Original subtitles

Intră. Vin imediat.

O ședere plăcută, domnule.

Bună ziua, comisarule. Inspector Boutigues. Ați avut un drum bun?

Excelent.

E mult vânt. Aici bate mistralul.

Este pentru prima dată când avem pe cineva de la Paris.

Era atât de important acest William Brown? Cred că da.

Ministrul nu mă sună zilnic cu rugămintea: Fără valuri.

„Mai ales fără valuri.” Asta ni s-a dat de înțeles și nouă.

Mașina mea e acolo. Știm puține despre William Brown.

În așteptarea vizitei dumneavoastră, ancheta a fost pusă pe pauză.

Se pare că a fost un erou al Rezistenței.

Tot ce știu, știu de la radio.

Poate de aceea ministrul...

Nu vă e cald în costumul ăsta?

Vreți să le ascultați pe femei mai întâi sau să mergeți la casa victimei?

La casă.

Unde locuia Brown? Pe o stradă mai încolo.

O țigară? Nu, mulțumesc.

Și, ce credeți?

Nu-i rău, nu?

Vino să te uiți aici.

Brown era australian. A locuit aici 15 ani, de puțin timp înainte de război.

Muncea? Nu, nu avea venit.

Nimeni nu l-a văzut muncind. Dar asta nu e neobișnuit aici.

Știm că locuia cu două femei.

Se vorbea mereu despre „Brown și cele două femei ale sale”.

Mamă și fiică. Gina, fiica, era iubita lui.

Mama a venit mai târziu. Aici a fost găsit cadavrul lui.

Îl îngropaseră cu o zi înainte de a fugi.

Măcelarul conducea chiar în spatele lor înainte de coliziune.

Când a vrut să ajute, ele deja fugiseră cu bagajele.

El după ele să ajute. Au spus că trebuie să meargă la gară.

Când le-a întrebat de ce nu le duce Brown, s-au dat de gol.

Le-am reținut la gară.

Aveau tot felul de lucruri: bijuterii, titluri de valoare, bani străini.

Dar nu aveau haine.

Și aici am descoperit apoi acea porțiune de grădină săpată.

Cu Brown înăuntru, îmbrăcat.

După aceea, doamnele au spus cu totul altceva. Ce anume?

Că Brown se întorsese acasă cu câteva zile înainte.

Gina îl văzuse coborând din mașină din camera ei.

Se clătina. Ea a crezut că de la băutură.

Dar când a căzut, s-a dus repede să vadă.

Și atunci era mort. Mort de-a binelea. Înjunghiat în spate.

Ea e? Femeie frumoasă.

Și ea a stat aici trei zile cu un cadavru?

Ei bine, l-au îngropat după două zile.

Un pahar de whisky?

Erau urme de sânge în mașină? Nu, nimic.

Le-au curățat, spun ele. E posibil.

Și arma crimei? Potrivit medicului legist...

...este vorba de un stiletto sau un cuțit de bucătărie.

Dar nu a fost găsită.

O țigară? Nu, zic.

E Brown?

Credeți că și-a făcut dușmani din timpul Rezistenței?

Nu se știe niciodată. Astfel de oameni nu sunt prea vorbăreți.

Cumnatul meu a făcut trei ani să găsească Radio Londra...

...și acum vrea o decorație pentru asta.

Mai ceva? Doamnele oricum nu-și vor da seama. Mergem.

Una dintre femei a făcut-o. Pentru bani.

Poate chiar amândouă. Sunt complice.

Împreună au curățat sângele, împreună au îngropat cadavrul.

Și arma au aruncat-o undeva.

Așa văd eu lucrurile.

Și dumneavoastră ce credeți? Nimic.

Ascult, mă uit.

Să asculți e destul de bine.

Aș putea să am cheile, vă rog? Desigur.

Acum conduceți dumneavoastră ancheta.

Am rezervat o cameră aproape într-o pensiune de familie.

Proprietarul e un prieten al răposatului tatălui meu. Vreți să treceți pe acolo mai întâi?

Cu plăcere. Pe doamne le ascult mâine.

Acesta e comisarul din Paris. Are cea mai bună cameră?

Camera 7.

Chiar nu vreți să le ascultați pe femeile reținute?

Mergeți cu mine să mâncați? Sunt obosit. Mă culc devreme.

Înțeleg. Cu atâta soare și mistral.

Și apoi costumul ăla calduros.

Pe mâine. Odihniți-vă bine.

Îmi puteți da închisoarea, vă rog? Imediat.

Maigret la telefon. Îl pot avea pe director? E în vacanță. Sunt singur.

Dvs. sunteți de la Paris, nu? Vreau să le aud pe cele două femei.

Pot fi la vilă într-o oră? Dificil. Șeful meu nu e aici.

Judecătorul de instrucție se ocupă de asta. Nu știu unde e.

Înțeleg. Dar șeful meu e... În vacanță, știu.

Trebuie să sun la Paris?

Intrați. Comisar Maigret?

Le vom lua din nou pe doamne când terminați.

Le duc eu înapoi la închisoare. Puteți pleca.

Veniți mai departe.

Sper că e clar, în sfârșit.

Ați venit chiar special de la Paris?

Așezați-vă.

Hai să vorbim puțin. Sper să vă putem ajuta.

Gina, așteaptă mai întâi până te întreabă domnul ceva.

Așa e, nu?

Despre Brown... Era sănătos? Cu atâta băutură?

Nu, dacă m-ar fi ascultat, nu ar fi avut probleme cu ficatul.

Deci bea? Aici acasă nu prea mult.

Dar de îndată ce pleca... Pleca?

Noi ziceam: iar a plecat aiurea.

Avea des probleme din cauza asta? În fiecare lună.

La început dura vreo patru zile, uneori mai mult.

Și cum venea acasă...

Murdar, mirosind a băutură.

Și totuși îl lăsați să plece? Încercați să opriți un alcoolic.

Și trebuia să ia banii. Îi lua lunar.

O sumă mare? Nu chiar. 2000 de franci.

Pe la 15, aproape că se terminau. Dar...

...nimeni nu știe cât risipise dinainte.

De unde veneau banii aceia? Nici o idee.

Nu l-ați însoțit niciodată? L-am urmat o dată.

Era dreptul meu. Dar nimic.

Își luase măsuri de precauție.

Am lăsat o dată un taxi să aștepte trei zile după colț.

Dar a scăpat. Am descoperit atunci doar unde își parca mașina.

În garajul de lângă port. De acolo o lua o săptămână mai târziu.

Dar unde a stat între timp...

Și a murit după ce fusese iar plecat?

Fusese plecat o săptămână.

Avea bani la el? Suma obișnuită.

Spuneți că ați văzut urme de sânge în mașină.

Dacă vă cred povestea, Brown a fost înjunghiat pe drum.

Dar nu a mers la doctor sau la poliție, ci a venit aici să moară.

De ce nu ați sunat la poliție? Din cauza soției sale.

Aceasta a refuzat să divorțeze. Altfel Brown s-ar fi căsătorit de mult cu Gina.

O cunoșteați? Nu, ea locuiește încă în Australia.

A reușit să-și pună soțul sub tutelă.

Ar fi confiscat totul aici, inclusiv lucrurile noastre.

Aș dori să văd casa.

Dormea pe divan. Asta era camera lui de depozitare.

Înainte, asta era sufrageria.

Teribil că trebuie să vedeți casa așa. Am plecat în grabă.

Și sus? Dormitorul mamei și baia.

Vreți să vă uitați?

E jacheta lui?

Mânca dropsuri? Pentru respirație. Când era băut.

Mă voi întoarce. Nu trebuie să ne întoarcem la celulă?

Suntem libere? Cu condiția să rămâneți aici.

Vă promit. Așteptați puțin...

O țigară pentru drum, comisarule.

Luați toată cutia. Lui William nu-i mai folosește la nimic.

Blestematul de William.

Inspector Boutigues. Să vin să vă iau?

Pentru ce? Nu vreți să vedeți cadavrul?

Ba da. Dar poate abia după-amiază. Discutăm imediat despre asta.

Proprietarul de aici vorbea despre un restaurant, Café des Rochers.

Ne întâlnim acolo la douăsprezece?

Am înțeles.

Și da. Știam că situația aia va crea probleme.

Din câte văd, dumneavoastră sunteți comisarul din Paris care e aici pentru Brown.

Da, aici își parca el mașina.

Și vreo opt, zece zile mai târziu o lua înapoi.

În ce stare era atunci? Ce întrebare.

Beznă. De altfel, așa era mereu.

Aveți idee unde mergea? Dacă mașina lui era aici?

Nici cea mai vagă idee. A parcat-o aici o perioadă.

Nici schimb de ulei, nici măcar o spălare.

La ce oră și-a luat mașina vinerea trecută?

La scurt timp după cinci. Nu-l aștepta nimeni afară?

Nu era rănit? Nici vorbă.

De zăpăciți ca el, te împiedici aici de ei.

Monedele astea...

Îți spun ele ceva?

Ale sunt pentru aparate de jocuri. Cu alegerile, sunt peste tot.

În mod normal, ar fi trebuit să dispară acum. În mod normal...

Ai vreo idee unde își petrecea Brown escapadele?

Habar n-am. De unde aș putea ști?

Pentru gangsteri sau pești am informatorii mei.

Dar pentru cineva fără cazier, nu.

Ar fi putut sta într-un hotel...

...sau la o femeie, sau să colinde barurile.

O să întreb la gară dacă a luat vreodată trenul.

Ne vedem mai târziu, comisare.

Chelner?

Îl cunoșteați pe William Brown? Omul care a fost ucis?

Nu venea niciodată aici.

Și aceste monede vă spun ceva?

Să văd...

Sunt pentru un automat de jocuri dintr-un bar de lângă port.

Liberia... Nu, acolo nu mergeau.

La Liberty Bar ai mai multe șanse.

De ce nu intri?

În sfârșit. De unde vii?

Din Paris. Poliția judiciară.

Dumnezeule. Atunci William chiar era un om important.

Poftim, ia loc. Putem mânca mai departe?

Cine e ăsta? Un suedez.

Nu știu cum îl cheamă. Îi spunem Yann. E steward pe Ardena...

...un iaht care vine aici în fiecare vară. Nu-i așa, Yann?

Zice da, dar nu înțelege o boabă.

Vine aici din când în când să mănânce. Pulpa de miel și vinul sunt de la el.

Și ea? Sylvie, fina lui William.

Nu oficial. Ești botezată, de fapt?

Da.

William avea o slăbiciune pentru ea. Îi povestea toate necazurile.

Întreabă. Sylvie știe tot. Și Yann...

De cât timp ai barul? Douăzeci de ani.

Am fost căsătorită cu un englez.

Datorită lui, locul ăsta a devenit un punct de întâlnire pentru englezi.

Dar apoi a venit războiul și soțul meu a murit.

Și de atunci? Nimic. Am rămas aici.

Aveți mulți clienți? Doamne ferește.

Vin doar prieteni. Yann, de exemplu, și bietul William.

Știu că îmi place compania. Sylvie...

Ia un pahar pentru domnul.

Moartea lui William a afectat-o destul de mult.

Doarme aici? Uneori.

Ce face pentru a-și câștiga existența? Ce credeți?

Dar e o fată bună. Știa William de asta?

Vine aici cu clienții ei? Niciodată. Sunt destule hoteluri.

Nu, mulțumesc. Trebuie să plec.

Cum vă numiți?

Mado. V-a plăcut vinul?

Ce vreți să știți mai exact? Îl cunoșteați pe William de mult?

De foarte mult timp. Venea aici încă de pe vremea când trăia soțul meu.

Avea bani, un iaht. Mulți prieteni și femei frumoase.

În timpul războiului a dispărut, iar acum câțiva ani a reapărut.

Era schimbat. Fără bani, fără iaht. Îi cam plăcea să bea.

Am băut, am vorbit, și rămânea să doarmă pe canapea.

Nu se mai ținea pe picioare. Apoi a început să vină regulat la masă.

Stătea mult? Trei, patru zile la început.

Întotdeauna aducea mâncare. Uneori plătea factura la gaz sau lumină.

Și îi mai dădea lui Sylvie câte ceva, pentru ciorapi.

Știați unde locuia? Nu, nu l-am întrebat niciodată.

Nu vorbea niciodată despre el. Sylvie, faci o cafea?

Și pe ea cum o cunoașteți? Prima dată a fost aici cu William.

Avea câțiva tipi cu ea. Îți dădeai seama că era novice.

Bărbații ăia s-au îmbătat atât de tare încât au plecat fără ea.

Plângea.

Venise din Paris pentru sezonul estival. Nu avea un ban.

A dormit aici.

Treptat, a început să vină tot mai des.

Ca toți cei care vin aici o dată. E ca o casă deschisă.

Trăim de pe o zi pe alta.

La ce oră a plecat William de aici vineri, când a fost ucis?

Imediat după prânz. Pe la ora două, ca acum.

A zis unde merge? Niciodată.

Era Sylvie aici?

Plecase chiar înaintea lui. Aveau William și Sylvie ceva...

Nu.

Nu era genul lui. Își lua doar rareori o femeie.

Unde ai fost tu? La muncă, în port.

Acolo agăți... Printre altele.

Mai era cineva în cafenea?

Nimeni. Era cald.

Am ațipit o oră într-un scaun.

Vorbea vreodată despre trecutul lui? Niciodată. Dar era un gentleman.

Ați spus că era mohorât. Nu mai mohorât decât mine.

Dar uneori bei prea mult, vorbești prea mult...

...și deodată îți vine să plângi.

Intră. Comisarul face ancheta despre William.

Un prieten, Joseph. E chelner la cazino.

Vin altă dată. Stai liniștit.

Am un pont pentru a doua cursă.

Pariați la cursele de cai? Uneori. Primesc ponturi de la un client.

Plec.

Mă duc să mă îmbrac.

Săracul băiat, probabil o să piardă iar.

Ce-a fost cu tine deodată? Nimic.

O idee.

Mai vrei vin?

Presupun că nu mai ai nevoie de mine.

Ne vedem diseară.

Nu băga în seamă fata asta. Eu aveam viața mai grea cu un pește pe vremuri.

O bucată de pulpă de miel?

Îmi amintești de William. El stătea mereu acolo.

Își punea pipa lângă farfurie, la fel.

Aceiași umeri, același fizic. La fel de solid ca tine.

Semeni cu el.

Te așteptam.

Fiul lui Brown e aici. E în afacerea cu lână. Era în Amsterdam când...

Brown are un fiu? Mai mulți.

Familia Brown crește oi și exportă lâna în Europa.

Un fiu se ocupă de ferme, altul de transport.

Al treilea locuiește în Europa și vizitează porturile de aprovizionare.

Ăsta e aici acum. Ce zice?

Că tatăl lui trebuie îngropat repede. Vrea să plece mâine.

Din partea noastră, Brown poate fi înmormântat mâine dimineață devreme.

Dar judecătorul de instrucție vrea mai întâi acordul tău.

Vrei să-l vezi pe Brown astăzi? Îl cunosc deja foarte bine.

Unde va fi înmormântat? În sat, la ora opt.

O să-l anunț pe fiu. Știu femeile de asta?

Încă nu. Poate fiul preferă...

Nu a fost la vilă? N-a vrut să meargă acolo.

La ce hotel stă? La Provençal.

Vrei să vorbești cu el?

Ne vedem mâine la înmormântare?

Am venit pentru domnul Brown. Întreb dacă primește vizite.

Îmi dați numele dumneavoastră? Comisar Maigret.

Intră.

Îmi permiteți? Luați loc.

Un pahar de porto?

Conduceți ancheta?

E o situație ridicolă, nu? Nu chiar ridicolă.

Adică: neplăcută. Un cuțit în spate e destul de neplăcut, da.

Doar pipă.

Știți că stilul de viață al tatălui meu era cam...

...scandalos. A fost și erou al rezistenței.

Se poate. Dar pe noi aproape ne-a ruinat.

Nu beți? Nu, mulțumesc.

Mama mea a fost profund nefericită. A muncit din greu.

După toate necazurile, numele ei nu trebuie pătat de această situație.

Înțelegeți? Fără valuri, vreți să spuneți?

Totuși, vreau să vă întreb ceva. Unde erați vineri trecută?

Ce mai e și asta? Nimic.

Întreb doar unde erați.

Eram în Marsilia pentru un transport de lână.

Nu v-ați văzut atunci tatăl? Nu.

O ultimă întrebare. Cine îi plătea tatălui dumneavoastră pensia lunară? Și cât?

Eu.

Cât? 5000 de franci pe lună.

Veți spune asta presei? De ce? V-ar deranja?

Păstrasem ceva pentru o cauză nobilă.

Mado, aici comisarul Maigret.

Voiam să spun că înmormântarea e mâine dimineață la opt.

În sat. Poate Sylvie să vină?

Bineînțeles, dacă vrea.

Pe mâine.

Doamna Martini, aici comisarul Maigret.

Am căutat o jumătate de noapte un sicriu.

Fiul a insistat pe calitate.

Ce caută ăștia aici? Îți explic mai târziu.

Nu întârziem? A venit Joseph?

De ce nu?

Scuzați.

Nu întârziem? Taxiul n-a mai venit.

Cine e ăsta? Nu știu.

Nu vin pentru ceremonie, nu?

Domnule Brown.

Fie ca el, care în război s-a dovedit un erou...

...și care și-a dorit să-și dea viața pentru țara pe care o iubea...

...să-și regăsească libertatea...

...fie ca el să se odihnească acum în pacea Domnului.

Ăla era fiul lui? Presupun că va vrea să vadă vila.

S-ar putea.

De unde vin femeile astea?

Cum ajung astfel de tipi aici? Îi cunoașteți?

În cazul ăsta...

Trec mai târziu pe acolo.

Ciudată înmormântare.

Cine l-a chemat pe preot? Fiul lui?

Când William nu mai credea în Dumnezeu de o veșnicie.

Ceremonia a trecut fulgerător.

Nici măcar n-am simțit nevoia să plâng.

Săracul William. Parcă...

Ce? Nu știu.

Parcă n-a fost o înmormântare adevărată. Hai să mergem.

Știi ceva nou despre Liberty Bar? Nimic special.

Tot cartierul o place pe Mado. Pe vremuri era o femeie frumoasă.

Acum mai atrage doar niște pierde-vară...

...care vin să se imbete la ea.

Și Sylvie? Nicio problemă.

Își face regulat controale medicale.

Pe Joseph, peștele ei, îl ținem sub observație. Dar până acum, nimic.

Brown ăsta. Un cangur australian ciudat.

Două femei aici, două acolo. Numai el.

Iau un pahar de gențiană. Dumneavoastră?

Ce e gențiana? Nu știți?

E aperitivul perfect pentru cei care nu mai au voie să bea.

Delicios. Puțin amărui, dar proaspăt.

Bine, atunci două gențiane.

O situație ciudată.

Brown stă câteva zile în Liberty Bar.

Mănâncă și bea cu Mado, în timp ce Sylvie umblă pe jumătate dezbrăcată.

Vineri la ora două pleacă.

La cinci își ia mașina. Și un sfert de oră mai târziu...

...se prăbușește mort la vila lui...

...cu 2000 de franci în buzunar, ca de obicei.

Cine avea interes să-l ucidă?

Ai putea, ca mulți de aici, să te gândești la o afacere de spionaj.

Nici eu nu cred asta.

Dacă astfel de oameni vor să scape de cineva, fac să pară un accident.

Nu lasă pe cineva cu un cuțit în spate să meargă acasă. Așa cred.

Bun.

De ce a fost ucis bietul om?

A fost erou al rezistenței.

Îi ajungea pensia lunară și nu deranja pe nimeni.

De ce să nu-și petreacă ultimii ani liniștit cu femeile lui?

Sunt ca dumneavoastră. Nu cred pe nimeni și nimic.

Și mă bucur că nu conduc eu ancheta.

Apropo, am fotografiile pe care le-ați cerut.

Nu, plătesc eu. Nici vorbă.

Trebuie să plecați? Aveți vreo idee?

Vreau să știu ce a făcut în cele trei ore...

...între Liberty Bar și garaj.

Îi cunoașteți...

...pe acești doi oameni?

Îl cunoașteți pe acest bărbat?

Sunteți sigur?

Dar pe femeie?

Nici pe ea.

Îl cunoașteți pe acest bărbat? Nu l-am văzut niciodată aici.

Dar pe ea?

Sylvie e sus.

Singură?

Albert?

Mai e Sylvie acolo? Camera 7.

Au comandat ceva de băut? Nu?

Termină în curând. Dacă vreți să așteptați...

Ați fost la cimitir, nu? Da. De ce?

Clientul tău e australian? Îl aștepți?

De ce? Poliția.

Da, mă plătește de ieri, pe zi.

Și e acum înăuntru? Da, cu o fată, cred.

Nu-l arestați până nu-mi iau banii.

Lasă-mă. Clientul tău se îmbracă? Hai cu mine.

Ia loc.

Mai e Harry Brown sus?

Ce vreți să spuneți?

Atunci așteptăm împreună.

Se pare că nu se grăbește.

Îl cunoști de mult?

Ascultați... Ascult.

Joseph te așteaptă undeva?

Joseph? Da, Joseph.

Spune.

Bună, comisare.

Vino cu mine.

Sună la secție. Tu aștepți aici.

Aici comisarul Maigret. Îl caut pe inspectorul Boutigues.

Du-te la hotelul lui Harry Brown și insistă să mă aștepte.

Oprește-l dacă e nevoie. Poți conta pe mine.

Tu vii cu mine. Mă arestezi?

Ia loc.

Ce vrei să bei? Nu contează.

Două beri, vă rog.

Cât costă? Doi franci.

N-am bani la mine. Pot să...?

Ce-i asta? Câștigul meu de azi.

Hai să vorbim cu Mado.

Mişcă-te.

Pleacă. Mai vii mâine, Yann?

Stai jos. V-ați întâlnit?

Exact, ne-am ciocnit unul de altul.

Asta face cel puțin 20.000. De unde sunt banii ăștia?

Întreab-o pe ea. De la un client.

Douăzeci de mii pentru o partidă? E prea mult chiar și pentru Harry Brown.

Oameni sunt uciși pentru mai puțin.

Stai jos.

Spune tot.

Am tot timpul din lume. Nu spun nimic. Absolut nimic.

Poftiți?

O bere.

Nu mai avem bere.

Atunci un porto.

Cât costă?

Doi franci.

Și, banii ăia?

Băieți... A văzut-o la înmormântare și s-a îndrăgostit de ea.

E bogat.

Am tot timpul din lume.

La naiba.

Intră.

Ia loc. Ce mai e?

De unde vii? Ghici de trei ori.

De la prefectură.

Mi-am prelungit buletinul.

Ambrosini...

L-ai întâlnit pe Harry Brown? Eu?

Da. L-ai văzut pe Brown marți sau miercuri, cu puțin înainte de uciderea tatălui său?

Ce vreți să spuneți? Știi tu ce.

Și toată lumea știe că ești peștele lui Sylvie.

Depinde de definiție. Am avut noi ceva...

Taci. De unde vin banii ăia mulți?

Habar n-am. Presupun că Sylvie i-a câștigat.

E o fată frumoasă.

Vă arestez pe amândoi.

Cum doriți.

Comisar Maigret. Închideți-i separat.

Îi voi interoga mâine din nou.

E sus. Știe?

N-a părut surprins. Credeam că o să protesteze...

Aștept aici? Dacă vrei.

Fără valuri.

Mai ales fără valuri.

Intră.

Aveți un minut?

Poți pleca.

Whisky?

Vreți să știți de ce m-am întâlnit cu fata asta după-amiază, nu?

Foarte simplu: ca să cumpăr asta de la ea.

Un testament, semnat de tatăl meu.

Și în favoarea cui?

A celor patru femei pe care le-am văzut azi-dimineață.

Văd că vă amuză.

Și tatăl dumneavoastră ar fi râs.

Ați mințit. L-ați întâlnit pe tatăl dumneavoastră înainte de moartea lui.

Așa e.

Mama și unchiul meu l-au pus sub curatelă.

Dar el a contestat asta. De cincisprezece ani...

...din cauza asta nu putem face afaceri bune.

Cât i-ați oferit tatălui dumneavoastră ca să dispară?

Un milion. Dar a refuzat. De ce?

Ca să ne facă viața amară.

Ar fi făcut în așa fel încât să ne încurce și după moartea lui.

De asta testamentul.

Nu putea să-și dezmoștenească soția și copiii...

...dar peste o parte din averea lui avea dreptul să dispună.

Așa că ați mers să cumpărați acel testament după-amiază...

...pentru 20.000 de franci. Îi știați conținutul?

Dimineață nu știam nimic.

Când am ajuns aici, m-a așteptat un bărbat.

Fusese la înmormântare, dar stătuse deoparte.

Mi-a arătat o copie a testamentului. Dacă voiam originalul...

...trebuia să merg cu 20.000 de franci la hotelul Beauséjour.

Voiați să distrugeți testamentul ca să dați familiei mână liberă...

...ca să obțină dreptul de folosință asupra averii lui.

Cât de mare e averea? Nu știu exact.

Asta se spune mereu când e vorba de mulți bani.

Domnule Brown, trebuie să vă cer să rămâneți la dispoziția poliției.

Mă suspectați? De ce?

Că ați angajat asasini...

...ca să redați familiei demnitatea și bunăstarea?

La revedere.

Știți ce mi-a spus directorul hotelului?

Că Harry Brown are pe undeva o metresă aici.

O văduvă sau o femeie divorțată, de vreo 30 de ani.

Închiriază o vilă pentru ea la Cap Ferrat. Ei, ei...

Așchia nu sare departe de trunchi, nu? Pune pe cineva să-l urmărească.

Îl suspectați? Nu știu.

Dumneavoastră sunteți șeful.

Șeful meu a zis clar: Fă ce zice Parisul. Unde mergem?

La vila lui Brown. Apoi poți merge acasă.

Dumneavoastră sunteți... Intrați.

Mamă... Bună seara, comisare.

Domnul Petitfils, directorul celei mai mari companii de închirieri de vile.

De când am văzut cele două femei la cimitir...

...am devenit bănuitoare.

De asta l-am rugat pe domnul Petitfils să-mi dea un sfat.

Și el crede că ar trebui să facem un inventar.

Al cui?

Al tuturor obiectelor și mobilelor care sunt ale mele. Și ale lui William.

Lucrăm la asta de patru ore. Vreți ceva de băut?

Am venit doar să spun... Ce?

Că sper să prind mâine ucigașul.

Atât de repede?

L-ați mai văzut pe fiu? Ce spune?

Ce va face? O să ia toate lucrurile?

Nu știu. Nu cred.

Ar fi o rușine. Ăștia sunt bogați ca Midas.

Vă las să continuați.

Măsuța aia și lampa...

...le aveam deja în Toulouse.

N-ai văzut-o pe Mado? Nu.

Dumneavoastră sunteți comisarul?

Am un mesaj pentru dumneavoastră. Mado se întoarceすぐ. Să o așteptați?

Știi unde s-a dus? Nu.

Mulțumesc.

Secția de poliție? Aici Maigret.

Cei doi arestați ai mei au avut vizitatori?

O femeie cam vulgară, într-o rochie roșie.

Pe cine a vizitat? Pe amândoi.

Avea țigări la ea. N-am refuzat.

Când a fost asta? Acum vreo două ore.

Pot suna la hotelul Provençal?

Aici comisarul Maigret. A avut domnul Brown vizitatori?

Da, acum un sfert de oră. O femeie într-o rochie roșie. Părea chercheălită.

Tocmai a plecat.

Erați deja acolo?

Intrați.

Săraca Sylvie. Întotdeauna cei nevinovați sunt pedepsiți. O avertizasem.

Luați loc. Mă schimb și eu. Mă întorc imediat.

Sunteți acolo? Nu băgați în seamă dezordinea. Cu toate problemele astea...

Nici nu știu dacă am mâncat.

Mă roade că Sylvie e închisă. Ce-o să se întâmple acum?

Dormea William aici?

Am doar camera asta și două la parter.

Dormea pe canapea? Depindea.

Uneori dormeam eu acolo.

Și Sylvie? La mine.

Mi s-au umflat iar picioarele.

Luați loc.

Spune, Mado.

Ce ți-a zis Sylvie după-amiază, când eram eu la bar?

Am întrebat-o de unde sunt cei 20.000 de franci.

A zis că e o înșelătorie pusă la cale de Joseph.

Și diseară, în celulă?

La fel. Se întreabă ce mai pune Joseph la cale.

E de mult cu Joseph?

Ce înseamnă mult? Nu stau împreună.

Bărbați ca Joseph întotdeauna fac afaceri dubioase.

Și, în final, femeia plătește prețul.

Sylvie ar fi trebuit să asculte.

De ce te-a trimis Joseph la Harry Brown?

Să-l întreb dacă îi poate elibera. Altfel...

Ce? Habar n-am.

Nici nu s-a gândit să o facă.

A zis că, dacă îi mai tai calea, o să mă aresteze.

Aveți țigări?

Fumez doar pipă.

Sigur mai am un pachet pe undeva.

Mai merg în Elveția?

Cine? Despre ce vorbești?

Despre închisoarea pentru femei din Haguenau.

Se pare că e atât de strictă acolo, încât multe femei se sinucid.

Nu mai am țigări. Sigur le-a luat Sylvie.

Îi e frică de închisoare? Habar n-am. Vreau să mai beau ceva.

În curând, după ce-mi spui tot.

Știam că o să am probleme. N-am nimic de ascuns.

Spre deosebire de Joseph și Brown junior.

El tot amenință.

Aseară...

...mi s-au lămurit multe.

Știu de unde vin cei 20.000. Brown i-a plătit.

Pentru ce?

Nu sunt așa proastă cum par.

Când fiul a aflat de testament... Știai și tu de el?

Bineînțeles. Luna trecută am vorbit despre asta toți patru.

Toți patru? William și tu, și Joseph și Sylvie?

William își serba ziua. Băuserăm zdravăn.

Când era beat, povestea mereu despre Australia, nevasta lui, cumnatul lui.

Zicea că după moartea lui or să rămână cu buza umflată.

A scos testamentul și a citit o parte din el.

Nu tot. Nu și numele celorlalte două femei.

Dar a promis că va merge cu testamentul la notar.

Ești sigură că a fost luna trecută?

Îl cunoștea Joseph pe Brown junior atunci?

Poate. Cu el nu știi niciodată.

L-a dat de gol?

N-am zis asta.

Dar să zicem că Joseph i-a spus lui Harry Brown despre testament.

Brown e om de afaceri, știa că tatăl lui poate face un testament nou.

Doar dacă nu era mort.

Așa că cine știe...

20.000 înainte și 20.000 după moartea lui William.

Pentru așa ceva nu primești banii dintr-odată.

Știa Sylvie? Habar n-am.

S-a bătut la ușă? Vrei să verifici?

Ce crezi, Mado?

Ce putea face William în ziua morții lui, între două și cinci?

Sylvie plecase puțin înaintea lui. Poate că ei...

Cine? Sylvie și William.

La ce te gândești? N-am idee.

Poate s-au întâlnit undeva. Sylvie e o fată frumoasă.

Îl atrage pe William într-un loc bun, unde Joseph îl ucide.

Câteva zile mai târziu, Harry Brown îi dă lui Sylvie restul banilor într-un hotel.

Da.

Aici e.

Îi e foarte rău? Nu după ce i-am dat.

Își dă seama ce se întâmplă? Nu pare, dar...

Era beată criță. Mă întrebam dacă durerea a trezit-o.

Spune-mi, doctore. Ce mai face, de fapt?

Nu mai are mult. Inima ei e terminată.

În plus, e mărită.

Și tensiunea arterială e enorm de mare.

Cât îi mai dai? Cinci sau șase luni.

Cu condiția să stea liniștită și să urmeze un regim strict.

Și, evident, fără alcool. Altfel?

Atunci nu-i dau mai mult de o lună. Cel mult.

Mă întorc mâine dimineață. Mulțumesc.

Aici comisarul Maigret. Aduceți deținuta Sylvie la Liberty Bar.

Da, imediat.

Îți e mai bine?

Stai cu mine. Mi-e frică. Unde e doctorul?

N-o să mor, nu? Liniștește-te.

Ce s-a întâmplat? Liniște.

Puteți pleca.

Mado, scumpa mea Mado...

E vina ei.

Târfa aia.

O urăsc.

Știi cum mi-a zis? Bătrâna.

Calmează-te, Mado.

Dar dacă trebuie să merg la închisoare, vii și tu.

Îi iei partea pentru că e tânără. Ți-a făcut deja cu ochiul?

William nu dormea pe canapea, nu?

Dormea cu mine în pat. William era iubitul meu.

Venea special pentru mine.

Ea dormea pe canapea.

Îl iubeam pe William și el mă iubea pe mine.

Eram fericiți împreună.

N-am bănuit nimic. Dragostea te orbește.

Se purta provocator.

Vineri, după prânz, am început să-mi dau seama.

Când Sylvie a plecat, i-a făcut cu ochiul lui William.

La scurt timp, a plecat și el.

De obicei, stătea până seara.

N-am zis nimic. M-am îmbrăcat.

Știam unde îl aștepta ea. La hotelul Beauséjour.

Stăteam pe stradă, cu un singur gând:

Să bat la ușa lor și s-o implor pe Sylvie să-l lase.

Au ieșit împreună. William părea cu totul alt om.

Mai tânăr.

Știam că se întoarce la celelalte femei. Știam unde era vila aia.

Am mers la Liberty Bar...

...am luat un cuțit și m-am urcat într-un taxi.

M-am oprit la jumătatea drumului. Puțin mai târziu, William a trecut pe acolo.

S-a oprit.

M-am urcat lângă el.

Am înjunghiat...

...și iar am înjunghiat.

Nu știu cum a reușit să scape.

Am rămas singură în mijlocul drumului.

N-o să merg la închisoare. Orice ați face.

Știu că o să mor.

Totul e...

...din cauza curvei ăleia de Sylvie. Să moară.

Îmi pare rău, Sylvie.

De ce a spus asta? El mă urmărea pe mine.

Mă privea îndrăgostit de luni de zile.

Cum aș fi putut refuza ce fac zilnic cu străini?

E grav bolnavă?

Ce mai faci? Doarme.

Stai cu ea. Spune-i mai târziu că am plecat și nu mă mai întorc.

Spune-i că a visat. A fost un coșmar.

Nu înțeleg.

Mai are cel mult șase luni de trăit.

Dacă nu mai bea.

O să am grijă de ea. Promit.

Și Joseph?

Ești atașată de el? Da. Fără un bărbat nu te descurci aici.

Și William? E altceva. El era diferit.

Ai grijă ca nimeni să nu mai audă vreodată de Liberty Bar.

Nu v-aș fi crezut în stare de așa ceva. Mado e cel mai bun om pe care-l cunosc.

Tatăl dumneavoastră a fost victima unei crime pentru jaf. Într-o zi, îl vom prinde pe făptaș.

Și testamentul? Îl păstrez.

Am decis să le ajut financiar.

Douăzeci de mii de fiecare.

Secretara mea vă va aduce cecurile astăzi.

Trebuie să înțelegeți că nu e vorba de bani.

Nu vreau un scandal. Pentru că dacă cele patru femei...

Înțeleg.

Credeți că suma e suficientă?

Cu siguranță.

Nu v-ați terminat paharul.

Comisare...

...am crezut o clipă că sunteți un adversar.

Nici aliat, nici adversar. Trebuia să rezolv cazul.

La revedere.

Și testamentul? Uitați de el.

Joseph a fost eliberat la cererea dumneavoastră.

Îmi pare rău că întreb, dar...

Ce vrei să spui?

S-a terminat.

William Brown a fost ucis de un necunoscut care voia să-l jefuiască.

Dar... Nu există „dar”.

Nu trebuia să se facă valuri. Asta s-a întâmplat.

Totuși... Nu e loc pentru îndoieli.

O vedeți pe tânăra de acolo? Unde?

N-o să ghiciți cine e.

Fiica lui Morrow.

Morrow, cel cu diamantele.

Unul dintre cei mai bogați oameni din lume.

Și? Și? Asta e.

O...