Original subtitles

Alo?

Sokol, salut. Unde eşti?

De ce dormi?

Cine eşti?

Filimonov. Ţi-ai băut minţile?

Coboară. Mi-ai cerut să te iau.

Vin imediat, Serghei.

Bine.

Bună dimineaţa!

Eşti bine?

Să mergem.

Poftim.

Ce facem aici aşa de devreme?

Şi conduci tu.

Urmează-mă. Să aşteptăm 10 minute.

O să-ţi arăt ceva amuzant.

Te simţi bine?

Ce poate fi amuzant la o secţie de poliţie?

Ce droguri ai luat? Vreau şi eu.

Nu sunt pentru tine. E vremea. Să mergem.

Eşti nebun de legat.

La naiba. Ce-i asta?

Ceva amuzant.

Ştii cine a facut asta?

Cine?

- Ei. - Ticăloşii...

Ce facem?

Ei bine...

te duci înăuntru, mergi pe hol.

O să vezi la stânga uşa şefului de la Omucideri Prianikov.

Intri înăuntru.

Le arăt eu.

Alo, tată?

Nu, tată. Ascultă... nu.

Da, domnilor.

În timpul serviciului, trebuie să fiţi atenţi.

Din păcate, voi nu sunteţi.

În primul rând, aţi văzut numărul? Maşina nu este a mea.

În al doilea rând, proprietarul ei care tocmai s-a dus la biroul lui Prianikov

este fiul generalului Filimonov.

Văd din privirea voastră că îl cunoaşteţi.

Ei bine, noroc. Capul sus.

Ticălosul...

Da. Rodionova.

Am notat.

Venim imediat.

RAPORT

Bună dimineaţa.

Nu este bună. Un caz de împuşcare. Să mergem. Ce?

Prianikov nu a fost aici seara trecută. Nu am raportat încă.

- O să raportez când ne întoarcem. - Bine.

Să plecăm.

Am ajuns la timp.

Bună dimineaţa la toată lumea.

Tu ai fost obraznic şi nu primeşti un cadou. Ăsta este pentru tine.

Dă-l târfelor tale.

Deschide-l înainte să te răsteşti la mine.

Nu ar trebui să faci asta. Ţi-ar putea face viaţa mai bună.

Ce noroc avem... Putea s-o păţim dacă era încărcat.

Unde l-ai găsit?

În acelaşi loc. Canalizarea.

Este deteriorat. Numărul de serie este zgâriat.

Lucrurile nu se fac mai bune în canalizare.

S-a blocat în grătar.

Dă-l înapoi dacă nu ai nevoie de el.

Este timpul să primesc o armă.

Nu trebuia să ajungem la un caz?

Cu plăcere.

Mulţumesc.

Jenka, vă aştept pe pe amândoi peste cinci minute.

Hei, ofiţerule...

Poliţistule...

Evgheni.

Suntem chit.

Am o întrebare.

În laptopul tău este o bază de date.

Şi ce?

Am văzut acolo cazul unei cunoştinţe.

Te-ai jucat cu laptopul meu?

Am căutat un caz. Dar, dacă nu mă înşel, este incomplet.

Este un caz rece?

Aveam şapte ani atunci.

Asta-i tot ce avem în baza de date. Cazurile vechi sunt procesate mai lent.

Restul este pe hârtie în arhivă.

Unde este arhiva?

Uite, ar fi bine să lucrezi la cazuri noi...

daca vrei să lucrezi aici.

Să mergem.

Am înţeles.

Televizorul era pornit.

Televizorul era pornit? Îţi cunoşti vecinii?

Ai auzit ceva?

Bună ziua, Viktoria Sergheevna.

Bună ziua. Ce avem noi aici?

Totul mi se pare simplu.

Victima deschidea uşa.

A fost împuşcat în ceafă de la aproximativ 1,5m.

L-au aşteptat sub scară?

Da. Glonţul este în uşă.

Mai întâi, faceţi o fotografie cu această „natura statică”.

A început să devină o tradiţie.

Copii.

Bea puţină apă.

O să te simţi mai bine.

Eu nu am dormit o săptămână după ce am văzut prima dată un cadavru.

Am avut coşmaruri.

Eu sunt bărbat.

Ar trebui să fiu mai dur.

E în regulă. O să te obişnuieşti.

Este doar un corp.

Nu asta e chestia înfricoşătoare.

Îţi arată că o viaţă se poate termina atât de brusc.

Inclusiv viaţa ta.

Mulţumesc pentru apă.

Mulţumesc pentru pistol.

Koroliov ar fi avut necazuri serioase.

Cum l-ai găsit?

Vika! Am găsit arma.

Haide.

A aruncat-o la ieşire.

Ivan Petrovici, ai putea lucra mai repede?

Fetele frumoase m-au învârtit întotdeauna pe degete.

Eu n-aş conta prea mult pe asta.

Este un asasin cu experienţă. Este foarte încrezător în sine.

A aruncat arma.

Mă îndoiesc că a fost o greşeală.

Probabil

nu voi găsi nimic.

Să sperăm că vei găsi.

Jenka, cercetează zona.

Eu mă duc sus.

Unde este Dania?

Îi interoghează pe vecini.

Igor, du-te să-l ajuţi pe Dania.

Încearcă să înveţi de la el.

Igor. Nu te război cu el.

Într-o zi, vei vedea ca este un om bun.

Nu voi vedea.

Ne laşi să trecem?

Când vor face curăţenie? Mi-e frică să ies afară.

Cred că vom termina peste o ora. Nu ştiu când vor face curat.

Nu-i treaba noastră.

Este îngrozitor.

Adu nişte apă.

Ce oră era? Vă amintiţi?

Nu, nu.

M-am trezit din cauza zgomotului.

Probabil că am auzit un foc de armă.

Şi se auzea zgomot în hol.

M-am speriat.

Eram speriată, dar nu ştiam de ce.

Nu v-aţi uitat prin vizor?

Du-te, mă descurc şi singur.

Vika mi-a cerut să te ajut.

Pentru tine ea este căpitanul Rodionova.

Am înţeles, tovarăşe locotenent major.

V-aţi uitat prin vizor?

Eram îngrozită. Eram singură acasă. Soţul meu lucra în schimbul de noapte.

V-aţi uitat pe fereastră?

Nu.

Apoi cineva a sunat la poliţie. Aşa cred.

Vă cunoaşteţi cu vecinul?

E în regulă.

Liubov Viktorovna...

Scuzaţi-mă.

De unde să-l cunosc?

A închiriat un apartament.

Ori dormea, ori petrecea.

Cum se numea?

M-ai auzit? Du-te să vorbeşti cu vagabonzii.

Nu, nu mă duc. Vika mi-a spus să stau aici.

Să te ajut şi să învăţ.

Am vrut să spun căpitanul Rodionova.

Trebuie să repet?

Ce?

Scuzaţi-mă. Avem probleme de subordonare.

Cum se numea?

Unde a lucrat?

Nu e nicio grabă. Noi avem timp.

Ridică-te.

Scuzaţi-mă. Probleme de subordonare.

Tu te grăbeşti.

Scuzaţi-mă.

Ce nu ai înţeles?

Vreau să-mi iau sticla de apă.

Lasă-mă în pace!

Doar nu vrei să risipim apa.

Poate că nu s-au bătut.

Haide...

Jenka, am nevoie de ajutor.

Poate ar trebui să te vadă un medic.

Nu-i nevoie.

Nu sunt daune grave. Nu mai sângerează.

Ma doare, dar e în regulă. Durerea mă calcă pe nervi.

Ajunge.

De data asta nu mai închid ochii.

Ţi-ai pierdut arma. El ţi-a adus-o înapoi

Tu i-ai spart buza, el te-a tăiat la mână. Asta este.

S-a terminat. Treceţi la treabă.

Vika, eu lucrez, dar el se distrează.

Nu mă distrez. Vreau să lucrez.

Zău? Tăticul tău te-a adus aici de mânuţă.

Nu eşti în stare să decizi unde vrei lucrezi.

Spune-mi, de ce vrei să lucrezi aici?

De ce îţi trebuie munca asta?

Acum îmi trebuie.

Acum?

Spune-mi de ce?

Nu vreau.

Nu vrea să recunoască faptul că l-a obligat tatăl lui.

Am motivele mele să lucrez aici. Şi am motivele mele să învăţ.

Iar toţi cei care nu mă vor ajuta or să regrete.

Hei, Linguriţă de argint, mă ameninţi?

Ajunge.

Sokolovski are dreptate. Ar trebui să-l ajutăm.

Pe mine m-a ajutat deja.

Este un ordin.

Să trecem la treabă.

Bine. Mamedov Ilias Validovici, 43 de ani.

Cetăţean al Federaţiei Ruse.

Locuia într-un un apartament închiriat.

A obţinut cetăţenia acum şase luni.

Documentele găsite la el demonstrează că a lucrat

la compania Altun-M.

Pare o tipică crima comandată.

Să verificam structura afacerii.

Totul e clar?

Dania şi Jenka merg cu mine.

Igor, vorbeşte cu oamenii din cartier.

Poate cineva a cunoscut sau a văzut victima.

Şi înlocuieşte geamul de la fereastra acelei femei. Nu vreau să depună plângere.

O treabă pentru un imbecil.

- L-au transferat? - Da.

Scuzaţi-mă. Unde este arhiva?

Pe coridor şi jos pe scări.

Mulţumesc.

- Unde lucrează acum? - Nu ştiu.

Apoi, după biroul lui Mamedov,

o să mergem…

Unde?

Aşteptaţi o secundă.

Da, tovarăşe locotenent colonel.

Da, e aici cu mine.

Am înţeles.

Da?

Bună ziua.

Bună ziua.

Am început aă lucrez aici de curând.

Trebuie să văd un caz.

Sokolovskaia Anna Petrovna. Am numărul.

Vă rog să-mi arătaţi documentul.

Poftim.

Permisul pentru obţinerea dosarului.

Ce vreţi să spuneţi? Lucrez aici.

Am spus că am nevoie de permisul dvs..

Este prima dvs. zi aici?

Este a patra.

Înţeleg.

Vă dau dosarul când aduceţi permisul.

Înţeleg.

Poate ne putem înţelege.

Nu înţeleg.

Acum este mai clar?

Ce-i cu ăştia?

Sunt prea puţini bani?

Ascultă, bobocule. Cine crezi că sunt?

Ascultaţi-mă. Am mare nevoie de dosar.

Nu, tu să mă asculţi.

Dacă nu încetezi, o să-i spun lui Prianikov.

Ia-ţi banii.

E deschis.

Koroliov, unde e arma ta?

De ce vă uitaţi unul la altul?

Arată-mi arma.

O am la mine, tovarăşe locotenent colonel.

Zău? Şi asta ce este?

Nu ştiu. Eu am arma la mine.

Arată-mi-o.

Arată-mi!

Eşti idiot?

Sau crezi că eu sunt un idiot?

Tovarăşe locotenent colonel, ce se întâmplă?

Ce se întâmplă este că un bărbat pe nume Mamedov a fost împuşcat azi

cu arma locotenentului major Koroliov.

Este cazul la care lucraţi în prezent.

- Trebuie să fie un fel de... - Greşeală? Da?

Uită-te la număr. Este o greşeală?

Rezultatele expertului sunt greşite?

Numărul din registrul de înregistrare a armelor este o greşeală?

Ticălosul...

Opreşte-te!

Am înţeles!

Opreşte-te, Linguriţă de argint!

Ce înseamnă asta, Rodionova?

Koroliov a fugit?

Îl urmăreşte pe Sokolovski.

De ce îl urmăreşte pe Sokolovski?

Un om a fost ucis cu arma lui Koroliov!

Tovarăşe locotenent colonel…

Aţi terminat de fumat?

Puteţi să plecaţi!

Koroliov al tău este implicat într-o crimă comandată.

- Înţelegi? - Da, tovarăşe locotenent colonel.

Uraganul ăsta va duce la degradare.

A ta, a lui şi...

a mea.

Înţeleg, tovarăşe locotenent colonel. E vina mea.

Acum patru zile, a pierdut arma în timpul unei altercaţii cu Sokolovski.

Azi, Sokolovski a adus arma.

Care dintre cele două arme?

Cea pe care Koroliov o avea asupra lui.

Am crezut că s-a zgâriat în canalizare.

Mamedov a fost ucis cu arma lui Koroliov.

Ce trebuie să înţeleg din asta?

Linguriţă de argint şi Koroliov...

- au un conflict nasol? - Nu ştiu, tovarăşe locotenent colonel.

V-am raportat tot ce ştiu.

Ar fi trebuit sa faci asta ieri... ieri!

O armă de serviciu a fost folosită la o crimă comandată.

Într-o oră vreau ca Sokolovski şi Koroliov să fie în biroul meu.

O oră, Rodionova. Altfel, ştii ce pot să fac.

Am înţeles,tovarăşe locotenent colonel.

E furios?

Tu ce crezi?

La naiba.

Ticălosul ăla m-a dus de nas.

- Ai numărul lui de telefon? - Nu, nu-l am.

Prianikov ne-a acordat o oră.

În 40 de minute, va începe să pună întrebări.

Unde ar fi putut să se ducă?

Să caute martori şi să monteze geamul la fereastră.

- Jenka, du-te acolo şi verifică. - Ce martori?

Crezi că va rămâne aici?

S-a răzbunat şi s-a dus la tăticul lui.

E o idee bună.

Jenka, du-te unde ţi-am spus.

Eu voi încerca să-i aflu numărul de telefon.

- Dacă nu,mă duc la tatăl lui. - Am înţeles.

Unde te duci?

Să-l prind şi să-l aduc aici.

Nu-ţi agrava situaţia.

N-o să-i ofer plăcerea asta.

Ceai, cafea, apă?

Nu, mulţumesc. Nu stau mult.

Luaţi loc, atunci.

Mulţumesc.

Să înţeleg că s-a întâmplat ceva?

Da.

Vă cunosc doar numele de familie. Care este numele şi patronimicul dvs.?

Viktoria Sergheevna.

Sunt numai urechi.

Avem nevoie de numărul de telefon actual al lui Igor.

Cel din dosarul său nu mai este valabil.

Ştiu că pare o prostie să vă întreb, dar nu am altă modalitate să-l aflu.

Ce-a făcut?

Nu pot să vă spun. Nu cunoaştem toate detaliile.

Deci a făcut ceva.

De îndată ce voi afla, o să vă spun.

Viktoria Sergheevna,

toţi au dreptul la a doua şansă. Măcar o dată.

Eu i-am dat-o lui Igor.

Faptul că a irosit-o este problema lui, nu a dvs.

Înţeleg foarte bine că e greu să lucrezi cu el.

Deci, hai să facem aşa.

Spuneţi-mi ce se întâmplă şi asta-i tot.

Cred că, din anumite motive, nu vreţi ca Igor să lucreze cu noi.

Dar dvs. vreţi?

Vreau numărul lui de telefon.

În schimbul poveştii.

Viktoria Sergheevna...

Îmi pare rău, nu joc supă cum îmi cântă alţii.

Mai ales că nu cunosc regulile. Toate cele bune.

Dania.

Dania.

Dania!

Urca în ma?ina. E?ti la vedere.

Ştiu.

Ne pierdem timpul aici.

El trebuie să monteze un geam.

Ar fi bine să-i cerem proprietarului să ne sune când ajunge aici.

Nu dă doi bani pe geam. N-o să vină.

A venit să lucreze cu noi ca să se răzbune pe mine.

Termină.

E mai deştept decât pare. Hai la maşină.

Mărimea 12. Pantofii sunt noi şi scumpi.

Mai era ceva.

Pe talpa lui. Am văzut când a fost luat.

Asta?

Da.

Înţeleg că ştii ce este.

Dar nu ştiu dacă înseamnă ceva. Ar fi putut să se lipească oriunde.

Asta este de la un club.

Ţi se pune la mână.

Atunci ai o problemă, băiete. Sunt o mulţime de cluburi în oraş.

Doar trei cluburi din oraşul nostru au etichete din plastic de culoarea asta.

Unul este închis pentru renovare.

Al doilea este pentru fraieri.

Aşa că ştiu unde a fost el.

Mulţumesc foarte mult.

El ştie...

Noua generaţie de poliţişti!

Cunosc cluburile mai bine decât slujba.

Scuzaţi-mă, puteţi să staţi în altă parte?

Mulţumesc.

Scuze, puteţi face asta mai târziu? Trebuie să discutăm ceva.

- Da. - Mulţumesc.

Nu te-am mai văzut aici de veacuri.

Da. Nu pot să vizitez toate cluburile odată.

Da. Dar poţi să începi cu al nostru.

Da, pot.

Uită-te aici.

Tipul a venit aici ieri?

Ieri nu am lucrat.

Schimburile de noapte stau acasă şi dorm.

L-ai văzut vreodată?

Ei bine…

vin tot felul de oameni aici.

Vin şi pleacă.

Ce te tot codeşti?

Nu m-am uitat bine la el.

Şi acum?

Chiar aşa?

Este real sau ce?

Crezi că ţi-aş arăta un fals?

Cine este?

Este un scandalagiu. A venit aici cu compatrioţii lui.

Se lega de fete.

Odată, a agresat-o pe chelneriţa noastră.

Ce vrei să spui?

A târât-o la maşină şi a tăiat-o cu un cuţit.

O luase razna?

A ameninţat-o cu un cuţit, iar ea a fugit.

Poate că a tăiat-o din întâmplare sau poate a făcut-o intenţionat.

Acum ea are o cicatrice.

Da.

Nu ştiu. S-ar putea să mai stea aici încă zece minute.

Bine.

Nu vă faceţi griji cu privire la bani.

Au promis că vor termina înainte de sfârşitul zilei.

Mulţumesc.

Nu-mi mulţumiţi. Noi am spart-o şi noi o vom înlocui.

Veţi avea ferestre mai bune. Cele vechi erau...

De ce?

Puteaţi să înlocuiţi doar geamul.

- E în regulă. Am plătit eu pentru tot. - Dar este scump.

Cred că v-aţi cheltuit salariul pe o lună pentru asta.

Nu vă mai gândiţi la asta.

Aţi aflat ceva nou despre crimă?

Nimic. Totuşi am găsit arma.

Unde te duci?

I-am spus sa înlocuiască toate ferestrele.

Nu e nevoie.

Doar acesta.

Bine.

Atunci poţi să pleci.

Mulţumesc.

O să revină peste câteva ore. Eu mă duc.

- Bine. Mulţumesc foarte mult. - Am plătit pentru tot.

Nu te aşteptai să ne vezi, ticălosule?

Scuzaţi-mă.

- Da? - Probleme de subordonare.

Nu face asta.

Noi oricum plecam. Să lăsăm nişte amintiri frumoase.

Linişteşte-te! Ai speriat-o!

Doamne, plecaţi de aici!

Linişteşte-te, draga mea. Plecaţi de aici!

De unde ai luat arma asta?

Înţeleg.

Am cumpărat-o.

De la cine? De ce ai cumpărat-o?

Ca să mă revanşez faţă de el.

Şi-a pierdut arma din cauza mea.

Am vrut să-l ajut.

Ca să ne îmbunătăţim relaţia. Mi-am sunat prietenii.

Ei au găsit o armă. A fost ceva rapid, curat şi nu a costat mult.

Doar 10.000 de ruble.

Avea o zgârietură. Dar ar fi putut să fie zgâriat în canalizare.

Asta-i tot. Oricum, Koroliov nu l-ar fi găsit niciodată.

Un pistol nu-i o pereche de ochelari.

Apare întotdeauna.

Acesta...

este adevăratul pistol al lui Koroliov.

A apărut.

şi şi-a dovedit valoarea.

Astăzi, un bărbat a fost ucis cu arma asta.

Mamedov.

Ce spui, Sokolovski?

Nu am nimic de spus.

Nimic?

Nu ai mers prea departe?

Cumperi o armă când vrei.

O aduci aici când vrei.

Acum toată lumea va trebui să răspundă pentru asta.

Inclusiv tu. Cu aceeaşi severitate.

Tovarăşe locotenent colonel, ne-am certat încă din prima zi.

A vrut să-mi întindă o capcană, nu să mă ajute.

Sugerezi că Sokolovski l-a ucis pe Mamedov?

Este o teorie buna.

Este o teorie bună, Rodionova,

mai ales că nu avem alta.

Unde ai fost noaptea trecută?

Am încercat să dorm.

Ai fost singur?

Nu ai un alibi.

E prima dată când nu merg la club, şi uite că intru în belea.

Spuneţi-i tatălui meu povestea asta.

Va afla totul. Să nu te îndoieşti de asta.

Îi voi spune totul. Tot adevărul.

Ce adevăr? Că l-am ucis pe Mamedov?

Cine l-a ucis?

Tu l-ai ucis!

Sau ăsta... Koroliov!

Nu-i nevoie să ţipaţi la mine.

Eu ţip?

Da.

- Mi-ai spus să nu ţip? - Să nu ţipaţi.

Ştii cu cine vorbeşti?

Ştii unde eşti acum?

Ai uitat ce-ai făcut?

Ce-am facut? L-am ucis pe Mamedov? Asta-i o tâmpenie.

Ai grijă ce spui.

Acum trebuie să demonstrezi că n-ai avut nimic de-a face cu asta.

Nu ai un alibi. Dar ai un motiv.

Răzbunare personală împotriva lui Koroliov.

Tovarăşe locotenent colonel…

E prea târziu. Prea târziu pentru scuze.

Duceţi-l la arest.

Îl voi interoga mai târziu.

De ce mă închideţi?

De ce?

Pentru cumpărarea unei arme folosită la o crimă. Nu-i suficient?

Mergi de bunăvoie? Sau ai nevoie de ajutor?

Nu am ucis şi nu am înscenat nimic.

Am vrut să fac un bine.

Koroliov.

Du-te la birou şi scrie totul.

- În detaliu. - Am înţeles.

- Spune-i lui Averianov să noteze totul. - Am înţeles.

Ce?

Ce vrei să spun?

Nimic, domnule.

Eu am vrut să vă spun ceva.

Vrei să explici de ce raportul privind pierderea unei arme de serviciu

nu a fost pe biroul meu în aceeaşi zi?

Am avut intenţii bune.

Am crezut ca Koroliov va găsi arma.

Toţi aţi avut intenţii bune.

Tu ai avut intenţii bune, Sokolovski a avut intenţii bune... şi ce avem ca rezultat?

El va fi singurul care va scăpa din asta alb ca o lebădă.

Dacă i-a înscenat asta lui Koroliov?

Nu cred.

Nu am nevoie părerile tale, am nevoie de fapte.

De ce mai eşti aici?

Ocupă-te de cazul Mamedov.

- Treci la muncă. - Am înţeles.

Iar eu voi sta aici şi mă voi gândi ce-ar trebui să fac cu voi toţi.

Ai un telefon frumos.

O să-i descarci bateria.

Ascultă, colega...

dă-mi telefonul să sun pe cineva.

- Nu sunt sigur că sunt colegul tau. - Trebuie s-o sunăm pe căpitanul Rodionova.

Nu pot să-ţi dau telefonul. Nu este permis.

Atunci sun-o tu.

Prianikov nu mi-a dat instrucţiuni în această privinţă.

Uite, azi e ziua ta.

Ce tot spui? Ziua mea de naştere este de Revelion.

Dar ai primit deja un cadou. Îl ţii în mână.

Sun-o pe Rodionova.

Spune-i că ştiu cine l-a ucis pe Mamedov.

Poftim.

Totul este aici.

Vika,

dacă Dania este pus sub acuzare iar nemernicul ăsta rămâne aici,

eu demisionez.

Jenka, potoleşte-te. Este un moment greu pentru toţi.

- Sa mergem la biroul lui Mamedov. - Mai am nevoie de zece minute.

Tu rămâi aici.

Prianikov te-a suspendat.

Da. Rodionova.

Ce?

Vin imediat.

- Bună ziua. - Nu te ridica.

Deci?

Cine l-a ucis pe Mamedov?

Nu ştiu sigur.

Înţeleg. Faci din nou jocurile astea.

- Aşteaptă. - Să mergem.

E în regulă.

Am înţeles.

Te ascult.

Am găsit clubul unde s-a dus Mamedov.

Am fost acolo. Am vorbit cu administratorul.

L-a recunoscut pe Mamedov.

Mi-a spus că recent, Mamedov a încercat să târască o chelneriţă în maşina lui.

A tăiat-o.

Vecinul lui Mamedov are o fiică.

E cam ciudată.

Şi are o tăietură proaspătă pe faţă.

Vecinul l-a ucis pe Mamedov ca să se răzbune?

Nu ştiu. Dar este o coincidenţă ciudată.

Alo, Jenka.

Dania l-a interogat pe vecinul lui Mamedov.

Ia raportul, apoi sună-mă şi citeşte-mi-l.

Aştept.

De ce ai nevoie de toate astea?

Ce?

Azi chiar te-ai străduit la serviciu.

Tatăl tău te-a trimis aici ca să guşti din viaţa reală, nu-i aşa?

Ca sa fiu sincer, mi-a dat un ultimatum.

El nu te-a putut face să munceşti din greu. Dar aici te-ai străduit. De ce?

Nu vreau să fiu concediat.

Nu trebuie să munceşti din greu pentru asta.

Vreau să-l fac mândru pe tatăl meu.

Nu-i suficient?

E mult. Dar mai este ceva.

Iar tatăl tău s-a comportat ciudat.

Când?

Am vorbit cu el azi.

L-ai rugat să mă ia de aici?

Nu contează.

Tu ascunzi ceva, asta-i ceea ce contează.

Sau minţi.

Mai este ceva.

În arhivă există un dosar.

O persoană a murit într-un accident de maşină acum 15 ani.

Vreau să mă uit prin el.

Acum încep să înţeleg... dacă este adevărat.

Este adevărat. Mă ajuţi?

Da, Jenka?

Rîbakova Liubov Viktorovna. şomeri temporari. Soţul ei…

Dă-mi-l mie.

Soţul ei este Ivan Trofimovici.

Lucrează la compania de apă.

În noaptea aceea a fost în schimbul de noapte.

Dă-i drumul.

Viktoria Sergheevna, tovarăşul locotenent colonel a spus...

Pe răspunderea mea. Semnez eu hârtiile.

Poftim.

Mulţumesc.

Cine este?

Poliţia.

Bună ziua.

Căpitan Rodionova.

Nu ne-am întâlnit până acum. Soţul dvs. este acasă?

Nu. Este la serviciu.

Schimbul de noapte. Când vine acasă?

Nu ştiu. Depinde.

Liuba, lasă-i să intre. E în regulă.

Să mergem.

Bună ziua.

Sunteţi domnul Rîbakov?

Cine altcineva?

Căpitan Rodionova. Trebuie să vă pun câteva întrebari.

Luaţi loc. Vă ascult.

Aţi avut un conflict cu vecinul dvs., cetăţeanul Mamedov?

Luaţi loc.

V-am întrebat ceva.

Nu, nu am avut.

Dar fiica dvs.?

Dacă nu vă deranjează, mai întâi...

Liuba, dă-mi o vodcă.

Nu ştiu când voi mai avea posibilitatea.

Când l-aţi văzut ultima dată pe vecinul dvs., Mamedov?

Liuba a spus că aţi văzut-o pe fiica noastră.

Sveta...

este tot ce avem.

Este isteaţă.

Studia finanţe-bănci.

O hărţuia tot timpul.

Acum trei luni, eram la serviciu. Liuba a mers să o vadă pe sora ei.

Sveta s-a întors singură acasă, noaptea târziu.

Înţeleg. Nu e nevoie să continuaţi.

Nu, mă veţi asculta.

Vreau ca totul să fie clar în această privinţă.

A târât-o la el în casă.

Dimineaţă a azvârlit-o afară.

A tăiat-o cu un cuţit.

Bineînţeles,

am reclamat la secţia voastră de poliţie.

Anchetatorul Stepanov.

După două zile, cazul a fost închis.

De ce l-au închis?

De ce?

I-a mituit.

Aţi cunoscut-o pe fiica mea?

Nu mai poate vorbi cu bărbaţii.

Nu iese niciodată din cameră.

Nu mai poate avea copii.

De ce l-am ucis?

Dacă aş avea ocazia, l-aş ucide din nou.

De unde aţi luat arma?

Am găsit-o acum câteva zile în canalizare. Când lucram.

Zăcea pe grătar. Am curăţat-o şi... a funcţionat.

Am vrut să pară că a fost o crimă comandată,

ca la televizor.

O lovitură în cap, arma pe podea.

Şi apoi m-am dus la munca.

Bine.

V-am spus totul. Să mergem.

Trebuia să fiţi informat. Aţi sunat la timp.

Va trebui să-l concediem pe angajat.

E şi vina mea.

Am crezut că va fi suficient să-l scot din mediul său obişnuit

ca să-i vină mintea la cap.

M-am înşelat.

O idee proastă.

OK, să mergem. O să mă gândesc ce să fac cu el.

Dar vreau să fiu corect, Vladimir Iakovlevici.

Ce vreţi să spuneţi?

Fiul dvs. a rezolvat astăzi un caz,

practic de unul singur.

Poate că se va dovedi util...

Dar a produs şi mai multe probleme.

Probleme? Au fost multe probleme.

Pentru colegii săi şi pentru mine.

Ai auzit?

Nu mai poţi lucra aici.

Oamenii nu te vor ierta pentru ceea ce s-a întâmplat.

Ce-ar trebui sa facă?

În primul rând, să scrie un raport de unde a luat arma.

Îl vom înregistra oficial.

Va dura mult?

Depinde cât de repede scrie.

Mulţumesc.

Sunteţi tată şi vă înţeleg.

Te aştept afară.

Ce-am spus?

Începe să scrii raportul.

Este decizia mea?

Ce vrei să spui?

Vă deranjează dacă rămân aici?

De ce?

Am motivele mele... personale.

În plus, aţi spus că aş putea fi util.

Voi munci din greu. Vă promit.

Depinde de tine, Igor.

Du-te.

Bine.

Urcă în maşină.

Nu merg nicăieri.

Urcă în maşină. Trebuie să vorbim.

Nu merg nicăieri.

Am convenit că vei lucra până la prima încurcătură.

Nu m-au concediat. Deci, nu a existat nicio încurcătură.

Ai înţeles greşit.

Deci vei continua să lucrezi aici?

Am înţeles bine?

Da.

Poţi să-mi spui de ce?

Pentru că asta te calcă pe nervi.

Am crezut că vei deveni mai deştept.

Cum îi pot convinge să nu-l concedieze pe Koroliov?

Întreabă-l pe tati.

Există o altă cale de ieşire.

Ei bine?

Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar fi furat arma?

De ce?

Te-am întrebat ceva.

Dacă arma a fost furată, nu pierdută, ar fi mai bine?

Ar mai fi concediat?

Ar fi mai bine.

Dacă fac asta, mă ajuţi cu dosarul din arhivă?

Batem palma.

Samohvalov.

Ce?

Te caută Prianikov.

De ce nu m-a sunat?

Du-te, e urgent.

Şi ce fac cu ăsta?

Îl supraveghez eu. Haide! Haide!

Ivan Trofimovici...

Ce-i cu ăştia?

Ăştia sunt bani.

Şi ce?

O să-ţi angajez un avocat bun. Sentinţa va fi mult mai scurtă.

Voi plati pentru tratamentul fiicei tale.

Psiholog, psihoterapeut... orice.

Dar este un clenci, nu?

Trebuie să-ţi schimbi declaraţia... puţin.

În noaptea aceea, ai văzut o bătaie între mine şi doi poliţişti.

În timpul altercaţiei,

ai furat arma de serviciu de la unul dintre poliţişti.

Asta nu-ţi va agrava situaţia, dar m-ar ajuta foarte mult.

Pot să mă gândesc puţin?

L-am sunat pe avocat.

I-am plătit deja toate serviciile.

Este un avocat bun.

Pentru dumneavoastră.

Sunaţi-l după ce plec.

Ăştia sunt tot pentru dvs.

Ce-i cu ăştia?

Doamne...

Sunt prea mulţi. De ce faci asta?

Nu ştiu. Aveţi nevoie de ei mai mult decât mine.

Spuneţi-i avocatului că v-am dat banii. Îi va spune soţului dvs.

La revedere.

Mulţumesc.

Nu aveţi de ce.

Să mergem.

I-am dat banii.

Rîbakov îşi va schimba mărturia.

Poftim dosarul.

Nu poţi să-l păstrezi, dar poţi să faci o copie.

INVESTIGATOR - A.B. KARASIOV

DATA: 5 IUNIE 1994

Moarte prin sinucidere