Original subtitles

KEN TUCKER DIRECTOR ECONOMIC

Hai să punem mâna pe nenorocitul ăsta!

CAMERA DIN SPATE A LUI ANSON

PENTRU FAMILII // GĂSEŞTE DIFERENŢELE!

Iată-l, ştiam că l-am mai văzut pe tipul ăsta!

La naiba!

- Aici l-ai văzut pe Ken Tucker? - Da.

De aici îl cunosc.

- De aici îl cunosc. - La naiba!

- Red Ball e o firmă fantomă. - Ce?

Deci nu e Director Economic.

Toate biografiile sunt false.

Au plătit oameni ca să pretindă că sunt în conducere.

- E model. - Toţi sunt modele.

La naiba!

La naiba!

Dar actele tale? Ce aveai de gând să faci cu ele?

E o prostie.

- Dar ce-i asta? - Las-o.

- E o prostie. - O, Doamne, e superbă!

Era doar un plan de răzbunare.

Eram al naibii de supărat pe şeful meu.

- Care era planul? - În versiune perfectă,

trebuia să-i extrag excrementele

după ce le elimina la toaletă ca să i le pot returna...

Nu te aud deloc. Vorbeşte mai tare!

În versiune perfectă...

Vorbeşte mai tare, nu aud ce spui.

Pentru că asta l-ar fi distrus!

Cum e să primeşti ce-ai făcut în toaletă

cu data şi ora la care l-ai făcut?

E tare nasol.

Nu ţi-ar veni să crezi ce ţi se întâmplă.

Ţi-ai spune: "Ceva se întâmplă aici".

O, Doamne!

M-am dus să fac un test acum câteva săptămâni,

dar mi-am prins mâna într-o ţeavă.

Am fugit de acolo urlând.

De ce îl urăşti pe şeful tău atât de tare?

Mi-a spus că cei de la Tecca muncesc goi.

Dar într-o zi,

am intrat într-o toaletă unde nu merg de obicei,

şi acolo erau patru tipi complet îmbrăcaţi.

Aşa că m-am dus la şeful meu şi i-am spus: "Hei,

sunt nişte tipi îmbrăcaţi acolo, ce naiba?"

Şi s-a dovedit că nu trebuia să fie şeful meu.

Eu trebuia să fiu şeful lui.

A venit acolo înaintea mea şi s-a declarat şeful meu, nenorocitul!

Doamne, e minunată!

Steven, de ce nu au scaunele Tecca o manetă hidraulică?

- Au. - Ba nu!

Cred că au. Scuze.

Cred că aş şti, au.

I-am spus atâtea fiicei mele şi acum nimic nu e real.

- Hai, Mike, să mergem! - Vreau să mai joc, Ron.

Fetele astea sunt incredibile.

Vai!

O, Doamne!

AM CÂŞTIGAT

MĂREŞTE

HOPA MITICĂ OLIVER PROBBLO

HOPA MITICĂ OLIVER PROBBLO

HOPA MITICĂ E OLIVER PROBBLO KEN TUCKER E OLIVER PROBBLO.

Doamne, e un coşmar!

Hei, ascultă!

Dacă ei nu investesc în ceea ce faci, să-i ia naiba!

Ai înţeles?

Mulţumesc mult, Tara, pentru...

Sethy, vino aici!

Tara.

Te îmbrăţişează mama ursoaică!

Mulţumesc mult că mi-ai arătat Frankenweenie. A contat mult.

M-a bucurat să petrec timp cu voi.

- Şi eu şi Tara. - Ne-am distrat.

- Mă ţii la curent cu ce se întâmplă? - Te interesează?

Te ţin la curent, dar... multe din cele pe care ţi le-am spus...

nu duc nicăieri.

- Deci, nu e vorba de Thebaină? - Nu.

Am nişte idei noi.

Îmi pare rău, ce naiba?

E exterminatorul. Alo!

Ron, ai un minut?

Natalie.

Suntem în drum spre casă.

- E totul OK? - Puteţi veni acasă.

Am sunat pentru că am găsit nişte gândaci în casă

- pe care nu i-am văzut înainte. - Ce ciudat!

Îi dau omului meu să-i analizeze.

Sunt părinţii tăi.

Dar e viaţa ta. Vor înţelege.

Dacă descoperim o specie nouă, te superi dacă le dăm numele meu?

Bine, vorbim mai târziu.

Hei, despre ce vorbiţi?

- De mall-uri. - Mall-uri.

Vorbim despre mall-uri. Cum faci cumpărături.

Pe bune, despre ce vorbiţi? Pare serios.

- Fac eu asta. - Mulţumesc, Tara!

- După tine. - N-o închide peste mine!

Scuze, mă gândeam...

...dacă te gândeai să vii acolo, e doar la patru ore distanţă...

S-a întors Douglas!

Iată-l!

O, Doamne!

Sunt foarte fericit să vă revăd pe toţi.

Au fost momente când nu eram sigur că voi scăpa de acolo viu.

Din fericire, eram sub un frigider

aşa că am reuşit să deschid congelatorul şi să ajung la mâncare.

Nu am putut alege.

Am luat doar ce era la îndemână.

Dar am reuşit să supravieţuiesc, chiar dacă nu am putut alege.

Am avut mult timp să reflectez acolo sub frigider.

Şi vreau să-mi cer scuze tuturor pentru petrecere.

Douglas, lasă asta. Suntem bucuroşi că te-ai întors.

Sunteţi cei mai drăguţi oameni.

- Douglas, mă bucur că eşti bine. - Mulţumesc, Ron!

Vreau să mă uit peste planurile mall-ului.

Vreau să mă asigur că e acces pentru scaunele cu rotile.

Că respectăm cerinţele pentru persoanele cu dizabilităţi.

- Ştii ce presupune asta? - Da, ştiu.

Şi respectăm aceste norme.

Vreau să mă implic în asta.

Nu vreau să faci niciun rabat la acele rampe.

Cât vei sta în scaunul cu rotile?

Mi-au spus că... de la două la opt luni.

Depinde de mine.

Scuză-mă, mă bucur că ai revenit.

- Da? - L-am găsit pe Oliver Probblo.

Stă lângă Dayton.

Hei, trec printre voi!

Ridicaţi genţile de pe podea, vă rog!

Doris, geanta!

- Ce? - Ridică-ţi geanta, dragă.

E cam mult de condus, dar putem merge să vorbim cu el mâine seară.

- Poţi să te descurci? - Brenda!

Vor arunca în aer stânca la şantier miercuri

şi i-am spui lui Andrew Bohldo de la Protecţia Mediului

- că voi fi acolo ca să supraveghez. - Bine, Ron.

Am nişte noutăţi pe care trebuie să le discutăm.

Ştii ceva? O să aştept până se întoarce Jeff.

Poţi să-mi spui. Nu plec până mâine.

Nu, vorbim când te întorci. Îmi trebuie ceva timp să reflectez.

- Alo! - Vino jos, Mike. Sunt afară.

Vino sus. Tocmai am ieşit de sub duş.

Mai tacă-ţi gura aia împuţită!

Porc transpirat nenorocit!

Ce caută scula ta în patul meu? Spermă peste tot în patul meu?

Bună, Ron!

Bună...

Scuză deranjul!

I-am trimis un email lui Oliver. A fost actor, ştii.

I-am spus că suntem fani ca să nu se sperie.

Mi-a spus că are spectacol diseară şi să trecem să vorbim cu el.

Ce faci cu pantofii ăia dichisiţi?

Cine ştie unde ajungem diseară?

Poate într-un loc elegant.

- Vrei să mănânci ceva? - Nu, nu mi-e foame.

E drum lung. Stai jos, îţi aduc ceva.

Haide!

Ce naiba? Cine a vomitat în chiuvetă?

La naiba!

Să vedem.

Vrei nişte... pui?

Vrei ceva prăjit...

- Vin imediat. - Ai o cămaşă şi tot ce trebuie?

Ce naiba a fost asta?

Trebuia să mănânci nişte pui.

Era un pui cu ardei foarte bun. Cu multă ceapă.

Dar e un loc acolo unde putem mânca ceva.

Fac cele mai mari chiftele pe care le-am văzut vreodată.

Le fac cu carne de vită gri...

Sunt cenuşii.

Ştii la ce mă refer. Vită gri.

- Deci ai mai fost pe-acolo? - Da, am mai fost.

De fapt, e un oraş tare ciudat.

Oamenii sunt... probabil ca peste tot.

Unii buni, alţii răi.

Şi ce a mai spus Oliver?

Joacă rolul lui Scrooge în Colind de Crăciun

de trei ani.

Mi-a trimis o mulţime de filmuleţe crezând că suntem fani.

Dar m-am uitat la Colind de Crăciun. E o poveste remarcabilă.

Ce face acum?

Oliver spunea că încearcă să intre în personajul lui Scrooge,

în afara stagiunii, ca să nu ruginească.

Are un spectacol mare diseară, dar vorbim cu el după aceea.

Hei, ce faci?

O, Doamne!

La naiba! Am încercat să-l joc pe Scrooge într-o închisoare.

Dar au fost foarte răutăcioşi.

M-au scuipat!

Naziştii erau cei mai răi. Vă vine să credeţi?

Le-am spus: "Mă bucur că sunteţi cu toţii în închisoare!"

Chiar îi urăsc pe nazişti.

Nici măcar nu voiam să joc în închisoare.

Profesorul meu de dramă mi-a zis: "Fă-o!" E nebună.

Stă în apartamentul meu de luni de zile.

S-a încuiat în dormitor în noiembrie şi nu vrea să plece.

- Vai... - Nu plăteşte chirie.

Gustă asta. Ei spun că e Jameson.

- Nu cred că este. - Este, domnule.

- Pot să-mi dai o cană de cupru? - Doriţi un "Moscow Mule"?

Daţi-mi permisul dacă vreţi cana.

- Asta-i regula. - Ai nevoie de permis?

Ţi-e frică că am să-ţi fur cana?

Ia-l!

Deci sunteţi fani înflăcăraţi?

- Da. - Chiar suntem fani înflăcăraţi.

Oliver, ce ne poţi spune despre Red Ball Market Global?

- N-am auzit de ei. - Dar ai făcut o şedinţă foto pentru ei.

Nu...

Uite, asta. Îţi aduci aminte?

Spune că eşti Director Economic.

Nu! Aceste poze au fost făcute

ca exerciţiu pentru cursurile mele "Sufletul petrecerii".

- Cum? - Cursurile "Sufletul petrecerii".

Sunt cursuri care te ajută

să devii instantaneu sufletul oricărei petreceri la care participi.

Scuzaţi-mă, dle?

Aproape că vă intră mâneca în supă.

- Ar trebui să fiţi atent. - Ce?

Aproape că vă intră mâneca în supă.

- Nu vreau să vă murdăriţi. - Şi ce dacă? De ce nu?

- Am vrut să vă ajut. - Nu-ţi fă griji pentru mine.

Ai grijă de tine, cretinule!

Bine, scuze. Ce era acest exerciţiu?

Ne prefăceam că suntem alţii.

La început, mi s-a părut cam ciudat,

dar apoi am început să mă distrez cu adevărat.

Şi ştii ceva?

Aceea a fost ziua în care am înţeles că vreau să fiu actor.

De ce ţi s-a părut ciudat?

Nu mai făcusem acest gen de exerciţii la cursul ăla până atunci.

Şi era acolo o regizoare împreună cu un fotograf.

Tot spunea:

"Eşti un om de afaceri, eşti un mare şef".

Cine era această femeie?

N-o văzusem niciodată, aşa că am întrebat-o pe Sandy care ţinea cursul:

"Cine era femeia care făcea poze?

Vreau să fiu actor şi acesta este primul meu job!"

N-a vrut să-mi spună.

I-am spus: "Vreau doar să-i mulţumesc. Nu-mi pasă de fotografii.

Vreau doar să-i mulţumesc că mi-a schimbat viaţa."

Până la urmă, mi-a dat o adresă de email.

Şi apoi am luat-o la rost.

"Dă-mi pozele alea!" N-am renunţat.

"Vreau pozele alea!"

- Şi care era numele ei? - Dragă, vreau să cunoşti pe cineva.

Tipului ăsta îi pasă de mâneca mea.

E asistentul Henry.

Nu vrea să am supă de caşcaval pe mânecă.

Nu m-aş pune cu el. E un bar de drogaţi.

Toţi sunt nişte drogaţi.

Bine. Oliver.

Femeia care făcea aceste fotografii la curs.

Îţi aminteşti numele?

Ar trebui. I-am scris 500 de email-uri.

Cum se numea?

Maggie S. Da, Maggie S.

S?

Nu-mi amintesc ce reprezintă litera S pe moment.

Dar am email-urile acasă în iPad.

Le-am descărcat din email-ul de serviciu înainte să fiu dat afară.

Ai numele ei in iPad?

Mergem la apartament şi-l caut pentru tine.

Dar mai întâi, trebuie să prizez ceva.

Apoi plecăm cu toţii.

Se întâmplă exact ceea ce n-ai vrut să se întâmple.

Păcat că nu mă poţi ajuta!

Aşa!

- Costă 75$ o punguliţă. - De acord!

Poftim 80$, omule.

Fiindcă-ţi place aşa de mult mâneca mea, pariez că ţi-ar plăcea s-o săruţi.

- De ce nu ne laşi în pace? - Hei, te cunosc!

- Ba nu. - Ba da.

Ştiu câţiva tipi cărora le-ar plăcea să ştie că te-ai întors.

Trebuie să plecăm.

Am plătit drogurile cu banii de la Scrooge!

- Ce-ar fi să-ţi fac o poză? - Nici vorbă!

Stai, de ce nu-mi săruţi mâneca?

Ştii că-ţi pasă de ea. Ştim că e cămaşa ta preferată.

Şi eu sunt partenera ta.

Sunt maică-ta!

De ce nu săruţi mâneca mamei tale?

- Nu sunt eu mama ta? - Nu, tu nu eşti maică-mea!

Zâmbeşte!

- Uite mâneca Mamei Barbie! - Nu sunt Mama Barbie!

Ba eşti! Uite-ţi sticla, mami!

O, Doamne!

Scorpie!

La naiba! Plecaţi!

Haide, urcaţi repede!

Nenorocit mic!

- Drăcie! - O, Doamne!

Porneşte!

Isuse! La naiba!

- Nu se poate! - Mergi!

Unde mergem, pe unde?

Suntem aproape. Drept înainte.

O, Doamne! Vocea mea.

De fapt, vocea mea aduce mai mult a Scrooge.

Bună, Nat! Ce faci?

Eşti bine? Credeam că eşti în Canton.

Sunt în Canton.

Tată...

Aici! Aici e casa mea!

- Cine e acolo? - Natalie, sunt bine. OK?

Te sun mai târziu. Totul este bine. Pa!

- Hai, Oliver! - Aşteaptă.

- Cum ne-au găsit? - A naibii cană! Permisul meu!

Regula!

Hai, Oliver, găseşte numele ăla!

- De la ce vine "S", Oliver? - Nu-l găsesc!

Caută "S"!

Caut "Maggie S" şi nu găsesc nimic!

- Of, Doamne! Mai caută, te rog! - E o nebunie!

Un tip se urcă pe stâlp!

Mai caută!

Ce s-a întâmplat?

- O, Doamne! - Ce s-a întâmplat?

E în regulă.

O, Doamne!

Ce faci? Lasă-l în pace!

O, Doamne!

Nu plec!

Nu plec!

- Dă-o afară! - Ia mâna de pe mine!

- O, Doamne... - Scapi...

La naiba...

- Trebuie să plăteşti chirie! - Nu-ţi plătesc niciodată chirie!

Asta e din cauza mânecii mele!

- Dă-mi banii! - N-am niciun ban!

- Oliver, e totul în regulă? - Nu! Nu mă atinge!

Nu, nu!

Nu, nu!

Doamne...

N-o să mă dai afară de aici!

Hei!

Hei, vino încoace!

Of, la naiba!

Nu, nu!

- Nu mişca! - Ce naiba?

Să nu dea naiba să te mişti!

Nevastă-mea te-a angajat, nu-i aşa?

- Ce? - Te-a trimis să mă prinzi că o înşel.

Nu, eu caut un tip!

- Ea te-a pus! - Nu!

Te-am văzut în Cadillac-ul verde

în parcare, încercând să mă prinzi c-o înşel.

Jur că nu. Te rog...

Trebuie să rezolv asta.

Îmi iubesc soţia. Vreau să fiu cu ea.

Bine, uite ce-o să faci.

- Eşti căsătorit? - Da, sunt.

- Şi am copii. - Uite cum facem.

Facem un film cu tine când îţi înşeli nevasta.

- Da, trebuie. - Nu.

Ce vorbeşti? N-o cunosc pe soţia ta!

O să facem un film în care tu o săruţi pe Gretchen şi ea te sărută pe tine.

- Eşti de acord? - Da.

- Nu pot să fac asta! - O să faci!

- Nu pot. - Ba o să poţi!

- Du-te naibii! - O s-o faci!

Bine!

Bine, apropie-te.

Aşa. Şi acum... fă-o.

Aşa, bine!

Încă puţin. Încă o secundă.

Bine, excelent!

Ai înşelat. Bine.

La naiba!

Bine, acum lasă-mă naibii să mă gândesc.

Bine.

Cred că am terminat. La naiba!

- Am terminat? - Nu. De ce...

La naiba! Mulţumesc! Cred că am rezolvat.

Faci asta fiindcă eşti un om bun. Mulţumesc!

Poţi pleca. Pleacă!

Intru.

- Lasă-mă să intru. - Eşti din familie?

- Altfel va trebui să aştepţi afară. - Nu, e din familie.

Da, e fratele meu.

- Dle Trosper, v-aţi trezit. - Da.

Se pare că aţi suferit o mică comoţie

şi am găsit nişte lichid rezidual în creierul dvs.

Aţi avut vreun traumatism cranian în trecut?

Am avut un incident acum câteva săptămâni.

Două comoţii cerebrale la rând. Fiţi foarte atent.

- Încă una ar provoca leziuni grave. - Voi fi atent. Mulţumesc!

O, drace...

Mike, fă-mi o favoare.

Du acest telefon cât mai departe de aici posibil.

Cred că Natalie mă urmăreşte. Nu vreau să ştie că sunt aici.

- Am înţeles. - Mulţumesc!

Dormi, Ron. Conduc eu spre casă.

- Mulţumesc, Mike! - Cu plăcere!

Îmi cer scuze, Ron. A trebuit să opresc.

E greu să ai o familie.

Asta e familia ta?

Da, e fiica mea. E complicat.

N-o văd atât de des pe cât aş vrea.

- N-am ştiut că ai o fiică. - Da, o cheamă Lynette.

Nu e un nume frumos?

Nu am fost cel mai bun tată.

N-am fost un partener bun.

Nu vreau să privesc înapoi la viaţa mea şi să constat că am fost un nenorocit.

- Da. - Ca Scrooge.

Nu vreau ca oamenii să vină la mormântul meu şi să râdă.

Măcar ai încercat. Înseamnă ceva.

Nu vreau să mă mai plateşti, Ron.

- Ce? - Nu mai vreau niciun ban de la tine.

Vreau să o fac pentru că e ceea ce trebuie să fac.

În plus, suntem o familie, nu-i aşa?

Apreciez asta, dar voi continua să te plătesc.

- Adică, ăsta e job-ul tău. - Nu , nu mai e job.

Vreau să te ajut, Ron.

Ştii, l-ai lovit accidental pe tipul ăla chiar în gaura din cap?

Puteai să-l omori.

E locul cel mai aproape de creier.

Mda...

Am avut noroc.

SALUTARE. VOIAM SĂ ŞTIU DACĂ AI AJUNS CU BINE ACASĂ.

DA, MULŢUMESC CĂ M-AI DUS LA SPITAL.

FAC ORICE PENTRU TINE.

MĂ CULC. SUNT EPUIZAT.

ŞI EU, AMICE. SUNT DEJA ÎN PAT.

ÎMI CUNOSC GREŞELILE.

VOI PĂSTRA CRĂCIUNUL ÎN SUFLET TOT ANUL.

NU CRED CĂ O VEI FACE.

PROMIT CĂ O VOI FACE.

PRIVEŞTE!

Subtitrare: Roşu Florin Mugurel Pentru TransPerfect Media