Original subtitles

Se scurge ora, dragi prieteni. E timpul să-mi iau rămas-bun,

doar că, de astă dată, cu caracter permanent.

Parcă ieri m-aţi invitat în maşinile şi casele voastre,

dar, mai ales, în inimile voastre.

Când am debutat aici, la WLUV, nu ştiam la ce să mă aştept.

Dar aţi avut încredere în mine şi am pornit în călătorie împreună.

La bine şi la rău, am râs, am plâns,

dar, cel mai important, am iubit.

Îmi voi aminti mereu de voi cu drag, mai ales de Crăciun.

Ţineţi minte să vă ţineţi ochii şi inimile deschise,

fiindcă nu ştiţi niciodată unde vă va găsi iubirea.

Sunt Christina Campbell, WLUV, Chicago.

Uite-o !

Nu se poate ! Serios ? Oameni buni...

Draga mea ! Ştiu. Nu mă stârni.

Au zis că sunt nebun că te-am lăsat în direct.

Îmi amintesc. Un talk-show despre iubire şi relaţii, fără muzică.

- Au zis că nu va funcţiona. - Cât s-au înşelat !

Cu excepţia ta. Ai crezut în mine din prima zi.

Vei realiza lucruri măreţe la New York.

Mulţumesc, Rick, pentru tot.

- Christina, plecai fără să saluţi ? - Nu. Vino aici !

Încă un post sportiv, de parcă de asta are nevoie oraşul.

Nu-mi fac griji, Sharon, ascultătorii mă găsesc în podcast.

Ştiu, dar prezenţa ta la Chicago e deosebită. Eşti o instituţie.

- Christina ! - Scuzaţi-mă.

- Să vii să-ţi iei rămas-bun ! - Aşa voi face.

Cresc prea repede, serios !

Îţi vine să crezi că a fost ultima emisiune ?

Ce-i asta ?

Glühwein, ca să intrăm în spiritul sărbătorilor.

L-am luat când am aflat că postul schimbă formatul.

- Ca să sărbătorim. - Anularea ?

Un nou început.

Haide, nu te bucuri deloc că mergi la New York ?

- Sunt foarte entuziasmată... - Ce ?

- Îmi place ce am construit aici. - Şi mie.

Şi nu se schimbă nimic, în afară de adresă.

Nimeni nu se mută la NY fără schimbări.

Avem cifrele de la podcast, iar cei din New York te adoră.

Ediţia de Crăciun îi va pregăti pentru lansarea de după Anul Nou.

Aş vrea să vii cu mine.

Am mult de terminat înainte.

Dar nu-ţi face griji, plec a doua zi.

Ai timp să te gândeşti la emisiune.

Când ajung, demarăm în forţă.

- Pentru viitor ! - Pentru viitorul nostru.

Da !

Bun aşa. Sunt bine. E-n regulă. Bine.

Grozav !

Ce ai de spus în apărarea ta ?

- Sunteţi bine ? - Da.

Calul a ieşit în mijlocul drumului şi am virat ca să...

O încărcam în rulotă şi a luat-o la goană.

- Unde sunt ? - Cedar Grove, Ohio.

Sigur sunteţi bine ? Pot chema salvarea.

Sunt doar puţin zdruncinată.

Îl sun pe şerif, să vă tracteze.

- Ar fi grozav. - Bine.

Domnule şerif, a avut loc un accident pe Poplar. Da, o maşină.

Bine, mulţumesc, dle şerif. Durează doar câteva minute.

Măcar atât să fac, având în vedere situaţia.

Ce s-a întâmplat ?

Ce ţi-am spus că se va întâmpla, dacă n-o legi pe Spirit.

Credeam că am legat-o. Îmi pare foarte rău !

Se mai întâmplă.

Haideţi să ne dăm din drum.

Grozav. E o idee bună. S-o facem !

Ea e fiica mea, Heather. Eu sunt Corey Henderson. Heather, ea e...

Campbell ! Christina Campbell. Puteţi să-mi spuneţi Christina.

Bine. Heather !

- De la emisiunea radio ? - Îmi ştii emisiunea ?

Dacă o ştiu ? O ador !

Aici aud doar podcastul, dar descarc fiecare episod.

Nu-mi vine să cred ce probleme au,

dar ştii ce să spui.

Îmi place când sună şi povestesc urmarea.

- Da. - Am şi eu canal, Saddlebred,

dar nu vorbesc despre iubire şi relaţii, evident,

ci despre cai, cum e să creşti la fermă.

Vreau să devin influencer.

Îmi spune cineva ce se întâmplă ?

Are o emisiune radio în Chicago. E foarte importantă.

N-aş spune asta.

Oamenii au probleme cu viaţa amoroasă, iar ea le dă sfaturi.

Dar tuturor le place că nu-şi găseşte bărbatul potrivit.

Ce jenant !

E adevărat sau doar pentru emisiune ?

E adevărat, din păcate.

Heather, du-o pe Spirit la rulotă şi leag-o bine de data asta.

Bine. Haide, fetiţo !

Dacă s-a pornit...

- E foarte dulce. - E adevărat ?

- Avem o vedetă printre noi ? - Deloc.

Vine cavaleria.

Bun aşa.

CRĂCIUN FERICIT, CEDAR GROVE

- După tine. - Mulţumesc.

- Bună ! - Steve, mersi că m-ai tractat.

- Doar cai ? - Doar cai.

Fără vaci, găini, capre, flamingi ?

- Flamingi ? La o fermă ? - Nu ştiu.

Sunt lângă ferma de la Lincoln.

M-am gândit că... Nu ştiu. Nu ştiu la ce m-am gândit.

De ce cai ?

Şi eu m-am întrebat la început,

dar mi-am dat seama repede că sunt animale deosebite.

- Sunt cai de curse ? - Nu, de călărie.

Am oferit cazare şi lecţii de călărie,

dar în ultimii ani ne-am specializat în terapie cabalină.

- Asta ne diferenţiază ferma. - Ce e terapia cabalină ?

Calul ajută starea fizică şi mentală a pacientului.

- Dră Campbell ? - Da.

Am veşti proaste despre maşina dv. Pe aici, să vă arăt.

Ia să auzim !

Din păcate, osia din faţă e grav avariată.

- O puteţi repara ? - Îmi pare rău, trebuie înlocuită.

- Cât durează ? - Montajul ? Câteva ore.

- Problema e... - Să ghicesc ! Nu aveţi piesa.

Pot să comand o piesă nouă, dar ajunge peste o zi sau două.

- Da. - Grozav !

Îmi pare rău !

Sun firma de asigurări, să le spun ce se întâmplă

şi să caut cazare, căci se pare că sunt blocată în...

- Cedar Grove. - Cedar Grove. Pentru câteva zile.

Mulţumesc !

- Unde e Christina ? - Dă nişte telefoane.

Stă câteva zile, până îi repară SUV-ul. Ai avut noroc ?

Nu. Hotelul Cedar Grove e plin până la Crăciun,

iar singurul Airbnb pe o rază de 48 km nu mi-a răspuns.

Îmi pare rău ! Proprietarul era puţin ocupat.

Tu deţii "cabana confortabilă Cedar Grove" ?

- Da. - Trebuie să stai la noi !

Mulţumesc, Heather, dar nu cred.

Trebuie ! E mai frumos decât orice hotel. Citeşte recenziile. Nu, tată ?

De fapt, avem o ofertă de Crăciun:

dacă calul nostru opreşte călătorul, cazarea şi masa sunt gratuite.

- Fie, v-aţi ales cu un oaspete. - Bun aşa !

Heather, fă loc în maşină pentru bagajele Christinei.

- Sigur e-n regulă ? - Da, nicio problemă.

- Şi soţia ta nu se supără ? - Soţia mea a murit acum câţiva ani.

- Condoleanţe ! - E în regulă. Mersi.

- Da. - Bine, să mergem !

Bine.

Am ajuns !

Javier, o duci tu pe Spirit la grajduri ?

Mersi ! Bun-venit la Grajdurile Cedar Grove !

Să-ţi arăt împrejurimile !

Las-o să respire.

- Să mergem ! - Bine

Deci mergi. Bun aşa !

- Stau doar eu aici ? - Da.

- Ai toată casa pentru tine. - Ce drăguţ din partea ta. Serios !

Atenţie unde calci !

- Mulţumesc ! - Da.

Uimitor ! Îmi place. Ai dreptate.

- E mult mai bine decât la hotel. - Ţi-am spus !

Da, dar să nu te aştepţi la room-service.

- Te instalezi ? - Nu ! Vreau să-i arăt caii.

Ştii ce ? Am destul timp să lucrez mai târziu.

- Ia-o înainte ! - Să mergem !

Ferma e de mult în familie ?

De trei generaţii. Patru, după ce o preia Heather.

- E mult teren. - Da.

Caii au nevoie de spaţiu să alerge. Cal fericit, stăpân fericit,

boabe de înţelepciune de la ţară.

- Intră ! - Mulţumesc !

Pe aici !

- Uite încă unul. - Mai e unul.

- Relaxează-te. - Bună, băiete !

- O să-ţi placă aici. - Poţi să-l atingi aşa ?

Chiar aşa. Aici adăpostim caii, evident.

Ea e Ginger.

Stăpânii ei locuiesc aproape, dar ea stă aici. Caii nu sunt precum câinii.

Dacă nu-i cunoşti, nu le atingi nasul sau urechile.

Se sperie. N-ai mai atins un cal ?

Nu, n-am mai fost atât de aproape de un cal până azi.

Asta e şansa ta. Haide, mângâie-o !

- Serios ? - Da.

- Ce drăguţă eşti ! - Da, te place.

- Bună, Ginger ! - Încearcă s-o hrăneşti.

- Serios ? - Da. Apropie-ţi mâna.

Ţine degetul mare lipit, de restul se ocupă ea.

Bine.

Dacă hrăneşti un cal, ai un prieten pe viaţă.

Se spune că un câine e cel mai bun prieten al omului,

dar nu vei găsi animal mai loial decât un cal.

- Serios ? - Da. Au o memorie uimitoare.

Mă crezi sau nu, pot purta pică. Uneori mai rău decât oamenii.

Haide ! Vreau să-ţi arăt arena.

- Pe aici. Pa, Ginger ! - Pa, Ginger ! Am primit pupici.

Ţi-am zis să nu te temi.

- Pa, fetiţo ! - I-am simţit mustăţile pe mână.

Te place.

- Bună ! - Bună ! Christina, ea e Jennifer.

E la noi de când socrii mei deţineau ferma.

Vor de mult să scape de mine, dar sunt căpoasă ca un mânz la troacă.

Mă bucur să te cunosc.

Jennifer conduce şedinţele de terapie

şi se ocupă de tot ce ţine de binele cailor.

Vreau să-ţi arăt calul meu. Stai aici, o aduc eu.

Bine.

Jennifer, trebuie să vorbesc cu Javier. Termini turul şi o conduci

la casa de oaspeţi ?

- Cu plăcere. - Grozav. Mersi.

Ne vedem mai târziu. Orice ai nevoie, cere-i lui Jennifer.

- Mulţumesc. Pentru tot ! - Distracţie plăcută !

- E plăcut la vedere, nu-i aşa ? - Nu încercam...

Te tachinam. Corey nu e doar şeful meu, mi-e ca un fiu.

Răposata lui soţie, Susan, mi-a fost ca o fiică.

Mi-a spus că a murit acum câţiva ani.

N-a fost uşor. Dar Corey e dur,

iar cea mică e mai puternică decât pare.

- Am observat. - Christina !

- Ea e Stardust. - E superbă.

E preferata mea, dar nu le spune celorlalte. Devin posesive.

- Ce-i aceea ? - Ce îl diferenţiază pe Saddlebred.

Cameră de şa. Îi permite publicului să mă vadă călărind. Haide, fetiţo !

- Să mergem ! Îţi arăt împrejurimile. - Grozav, mulţumesc !

Mai ai mult ?

Păi, depinde...

Cât de departe e Cedar Grove de NY ?

- Nu înţeleg. - Am avut un mic accident

şi voi sta aici câteva zile.

Câteva zile ? Speram să fiu pregătită până atunci.

Voi fi. Voi face pregătirile aici

şi, când ajung la New York, voi fi gata.

E cineva la uşă. Te sun eu înapoi.

- Bine. Sună-mă mai târziu. - Bine. Pa !

- Bună ! - Îţi place paella vegetariană ?

- Poftim ? - Paella vegetariană. Îţi place ?

- Nu sunt sigură. - Iei cina cu noi oricum ?

- Asta găteşte tata. - Heather, mi-ar plăcea,

- ...dar am mult de lucru... - Te rog !

Bine. Da, mi-ar plăcea. Mulţumesc.

- Grozav ! Pe curând ! - Bine. Ce drăguţă e !

Bună !

Alo ! Corey !

- Instrucţiunile erau greşite. - Ţi-am zis s-o scoţi.

Ştiu, dar reţeta spunea...

Uneori, eu ştiu mai bine.

Cum aşa ?

S-o reparăm ! Ce putem face ? Cum o putem salva ?

- Nu se poate salva. - Dar trebuie !

- Putem mânca salata. - Nu e suficient.

Bună ! Scuze, am bătut, dar n-a răspuns nimeni

şi era descuiat, aşa că...

Ce faceţi ?

- Paella vegetariană. - Paella !

Ce drăguţ ! Mie îmi place pizza,

dar apreciez efortul.

Ţi-aş arăta bucătăria,

dar ai nevoie de mască de gaze ca să intri.

- Să mergem la Chatterbox ! - E un restaurant din oraş ?

E cel mai bun.

Dacă au paella vegetariană...

- Ţi-am spus că o să-i placă. - Ştiţi ce ? Mergeţi voi.

- Dar îţi place acolo. - Trebuie să lucrez la emisiune.

Emisiunea de pe YouTube ? Aş vrea s-o urmăresc, când termini.

Sigur.

- Pot să-ţi aduc ceva ? - N-aş refuza crochetele de brânză.

- Crochete. - Plecaţi !

- Bine. - Distracţie plăcută !

- Deci plecăm. - O seară bună ! Pa !

- Pa ! - Fără băieţi !

E prima dată când aud asta.

Ştii, chestia amuzantă e că sunt un bucătar bunicel.

- Da ? - Da.

- Care e specialitatea ta ? - Coastele.

M-a învăţat mama o marinadă care-ţi lasă gura apă.

Un muzeu !

Nu depăşeşte Institutul de Artă,

dar are cea mai mare colecţie de maimuţe din şosete din lume.

Serios ?

N-aş contrazice Cartea Recordurilor.

Trebuie să-l vizitez înainte să plec din oraş.

În oraş, uneori uiţi.

- Ce uiţi ? - Cât de frumoasă e ţara.

Am fost la Chicago. În centru, de sărbători, e frumos.

Da. Nu mă înţelege greşit, iubesc oraşul.

Dar aici... E magic.

Da.

Hade sus, e mai puţin aglomerat.

- Sună bine. - Bine.

Două persoane, sus, vă rog.

- Mulţumesc. - Corey !

Laura ! Ce mai faci ? Christina, ea e Laura, Laura Hall.

- Bună ! - Cumnata lui.

Da. O cazăm pe Christina peste noapte.

Spirit a provocat un mic accident, măcar atât să facem.

Pe lângă oferta pentru cină.

- Domnule ? Masa dv e pregătită sus. - Mulţumesc !

- Mi-a părut bine să te văd, Laura. - Tot trebuie să vorbim.

Desigur.

Poftă bună !

Am simţit puţină tensiune jos ?

Nu, doar probleme de familie. Nu vreau să te plictisesc cu detalii.

Fie. Dar, dacă vrei să vorbim, ştiu pe cineva care ştie să asculte.

E bine de ştiut.

Ferma era a părinţilor soţiei tale ?

Da, aşa ne-am cunoscut. M-am angajat într-o vară,

gândind că va fi o slujbă de o lună, şi n-am mai plecat.

- Te-ai îndrăgostit. - Da, de Susan.

- Ne-am căsătorit anul următor. - Cât timp aţi fost căsătoriţi ?

Puţin peste zece ani. După ce a murit, lui Heather i-a fost greu.

Tuturor ne-a fost greu. Jennifer ne-a recomandat terapia cabalină.

Avea ceva experienţă, văzuse că funcţionează.

Se pare că a ajutat-o pe Heather să se vindece.

Dar Heather a crescut cu cai.

Da, dar nu-i plăcea ferma, ca mie şi mamei ei.

Îi plac reţelele sociale şi jocurile video, ca amicii ei.

Da, dar nu era doar terapia.

Cred că e fiindcă că avea ceva tangibil, care o lega de mama ei.

Iar acum oferiţi aceeaşi terapie şi altora.

Cât de mult putem. Şi, oricât de satisfăcătoare a fost,

n-a fost succesul financiar la care speram.

Am luat împrumuturi, am îmbunătăţit proprietatea,

inclusiv casa de închiriat. M-am gândit că ne va spori venitul.

Corey, nu te pot lăsa să-mi plăteşti şederea, ştiind toate astea.

Eşti amabilă, dar, dacă câteva zile ajută gradul de ocupare,

problemele sunt mai mari decât credeam.

- Iată-mă vorbind întruna. - Nu, nu mă deranjează.

Laura m-a presat să vând, şi am primit câteva oferte.

Credeam că v-a rămas ţie şi soţiei.

Da, dar Laura are 50% din acţiuni.

Şi e o clauză care-i permite să vândă,

dacă oferta depăşeşte valoarea de piaţă.

Sunt aici doar de o zi.

Să locuieşti aici de ani de zile, nu-mi pot imagina cum e să renunţi.

Nu e vorba doar de bani, munca pe care o facem e importantă.

Nu găseşti uşor lucruri bune, în ziua de azi.

Foarte bună însă.

Poate mai bună decât paella vegană. A fost o idee bună să ieşim.

- Ţi-am spus eu. - Aici stau eu.

Arată bine.

- M-am simţit foarte bine. - Da, şi eu.

Mersi că m-ai lăsat să te bat la cap. N-am prea exersat.

Meseria mea e să vorbesc, să ascult a fost o schimbare plăcută.

Dacă ai nevoie de mine, ştii unde sunt.

- Ştiu. - Noapte bună ! Somn uşor !

Noapte bună !

- Bună, puştoaico ! - Deci ?

Păi, crochete, cum ai cerut, cu sos separat.

- Cum a fost cina ? - Cina a fost bună.

- Cum a fost Christina ? - Şi Christina era drăguţă.

- Ce înseamnă asta ? - Am făcut curat, apropo.

Nu răspunzi ? Bun aşa. Mulţumesc.

Merg să pun nişte pături pe cai.

- Bine. - Să nu stai până târziu.

- Nu. - Te iubesc !

Şi eu te iubesc !

- Ce e ? - Dormeai ?

Da, sigur că dormeam, e doar... Vai de mine !

- Tu nu dormi atât. - Ştiu.

Dar nu sunt niciodată într-un loc fără claxoane

şi vecini care ţipă.

Maşina ajunge imediat. Îmi spui ideile pentru emisiune ?

- Da, absolut ! - Pari pe jumătate adormită.

Nu, sunt bine. Am stat trează până târziu gândindu-mă...

...la idei de emisiune.

În fine, aş vrea să încep cu...

Christina ! Christina, eşti trează ?

- Ce naiba se aude ? - Christina ?

- Doar un bărbat pe un cal. - Un ce ?

Aliyah, poţi aştepta o clipă ?

- Bună ! Ai dormit bine ? - Prea bine.

Vrei să vezi cum ne câştigăm pâinea ?

Lucrez.

Ai toată ziua la dispoziţie. Haide !

Ne vedem la arena interioară.

Bine.

Să mergem !

- Scuze. - Christina...

- Ce ? - Du-te !

Cum adică ?

Putem face asta mai târziu, când ajung la noul apartament.

- Eşti sigură ? - Nu poţi lăsa un cowboy să aştepte.

Mersi, Aliyah. Şi drum bun !

M-ai trezit la realitate, azi-dimineaţă.

- Salut ! - Bună ! Ce-i asta ?

Haide să-ţi arăt cu ce ne ocupăm !

- Bună ! - Bună ! Delilah, îl ştii pe Corey.

- Ea e prietena noastră, Christina. - Bună, Delilah !

O scoatem pe Stardust la plimbare ?

Aşa.

Pe aici. Bravo !

Delilah are autism. Nu vorbeşte.

Când a venit la noi, nici nu cobora din maşină.

Nu ne privea în ochi.

Acum, nu trebuie să i se mai spună ce să facă.

Are grijă de cal ca şi cum ar fi al ei.

E incredibil.

Poate nu pare mult, dar a progresat mai mult în câteva şedinţe

decât în anii de terapie individuală.

Acum, părinţii o aduc de două ori pe săptămână.

Înţeleg de ce locul acesta înseamnă atât de mult pentru tine.

Haide, vreau să-ţi mai arăt ceva !

- Pa ! - Pe aici.

- Unde mergem ? - Acum e rândul tău.

- Să ce ? - Să călăreşti, ce altceva ?

- Nu, nu-mi plac caii. - De unde ştii ?

Dacă stau departe de beton, am emoţii.

Nu-ţi face griji, am calul perfect pentru tine.

- Cred că v-aţi cunoscut deja. - Stai, e cumva...

Spirit. Are 25 de ani, adică 75 în ani de cal, deci e bătrână.

Grozav ! E mioapă şi are probleme cu genunchii.

E lentă şi de încredere. Nu-ţi face griji, te voi ajuta.

- Vorbeşti serios. - Vorbesc serios.

- Bine. - S-o facem !

Te ridic şi te prinzi de corn cu stânga.

Aici sus. Îndoaie piciorul.

- La trei, te ridic. - Bine.

- Eşti gata ? - Da.

Unu, doi, trei ! Întoarce piciorul drept.

- Aşa ! - N-a fost ciudat.

Arăţi bine. Te punem pe scări.

- Ţi-a intrat şi celălalt picior ? - E bine.

- Ţine frâiele. - Bine.

Spirit are grijă de tine. Nu pleca nicăieri, revin imediat.

- Nu pleca nicăieri. Nu te mişca ! - E independentă.

- Nu te mişca. - Stai !

Bun aşa. Stai !

Cum te simţi ?

M-ar putea arunca oricând.

Ar putea, dar n-o va face. Gata, plecăm. Eşti gata ?

Strânge picioarele, fă ca mine. Am pornit !

- Ai un talent înnăscut ! - E uimitor.

Am pornit ! Văcăriţă te fac !

Uită-te la noi !

Toată noaptea trecută am vorbit despre mine.

Vreau să aflu despre Christina Campbell.

- Ce vrei să ştii ? - Totul.

Până acum ştiu doar că înainte se temea de cai

şi că e adorabilă când e agitată.

E adevărat ca a spus Heather ?

Ce anume ?

Că te pricepi să dai sfaturi,

dar nu şi să le urmezi pe ale tale.

Am conchis că bărbaţilor nu le plac femeile sincere cu ceea ce simt.

Sau poate că unii nu sunt făcuţi să găsească iubirea adevărată.

Nu cred asta. Nici tu nu crezi.

E locul meu preferat de la fermă.

E frumos.

Da, este.

- Christina Campbell ! - De la Dakota K.

Bună !

Încă n-au trimis piesa.

- Glumiţi ! - Din păcate, nu.

Aţi spus doar o zi sau două.

- Mai durează câteva zile. - Bine.

- Îmi pare rău ! - Sigur.

Mă sunaţi imediat ce soseşte ?

- Da, doamnă, aşa fac. - Grozav !

Mulţumesc mult ! Era Edgar, de la service.

- Veşti proaste ? - Piesa care să sosească

n-a venit, aşa că mai durează câteva zile.

Ce păcat !

Ar trebui să mă întorc, să sun producătoarea şi s-o informez.

Ţi-aş propune să ne întrecem, dar mă tem că leşini pe drum.

Ţi-e teamă că leşin ?

Nu mă cunoşti atât de bine pe cât crezi.

Bun aşa.

- Bună ! - Veşti proaste.

A sunat mecanicul. Piesa care trebuia

să sosească pleacă abia mâine.

Eşti în Ohio, nu în Siberia. Nu poate dura atât să ajungă o piesă.

Îţi spun ce mi-au spus.

Intrăm în emisie în câteva zile.

Scopul ediţiei e să stârnească interesul înainte de sărbători.

Ştiu, n-am vrut să fiu blocată aici.

Nu voiam să-ţi spun asta, dar trebuie să mergi la NY acum.

Nu mai aştept. Ori iei maşina aşa,

ori trimiţi pe cineva după ea.

Ştiu, ai dreptate. Bine.

Îţi rezerv un zbor pentru mâine ?

Nu, o fac eu, e-n regulă. Îi spun mâine.

Regret, ştiu că nu e ideal, dar nu există altă cale.

E-n regulă. Ne vedem mâine.

- Da. - Bine.

- Dar trebuia. - Luna trecută a fost tractorul.

Acum e liftul. E doar o chestiune de timp până se mai strică ceva.

Ce să zic ? E întreţinere.

Lăsând reparaţiile, abia ţinem ferma. Trebuie să reducem costurile.

- Ştiu. - Da ?

- Şi fac tot ce pot. - E clar că nu e suficient.

- Christina ! - Bună, Heather ! Tatăl tău e acasă ?

Nu, tocmai a plecat. Vrei să intri ?

- Da, mersi ! - Bine.

Chiar s-a încălzit !

Vrei o cafea ? Nu ştiu s-o prepar, dacă poţi tu.

- Ce drăguţ ! Nu, mulţumesc. - Ia loc !

Am văzut o maşină plecând acum câteva minute.

Era mătuşa Laura. Iar s-a certat cu tata.

- Regret să aud asta. - Aceleaşi probleme.

Vrea ca el să vândă ferma, iar el nu vrea.

- Cred că ţi-e greu. - Asta e.

- Ce-i asta ? - Lucram la emisiunea mea.

- Pot să văd ? - Serios ?

- Desigur ! - N-am postat-o, încă editez.

Am înţeles. Ia să văd !

Saddlebred, unde vorbim despre cai. Veniţi cu mine la ferma familiei,

să vedeţi lucrurile minunate pe care le facem.

Săptămâna aceasta vorbim cu Virgil,

veteran al programului de hipoterapie.

- Ai crescut în preajma cailor ? - Nu sunt cai, de unde mă trag eu.

- Şi anume ? - Din estul Clevelandului.

- Pot întreba, ce-i cu braţul ? - Ar fi greu să nu observi.

Presupun. Dar nu asta contează.

Contează ce văd toţi, mai puţin caii.

Oamenii văd un om care s-a sacrificat pentru alţii.

Heather, e foarte bună !

- Crezi ? - Da. Ai talent.

Nu e uşor să vorbeşti aşa cu oamenii.

- Crezi că am rizz? - Rizz?

- Carismă. - Clar ai rizz !

Mai important însă, ai empatie.

Nu te teme să te arăţi vulnerabilă.

- Publicul se conectează cu tine. - Nu-ţi face griji.

Am multă empatie, mai ales după experienţele trecute.

Eşti foarte puternică.

Mulţumesc. Dar adevărul e că, după ce a murit mama,

toată lumea voia să ştie cum sunt, dar eu îmi făceam griji pentru tata.

- Serios ? - Nu vorbea despre asta,

dar îmi dădeam seama cât de mult suferea.

N-am ştiut cum să-l ajut să meargă mai departe.

- Ce s-a întâmplat ? - Heather, trebuie să plec.

- Îi spun tatei că ai fost aici ? - Da, te rog.

- Spune-mi că eşti la aeroport. - Am o idee.

Spune-mi că are legătură cu teleportarea ta la New York.

Vreau să fac emisiunea de aici, din Cedar Grove.

- Aliyah ? - Te-am auzit.

Îţi dau un minut să-ţi vii în fire.

Nu, e foarte logic.

De ce are emisiunea succes ?

Eşti o gazdă grozavă.

Mulţumesc, dar nu. Nu ne temem să fim sincere.

- Aşa, şi ? - Asta vreau să fac de aici.

Vreau să-l prezint pe Corey. Şi-a pierdut soţia acum câţiva ani.

Christina, ai fost vocea oraşului Chicago,

iar acum, sper, a New Yorkului. Eşti fata tipică de la oraş.

Nu e vorba de geografie. E vorba de emoţie şi de povestea lui.

Povestea lui e cât se poate de emoţionantă.

Să mergi mai departe după o pierdere, mai ales de sărbători.

- Ar putea funcţiona. - Nu, va funcţiona.

Doar că n-o vom face în direct. Înregistrez interviurile,

îţi trimit înregistrarea, o edităm împreună şi o lansăm ca podcast.

Crede-mă, ştiu ce fac.

Nu te contrazic. Mereu ştii.

Vrei să faci o emisiune, Ahile ? Da ?

În niciun caz !

- De ce nu ? - N-o să-i pese nimănui.

- Publicului meu o să-i pese. - Sunt o persoană discretă.

Nu trebuie să vorbeşti despre ce te deranjează.

Vezi tu, asta e problema. Nu-mi place să vorbesc despre nimic.

Vorbeşti despre cai, despre terapia cabalină,

despre oamenii pe care îi ajută.

E altceva, nu e un subiect personal.

E foarte personal pentru cei pe care îi ajută.

Nu la asta mă refer, ci...

Ştiu ce vrei să spui şi nu vreau să te mint.

Vom vrea să vorbim despre pierderea ta, dar şi despre afacere

şi ajutorul adus. Vreau să arăt imaginea de ansamblu.

Te rog, tată !

- Voi doi negociaţi la sânge. - Deci accepţi ?

- Da. - Da, acceptă !

Dar numai datorită hipoterapiei. N-ar fi corect să ratez ocazia.

E motiv de sărbătoare. Astă-seară, vă pregătesc cina.

- Nu e nevoie. - Ştiu, dar vreau.

Doar un prost ar refuza o masă gătită în casă.

- E înţelepciune de la ţară ? - Cred că e înţelepciune universală.

Tata e foarte binedispus în ultima vreme.

Crezi că e încântat de emisiune ?

Da, de emisiune.

Am luat tot ce voiai ?

- Nu mănânc cu voi în seara asta. - Nu ?

- Nu, am planuri. - Planuri mari ? Cu un băiat ?

- Doar prieteni. - Da.

Vrei o şapcă la întâlnire ?

- Termină ! - Şapca e de vânzare ?

- Termină ! - Nu, scuze !

Nu ?

- Noroc ! - Mulţumesc.

Grozav vin, mulţumesc !

Cu plăcere. Christina, voiam să vorbesc cu tine despre ceva.

M-am gândit la emisiune, şi am îndoieli.

De ce ?

Nu vreau să fac ceva ce ar putea păta memoria lui Susan.

Înţeleg foarte bine.

Şi nu vreau să presupun că ştiu cum ar gândi sau simţi soţia ta,

dar îţi promit că îi vom cinsti amintirea.

Corey, sunt cunoscută pentru faptul

că-mi tratez invitaţii cu respect.

Mă mai gândesc, bine ?

Da. Nu te grăbi.

- Mulţumesc pentru asta. - Cu plăcere.

Mulţumesc pentru cină şi că m-ai ascultat.

Bun aşa.

- Corey ? - Da.

Eu doar...

- Voiam să-ţi urez "Noapte bună !" - Bine.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Trebuia să-l sărut.

- Bună, tată ! - Ai venit devreme.

- Te-ai distrat ? - A fost bine. Unde e Christina ?

E la casa de oaspeţi.

- A fost bună cina ? - Cina a fost bună.

I-am spus că am dubii în privinţa emisiunii.

Ce ? De ce ?

- Din cauza mamei tale. - Ce-i cu ea ?

- Era o persoană retrasă. - Era o persoană pasională.

Nu e nimic rău în a spune cât de mult ai iubit-o,

mai ales dacă iese ceva bun.

Dacă situaţia ar fi invers, ai vrea s-o facă mama ?

- Desigur. - Poftim !

Dar, mai important, mama ar vrea să fii fericit.

Sunt fericit.

Noapte bună, tată !

Auzi... ?

Când ai devenit aşa deşteaptă ?

Mereu am fost deşteaptă, la fel ca părinţii mei.

- Suntem gata. - Mi le pun ?

- E pornit ? - Da, e pornit.

- Încă n-am început să înregistrez. - Bine.

Încearcă să uiţi de microfon. Uită-te la mine,

prefă-te că avem o discuţie obişnuită.

Doar noi doi, lângă iaz.

- Trebuie să răspunzi ? - Nu.

- Sigur ? - Da.

Bine.

- Eşti gata ? - Da.

Bine.

Sunt Christina Campbell din Cedar Grove, Ohio.

Sunt la ferma Cedar Grove cu proprietarul, Corey Henderson.

Deşi v-aţi aştepta să apară o fermă cu grajduri,

padocuri şi o păşune, Cedar Grove are ceva special.

De ce e Cedar Grove diferit ? E foarte inimos.

I-a oferit un spaţiu sigur în care să înveţe şi să crească.

E o moştenire creată din dragoste.

Cele mai vechi amintiri sunt legate de cai.

S-au dezvoltat mult, de-a lungul anilor,

iar acum, prin hipoterapie, schimbăm vieţi.

După ce am părăsit armata, nu mi-a mers bine.

- Îmi spui ? - I-a fost greu,

- ...vă daţi seama. - Terapia a ajutat ?

Mai mult decât credeam. Acum mă ajută

să răspândesc vestea. Are propria emisiune pe YT,

despre cum e să trăieşti la o fermă,

iar oamenii încep să se uite.

- Cred că eşti foarte mândru. - Sunt mândru de tot ce face.

Care e cea mai veche amintire la o fermă cu cai ?

Mama mă punea în faţa ei, în şa,

şi-mi arăta ferma.

Cred că te-ai adaptat ca raţa în apă.

- Imediat. - Da !

De ce sunt caii deosebiţi, faţă de alte animale ?

Mă simt iar în largul meu, în preajma acelor cai.

Legătura cu caii.

Nu-mi pot imagina să fac altceva.

Mulţumesc, Jennifer, că ţi-ai făcut timp să vorbeşti cu mine !

Pot să te întreb despre soţia ta ?

Da. Susan era antrenor la a treia generaţie.

Avea o abilitate înnăscută de a înţelege animalele.

Odată am luat o iapă bătrână, Magnolia, o iapă salvată.

- Ce e un cal salvat ? - Un cal maltratat sau neglijat.

Aflăm de ei de la autorităţile locale sau prin operaţiunile de protecţie.

Susan a adoptat-o imediat. Recuperarea a devenit misiunea ei.

Iniţial, am crezut că va trebui s-o eutanasiem, dar într-o lună,

- ...Magnolia a început să sară. - E incredibil.

- Da. - Avem o problemă.

Opoziţia altor ferme din zonă ?

S-ar putea să reclame la şedinţele de consiliu,

dar toate proiectele noi au fost aprobate.

Impactul asupra mediului ?

Ferma a funcţionat conform regulilor federale. Nu vor fi surprize.

E bine pentru acţionari şi locuitori.

- Desigur. - Ce crezi că faci ?

Dl Summers, Great Lakes Development.

Încântat, Corey. Ai un aranjament impresionant.

Nu poţi aduce pe cineva fără să-mi spui.

- E o muncă... - Te-am sunat şi ţi-am scris.

- N-am dat de tine. - Aşteaptă !

Aştepţi să te sun şi să programez o dată.

Dl Summers e pregătit să-ţi facă o ofertă foarte generoasă.

- Iar eu sunt pregătit s-o refuz. - Nici n-ai auzit-o.

Nu mai fi încăpăţânat.

- Ascultă măcar. - De ce ?

S-ar putea să-ţi placă.

E clar că aveţi de discutat.

Sunaţi-mă când sunteţi gata să accepţaţi o ofertă. Scuzaţi-mă !

Stewart !

Grozav ! Pur şi simplu grozav !

Ai alungat un potenţial cumpărător.

- Mereu avem unul. - Nu ca acesta.

- De ce e diferit ? - Puteam să fac afacerea fără tine.

Aşa e. Atât de mare era oferta.

- Laura... - Corey, nu încerc să-ţi fac rău.

Mă gândesc doar la binele tău. Ştiu că mai sunt câţiva ani,

dar cum vei plăti facultatea ?

- Găsesc eu o cale. - Nu cu veniturile actuale.

Văd extrasele contabile.

E mai bine să vindem acum, cât preţurile sunt mari şi stabile.

Amândoi cunoaştem oameni, familii, care au pierdut totul.

Nu vreau să ţi se întâmple şi ţie. Cel mai bine ar fi să vindem acum.

Asta ar fi făcut Susan.

Şi asta ar fi vrut să faci.

- A fost ciudat. - Da, poate fi aşa uneori.

- Eşti bine ? - Da.

Sigur ?

- Crezi că se va întoarce ? - Aşa credeam, dar cine ştie ?

Da...

Mă duc să-l caut.

Bună, Jennifer !

- Nu ne plictisim, nu-i aşa ? - Deloc. L-ai văzut pe Corey ?

Am crezut că a revenit să termine interviul.

- Nu, nu s-a mai întors. - E un singur lucru de făcut.

Urcă şi caută-l.

Nu !

De ce nu ? Te-ai descurcat bine ieri.

Da, fiindcă eram cu Corey, dar nu pot face asta singură.

Vrei să-l găseşti sau nu ?

Ia te uită ! Orăşeanca ştie să călărească.

- Ştii că învăţ repede. - Da.

- Ştiu că vrei să termini emisiunea. - Nu pentru ea îmi fac griji.

- Poate ar trebui să vând ferma. - Vrei să vinzi ferma ?

Dacă vreau ? Sigur că nu.

Dar în viaţă nu faci mereu ce vrei.

Poate că Laura mă înnebuneşte, dar are dreptate.

Ferma nu aduce bani. Nu destui, oricum.

- Ce crezi că ar trebui să fac ? - Nu e treaba mea să am o părere.

Deci dai sfaturi doar în eter, nu şi în persoană ?

E diferit când cunoşti persoana...

...când îţi pasă de ea.

Nu-ţi pot spune ce să faci, Corey, chiar nu pot.

Nu uita că nu eşti singurul la care trebuie să te gândeşti.

Heather ? Numai la ea mă gândesc.

Atunci nu uita că aici

a început terapia care o ajută.

Şi aici realizează emisiunea care înseamnă mult pentru ea.

E acasă.

Şi e locul în care se simte legată de mama ei.

Da.

- Vrei să termini de înregistrat ? - Doar dacă eşti pregătit.

Haide, să mergem !

Acesta e secretul, nu-i aşa ?

Să găseşti voinţa de a merge mai departe după o pierdere.

Am avut norocul să găsesc o dată iubirea adevărată.

Unii oameni n-au parte de aşa ceva. Ar trebui să fiu recunoscător.

Poţi fi recunoscător şi deschis posibilităţilor.

Aşa o fi, dar nu s-a întâmplat... Încă.

- A fost grozav. - Asta e tot ?

Asta e. Dacă nu-ţi vine altă idee.

- Şi acum ? - Acum, voi trimite fişierele audio

producătorului meu şi vom face minuni.

Mulţumesc !

Aşa o fi, dar nu s-a întâmplat... Încă.

- Spune-mi ! - E aur curat !

Da ? Oare va plăcea la New York ?

Cred că va plăcea oriunde.

Christina, vorbeşti despre lucruri universale.

Toţi am trăit iubire şi pierdere, că e la New York,

Chicago sau... Stai, unde ziceai că eşti ?

- În Cedar Grove. - ...la Cedar Grove.

Ai notiţele mele, ai interviul brut, fă-ţi treaba.

- Christina... - Da ?

Când ajungi la New York, vreau să-mi spui totul despre Corey.

Cum adică ?

Ai dat mii de interviuri. Nu poţi mima o asemenea legătură.

- Asta înseamnă să fii profesionist. - Ba nu, ci să te îndrăgosteşti.

N-o să fac asta acum. Nu, deloc ! Te sun mai târziu.

Bine.

Bun-venit la Muzeul Maimuţelor !

- Bine. - Mulţumim de vizită.

Sărbători fericite !

Dintre toate muzeele cu maimuţe din şosete din lume !

Am vrut să intru şi aseară.

- Toată lumea vrea. - Da.

- Iau un cadou. - Nu dai greş cu o maimuţă.

Aşa e.

Îi vreau doar binele lui Corey.

Şi crezi că el nu ştie ce e mai bine ?

Corey are multe calităţi, de aceea s-a măritat sora mea cu el.

- Dar nu se pricepe la afaceri. - Crezi că a fost o ofertă bună ?

Ştiu că a fost o ofertă bună, cea mai bună pe care am primit-o.

Dacă pentru Corey nu banii sunt cel mai important lucru ?

Până la urmă, trebuie să înfrunte realitatea.

Veniturile scad, cheltuielile cresc. Nu e sustenabil.

- Avem împrumuturi de plătit. - Aş vrea să-l pot ajuta.

Cred că l-ai ajutat deja.

Heather spune că nu l-a văzut aşa fericit de ani buni.

Ar trebui să plec.

- Laura, pot să te întreb ceva ? - Sigur.

Corey mi-a explicat structura financiară a fermei.

Dacă o ofertă e peste o anumită sumă...

...nu ai nevoie de acordul lui ca s-o vinzi.

- E adevărat. - Şi aşa a fost ?

- Mult peste. - Şi n-ai vândut ?

Există alegeri inteligente şi alegeri corecte.

Uneori sunt acelaşi lucru. Atunci e uşor să iei o decizie.

Şi când nu e ?

Depinde de persoană.

Da, aşa e. Mă bucur că te-am întâlnit.

Şi eu.

- Crăciun fericit ! - Crăciun fericit !

- Alo ? - Christina Campbell ?

- La telefon. - Am veşti bune.

- Piesa a sosit azi-dimineaţă. - Serios ?

- Da. Scuze din nou pentru... - E grozav.

- E gata la prima oră. - Mulţumesc !

- Mulţumesc ! - Veniţi oricând.

Vin mâine. Mulţumesc !

- Corey ! - Bună ! Bună dimineaţa !

Voiam să văd dacă luăm micul-dejun,

- ...dar n-am vrut să te trezesc. - Ce drăguţ !

Am venit să-ţi spun ceva.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu chiar.

Au sunat de la atelier, au primit piesa.

- Maşina mea va fi gata mâine. - Bine.

- Voiam să-ţi spun. - Da, mulţumesc.

Ar trebui să merg să-mi fac bagajele.

Desigur.

Christina !

- Nu pleca. - Trebuie.

- I-am spus lui Edgar că vin mâine. - Nu pleca din Cedar Grove.

Corey !

E o mare nebunie ?

Nu, nu e cea mai mare.

Timpul petrecut cu tine şi Heather...

N-aş schimba pentru nimic în lume.

Nu trebuie să se termine.

Viitorul meu e la New York.

Dacă postul n-ar fi schimbat formatul, ai fi plecat din Chicago ?

Nu sunt sigură.

Dar te mutai la New York din cauza unor circumstanţe atenuante, da ?

Cred că da.

Acestea nu sunt circumstanţe atenuante ?

Nu credeam că voi mai găsi pe cineva la care ţin atât de mult.

Corey ! N-o să te mint că nu simt nimic pentru tine,

pentru că simt.

- Dar n-ar merge. - De ce nu ?

Pentru că viaţa ta e aici, la fermă, cu Heather,

şi nu e loc pentru...

Nu mă reprezintă.

Pentru cineva căruia îi place să le spună altora să rişte,

să creadă în dragoste, se pare că nu eşti dispusă să faci asta.

Trebuie să plec. Îmi pare rău !

Ştiu, amice.

- Bună ! - Christina ?

- N-am vrut să te deranjez. - Nu fi prostuţă.

Tocmai încheiam pe seara asta. Îl cauţi pe Corey ?

Nu. Mă plimbam şi am văzut luminile aprinse, aşa că...

În plus, nu cred că Corey vrea să mă vadă acum.

E clar că nu eşti la fel de băgăcioasă ca mine.

Nu e asta. Doar că amândoi sunteţi atât de transparenţi.

Te-ai îndrăgostit, dar crezi că viitorul e la NY şi nu renunţi

pentru o posibilă aventură temporară.

Corey vrea să rămâi, dar oricât de mult ţine la tine,

tot nu e sigur că poate trece peste Susan

şi ştie că nu eşti genul care să facă compromisuri. M-am descurcat ?

- Uimitor ! - Am fost căsătorită odată.

- N-a mers. - Regreţi ?

Îl voi iubi mereu. Dar nu, a fost decizia corectă.

Mi-am urmat inima. Dacă faci asta, nu poţi da greş, orice ai decide.

Mulţumesc, Jennifer ! Mulţumesc !

Da !

- Bună. - Bună !

Voiam să-mi iau rămas-bun.

- Pleci aşa devreme ? - Da, e un drum lung.

Am vorbit şi cu Heather. A promis că-mi ascultă emisiunea.

- Eu am promis să mă abonez la a ei. - Va aprecia, sunt sigur.

Corey, dacă vii vreodată la NY...

Christina, am multă treabă.

Asta e tot ? Ne luăm rămas-bun ?

- Eu nu plec nicăieri. - Corey, trebuie să înţelegi...

Înţeleg. Înţeleg prea bine.

Sper să găseşti ce cauţi, la New York.

Pune-mă la curent !

Ieri m-am întâlnit cu Phil, managerul postului.

Apoi am luat prânzul cu alţi producători.

Inginerul-şef mi-a făcut turul studioului.

Cică e geniu tehnic, ceea ce se confirmă,

fiindcă n-am înţeles nici jumătate din ce spunea.

- Priveşte ! - Uimitor !

Stai să vezi studioul !

Ce părere ai ?

E cel mai frumos studio pe care l-am văzut !

Să ţi-l prezint pe Phil. Vei petrece mult timp aici, în curând.

Da !

Aici eraţi !

Phil, ţi-o prezint pe Christina Campbell.

- Inima Chicagoului. - Nu mai e cazul.

Christina, el e directorul postului, Phil Curran.

Mă bucur să asociez, în sfârşit, o figură vocii.

Sunt foarte fericit că eşti aici.

Phil a ascultat mixajul final al emisiunii.

Dacă tot apare diseară.

Mi-a plăcut la nebunie, Christina !

E un mod grozav de a lansa emisiunea.

- Mă bucur că simţi asta. - E un loc interesant.

- Cedar Grove. - Cedar Grove. Ce se spune ?

E frumos, dar n-aş vrea să locuiesc acolo.

Aşa se spune, nu-i aşa ?

Bine aţi revenit la emisiune !

Am vorbit cu Corey Henderson, de la ferma Cedar Grove.

Soţia ta, Susan, decedat de sărbători ?

Da. Cu două săptămâni înainte de Crăciun, am simţit că e pierdută.

Când lucrezi la fermă, nu ai mult timp liber.

Mereu e ceva de făcut.

De sărbători ne relaxam. Petreceam timp împreună, ca o familie.

Dar, brusc, tradiţiile noastre s-au schimbat.

Ne-a fost greu tuturor. Fiica mea, Heather, e dură,

dar i-a fost greu, după cum vă puteţi imagina.

Hipoterapia a ajutat ?

Da, mai mult decât credeam.

Iar acum mă ajută mai mult decât oricine să răspândesc vestea.

Are propria emisiune pe YouTube, Saddlebred,

unde vorbeşte despre viaţa la ferma Cedar Grove.

Nu se poate !

Acesta e secretul, nu-i aşa ?

Să găseşti o cale să mergi mai departe după o pierdere.

Am avut norocul să găsesc iubirea adevărată o dată.

Unii nu au parte de aşa ceva. Ar trebui să fiu recunoscător.

Poţi fi recunoscător şi deschis posibilităţilor.

Aşa o fi, dar nu s-a întâmplat... Încă.

Unde ai fost ? Am încercat să te sun.

- N-am auzit telefonul. Ce e ? - Au venit cifrele de peste noapte.

- Şi ? - Cât se poate de bine !

- Grozav. - Ce s-a întâmplat ?

- Nimic. - Haide !

- Christina ! - Da ?

Îţi sunt producătoare şi cea mai bună prietenă de peste zece ani.

- Ştiu când ceva nu e în regulă. - Corey m-a rugat să rămân.

Şi am vrut, chiar am vrut.

Dar, până la urmă, n-am putut s-o fac.

Sigur că n-ai putut. E o ocazie unică în viaţă.

Da, ştiu. O şansă unică.

Ştiu ce simţi pentru Corey, am auzit interviul.

Dar avem o emisiune nouă de săptămâna viitoare,

la New York.

Poate că nu e nevoie să fie aşa.

Ce părere ai ?

Nu aşa mi-am imaginat începutul parteneriatului nostru.

Dar, dacă cifrele rezistă, sau dacă scad cu mai puţin de 50%,

mi-ar fi greu să-ţi dictez ce să faci.

- Cifrele nu mint. - Şi nici inima.

M-am hotărât.

Discutăm detaliile altă dată.

Deocamdată, mai bine îţi urez succes.

- Nu te voi dezamăgi. - Mă asigur eu.

Oamenii te iubesc, Christina. Ai o emisiune grozavă.

Crăciun fericit şi pregăteşte-te să zdrobeşti concurenţa !

Mulţumesc, Phil !

Va fi un Crăciun cu zăpadă anul acesta, o simt.

Cred că ai dreptate, puştoaico. Se pare că va ninge.

Ştii ce ? Nu mă aşteptaţi. Vreau să pun pături pe cai, în caz că ninge

- Nu, stai jos. Mă ocup eu. - Eşti sigur ?

Da. Mâncaţi. Mă întorc imediat.

Ştiu, şi mie mi-e dor de ea.

Şi mie de tine.

Nu trebuie să spui nimic.

Ce cauţi aici ? Ar trebui să fii la New York.

E ciudat, când am fost la New York,

m-am gândit că ar trebui să fiu aici cu tine şi Heather.

- Ai avut dreptate, mi-a fost frică. - Nu contează, acum eşti aici.

Şi nu plec nicăieri.

Şi emisiunea ?

Când am primit rezultatele episodului de aici, erau foarte bune.

M-am gândit să le dau oamenilor ce vor.

Nu avem post de radio aici.

Nu trebuie înregistrat în direct.

Şi mereu am avut mulţi ascultători de la podcast.

Şi şefii au fost de acord ?

Au înţeles, mai ales când le-am explicat câţi bani pot economisi

producând emisiunea aici. S-au răzgândit rapid.

Ai făcut-o pe Heather o tânără foarte fericită.

Emisiunea ei e în ascensiune, cum spune ea.

Şi nu e partea cea mai tare.

Am fost bombardaţi cu cereri de terapie,

fără să pomenim de cazare şi lecţii de călărie.

Grajdurile sunt aproape pline.

Când Laura a văzut câţi clienţi avem,

nu s-a mai gândit la vânzare.

Va fi şi mai bine, fiindcă ascultătorii mei vor dori

să viziteze locul unde înregistrez emisiunea.

Dar tu ? Chiar vei fi fericită aici ?

N-aş vrea să fiu în altă parte.

Asta e tot, deocamdată.

Sunt Christina Campbell, cu emisiunea de la fermă.

Pe data viitoare ! Dacă eu pot găsi iubirea, puteţi şi voi.

Dumnezeule ! Dumnezeule !

I-a fost dor de cai.

Nu doar de cai i-a fost dor.

Scumpo !

SubRip & Sync: LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro

Tranducerea: Corina Covaci Iyuno