fiţi spanioli?

Se pregătesc de abordaj.

Apăraţi-vă măcar viaţa!

Laşilor! Eu nu mă predau.

Nimeni să nu-l atingă pe guvernator!

Aştept de mulţi ani ziua asta.

Nu ştiam că eşti un hoţ şi-un asasin.

Ce ai împotriva mea şi împotriva Spaniei?

N-aş vorbi aşa dacă aş fi în locul d-ta.

Sunt un bucanier, unul din cei trei supravieţuitori

care au scăpat de masacrul ordonat de d-ta acum 12 ani.

Mi-ai ucis părinţii, poporul şi prietenii, pe toţi.

E un motiv suficient să te urăsc? Răspunde?

Bucanierii mi-au atacat soldaţii,

- exact când mergeau... - Taci din gură!

Am jurat acum 12 ani pe cadavrele părinţilor mei.

Dă-mi drumul! Trebuie să merg!

- Pot doar să te ucid. - Nu!

E tatăl meu.

Sunt fiica guvernatorului.

Acum câţiva ani când eram o copilă tu m-ai salvat.

Acum o vreme în Maracaibo eu te-am salvat.

Elisa.

- Nu vrem să murim... - Nu vrem să murim...

Pregătiţi-vă!

Foc!

Nu au fost spanioli, scumpo.

Au fost doar laşi.

Au fost trădători, tată.

Trădători plătiţi de Guzman.

Da, voiau să scape de noi, de tine, pentru a-ţi lua locul.

De ce n-ai avut încredere în mine?

- Elisa! Unde mergi Elisa? - Vreau să-i vorbesc.

Dar e periculos.

Trebuie s-o fac.

Nu uita că e un pirat.

- Ce vrei? - Să-ţi vorbesc.

Tata nu putea comite un masacru aşa oribil.

Am vorbit cu el.

A crezut ce i-a spus Guzman.

Că bucanierii i-au atacat pe spanioli.

E în viaţă.

Nu l-am ucis.

Ce mai vrei de la mine?

Jean.

Jean, nu ţi-am salvat viaţa doar fiindcă tu mi-ai salvat-o pe-a mea într-o zi.

Mi-am încălcat jurământul.

Din cauză că te-am întâlnit pe tine.

Dacă asta-i tot ce ai să-mi spui, poţi să te răzbuni.

Haide, sunt o spanioloaică, nu?

Ai ucis mulţi.

De ce eziţi?

Pentru că te iubesc.

Sunt îndrăgostit de tine, fiica asasinului poporului meu.

Nu, tata e un om slab, dar loial.

Guzman, e vinovatul pe care-l cauţi.

A vrut ca eu să plec fiindcă te-am ajutat.

Vrea să fie guvernatorul din Maracaibo pentru a-şi proteja mai bine interesele.

Cum într-o zi ţi-a trădat poporul, acum ne-a trădat pe noi.

Ai văzut şi tu că nava de escortare a plecat fără a trage un singur foc.

Călătoria asta a fost ideea lui Guzman?

Da.

A reuşit să-l convingă pe tata că-i cel mai bun lucru.

Guzman se baza pe absenţa mea de pe insulă.

Trebuie să mă întorc.

Înapoi spre insula Cârligului.

N-a mai rămas nimic.

Nu avea regrete.

Erau cu toţii nişte ticăloşi.

Lumea e a noastră.

Ai dreptate, Michel. Să mergem! Să plecăm cât mai rapid.

Nu vreau să mai stau aici.

- Ascundeţi-vă. - Toată lumea la posturi!

Ascundeţi corabia să nu se vadă de pe mare.

Teroarea mărilor se va întoarce curând.

Trebuie să-i pregătim o primire atât de caldă,

pe cât de neaşteptată.

Grăbiţi-vă!

Iată insula.

Uşor înainte!

Iată-l.

După ce ajunge în port, va fi prins la mijloc.

Fiţi gata.

Totul e în regulă, cpt. Jean.

Au răspuns la semnal, Jean. Totul e în regulă.

Poate, George, dar simt că ceva e în neregulă.

Au răspuns prea repede la semnal.

- Coborâţi o barcă. - Ce vrei să faci?

Să merg să văd.

Jean!

Ai grijă de ea. Dacă nu mă întorc într-o oră,

întindeţi velele şi plecaţi.

Jean!

N-au pus botul.

Să vedem pe cine ne trimite teroarea mărilor.

E el, teroarea mărilor.

Du-te să te vezi cu el.

Du-te.

Michel!

Michel, ce s-a întâmplat?

Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată.

Dar văd că eşti înţelept.

Doar fiindcă sper să reuşesc să-ţi înfig un pumnal în burtă.

Vremurile ameninţărilor piratereşti s-au terminat.

Duceţi-l pe corabie.

Îmbarcarea!

Unele femei care s-au refugiat într-o peşteră sunt încă în viaţă.

- Nu-i niciun bărbat? - Nu, am eliminat toţi răniţii.

Eliberaţi-le.

Nu, prietene, tu nu urci pe corabie.

Nici tu.

Nu voiai un bonus pentru ce-ai făcut?

Un bonus pentru tine şi pentru iubita ta?

Iată-l.

A fost ideea ta să folosim femeile, nu?

Iată-le.

Sunt ale tale.

Sunt toate ale tale.

Te numesc guvernator al insulei.

Nu-i lăsa să se îmbarce, răspunzi cu viaţa ta.

Nu, eu nu!

Ia-mă cu tine, nu mă lăsa aici! A fost el, a fost doar el.

Eu nu.

Ia-mă cu tine, nu mă lăsa aici!

Nu vreau! Nu vreau! Voi face tot ce vrei!

Voi fi sclava ta, servitoarea ta, dar ia-mă cu tine!

Ia-mă cu tine! Te rog, te rog!

Ai milă de mine! Ai milă de mine!

Eşti demnă de prietenul tău...

ticăloasă.

- Iat-o! - Blestemat-o!

Asasino! Ne-ai ucis tot poporul.

- Asasino! - Ucideţi-o!

- Trebuie să mori! - Trebuie să mori!

- Da! - Da, trebuie să mori!

Blestemat-o!

- Trebuie să mori! - Trebuie să mori!

- Mori! - Mori!

Mori, asasină blestemată.

- Mori, asasino! - Mori!

Corabia piraţilor încă e în afara portului.

Putem executa prizonierul?

Nu, nu, îl vreau în viaţă.

Legaţi-l de provă.

Vreau ca prietenii lui să-l vadă bine.

Laşule!

Pânzele jos!

Ridicaţi ancora!

Jean!

Priviţi! E căpitanul nostru!

Da, e căpitanul nostru.

Nu!

- Spânzuraţi-l! - Să-l ucidem!

Haideţi, spânzuraţi-l!

Opriţi-vă!

Îl ucid pe primul care se mişcă!

Întoarceţi-vă în cabina voastră.

Cu toată viteza înainte!

Toată lumea la posturile de luptă!

Voi, cei din corabie!

Vreau viaţa cpt. Jean,

în schimbul celei a guvernatorului şi a fiicei lui,

care sunt prizonierii noştri.

Răspunde-ţi!

Tunari,

la posturi!

Viaţa guvernatorului din Maracaibo,

în schimbul celei a cpt. Jean!

Răspunde-ţi!

- Foc! - Foc!

Trăiască cpt. Jean!

Foc!

Tasaţi-i ca pe o pajişte!

Nu trageţi! Nu trageţi!

Nu ripostaţi!

Foc! Trageţi! George!

Ripostaţi cu tunurile!

Foc!

Să nu tragă nimeni!

Foc!

Foc!

Foc!

Rezistă, Jean! Venim să te eliberăm!

Foc! Foc, George!

Nu-ţi face griji pentru mine!

Trăiască cpt. Jean! Trăiască!

Aţi înnebunit cu toţii?

- Şi ea? - E în cabina ei.

Du-te la ea, nu-ţi face griji pentru noi.

Stingeţi flăcările!

Guvernatorul e mort.

Du-te pe cealaltă corabie.

Elisa! Elisa!

Rezistaţi, laşilor!

Rezistaţi!

O clipă!

Am o problemă personală cu el.

În sfârşit suntem faţă în faţă.

Laşule şi ucigaşule. Puteam lăsa să fii spânzurat.

Dar vreau să fac dreptate cu mâinile mele.

Îţi ofer un tratament omenesc. Daţi-i un pumnal.

- Al meu. - Am eu unul.

Dă-mi-l pe al tău.

Iar acum o frânghie.

Cum o fac bucanierii.

Fiţi gata.

Bucanierii sunt alături de tine.

Trăiască bucanierii!

Împotriva tuturor steagurilor!

- Trăiască... - Trăiască...

Aţi urmărit filmul: TEROAREA MĂRILOR

S F Â R Ş I T