Original subtitles

Ministrul de Interne a sunat.

Dacă sună personal...

Trimite pe cineva la noi, un om important. Un anume Fumal.

Se pare că a vărsat milioane în fondul electoral.

Ferdinand Fumal.

Îl cunoști?

Cine a fost? Cine a fost? - Maigret, domnișoară.

Turnător, turnător.

Vino aici, Julien.

Îl cunoști?

Dacă e cel la care mă gândesc, da.

Atunci l-am cunoscut, demult.

Ministrul a spus că vrea să vorbească personal cu tine...

...și că trebuie să-i ieși în întâmpinare.

Dacă ministrul vrea asta...

Îmi pare rău, dragul meu.

E o treabă murdară, dar poți face ce e nevoie?

Dacă vine un anume Fumal, adu-l la biroul meu.

Fumal. Un tip foarte important.

MAIGRET DĂ GREȘ

Ferdinand...

Ferdinand turnătorul.

N-ai niște apă caldă, repede?

O înghițitură.

Zahăr? - Mai întrebi?

Comisar Maigret.

Bineînțeles că mă așteaptă.

Intră.

Domnul Fumal.

Ia loc.

Am auzit că vrei să vorbești personal cu mine...

...domnule Fumal? - Bună, doctore.

Nu mă recunoști? - Nu.

Gândește-te bine.

Îmi poți economisi ceva timp.

Ferdinand cel gras. Bum-bum.

Acum îți amintești? - Da.

Îmi dai voie?

Câți ani aveai când ai plecat din St Fiacre? Doisprezece? Treisprezece?

Cam așa, da.

Doctor. Așa îți spuneau.

Erai hotărât să devii doctor.

Amândoi am parcurs un drum lung.

Știam că ai devenit polițist. Ți-am văzut poza în ziar.

Dar spune-mi, nu ne tutuiam înainte?

Asta era demult.

Îmi amintesc bine de tatăl tău. Păr roșcat și mustață.

Tatăl meu și al tău trebuie să fi făcut o mulțime de năzbâtii împreună.

M-ar mira.

Tatăl meu nu era administrator la un castel.

Era un măcelar de sat.

N-a terminat școala.

Dar Oscar a spus...

Ministrul de Interne.

Vorbește cu Maigret. Va fi la dispoziția ta.

Se va ocupa personal de asta. - Ascult.

Cunoști „Măcelarii uniți”? - Doar din auzite.

Ăsta sunt eu.

Și „Măcelarul econom”, îți spune ceva?

Știi cât e cifra lor de afaceri?

Nu prea mă interesează.

„Măcelarii din nord”, tot eu sunt.

Și „Uniunea măcelarilor” din Rue Rambuteau.

Asta înseamnă multă carne.

Am destulă influență să fac un funcționar de rang înalt să fie mutat.

Presupun că ești aici pentru că ai nevoie de ajutorul poliției.

Neoficial.

Trebuie să rămână între noi.

Desigur. Doar dacă n-ai comis o crimă.

Te avertizez, n-am simțul umorului.

Un moment, te rog.

O mulțime de năzbâtii?

Despre ce e vorba? - Viața mea e în pericol.

Primesc scrisori anonime. La început nu le-am băgat în seamă.

Oamenii importanți stârnesc invidie, uneori chiar ură.

Ai adus scrisorile? - Bineînțeles.

La naiba, gunoi ce ești.

O să te prindem noi.

Zilele tale sunt numărate, ticălosule.

Scrie-ți testamentul, nemernicule.

Nimeni nu te va plânge.

Pot să le păstrez?

Nu poate fi o glumă?

Nu am de-a face cu glumeți. Dar nu mi-e frică.

Vrei să te supraveghem discret.

E minimul.

Și să găsim autorul scrisorilor anonime.

Dacă poți.

Suspecți pe cineva? - Pe nimeni anume.

Ești căsătorit? - De 25 de ani.

Căsătorit fericit?

Eh, femeile. Cele cu care te însori au dureri de cap...

...pe celelalte le găsești pe stradă.

Vin acum.

Trebuie să plec puțin. Între timp, notează-ți adresa și numărul de telefon.

LA NAIBA, GUNOI CE EȘTI

Comisare, aceasta este... - Louise Bourges.

Secretara personală a domnului Fumal. De la „Măcelarul econom”.

Nu vreau să-ți pierd timpul, dar știu că șeful meu te va vizita.

A spus asta?

L-am auzit sunând la ministru.

Cred că îți va aduce niște scrisori anonime.

Mai bine îți spun. El le-a scris.

De ce crezi asta?

L-am prins alaltăieri seară. Am uitat ceva la birou.

Am văzut imediat, deși a încercat să ascundă.

Scria cu litere mari, cu un creion. - La naiba, gunoi ce ești.

Zilele tale sunt numărate, și așa mai departe.

Știi de ele? - Domnul Fumal e în biroul meu.

Trebuie să plec. Dacă mă vede aici...

E o cameră unde poți aștepta.

Nu-l cunoști, nu înțelegi. - Termin imediat.

Așteaptă-mă la cafenea, Lucien te va însoți.

Secretara ta... O ai, nu-i așa? - Bineînțeles.

Unde locuiește? - La mine în Chatou. E o casă mare.

Îți culci cu ea? - Nu.

Cu altcineva?

Mă gândeam că vei întreba asta. Da, am o amantă.

Martine Gilloux. Locuiește pe Rue de Courcelles.

Unde ai cunoscut-o? - Într-un cabaret, acum un an.

Și ea n-are motive să fie supărată pe tine?

Locuiește cu cineva?

Nu, din câte știu. De ce întrebi asta?

Soția ta e geloasă?

N-am întrebat-o.

Din ce mediu provine? - Soția mea?

E fiică de măcelar.

Foarte bine.

Ce e foarte bine? - Nimic.

Nu ai obiecții dacă merg la casa ta din Chatou...

...și la biroul tău din Rue Rambuteau?

Fă ce e nevoie.

Și pe Rue de Courcelles? - Dacă insiști.

Atunci îți mulțumesc.

Asta e tot?

De azi după-amiază, locuința ta va fi supravegheată.

Și un inspector te va însoți peste tot.

Care e următoarea ta întâlnire? - Cu un angrosist.

Ce stim despre el? - Ce vârstă are inspectorul?

27, 28 de ani.

Un jurist care face stagiu la mine? - Bine.

Tu și soția ta dormiți separat?

Da, de zece ani.

Nu mă așteptam la această atitudine. - N-am fost corect?

Nu spun asta, dar... - Maury, așteaptă-mă în biroul meu.

Dacă aștepți un moment, inspectorul Maury vine imediat.

Niciun minut mai mult. Carnea nu așteaptă.

Sper că totul va fi bine, domnule Fumal.

Și eu sper. Pentru tine.

Scuze.

Domnule? Nu acolo.

Deci tu ești protejatul comisarului.

Léon. Unde e Gaillardin?

Frumoase animale.

Cum ai de gând să le plătești pe toate?

În 24 de ore?

Sărmane Gaillardin. Chiar și stagiarul meu crede că ai mult curaj.

Nu-i așa, dragule?

Încă o cafea, vă rog.

Nu înțeleg prea bine de ce-mi spui asta.

Ca să mă protejez. - Desigur.

Să te protejezi de ce? - De el.

Nu face nimic fără motiv.

Dacă își trimite scrisori anonime, are ceva în plan.

Mai ales dacă implică ministrul și te vizitează.

Crezi că există oameni care sunt pur și simplu răi?

Doar de amuzament?

Face viața imposibilă celor care lucrează pentru el.

Îi prinde când sunt cel mai puțin pregătiți.

Era un casier bătrân pe Rue Rambuteau.

Fumal nu-l suporta.

Bietul om s-a îmbolnăvit. Avea șase sau șapte copii...

...și Fumal s-a descotorosit de el fără nicio indemnizație.

Știi cum?

Într-o seară, a mers pe Rue Rambuteau...

...a luat bani din seif și i-a pus în buzunarele casierului.

Doar ei aveau cheia, așa că restul e ușor de imaginat.

Bietul casier plângea și îl implora în genunchi.

Fumal a amenințat cu poliția.

Când în cele din urmă l-a lăsat să plece, bietul om i-a mulțumit.

Acum înțelegi de ce vreau să mă protejez?

Gaillardin, nu vezi mai departe de nasul tău.

Oferta mea a fost al naibii de generoasă.

Prea generoasă. Dacă ai fi vândut atunci, m-ai fi putut cinsti.

Acum magazinele tale nu mai valorează un ban.

N-am nevoie de o bilă de cristal ca să prezic că vei da faliment.

Nu trebuie să mă las jumulit.

Am uitat. Soția ta a sunat să-și ceară scuze.

Nu știa că a emis cecuri fără acoperire.

Speram... - La înțelegere din partea mea?

Nu-mi spune că nu-ți poți acoperi contul.

O lună.

Ce mai ziceam.

Sunt foarte bun la a prezice viitorul.

Nu prea ai de ales.

Îți e foame, dragule?

Nu te invit pe tine, Gaillardin.

Știm că toți polițiștii sunt corupți.

Care e specialitatea șefului tău?

Trebuie să răspund la asta?

Ține totul pentru el? A fost mereu un om tăinuit.

A spus că ne cunoaștem? Foarte bine, chiar.

Nu, n-a spus nimic.

Probabil a uitat.

Deci sunt mulți oameni care poartă pică împotriva lui.

Toți cei care lucrează pentru el.

Și zeci de mici măcelari pe care i-a ruinat.

Vă mulțumesc, domnișoară.

Vin în această după-amiază la Chatou.

Nu o să spuneți... -Nu, nu, fiți liniștită.

E foarte perfid.

Pot să fiu și eu la fel.

Domnule Fumal, vă rog. -Nu e aici.

Atunci doamna.

Nu știu dacă vă poate primi.

Spuneți-i că comisarul Maigret dorește s-o vadă.

Vreți să mă urmați?

Domnule?

Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Luați loc.

V-am sculat din siesta de după-amiază.

A spus că fac siestă?

Cine? -Soțul meu.

De ce mi-ar spune mie asta?

Sunteți prieteni vechi, nu?

PRIETENI vechi?

A venit să mă vadă. -Nu se dă înapoi în fața nimănui.

Crede că cineva vrea să-i ia viața.

LUI?

N-a vorbit cu dumneavoastră despre asta?

Să vorbească, cu MINE?

Știți dacă are dușmani?

Doamnă?

Presupun că da. Nu credeți și dumneavoastră?

S-a întors acasă.

Păreți nervoasă.

Doamnă Fumal?

Știe că sunteți aici? -Da, bineînțeles.

V-ați căsătorit din dragoste, doamnă Fumal?

Nu știu.

Niciun copil?

Soțul dumneavoastră și-ar fi dorit copii?

Nu știu.

Poate.

Și, doctore? Ce ziceți de coliba mea?

Acum trimiți poliția la mine? Frumos, să știi.

Poliția, draga mea? Maigret nu e poliția, e un amic.

Un prieten la poliție e tot un prieten.

Spune-mi, Maigret.

De ce îmi hărțuiți soția și o îndreptați împotriva mea?

Vă reamintesc că dumneavoastră m-ați solicitat.

Îmi pare rău, doamnă. Sper că nu v-am deranjat prea mult.

Nu vă amestecați în viața mea privată.

Bine, am și eu ceva mai bun de făcut.

Nu atât de repede. Aveți o obligație față de mine.

Obligația mea este să-i interoghez pe cei din anturajul dumneavoastră.

Vreți să continui, da sau nu?

Am apelat la dumneavoastră datorită vechii noastre prietenii.

Dar atitudinea dumneavoastră... -Am fost foarte corect.

Bine atunci. Faceți-vă treaba.

După cum doriți.

Rămâneți acasă restul zilei? -De ce vreți să știți asta?

În acest caz, îi dau inspectorului meu liber până mâine dimineață.

S-ar putea să mai ies puțin.

Pe Rue de Courcelles?

Tacticos cum sunteți...

...nu o să trimiteți pe nimeni cu mine atât de repede.

Dacă credeți că nu sunteți în pericol...

Voi pune casa sub supraveghere. La ce oră ieșiți dimineața?

La opt. -Inspectorul va fi aici la 7 și jumătate.

Telefon. Domnul Gaillardin.

Ce vrea? -Să vorbească cu dumneavoastră.

Dacă există cineva cu motiv să-l omoare pe porcul ăla, acela e Gaillardin.

L-a ruinat complet, eu eram acolo.

Nu s-a schimbat deloc.

Îl cunoașteți de demult?

Ce, Gaillardin?

Îl cunoașteți cu adevărat?

Domnișoară Bourges. Aveți un moment?

Ce vrea Gaillardin?

Vrea să-l vadă pe domnul Fumal diseară, să ceară o amânare, presupun.

Ce s-a întâmplat?

Este mereu cu spionatul.

Dacă vă place așa de puțin aici, de ce rămâneți?

Când vreau să mint, mereu roșesc. -Spuneți adevărul atunci.

Din cauza lui Félix.

Șoferul.

Sunteți amanta lui.

Dacă vreți să formulați așa crud. Suntem logodiți.

Imediat ce putem, ne căsătorim și cumpărăm o pensiune la țară.

Știe domnul Fumal de planurile voastre? -Sper că nu.

Și de relația voastră?

Probabil că da. Are ochi și urechi peste tot.

Dar nu va spune nimic decât atunci când îi va putea folosi împotriva mea.

Domnișoară Bourges.

Ați vorbit cu domnul Gaillardin? -După cină.

Aici?

Atunci poate ar fi bine să fie un inspector prezent.

Dacă există un om de care nu mi-e frică, acela e Gaillardin.

Chiar și cei mai blânzi oameni izbucnesc uneori în furie.

Un șervete ud ca Gaillardin, nu.

Joseph? Sunt comisarul Maigret.

Aveam ceva de rezolvat cu el. -Cu poliția?

Joseph Guyonnet este mâna mea dreaptă. Toată lumea îi spune Domnul Joseph.

Dar nu sunteți de la siguranță? -Îți explic eu mai târziu.

Trebuie să plec. Victor, îl conduci puțin, te rog?

Șobolanul ăla și-a băgat iar nasul în treburile mele.

Trebuie să dau socoteală de fiecare dată când a scotocit prin birou.

Deci nici mâna dreaptă nu vă place? -E un șarpe.

Domnișoară Bourges, domnul Fumal dorește să vă vorbească.

Vă încredințez îngrijirii cârtiței Victor.

O întreagă grădină zoologică.

Domnule?

Ne cunoaștem, nu-i așa?

Știu cine sunteți dumneavoastră, dar dumneavoastră nu mă cunoașteți pe mine.

Îl cunoașteți pe tatăl meu. -Tatăl dumneavoastră?

Martin Pey.

Martin Pey, braconierul... -Din St Fiacre.

Ultima dată când l-am văzut, avea vârsta dumneavoastră.

Semănați izbitor cu el. De necrezut.

Nu sunteți primul care spune asta. -Spuneți-mi...

Între noi.

Știți cine i-ar fi putut trimite scrisorile cu amenințări șefului dumneavoastră?

Scrisori cu amenințări?

Scrisori anonime.

Eu, în orice caz, nu. Nu știu nici să citesc, nici să scriu.

Nici nu mă gândeam la dumneavoastră. Altcineva.

Gândiți-vă puțin.

E de necrezut.

La revedere, comisarule.

Încă nu vă simțiți mai bine, șefule? Vreți cafea și un croissant?

Doar cafeaua.

Maury. Îl transfer la biroul dumneavoastră?

Nu, dă-mi-l aici.

Da, sunt eu. Cine altcineva?

Cum?

Vin.

Uitați de cafea.

Așteptați-l șeful la biroul lui.

Spuneți-i la sosire...

...că trebuie, cu părere de rău, să-i comunic...

că Ferdinand Fumal a fost asasinat acasă

În timp ce era sub protecția poliției.

Împușcat de aproape.

Unde s-a întâmplat? -În biroul lui. Pe aici.

Ora?

Între ora unsprezece și miezul nopții, crede doctorul.

Mai este acolo? -Doctorul? Nu, a plecat.

A murit pe loc? -Cu o astfel de rană, nu poate fi altfel.

Știu care e datoria mea, domnule Fumal.

Soția lui a fost anunțată?

Noémi i-a spus. -Camerista?

Da, ea este servitoarea doamnei Fumal.

Nu a coborât? -Noémi?

Doamna Fumal. -Nu vrea.

Cum adică nu vrea? Este soțul ei.

A venit Gaillardin aseară?

A sosit la 10 și un sfert și a plecat la 10 și jumătate.

Luați-l. Luați-l pe Christiani cu dumneavoastră. Și trimiteți-mi-l pe Vignon.

Să procedăm cum se cuvine. Aveți adresa lui?

A domnului Gaillardin?

Faubourg St Antoine, numărul 11.

Îl arestez?

Doar dacă refuză să vină cu dumneavoastră.

Ascultă. Să nu spui cu un cuvânt că Fumal e mort.

Atunci va trebui să inventez ceva.

O chestiune financiară. -Spune-i ce vrei tu.

Așa procedați? Să nu spuneți nimic până când oamenii se contrazic?

De ce? Aveți de gând să vă contraziceți?

Dacă ați fi o fiară, ce ați fi?

Și dumneavoastră?

Duceți-vă sus să vedeți. -La doamna Fumal?

Va trebui să coboare la un moment dat.

Ești mulțumit acum?

Nu e nimeni care să te jelească.

Știți ce este în seif?

Câteva dosare confidențiale, lucruri personale...

...bijuteriile doamnei Fumal, bani.

Mulți? -Aproximativ zece milioane de franci.

Atâția? -Câteodată chiar cincisprezece.

Făcea multe afaceri la negru.

Cunoașteți combinația seifului? -Nu.

Cine atunci?

Nimeni, din câte știu. Numai...

Bine. Ce se spune sus?

Preferă să aștepte până când totul este curățat.

Care-i problema ei?

Probabil îi e frică că o să învie la loc.

La ce oră ați plecat de la șeful dvs. aseară?

În jur de ora nouă. -Atât de târziu?

M-a chemat. Să-mi dicteze scrisori.

Scrisori importante? -Nu chiar, nu.

Unde dormiți?

La etajul doi.

Și n-ați auzit nimic? Nici un foc de armă, nici un țipăt?

Casa are pereți groși.

Unde este apartamentul domnului Fumal?

Ce faceți acolo? -Ce s-a întâmplat?

Așteptați un moment.

Ce vrei cu astea?

E marți. Marțea, îi curăț pantofii domnului.

Nu e o marți obișnuită.

Lasă-le acolo și du-te în camera ta și așteaptă-mă.

Unde să le pun? -Unde vrei tu.

Acum du-te.

Acesta este deci dormitorul domnului Fumal, după cum vedeți.

Avea obiceiul să vă dicteze scrisori și noaptea târziu?

Se întâmpla uneori.

Ați mers deci la culcare la nouă?

Singură? -Da.

Ei bine... nu.

Spuneți-mi.

Nu am voie să primesc vizită.

Ați mers la Félix. -Nici el nu are voie.

Drăguț.

Așa că ne vedem uneori în altă parte.

În mașină.

Mașina.

Aseară ? -Da, comisarule.

Până la ce oră?

Până pe la cinci dimineața.

Și n-ați auzit nimic? -Nu, comisarule.

Înțeleg.

Ce să fac? -Aduceți-mi poșta imediat ce sosește.

Sunt curios dacă mai este o scrisoare.

Puteți pleca.

Domnișoară...

Încă o ultimă întrebare.

Puteți să-mi jurați, fără să roșiți...

...că nu ați intrat niciodată în această cameră?

Vă jur.

Vă mulțumesc.

Nici voi n-ați auzit sau văzut nimic?

Unde ați fost noaptea trecută?

Am dormit în mașină.

Am dormit.

Și până la ce oră ați dormit?

Până la cinci.

Nu, rămâneți așezat.

Pacat de împrejurări, dar...

Putem schimba câteva cuvinte.

Asta e tot ce faci când nu lucrezi? Să stai aici?

Arăți trist. Nu vrei să ieși afară?

Când șeful nu era, mergeam uneori să mă plimb pe malul Senei.

Cu undița ta?

Nu e râul Allier. Nici știucă, nici mrene.

Dar totuși sunt pești.

Spune-mi...

St Fiacre. -Ce e cu asta?

Ai avut probleme. -Nu are legătură cu asta.

Braconai. -Nu neg asta.

Și ai și ucis un pădurar.

Ați făcut anchete. -Asta ține de meseria mea.

Cine a fost? -Un tânăr. Nu l-ai cunoscut.

Mâna mea era....

Nu am făcut-o cu intenție. Urmăream un cerb.

Am auzit ceva în tufiș...

A fost un accident, a spus și judecătorul.

Spune-mi...

Cum ai ajuns aici?

Nu a fost ideea mea.

Te-a luat Fumal?

Și ți-a plătit și avocatul.

De unde știți asta?

Au golit locul foarte repede.

Nu a fost aici astăzi?

Doamnă Gaillardin?

Christiani, poliția judiciară. Este domnul Gaillardin acasă?

Este la serviciu? -Nu știu.

Când l-ați văzut ultima dată?

Intrați.

S-a întâmplat ceva? -Nu cu el.

Putem vorbi puțin?

Luați loc.

Ce doriți să știți?

Când v-ați văzut soțul ultima dată?

Aseară.

A venit acasă pe la nouă jumătate...

...s-a dus direct în biroul lui și a plecat din nou.

De atunci nu l-am mai văzut.

Soțul dumneavoastră are o armă?

De ce întrebați asta? -Da sau nu?

Da, are.

Dacă nu o găsiți, poate că a luat-o cu el.

Chiar nu știți unde este soțul dumneavoastră?

Asta am spus.

Fie, ministrul este nemulțumit. Și eu sunt nemulțumit.

Înțeles. Vă țin la curent.

A sosit poșta?

Cel care a scris scrisoarea a crezut că domnul Fumal va fi încă în viață diseară.

Ți-am spus că le scria singur.

De ce aș inventa așa ceva?

Asta mă întreb și eu.

Zilele tale sunt numărate... Repetă același lucru.

O să vorbiți cu soția lui?

S-a trezit? -Nu când m-am dus eu să văd.

Spuneți-i că vin într-o oră.

Victor. Arată-mi locul tău pe malul Senei.

Îți mai amintești de tatăl lui Fumal?

Bineînțeles. Măcelarul din St Fiacre.

Măcelar.

Comerciant de vite, da. Tatăl meu nu-l suporta.

Mama lui nu era așa. Se spunea că nu purta chiloti...

Ca să fie pregătită pentru orice ocazie.

Era foarte frumoasă.

Frumoasa Fernande.

Îți mai amintești?

Îți mai amintești de Fernande?

Dar el a dat-o afară.

Ce spui? -Nu știați?

Probabil că plecaserăți deja atunci.

A făcut un copil, un băiat care nu semăna deloc cu Fumal.

Și a dat-o afară? -Pe amândoi. Mama și copilul.

Ce s-a întâmplat cu băiatul?

Nu știu.

Să ne întoarcem la aseară. Nu ai ieșit din camera ta?

Și pentru cină? -Germaine mi-a adus-o.

Face asta în fiecare seară?

Gaillardin a stat un sfert de oră. Ciudat, nu-i așa?

Pentru că s-au certat? -De unde știi asta?

Obișnuia să vină des. Erau prieteni.

Într-o zi, s-a terminat.

Nu cumva ai ascultat la ușă?

Spune-mi, n-ai auzit nimic? Nici o ceartă, nici un foc de armă?

Nu știu. Poate am auzit o ușă trântindu-se.

Înainte sau după ce a plecat Gaillardin?

Înainte. Ei bine...

Nu știu, îți spun.

Și mai târziu în seara aceea? Nu te-a chemat Fumal?

Nu, m-am dus la culcare. -Și Félix s-a dus la culcare?

La cinci. -Exact.

Doarme vizavi de mine. Întotdeauna îl aud.

Unde era?

Știți dumneavoastră.

Te-ai uitat la ei, nu-i așa?

Deci, după ce a plecat Gaillardin, nu mai intrat nimeni.

Corect sau nu?

E corect, dar poate și nu. -Ce vrei să spui?

Poate intra cineva fără să știi tu? Cum?

N-ați văzut vechea intrare de serviciu?

Șeful are cheia. -Nimeni altcineva?

Domnul Joseph. L-am văzut plecând dimineața...

...deși nu l-am văzut întorcându-se.

Și domnul Joseph locuiește acolo? -Nu știați?

În ce cameră? -Are un apartament la etajul doi.

Ca și servitorii? -Nu, un apartament mare.

Cine mai are cheia? -Nu știu. Asta am spus deja.

Trebuie să mă înțelegeți. Atunci cu pădurarul...

...m-au interogat până când am spus lucruri care nu se întâmplaseră.

Dar Fumal te-a ajutat. Tu ești singurul.

Singurul pe care l-a ajutat fără motiv.

Și ce dacă?

Tot el te-a scos din belele.

Acel "Boom-Boom" pe care toți îl urau. Și el îi ura pe toți.

De ce? Ce se aștepta de la tine?

Deschideți, domnule Joseph. Maigret aici.

Ce s-a întâmplat?

N-ați auzit nimic? -Ce anume?

Domnul Fumal este mort.

Ce spuneți? -Spun că este mort.

A fost, de altfel, deja dus.

Chiar n-ați auzit nimic? Sigur dormeați.

Când v-ați culcat? -În jur de unsprezece.

Când ați plecat de la șeful dvs.?

De ce întrebați asta?

Pentru că a fost omorât.

Omorât?

L-ați mai văzut după cină?

Nu. Am fost la el puțin când m-am întors acasă.

Cât era ceasul? -În jur de nouă jumătate, poate puțin mai târziu.

Și după aceea? -Nimic. M-am dus sus...

...și am mai lucrat ceva înainte de culcare.

Aveți o armă de foc? -O ce? Nu.

Vă avertizez, apartamentul dvs. va fi percheziționat.

Sunteți liber să o faceți.

V-ați uitat la mine? N-am atins niciodată o armă.

Nici măcar nu am făcut serviciul militar. Respins. Ochii.

Știați că aștepta un oaspete? -De la cine?

Nu vă faceți că plouă, domnule Joseph. Care vă este numele de familie?

Guyonnet. Joseph Guyonnet.

Am fost prezențați ieri.

Domnul Fumal este mort, puteți folosi scara principală.

Mă duc întotdeauna cum vreau.

Dar prefer să rămân în umbră.

Ce făceați înainte să lucrați pentru Fumal?

Am fost executor judecătoresc 22 de ani. Și nu lucram pentru el.

Vă faceți că am fost un subaltern.

De fapt, eram mai mult un prieten. Un consilier.

Vă asigurați că faptele rele ale lui Fumal erau mai mult sau mai puțin legale?

Atenție, comisarule. Sunt martori aici.

Vă pot trage la răspundere pentru cuvintele dvs. nechibzuite.

În această țară, cetățeanul este protejat.

Ne continuăm discuția aici, unde e mai liniște.

Un moment, am mai am o întâlnire.

Va dura mult? -Nu știu.

Domnișoară Bourges, veniți sus imediat.

Spuneți-i doamnei Fumal că o voi interoga în pat dacă este necesar.

Nu va fi nevoie.

Vignon.

Puteți să începeți să percheziționați acest etaj.

Căutați arma.

Luați loc.

Doriți ceai? -Nu, vă mulțumesc.

Condoleanțe, doamnă.

Permiteți-mi?

Întotdeauna m-am gândit că va sfârși așa.

Cu o crimă?

Cu el, te puteai aștepta la orice.

Nu ați considerat necesar să coborâți.

De ce?

Nu este mort oare?

În sănătatea lui.

N-am mai vrut să pun piciorul în acel birou de când...

De când?

Ultima dată când tatăl meu a fost aici...

...s-au retras acolo pentru mult timp.

După aceea, tatăl meu a plecat fără să-și ia rămas-bun.

Trei ore mai târziu a fost găsit acasă. Spânzurat.

Puteți veni un moment, șefule?

Un moment.

Nici o armă? -Nu.

Cred că sunt de ieri.

Fumați, doamnă?

În orice caz, nu aceste țigări ieftine.

Și asta?

Presupun că este ale unui bărbat.

Credeți că am un iubit? Că mai pot atrage un bărbat?

M-ați privit vreodată cu atenție?

Nu, nu am niciun iubit.

Sau, cel puțin, nu mai am de când...

Și soțul dvs.?

Știa asta?

Da, Ferdinand a aflat...

...și am plătit scump pentru asta.

Dar, în ceea ce îl privește, toată lumea avea ceva de reproșat.

Soțul dvs. avea ceva de reproșat persoanei care a dormit acolo?

Singura lui greșeală este...

...că este fratele meu și fiul tatălui meu.

Fratele dvs. a dormit în acea cameră?

Da, Emile.

Emile Lentin.

O face des.

Dacă este în stare să se târască până aici.

Ce face fratele dvs.?

Bea.

Soțul meu i-a luat totul. Până la ultimul ban.

Are 56 de ani și arată ca de 70.

Unde este acum?

Probabil undeva într-o cârciumă.

Îi dați bani?

Nu am bani. Soțul meu nu-mi dă nimic.

Îl lasă Victor să intre?

Acela i-ar spune imediat soțului meu.

Fratele dvs. are o cheie?

Noémi i-a făcut una pentru el.

Noémi...

Secretul etajului întâi.

După cum doriți.

Atunci poate știe și Noémi unde este.

Fratele dvs. știe că soțul dvs. este mort?

Poate va afla din ziar. Atunci nu va mai îndrăzni să vină.

Notați semnalmentele fratelui și mergeți să-l căutați.

Și Christiani să-i spună soției lui Gaillardin...

...că Fumal este mort. Poate îi vine ceva în minte.

Așa este. L-am uitat cu totul.

Unde rămăsesem?

Puteți să-mi spuneți ceva despre vizita lui Gaillardin de aseară?

Cunoașteți combinația cifrică?

Domnul Fumal nu mi-a dat-o niciodată. -Ah, așa.

Atunci nu avea încredere în dumneavoastră?

Rămâneți aici.

Sunt așteptat în Rue Rambuteau.

Uitați, se pare, că aprovizionăm cu carne o optime din Paris...

...și că eu sunt directorul interimar.

Vă însoțește un inspector.

Ce înseamnă asta? -Nimic. Așa procedăm întotdeauna.

Duceți-vă la biroul domnului Guyonnet și rămâneți cu el.

Mai întâi, vreți să ne dați cheia apartamentului dvs.?

Ca să-l putem percheziționa fără să vă deranjăm.

Spuneți-mi...

L-ați dus pe domnul Fumal pe Rue Courcelles?

La ce număr? -Numărul 67.

Credeți că este acasă domnișoara? -Sigur. Nu i se permite să iasă.

Era plăcut să lucrezi pentru domnul Fumal.

Vreți să mă duceți acolo?

Deci, urmează să vă căsătoriți?

Când? -Cine știe?

Ce făceați înainte să lucrați pentru Fumal?

Am venit în Franța ca ucenic de măcelar.

V-a cumpărat pe dumneavoastră împreună cu măcelăria?

Comisar Maigret. Pot să intru?

Mâncarea e pe foc. O să se prăjească... -Miros.

Trebuie să vă vorbesc. -Despre ce?

Domnul Fumal este mort.

Nu știați?

L-ați văzut ieri?

Ieri? Da.

A fost aici pe la șase.

Sunteți cu adevărat comisarul Maigret?

Vorbea des despre dumneavoastră.

Cum v-ați cunoscut? -Într-un mic bar din Montmartre.

S-a uitat la mine și a spus: Ești slabă. Probabil ți-e foame.

Și a comandat ceva de mâncare pentru mine.

Apoi mi-a pus o grămadă de întrebări, despre părinții mei...

...copilăria mea, ce făceam și așa mai departe.

Nici măcar nu m-a atins.

În sfârșit, a spus: Te duc la un hotel decent.

Era lângă Place Clichy.

Nici măcar nu a urcat sus în acea seară.

A doua zi s-a întors. -Atunci a urcat?

Nu pentru ce credeți dumneavoastră. Asta nu era atât de important pentru el.

Vorbea despre el, despre soția lui... Cred că nu era fericit.

Spunea că a muncit mult.

Și a devenit un om puternic. Toți spun la fel.

Din nou? Ce vreți acum? -Nimic. S-a întors deja soțul dvs.?

Nu vă privește. -Trebuie să vă spun ceva.

Era mândru că vă cunoaște.

Spunea că sunteți cel mai bun prieten al său. -Spunea asta?

Și că tatăl dvs. era prieten cu tatăl său.

Nu este adevărat?

A mai spus că a cumpărat o casă mare în Chatou.

O casă imensă.

Nu ați fost niciodată acolo? -Nu.

Mi-era frică să nu dau peste nebună.

Soția lui.

Așa o numea?

Părea îngrijorat în ultimul timp? -Îngrijorat?

Se simțea amenințat?

Vorbea despre oameni care îl vânau?

Da.

Spunea adesea că oamenii puternici au mulți dușmani.

Îmi sărută mâinile ca un câine, spunea...

...dar vor fi bucuroși când voi muri. Și tu la fel.

Dacă îți las ceva, cel puțin.

Așa era el.

Ce s-a întâmplat? A fost inima?

A fost omorât.

Sunteți căsătorit? -Da.

Aveți copii? -Da, doamnă.

Stau acasă? Bineînțeles. Sigur sunt încă mici.

Doi, trei și șase ani.

Nu-i trimiteți niciodată la internat.

Soțul meu a insistat. Spunea că e bine pentru ei.

Îi văd doar în vacanțe, și atunci, doar uneori.

Vara sunt plecați o lună.

Aveți o amantă, domnule Christiani?

Aveți o amantă?

Soțul meu are.

Atunci este la ea? -Cu siguranță.

Știți unde locuiește?

L-am urmărit o dată pe soțul meu, până la ușa ei.

Când a intrat, am sunat.

Ea a deschis. -Și adresa ei?

Dacă domnul Fumal este mort...

...soțul meu poate nu va mai fi falit.

Atunci aș putea cumpăra o casă.

Copiii ar veni în fiecare weekend. -Adresa ei?

A vorbit vreodată despre domnul Joseph?

Un bărbat mai în vârstă? Cu ochelari groși.

Spunea că este un hoț și că l-ar fi putut băga la închisoare.

Dar spunea că mișelii îți sunt mai devotați decât oamenii onești.

Și secretara lui? -Domnișoara Louise.

Ce spunea despre ea?

Că este rece și avară, și că lucra pentru el doar pentru a strânge bani.

Asta e tot?

S-a întâmplat ceva cu ea.

Nu v-a spus?

Ah, oricum acum este mort.

Într-o zi, ar fi putut să facă ce a vrut cu ea în biroul lui.

Ce vreți să spuneți?

Nu știu dacă mințea sau nu.

Nu am studiat, așa că bărbații se pot permite orice cu mine.

Dar o femeie ca ea...

Am auzit că nu aveți voie să ieșiți. Nici măcar să faceți cumpărături?

Mi se aducea tot ce aveam nevoie.

Nu vă părea greu, să stați mereu singură aici?

Nu știți prin ce am trecut.

Deci, de fapt...

...nu aveați niciun interes în moartea lui?

Eu?

Trebuia să vă spun să mâncați ceva.

Ce părere aveți despre șeful dvs.?

Este un șef.

Domnule comisar?

Sunteți sigur că este mort? -Asta v-am spus.

Atunci pot să ies? -Puteți face ce doriți.

Să stau înăuntru nu-l va readuce în viață.

Dacă aveți nevoie de mine, voi face doar o scurtă plimbare.

Întoarceți-vă la Chatou.

O plimbare îmi va face bine.

Șefule. L-am găsit pe Gaillardin. -Și eu l-am găsit pe Emile Lentin.

Unde este? -Jos.

Bine. Și celălalt? -La morgă. Ăla nu va fugi.

Unde l-ai găsit? -Într-o alee. Peste tot sânge și vomă.

Hemoragia a fost cauzată de ciroză.

A fost deja identificat oficial? -Încă nu.

Duceți-vă la Chatou și aranjați ca doamna Fumal să meargă la morgă.

O voi vedea acolo.

Știe Gaillardin că Fumal este mort? -Nu, încă nu.

Asigurați-vă că nu află. Voi vorbi cu el imediat.

Încă ceva, șefule. A sunat laboratorul.

Glonțul a fost tras cu un pistol automat.

Îl recunoașteți pe fratele dvs., Emile Lentin?

Trebuie să vă întreb ce s-a întâmplat exact asineară.

Fratele dvs. s-a întors pe la unsprezece?

A fost acolo toată ziua.

Era deja acolo când ați venit prima dată.

Stătea în cămara?

După plecarea dumneavoastră...

...a decis să plece de îndată ce soțul meu va adormi.

Am așteptat până la unsprezece.

I-am adus de mâncare.

Ați mers deci la bucătărie?

Nu, i-am dat ce a rămas din cina mea.

Era rece, dar...

A mâncat deci și...

Și apoi ați stat de vorbă?

Nu aveam ce să ne spunem.

Voia să bea ceva și eu nu aveam nimic.

Știam ce va face.

Ce anume?

Când Emile nu are bani de băutură...

...se duce la casa de bani a domnișoarei Louise.

Doar niște mărunțiș.

Nu i-era frică să nu fie prins?

Îi era mereu frică.

Și aseară?

Adormisem.

Emile m-a trezit și a spus: Soțul tău este mort.

Nu-mi venea să cred.

M-a dus jos.

A luminat cu o lanternă spre el.

Era adevărat.

Ei bine. Părea mort, oricum.

Emile a găsit o sticlă în sufragerie.

Am început să bem și ne-am îmbătat.

Nu v-ați gândit să sunați la poliție?

Emile a preferat să plece.

Nu voia să fie implicat în toate astea...

Credeți că el...

L-ar fi putut omorî? Exclus.

Era mult prea laș pentru asta.

Nu numai el, de altfel.

Nu plâng după fratele meu. Ăla era deja pierdut.

Plâng după tatăl meu care s-a spânzurat prea devreme.

Bărbații sunt lași.

Fratele ei locuia în casa lui fără să știe?

Ministrul a fost cu siguranță furios?

Furios? Nu. Părea aproape ușurat.

Nu cred că îl va jeli.

Spuneți-mi, fratele doamnei Fumal...

Emile Lentin, cel mort.

Nu avea el un motiv bun să-l omoare pe Fumal?

Și el.

Nu credeți că ar putea fi criminalul?

Ar putea fi.

Trebuie să rezolvați rapid acest caz, Maigret.

Șefule? Aici este domnul Gaillardin.

Aveți o armă de foc, domnule Gaillardin?

Ce fel? -Un Luger automat.

Un Luger? -Am fost în Germania în 1945.

Și unde este acel Luger?

În Sena. -Spuneți-mi.

E complicat.

Ați fost aseară la Fumal la 10 și un sfert...

...și ați plecat la 10 și jumătate.

Am un lanț mic de măcelării.

Fumal voia să mi le preia...

...cu mai puțini bani decât am plătit eu pentru ele.

Din păcate, îi datoram bani angrosiștilor pe care îi controlează el.

I-am plătit cu cecuri postdatate.

Aseară m-am dus să-i spun că accept oferta lui.

Doar așa puteam să acopăr cecurile.

De ce ați luat arma cu dumneavoastră?

De unde știți? -Răspundeți.

Voiam să-l ameninț.

Credeați că va refuza? -Mi-era frică de asta.

Mi-a făcut o contraoferta: jumătate din oferta lui anterioară.

Încă nu era suficient pentru a acoperi cecurile.

"Îți iau magazinele și tu vei face închisoarea", a spus el.

Și atunci l-ai împușcat mortal.

De aproape.

Fumal este mort? -Da.

A fost omorât aseară între orele zece și miezul nopții. Cu un Luger.

Omorât.

Fumal?

Spuneți că nu ați făcut-o?

Nici măcar nu am scos arma din buzunar. N-am îndrăznit.

M-am dus până la Sena și am îndreptat-o spre mine.

În cele din urmă, am aruncat-o în râu.

Duceți-l la celulă.

Nu l-am omorât, domnule.

Dar aș fi făcut-o cu plăcere.

Credeți că spune adevărul?

Sunați secretara.

Cereți-i să găsească pe cineva care să deschidă seiful mâine dimineață.

Asta e tot? -E suficient pentru azi.

Cafeaua miroase bine.

Vrei o ceașcă? -Da, cu plăcere.

Intrați.

Poftim.

E foarte amabil din partea dumneavoastră. Luați loc.

Nu-mi place pesmetul.

Dar când nu ai voie să ieși afară, nu poți cumpăra pâine proaspătă.

Lapte? -Nu, vă mulțumesc.

Puțin zahăr?

Cafea bună.

Asta îmi amintește de ceva. Aveți telefon?

Nu știu pentru cât timp. În spatele dumneavoastră.

Domnișoară Bourges, vă rog. Comisarul Maigret.

Cât timp mai veți locui aici?

Știu că a plătit chiria în avans, dar pentru cât timp? Poate o lună.

Și după aceea?

Bună, domnișoară Bourges. Este un polițist pe stradă, în fața casei.

Vreți să-i dați o ceașcă de cafea?

Și aveți croissante?

Excelent.

Și vreți să spuneți doamnei Fumal și domnului Joseph...

...că trebuie să fie gata la zece?

Vă mulțumesc.

Continuă livrările? -Cine știe?

Ce veți face acum?

Mai am niște bani și haina pe care mi-a dat-o. Ar putea fi mai rău.

Deci aproape tot ce mi-a spus era adevărat? Sunt uimită.

Chiar și că intra la miniștri fără programare?

Aproape că n-a exagerat.

Am mereu astfel de ghinion.

Victor, du-te să o aduci pe domnișoara Louise.

Maury, du-o pe domnișoara Gilloux la birou.

Și spune-mi când este totul gata.

Doriți să mă vedeți? -Într-adevăr.

Sunteți sigură că nu ați uitat să-mi spuneți ceva?

Vino cu mine. -Unde?

Nu departe.

Mașina a fost parcată aici alaltăieri seară, nu?

Nu știu. -Cum așa?

Păi... Cred că da.

Roșiți. -Dar asta nu înseamnă că mint.

Bine atunci. De aici puteați vedea tot ce se întâmpla în birou.

Aș fi putut să văd, dar... -Erați ocupata.

Geamurile se aburesc și nu vezi nimic.

Dacă nu vrei să vezi.

Să-mi arătați camera dumneavoastră.

Cât câștigați?

Salariul mediu al unei secretare particulare.

Chiar și cu salariul lui Félix...

...tot ar fi trebuit să mai strângeți zece ani pentru pensiunea voastră.

Félix pare îngrijorat.

Dacă ar fi o fiară, ce ar fi?

Este gelos, în orice caz.

Toată lumea din această casă avea motive să-l deteste pe Fumal.

Și dumneavoastră.

Nu aveam încredere în el nici cât negru sub unghie, dar să...

A încercat o dată, în biroul lui, să...

...se "distreze" cu dumneavoastră?

Deci știți și asta.

Ce s-a întâmplat?

Ce ați spus dumneavoastră.

S-a "distrat".

Îmi dicta o scrisoare și mi-a cerut să mă dezbrac.

Și?

M-am dezbrăcat.

Sta lângă fereastră.

S-a uitat la mine cu un zâmbet de satisfacție.

Când eram complet dezbrăcată...

...s-a plimbat în jurul meu să mă privească din toate unghiurile...

...fără să mă atingă.

M-a întrebat dacă mai sunt virgină.

Nu i-ați răspuns?

Am roșit.

Iată-mă iar. Nu pot să mă abțin.

A început să rânjească. "Nici măcar nu mai ești virgină."

"Îmbracă-te."

S-a uitat la mine în timp ce mă îmbrăcam...

...mi-a făcut semn să mă așez și a continuat să dicteze.

Greu de digerat, nu credeți?

Mă întreb cum ați putut suporta asta.

Nu-i spuneai nu domnului Fumal, că îți făcea viața imposibilă.

Știe Félix despre asta?

Nu-i veți spune, nu-i așa? -De ce aș face-o? Are o armă?

Nu l-am întrebat niciodată.

Totul este gata, șefule.

Vino la birou.

Spune-i lui Félix să vină și el. Și adu-mi poșta de azi.

Nu este doamna Fumal jos? -Vine.

Ce caută ea aici? Oare nu speră să primească ceva?

Și dumneavoastră?

Duceți-vă să-l aduceți pe portar. Victor.

Știu, nu este nicio scrisoare.

Doamnă, intrați.

Luați loc.

Bine, putem începe.

Deschide-l.

Domnișoară Louise...

Vreți să scoateți totul și să puneți pe birou?

Bijuteriile doamnei Fumal, presupun.

Nu le mai văzusem de ani de zile.

Hârtia pe care o folosea domnul Fumal pentru a-și trimite singur scrisori anonime.

Scrisori anonime?

De ce ar face asta?

Nu știu.

Asta e tot? -Asta e tot.

Cum adică tot?

De ce, domnule Joseph? Mai așteptați ceva?

Cel puțin cincisprezece milioane.

Hoțul.

Așadar, criminalul l-a forțat pe domnul Fumal să deschidă seiful...

...înainte de a-l omorî.

E logic.

Așadar, probabil a fost cineva care avea mare nevoie de bani.

Domnul Fumal era oare genul de persoană care și-ar fi deschis seiful...

...dacă i s-ar fi pus un pistol la tâmplă? Doamnă?

Cu siguranță nu. Nici măcar dacă era pe moarte.

Domnișoară? -Asta m-ar mira.

Domnule Guyonnet?

Domnule Gaillardin?

Domnișoară?

Și dumneavoastră?

Altă ipoteză: criminalul știa combinația.

L-a împușcat pe domnul Fumal și apoi a deschis seiful.

Domnule Joseph, ați fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai domnului Fumal.

Aveți obiceiul să plătiți șpagă.

Așa puteați, de exemplu, să-i tăiați liniile de salvare domnului Gaillardin.

V-am avertizat deja că...

Sunteți sigur că nu știați combinația cifrică?

Am spus deja că nu.

Scoatea banii dimineața și îi punea înapoi seara.

Întrebați-o pe ea.

Și dumneavoastră, doamnă Fumal? Nici dumneavoastră nu știați combinația?

Bijuteriile dumneavoastră erau acolo. Poate ați vrut să le luați.

Tocmai le punea în seif ca să nu am acces la ele.

Ca să nu le pot vinde.

Nebuna.

Și dumneavoastră, domnișoară Bourges?

Cu siguranță v-ați văzut șeful deschizând seiful de zeci de ori.

Poate v-ați amintit combinația.

Și i-ați făcut o vizită, Cine știe?

Împreună cu logodnicul dumneavoastră.

Era suficient în seif pentru a vă completa economiile...

...și pentru a cumpăra pensiunea visurilor voastre.

Am cumpărat-o deja.

Unde? -În Giens.

În Giens.

Pot să vă întreb cu ce bani?

Vă pot spune. Nu este ilegal.

Directorul Măcelăriilor Nordului...

...dorea să cunoască anumite cifre care i-ar fi adus profit suplimentar.

Atunci vă pun întrebarea din nou: De ce ați rămas aici?

Dacă aș fi plecat, domnul Fumal ar fi înțeles...

...că am altă sursă de venit și mi-ar fi pus bețe în roate.

Spunea adesea că are mână lungă.

În plus, nu știam combinația. Nici Félix nu o știa.

Bravo.

Cum adică bravo?

La revedere, doamnă. Domnilor.

La revedere, comisarule.

Am terminat?

Dacă nimeni nu mai are nimic de spus.

Pot să plec?

În aceste circumstanțe, afacerea mea poate încă mai poate fi salvată.

Un inspector vă va însoți la biroul dumneavoastră.

Același lucru este valabil pentru dumneavoastră, domnule Joseph. Vignon vă va urmări îndeaproape.

Poate că sunteți nevinovati, poate că nu.

Rămâneți la dispoziția poliției.

Domnule, doamnă...

Vă mulțumesc.

Domnule Guyonnet, vreți să pregătiți conturile pentru mine.

Ce spuneți? Contabilitatea? Nu o am la îndemână.

Vreți să mi le dați cât mai curând posibil?

A dispărut fără urmă, șefule.

Nu e grav. Asigurați-vă că doamna Fumal rămâne în apropiere.

Ați pierdut ceva?

Nu, pe cineva.

Pe cineva care nu spiona doar pentru șeful său, ci și pentru el însuși?

Pe cineva care v-a sfătuit să fugi.

Mai există o întrebare la care nu ați răspuns.

De ce acele scrisori anonime?

Ca să aibă un motiv să ia legătura cu dumneavoastră?

Legătură?

Da. Ca să aibă relații cu cineva. Cu un străin.

Ca să aibă un prieten.

Atunci a fost probabil dezamăgit.

La urma urmei...

...moartea lui este pentru toți o ușurare.

Nu regret că este mort. Dar nu sunt singura.

A fost un tiran îngrozitor.

Rămân în întregime la dispoziția dumneavoastră, comisarule.

Luați loc, Maigret.

Arătați mai bine. -Mă simt și mai bine, vă mulțumesc.

Aud că l-ați eliberat pe Gaillardin.

Da. Dacă ar fi vrut cu adevărat să-l omoare pe Fumal, ar fi procedat altfel.

Avea un motiv foarte bun, totuși. -Da, dar mai sunt și alții.

Acel Emile Lentin...

Nu ați spus că ar putea fi făptașul?

Am spus, da.

Ascultați...

Am vorbit cu ministrul.

Este de dorit ca Lentin să fie criminalul.

Da, bineînțeles.

Un făptaș care este mort este întotdeauna convenabil.

Niciun proces.

Niciun pericol de dezvăluiri stânjenitoare.

Dumneavoastră ați spus: avea un motiv bun.

Într-adevăr, am spus asta. Un motiv foarte bun.

Și braconierul?

Încă nu aveți știri de la el?

Știam că mă veți găsi.

Spui că era deja mort când l-ai găsit?

Și că ai vrut doar cei 15 milioane?

Ce voiai să faci cu ei, de fapt?

Să i-i dau mamei mele.

Mamei tale? -Ca să se poată întoarce în casa...

...în care locuia când s-a căsătorit.

Fernande.

Mama ta?

Frumoasa Fernande.

Care nu purta chiloti.

Era mama lui Fumal, dar este și mama mea.

Tu ești băiatul pe care tatăl lui Fumal l-a dat afară?

Împreună cu mama mea. Aveam patru ani.

Începeai să semăni prea mult cu tatăl tău adevărat.

Și Ferdinand...

Câți ani avea atunci? -Paisprezece, cincisprezece.

Îl vedeai uneori?

Uneori, când venea să mă necăjească.

Când ați vorbit despre scrisorile de amenințare, m-am gândit:

Altcineva îl va omorî. Este acum sau niciodată.

Și dacă nu aș fi spus nimic...

Am jurat că îl voi omorî când aveam doisprezece ani.

Dacă am face tot ce spunem când avem doisprezece ani...

Mă arestați acum?