Original subtitles

Cum să vă conving? Merită să veniți la Torre del Mar.

Nu fi enervant! Ne vedem cu cineva.

- Voiam să mă dau mare cu două frumoase. - Mulțumim.

Ai văzut cercei mai urâți?

Sincer, nu. Sunt oribili.

I-am primit cadou, dar, da, sunt urâți cu spume.

Zici că i-a ales o oarbă.

Dacă nu îți plac, de ce îi porți?

Jonás, lasă-ne aici!

- Da? - Da.

- Distracție plăcută! - Pa!

Pa!

Sunt oameni simpatici?

- De tot soiul. - Mă doare burta.

După ce bei ceva, îți trec emoțiile, o să vezi.

Și dacă nu-mi trec?

Marta, zău așa! E o petrecere. Gândește-te!

O să dansezi. O să fie tipi superbi.

Poate îți place vreunul și… Cine știe? Vă combinați.

Dacă nu, nu-i nimic. Ne plătesc doar ca să venim.

Ce petrecere beton!

Mișto muzică.

Îi scriu lui Beltrán că am ajuns.

Ia uite! Au venit vedetele petrecerii!

Am întârziat?

Deloc. Ați venit la fix.

Intrați!

Îți place?

Enorm!

Să mergem!

Fetele mele! Ce frumuseți!

- Un pahar de bun-venit. - Mulțumim.

Acum, să ne distrăm!

Poftim!

Bucurați-vă de petrecere! Fiți prietenoase cu toată lumea!

Haideți, mergeți!

Începe să mă ia pastila…

Uite, fată, e Carlos Jaén, de la televizor!

Verónica?

Verónica?

Ea cine e?

- Te simți bine? - Am eu grijă de ea.

Nu. Trebuie să iasă la aer.

Verónica?

S-o stropim cu apă, o să-și revină.

- Verónica? - Mi-ai văzut prietena?

Stai liniștită… Da.

DOUĂ MORMINTE „ISABEL”

DOUĂ MORMINTE

N-am nimic împotriva lui Mercedes, dar, totuși…

Sunt foarte neglijenți, nu?

Ți-am spus, nu se pot împrumuta cărți după program.

O fi fost vreun student.

Nu rămân fără permis de bibliotecă din cauza asta.

Tată!

E deja 03:00?

Ce s-a întâmplat?

Du-mă la poliție, te rog.

Am făcut ceva groaznic.

Bine.

Bine, dar…

Ce s-a întâmplat?

A fost un accident. N-am vrut să-i fac rău.

Futu-i! Ce mă fac?

- Futu-i! - Nu pot să stau aici.

- Hai la poliție! O să le spun… - Nu se poate.

- Nu se poate. - A fost un accident.

Puțin o să-i pese tatălui Martei.

Nu ți-a spus cu ce se ocupă Rafael?

E un criminal.

Un criminal, Verónica.

Nici nu vreau să-mi închipui ce ți-ar putea face bestia.

N-o să te pierd, scumpo.

Uită-te la mine!

N-o să te pierd.

M-ai auzit, scumpo?

Uită-te la mine!

Nu accept.

Mă crezi?

Dă-mi jacheta ta!

Haide!

Telefonul.

Bun. Hai!

Prinde-o de acolo! Hai!

Hai! La trei.

Salut, Antonio!

Mulțumesc, Farhid. Din suflet.

O să rămâi în Maroc, cu Farhid.

Nu rămân aici.

Până se liniștesc apele, scumpo.

Doar câteva zile, o să vezi.

Trebuie să plecăm, Antonio.

Du-te!

Du-te!

Ai grijă de ea, Farhid. Te rog.

Până când trebuia să rămână Verónica în Maroc?

Spune, Antonio! Până se linișteau apele?

Fiindcă, pentru Rafael Salazar, asta înseamnă pe veci.

Nu îți dai seama?

Ai îngropat-o de vie.

Voiam să plecăm în Brazilia.

Găsisem o casă în São Paulo.

Nu ne-ar fi dat de urmă acolo.

Dar acum, după toată povestea cu Beltrán și cu vila…

Poliția dă târcoale iar…

Mai aveam puțin și strângeam banii.

În Brazilia.

Dar eu? Când aveai de gând să-mi spui?

Mă sunai din Brazilia?

Da?

Doi ani, Antonio!

Doi ani în care n-am avut somn, n-am avut viață.

Nu m-am gândit decât la ce i-or fi făcut Verónicăi.

Spune! Chiar ți-e indiferent?

Nu puteam să spun nimănui. Doar așa o puteam proteja.

Ești un dobitoc.

Nici nu-ți dai seama ce ai făcut, așa e?

Ai transformat-o în fugară pe viață.

Așa o protejezi tu?

Te crezi marele protector al familiei, dar nu ești decât un laș.

Trebuia să-mi spui, Antonio, pentru că aș fi…

Ce ai fi? Ce?

Ce?

Ce ai fi făcut?

M-ai fi ajutat? Da?

Ca atunci când s-au născut Verónica și Lupe?

Când mi-au diagnosticat soția cu cancer?

Tu unde erai când o mânca de vie boala?

Unde?

Îți spun eu.

În afurisitele de comune hippy

unde te-ai cărat să-ți trăiești viața când eu aveam 15 ani.

15 ani, futu-i mama mă-sii!

Când te-ai implicat în viața mea?

Când?

Niciodată.

Ești o egoistă pe care a apucat-o cheful să facă pe bunica la bătrânețe.

De asta te-ai întors?

Scutește-mă de vrăjeli, cum că trebuia să am încredere în tine.

V-am spus despre Verónica de dragul lui Lupe.

Nu de dragul tău.

- Bună, scumpo! - Tot mă doare capul.

E paracetamol în bucătărie.

Ce mai cauți aici?

Unde e Verónica?

Nu știu unde e.

A stat șase luni la Farhid, apoi a plecat.

Trebuie să țineți legătura cumva.

Mă sună în serile de vineri la restaurant.

Și cum îi e?

Bine. E la adăpost.

Știu și alții despre seara aia.

Cealaltă fată de la petrecere…

- Da, Jamila. - Da, ea.

A plecat chiar în noaptea aia, de frică.

Dacă o găsește Rafael Salazar, Jamila i-ar putea spune ceva.

Rafael nici nu știe că Jamila există.

Antonio!

Antonio! Ba știe.

Cum adică?

Stai puțin!

- Da? - Isabel, am găsit-o.

San José, Almería. Lucrează la un club de scufundări.

Mi-am notat. Îți trimit acum.

După-amiază plec la Almería.

Când o găsesc, te anunț.

- Zi-mi și mie, ce treabă ai tu cu Rafael? - Stai!

Ascultă-mă bine, Antonio!

Du-te urgent la Garda Civilă și denunță-l pe Rafael Salazar!

Îl caută pe Carlos Jaén, prezentatorul TV.

Spune-le că știi că Rafael l-a răpit, ai înțeles?

De unde știi de Carlos Jaén?

Te rog, dragule, crede-mă măcar de data asta.

O să-ți spună lucruri îngrozitoare despre mine

și vreau să știi

că sunt adevărate.

Dar totul a fost pentru Verónica.

Te rog, dragule,

fă ce îți spun!

Du-te la Garda Civilă!

E mai bine pentru ea.

Nu poți fugi la nesfârșit.

Rafa!

E în regulă. Gata…

E în regulă.

S-a terminat.

Sunt aici, cu tine.

Rafa…

Trebuie să plec.

GARDA CIVILĂ

Bună ziua, dle Salazar!

Trebuie să veniți cu mine. Am niște întrebări.

De mai multe zile investigăm dispariția lui Carlos Jaén.

Prezentatorul TV.

- Îl cunoașteți, nu? - Sincer, nu prea mă uit la televizor.

Jaén pleca în vacanță.

Avea un zbor spre Thailanda, dar nu s-a îmbarcat.

Nu s-a cazat în camera rezervată și are telefonul închis.

Rafael, nu spune nimic!

- Bună ziua! Vă rog, luați loc. - Îmi explicați ce facem aici?

Doar îi luăm declarația clientului dv. Nimic mai mult.

Luați loc!

Avem probe care îl implică pe clientul dv. ca posibil suspect.

Mă scoți de aici în cinci minute sau tu urmezi.

- Bună! - Bună!

SNORKELING, LECȚII DE KITE SURFING

Nicio probă nu îmi incriminează clientul.

Știm că o dubă l-a luat pe Carlos Jaén din poarta casei lui.

L-am identificat pe șofer, un cetățean turc care a lucrat pentru dv.

Probabil e deja arestat la aeroport.

Cine știe, poate chiar declară că dv. i-ați comandat răpirea.

Îți place să mă vânezi, nu?

Așa te distrezi? N-ai nimic mai bun de făcut?

Doar gura e de tine, nu ești în stare de nimic.

Ai venit să afli cine mi-a ucis fata, și nimic.

Acum vrei să dai vina pe mine?

Ai grijă! Faci o mare greșeală.

E o amenințare?

Nu.

Eu nu ameninț.

Dle sergent!

- Sângele e al lui Beltrán. - Poftim?

Rafael, i-am convins să-ți dea drumul pentru că n-au martori.

Dar te vor supraveghea.

- V-am lovit? - Nu, nicio problemă.

Cel mai inteligent, acum, e să stai acasă în weekend.

Fii discret, Rafael!

Rafael!

Ai grijă pe motocicletă, draga mea!

Bine, pa, Jamila!

Vin acum!

Jamila?

Da, eu sunt. Ne cunoaștem?

Nu, dar trebuie să vorbim. Părinții tăi mi-au dat adresa.

Părinții mei?

Putem vorbi? Trebuie să-ți spun ceva important.

Ce bine miroase!

Mulțumesc!

Ai niște lapte?

- Doar de soia. - Bine.

Și puțin zahăr, te rog!

Am doar stevia.

Bine.

Mulțumesc frumos.

Salut, Antonio!

- Restaurantul e închis. - Unde e mama dumitale?

- Nu știu. - Nu e acasă.

Nici mașina nu e. Nu răspunde nici la telefon.

Așa face Isabel. Dispare când i se năzare.

E important.

Mi-ai spus că ai primit un apel anonim cu informații despre Carlos Jaén.

Știm amândoi că nu e așa. Ți-a spus Isabel.

E o femeie de 70 de ani, ce Dumnezeu!

- Ce să știe ea despre Carlos Jaén? - Antonio…

Isabel a spus că sângele găsit la ea acasă era de porc, dar de fapt e al lui Beltrán.

Mama dumitale e în pericol.

Nu știu cum, dar cred că s-a încurcat cu Salazar.

- Rafael Salazar e arestat. - Nu mai e.

A trebuit să-l eliberăm din lipsă de probe.

Antonio, înțelegi ce îți spun, nu?

Mama dumitale ar putea fi implicată în două omoruri.

Beltrán și Carlos Jaén. Trebuie s-o reținem, Antonio.

Nu știu unde e.

Locuiești de mult aici?

De câteva luni.

Ce voiai să-mi spui?

Părinții tăi vorbesc cu mare drag despre tine.

Nu cred.

Nu mai ținem legătura de mult.

Nu știu cine ești.

Ori îmi spui ce vrei, ori îți termini cafeaua și pleci.

Vreau să știu ce s-a întâmplat la acea petrecere.

Care petrecere?

Cea de acum doi ani. Când a murit Marta Salazar.

Nu știu despre ce petrecere e vorba.

Mai era o fată la acea petrecere. O chema Verónica.

- Au crezut-o moartă. - Nu mi-e bine.

Vero…

Bună, scumpete! Am sosit.

Ești acasă?

Draga mea!

Bunico?

- Vai de mine… - Bunico!

Vero!

- Bunico! - Vero!

Nici nu știi câtă nevoie aveam să te văd!

Dar ce cauți aici?

Lumina ochilor mei!

Ce bucurie!

Ce bucurie!

Rafael nu știe ce s-a întâmplat cu Marta. Nimeni nu știe.

- Doar eu și tata. - Ba nu.

Poliția știe ce s-a întâmplat în vilă, știe de Beltrán, de petrecere…

De numele tău nu știu dacă s-a aflat deocamdată, Jamila.

Uite, o să-ți facă bine. Hai, bea!

Nu e drept! Iar trebuie s-o rup la fugă?

Da?

Poftim? Mulțumesc că mi-ai spus.

M-a căutat un bărbat la serviciu.

Bună, Gio!

- Gio, draga mea! - Isabel!

Cât timp a trecut!

Mulțumesc mult!

Cât mă bucur să te văd!

Îți mulțumesc!

Vino, Verónica!

- Ea e Gio. - Bună ziua!

Nepoata mea.

Verónica!

- Îmi pare bine. - Și Jamila.

- Ciao! - Bună!

Veniți! Simțiți-vă ca acasă!

Îți mulțumesc!

- Noapte bună! - Noapte bună!

Jamila s-a culcat. Încă e amețită.

Cum ați reluat legătura?

Am început să vorbim pe Instagram. Eu aveam un cont fals și…

I-am spus că mă ascund în Almería.

Tata tot spunea că într-o bună zi o să ne reunim, dar…

ziua aia nu mai venea.

Dacă nu era Jamila…

Niciuna nu ne-am închipuit așa ceva.

La început aveam coșmaruri.

O visam încontinuu pe Marta.

Probabil că merit toate astea.

Nu e drept ca eu…

să fiu fericită.

Nu știu, probabil că mă credeam mai deșteaptă decât toți.

Făceam bani frumoși și…

mă distram.

Am convins-o și pe Marta să vină.

Dar ea nu avea nevoie de bani.

Nu contau doar banii.

În fond, poate că aveam nevoie de același lucru.

De o evadare.

De când a murit mama…

N-a fost ușor.

Dar de ce nu mi-ai spus că te simțeai așa?

Eram acolo.

Ba nu erai. Veneai și plecai, aveai viața ta.

Și nu e nicio problemă, dar eu am umplut golul lăsat de mama.

Cu tata, cu Lupe. Tu ai fost mereu solitară și cam egoistă.

Asta îți spunea tatăl tău?

Nu. Asta am văzut eu.

Dar nu mă supăr. Fiecare e cum e.

Chiar așa de urâți erau cerceii de la mine?

Fetița mea…

Hai la somn! E târziu.

Du-te tu la Jamila! Eu vreau să fac o plimbare.

- Ești sigură? - Da.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc, scumpa mea.

Hai, du-te!

Noapte bună!

Vero!

Ce e?

Bunica ta a plecat.

Nu credeam că o să mă suni, Isabel.

Nici că dau de tine în Almería.

Nu mai puteam aștepta.

Trebuia să aflu de la Jamila ce s-a întâmplat în noaptea aia.

- Deci ai găsit-o? - Nu.

Nimeni nu știe unde stă.

Eu știu, Isabel.

Dar a plecat.

A plecat în grabă. Nu și-a luat nici hainele.

Nu s-a întors acasă, n-a fost la serviciu.

Te-ai gândit vreodată

că poate e inutil tot ce facem?

Inutil?

Da, că ar trebui să ne oprim.

Acum nu mai vrei să știi cine ți-a ucis nepoata?

Habar nu avem ce s-a întâmplat.

Putea fi orice.

Până și un accident.

Pe fiica mea au violat-o.

Au omorât-o cu o piatră și au aruncat-o în mare.

Ăsta nu e accident, Isabel.

Sigur, dacă nu cumva îmi ascunzi ceva.

Rafael, am impresia că, după ce se va termina totul,

nu ne vom simți mai bine decât acum.

Știu deja asta, Isabel.

Știam de când a murit fetița mea.

Că n-o să mai fie bine.

Aș vrea să fi fost altfel, să fi petrecut mai mult timp cu ea.

Însă nu se mai poate.

Dar asta pot s-o fac.

De asta n-o s-o lipsesc.

Sunt dator să o răzbun.

Unde ești?

Antonio, nu am mult timp. Ascultă!

- Verónica trebuie să plece în Maroc. - Tu ascultă!

Spune-i lui Farhid s-o ia din San José.

O duc eu până acolo.

Mamă, ce tot spui? Ești nebună?

Verónica e moartă.

Nu știu unde ești, dar întoarce-te!

Zaera vrea să discutați.

Ascultă-mă!

Dacă ai făcut ceva rău,

dacă ești cu Rafael Salazar…

trebuie să-i spui.

Încă poți îndrepta lucrurile.

Nu, dragul meu.

Unele lucruri nu mai pot fi îndreptate.

Dar altele, da.

Ce vrei să spui, mamă?

Te rog, fă ce ți-am spus.

Iartă-mă, fiule!

Dar trebuie să vă protejez.

Nu… Fir-ar să fie!

- Ați localizat-o? - Am pierdut-o.

La dracu'!

Unde ai fost?

Trebuia să mă gândesc bine ce facem.

Jamila. Vino!

Vii cu mine la pensiunea unui prieten.

Tu, Vero, te întorci la Tanger până se liniștesc apele.

- Hai, faceți-vă bagajele! - De ce?

E periculos să stai mult timp în același loc.

- Te-ar găsi Salazar. - Nu mai vreau să fug.

Ascultă, tatăl tău o să discute cu Farhid.

- În zori pleci spre Maroc. - Ne poate lua pe amândouă.

Nu. E prea periculos să fiți împreună.

Jamila, să mergem!

Să ai grijă de ea!

Du-te înăuntru! Mă întorc imediat.

O să fim iar împreună în curând.

Urcă, Rafael!

Știu unde e Jamila.

Cum ai găsit-o?

Te-am mințit, Rafael.

Am văzut-o înainte să ajungi în San José.

Am dus-o într-o comună pe care o știu.

Dar nu mai e acolo.

Am lăsat-o lângă Cala de San Pedro, ca să vorbești cu ea.

Și n-ai reușit să scoți nimic de la ea?

Aveam nevoie de timp, Rafael. Nu mai făceam față.

Nu sunt ca tine.

Isabel, după doi ani,

când era să mă dau bătut, mi-ai strecurat iar veninul în suflet.

Merg până la capăt. Așa că nu-mi spune că nu ești ca mine!

- Am ajuns la capăt. - Ba nu.

Verónica trăiește.

În acea noapte, după petrecere, s-au certat.

- Marta, calmează-te! - Lasă-mă! Mă duc la poliție.

Nu, nu la poliție!

M-a violat!

Beltrán ne plătește să venim.

Cine o să creadă că te-a violat?

Ne iau drept curve.

Ticălosul trebuie pedepsit.

Nu-mi pasă dacă mă rupe tata în bătaie! Nici dacă-l împușcă pe Carlos Jaén.

Mi-e silă de mine!

Nu vorbi așa!

- Ce faci? - Mai bine mor.

- Ce tot spui? - Lasă-mă în pace! M-ai lăsat singură.

- Lasă sticla! - Lasă-mă!

Marta, o să te tai. Dă-i drumul!

Ce naiba faci? Marta, lasă sticla!

Ce naiba faci?

Marta!

Verónica a împins-o pe fiica ta și…

A fost un ghinion, Rafael.

S-a lovit de o piatră și a murit.

A fost un accident.

Nu.

Au violat-o și au aruncat-o în mare. N-a fost niciun accident.

Fiul meu a ajutat-o pe Verónica să fugă, pentru că se temea de tine.

- De când știi? - A fost un accident.

- De când? - De ieri.

Jamila poate confirma tot ce ți-am spus.

- De asta mergem la ea. - Unde e Verónica?

Ce? Nu.

- Unde e fiul tău? - Nu ei.

- Spune-mi unde sunt! - Nu ei.

Spune-mi!

Spune-mi unde sunt!

Merg până la capăt, auzi?

Spune-mi!

„Înainte să pornești pe calea răzbunării, sapă două morminte.”

CONFUCIUS

SubRip & Sync - AlexV

Subtitrarea: Liana Oprea